1ra-1708/2022 — art. 166-2 alin. 2 lit. a CP

1ra-1708/2022 — art. 166-2 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1708/2022

1-19179504-01-1ra-20122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu și de către

reprezentantul legal al părții vătămate minore, Călin Viorica, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2022, în cauza penală

în privința lui

Ivasi Irina XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX și domiciliată în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 11.11.2019 − 10.11.2021;

Instanța de apel: 07.12.2021 − 28.09.2022;

Instanța de recurs: 20.12.2022 − 08.02.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Irina XXXXX a fost recunoscut vinovată și condamnată pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita activitate în domeniul învățământului preșcolar și școlar pe un termen de 6

(șase) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată inculpatei pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani.

S-a dispus încasarea de la Ivasi Irina în contul statului suma de 448 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că

inculpata Ivasi Irina, activând în calitate de educator în cadrul Instituției de Educație

Timpurie nr. 17 „Cheița de Aur”, în baza ordinului nr. 32 din 26.08.2014, fiind astfel

persoană care exercită atribuțiile unei autorități publice și, în același timp, fiind persoană

care acționează cu titlu oficial, dat fiind faptul că este investită cu drepturi și obligații în

vederea exercitării atribuțiilor în domeniul educației, încălcând prevederile art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată

la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, conform

căreia nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante; prevederile Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse ori

tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10.12.1984,

care pentru Republica Moldova a intrat în vigoare la 28.12.1995 și, conform căreia nici o

împrejurare excepțională, oricare ar fi ea, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura,

pedepsele sau tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante; art. 37 din Convenția

ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1989 la New York, care pentru

Republica Moldova a intrat în vigoare la 25.02.1993 și conform căruia statele părți vor

veghea ca nici un copil sa nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,

inumane sau degradante; art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată

la 29 iulie 1994, potrivit căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau

tratamente crude, inumane ori degradante; art. 135 alin. (1) lit. i) Codul educației,

conform căruia este obligată să nu admită tratamente și pedepse degradante,

discriminarea sub orice formă și aplicarea niciunei forme de violență fizică sau psihică;

art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, care prevede că statul,

ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului, protejându-l de orice formă de exploatare,

discriminare, violență fizică și psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime,

grosolană, disprețuitoare, insultele și maltratările, fiind obligată, în virtutea funcției

deținute să respecte strict cerințele instrucțiunilor de ocrotire a vieții și sănătății copiilor,

să informeze imediat directorul, asistenta medicală și părinții despre unele schimbări

intervenite în starea sănătății copilului, despre progresul intelectual și psihofiziologic al

acestuia, să nu aplice și să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice asupra copiilor

pe care îi are în ocrotire și instruire, contrar celor stipulate, a săvârșit fapte ilegale care

au provocat minorei XXXXX leziuni și suferințe fizice și psihice în următoarele

circumstanțe:

Astfel, Ivasi Irina, la 18 martie 2019, activând în calitate de educator în cadrul

Instituției de Educație Timpurie nr. 17 cu denumirea „Cheița de Aur” din or. Soroca, str.

F. Budde 3, iar în virtutea acestei funcții, având statut de persoană care, de facto, exercită

atribuțiile unei autorități publice și, în același timp, fiind persoană care acționează cu

titlu oficial, aflându-se în timpul zilei în grupa nr. 08 și având-o în ocrotire și instruire

2

inclusiv pe minora Călin Victoria, născuta la 31.12.2015 (beneficiară a acestei instituții),

acționând intenționat, în pofida principiilor procesului de instruire și obligațiilor

profesionale, și urmărind scopul de a disciplina prin constrângere pe minora Călin

Victoria, de a-și impune forțat respectul față de ea și de a o supune silit obligației de

conformare regulilor de comportament în instituție, precum și pentru a-și demonstra

supremația și a o pedepsi pentru că a sărit de pe un scaun, dar și pentru a o intimida și

a-i înjosi public în fața colegilor de grupă demnitatea, profitând de poziția vulnerabilă a

acesteia datorită vârstei fragede, manifestând atitudine disprețuitoare, de subestimare și

diminuare a demnității umane a minorei vizate, ilegal a utilizat violența fizică în privința

ei, exprimată în multiple pișcături prin comprimarea cu degetele mâinilor a unor

porțiuni ale corpului, îmbrânceli și aplicarea loviturilor peste diferite părți ale corpului,

totodată, exercitând și violență psihică în privința numitei, exprimată prin folosirea unor

replici jignitoare, provocându-i dureri fizice și suferințe psihice, sentimente de anxietate,

frică și inferioritate, umilindu-i în așa mod demnitatea, acțiuni ilegale care, în ansamblu,

reprezintă tratament inuman și degradant.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 201929D0051 din 11.04.2019, la

minora XXXXX au fost stabilite mai multe leziuni corporale de gravitate neînsemnată

sub formă de: echimoze la nivelul mandibulei pe dreapta, mai sus de omoplatul drept și

umărul stâng.

În baza probelor administrate, apreciate prin prisma prevederilor art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța a

considerat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

incriminate și i-a încadrat acțiunile pe art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică cauzarea

intenționată de dureri și suferințe fizice și psihice care reprezintă tratament inuman și

degradant, fapte comise de către o persoană care de facto a exercitat atribuțiile unei

autorități publice și a acționat cu titlu oficial, acțiuni săvârșite cu bună știință asupra unui

minor.

în numele inculpatei, prin care a solicitat casarea sentinței, și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

achitarea ultimei, pe motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea recursului apelanta a susținut că în baza probelor a fost constatat că

minora XXXXX, în dimineața zilei de 18.03.2019, a fost adusă, după o pauză de o

săptămână, la grădiniță de mama sa, fetița plângea, nu voia la grădiniță, i-а spus

educatoarei că a bătut-o mama. Pe parcursul zilei a sărit pe scaune și a căzut. La grădiniță

fetița a mâncat, a participat la activități, a dormit, s-a jucat cu ceilalți copii, era în

dispoziție bună, iar seara a fost luată acasă de mama sa. Ulterior, mama minorei a

3

publicat fotografii ale fetiței pe Viber, în grupul părinților, arătând că fiica are vânătăi -

vătămări pe care le-a căpătat la grădiniță.

Conform raportului de expertiză extrajudiciară din 20.03.2019, la minora XXXXX.

se determină echimoze la nivelul mandibulei pe dreapta, mai sus de omoplatul drept și

umărul stâng, care s-au produs prin acțiune traumatică a unui obiect contondent, prin

mecanism de lovire, pot data din 18.03.2019, și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală din 11.04.2019, leziunile

corporale constatate au putut să se producă în urma pișcării, apucării de umeri,

zdruncinării. Producerea leziunilor constatate în rezultatul unei căderi cu lovire de

obiect sau suprafață dură se exclude.

Nici o probă directă nu indică la faptul că vătămările corporale neînsemnate

depistate pe corpul minorei au fost provocate de inculpată.

În dimineața zilei de 18.03.2019, fetița a venit la grădiniță plângând și i-а spus

educatoarei că a bătut-o mama. În urma acțiunii traumatice, cum ar fi pișcături și

zdruncinări, asupra corpului uman vânătăi nu apar imediat, ci a doua sau chiar a trei zi,

în dependență de intensitatea acțiunii traumatice.

Chiar dacă s-ar admite că inculpata a apucat-o de umeri sau a pișcat minora în

ziua de 18.03.2019 seara, pe corpul fetiței puteau fi văzute doar pete roșietice și nu

vânătăi.

Traumarea fizică și psihică a minorei prin acțiunile inculpatei se exclude și prin

declarațiile asistentei medicale, care a vizitat grupa și a constatat că totul este în regulă,

prin participarea minorei la activitățile din grupă în acea zi, dispoziția bună a fetiței la

momentul când a venit mama să o ia acasă, lipsa plângerii fetiței asupra acțiunilor

educatoarei la moment când și-a văzut mama (potrivit declarațiilor martorului Izvoren

Natalia).

Potrivit declarațiilor minorei XXXXX, în timpul audierii în condiții speciale,

copilul nu este supărat pe educatoare, a indicat că îi place ultima; că aducea copiilor

înghețată. Afirmațiile că educatoarea a obijduit-o, că se teme de aceasta, nu-i aparțin

fetiței, nu sunt trăirile ultimei, fiind repetate după cele auzite de la maturi. Intonația cu

care copila vorbește despre cele întâmplate nu exprimă careva sentimente, trăiri, sunt

relatări indiferente, răspunsuri la întrebări care nu o interesează, o obosesc.

Instanța de fond a ignorat solicitările apărării privind analiza multiaspectuală și

obiectivă, precum și aprecierea critică a declarațiilor minorei și ale reprezentantului legal

al acesteia, ultima fiind persoană interesată în soluția pe caz.

Mai mult, inculpata și-a executat obligațiile de funcție la cel mai înalt nivel, a avut

o atitudine conștiincioasă față de sarcinile puse în fața ei, față de părinții copiilor, și-a

iubit discipolii și a acționat doar în interesele lor, nu a avut încălcări.

4

Despre ordinul nr. 4 din 11.06.2012 cu privire la aplicarea sancțiunii „Mustrare”,

martorul Bodnar Evghenia a relatat că încălcarea nu s-a confirmat, dar a semnat ordinul

pentru a exclude careva pretenții la adresa ei din partea Direcției de învățământ, „în scop

de prevenire, ca să se liniștească mama, educatorii să nu admită conflicte cu copiii,

părinții”.

Însă aceste declarații au fost ignorate de instanța de fond, fiind preluate expunerile

procurorului din rechizitoriu, deși, în sentință a fost reținut că martorii au depus

declarații sub jurământ, nefiind prezente dubii în veridicitatea acestora.

Deci, instanța de fond nu a fost obiectivă și nepărtinitoare la evaluarea și

aprecierea probelor administrate, la baza condamnării fiind puse doar declarațiile

martorilor care au susținut învinuirea, iar probele și declarațiile date în favoarea

inculpatei au fost respinse, fiind adoptată o soluție greșită, bazată pe presupuneri și

concluziile interpretative ale unor martori cointeresați.

Totodată, condamnarea inculpatei în baza unei învinuiri neîntemeiate, o lasă pe

aceasta fără loc de muncă și surse de existență, activitatea didactică fiind unica

specialitate a acesteia.

Prin urmare, este necesară reevaluarea probelor administrate, cu aprecierea lor

obiectivă și adoptarea unei soluții legale și întemeiate.

fost admis apelul declarat de către avocatul Ciuhrii Ludmila, casată total sentința, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima

instanță, după cum urmează:

Achită pe Ivasi Irina XXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit.

a) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, în temeiul art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală.

Respinge solicitarea procurorului de încasare de la Ivasi Irina a cheltuielilor de judecată în

mărime de 448 lei.

4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate în raport cu argumentele invocate în apel, a concluzionat că

apelul urmează a fi admis, cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care inculpata să fie achitată de sub învinuirea infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Prescripțiile art. 385 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală indică soluționarea

obligatorie a chestiunilor în consecutivitate, instanța urmând să stabilească dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii.

Însă, instanța de fond nu a soluționat chestiunea în cauză în deplină măsură și,

acordând valoare primară probelor care demonstrează vinovăția inculpatei în săvârșirea

5

infracțiunii incriminate, considerându-le destule și veridice, a încadrat acțiunile acesteia

în baza art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal - cauzarea intenționată de dureri și suferințe

fizice și psihice care reprezintă tratament inuman și degradant, fapte comise de către o

persoană care de facto a exercitat atribuțiile unei autorități publice și a acționat cu titlu

oficial, acțiuni săvârșite cu bună știință asupra unui minor.

Or, este neclară poziția instanței de fond care a calificat fapta reținută în sarcina

inculpatei în baza art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiind stabilit că în speță lipsește

subiectul care necesită o calitate specială.

Astfel, subiectul infracțiunii prevăzute la art. 1661 Cod penal, este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani.

Totodată, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să aibă una din următoarele

calități speciale: 1) persoana publică; 2) persoana care, de facto, exercită atribuțiile unei

autorități publice; 3) oricare altă persoană care acționează cu titlu oficial; 4) oricare altă

persoană care acționează cu consimțământul expres sau tacit al unei persoane care

acționează cu titlu oficial.

Instanța de apel atestă că instanța de fond incorect a conchis că inculpata a săvârșit

infracțiunea imputată, or nici victimele infracțiunii, nici inculpata nu dețin calitățile

speciale prevăzute de lege, necesare pentru încadrarea acțiunilor în temeiul art. 1661 Cod

penal.

Conform art. 53 alin. (1), (3) Codul educației, personalul din învățământul general

este constituit din personalul de conducere, personal didactic, personal didactic auxiliar

și personal nedidactic, în învățământul general, funcțiile didactice sunt: a) în educația

timpurie – educatorul, etc.

Conform pct. 6.1. din Hotărârea Explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 11 din

22.12.2014 „Cu privire la aplicarea legislației referitor la răspunderea penală pentru

infracțiuni de corupție”, întrucât angajatul întreprinderii de stat sau municipale, al altor

persoane juridice de drept public, ca specie a persoanei publice, constituie o identitate

cu noțiunea „salariat într-o întreprindere, instituție sau organizație” utilizată în art. 256

Cod penal, cele două incriminări urmează să fie delimitate. (...) Aceasta deoarece,

persoanele care execută atribuții pur profesionale (de exemplu, medicii, cadrele

didactice, etc.) nu sunt persoane publice, întrucât îndeplinirea acestor atribuții nu sunt

producătoare de efecte juridice (adică, nu poate da naștere, modifica sau stinge raporturi

juridice). Executând obligațiunile de natură profesională, astfel de persoane nu au cum

să apară în postura de persoană publică. Numai în cazul în care, aceste persoane în

prezența anumitor circumstanțe ajung să exercite funcții producătoare de efecte juridice

(de exemplu, să acorde drepturi sau să elibereze de obligații), activitatea

„subadministrativă” a medicilor, cadrelor didactice, etc., se poate transforma într-o

activitate administrativă.

6

Deci, instanța de fond, la încadrarea acțiunilor inculpatei, urma să ia în calcul că

Instituția de Educație Timpurie „Cheița de Aur” nr. 17 din mun. Soroca, este o instituție

publică și nu o autoritate publică, așa cum prevede capitolul III din partea specială al

Codului penal „Infracțiuni contra libertății, cinstei și demnității persoanei”, iar inculpata,

fiind educatoare în cadrul acestei instituții, nu este subiect al infracțiunii prevăzute de

art. 1661 Cod penal, neavând statut de persoană care acționează cu titlu oficial.

Or, persoanele care execută atribuții pur profesionale, inclusiv cadrele didactice,

nu sunt persoane publice, deoarece îndeplinirea acestor atribuții nu sunt producătoare

de efecte juridice, iar în executarea obligațiunilor de natură profesională, aceste persoane

nu pot să apară în postura de persoană publică sau să acționeze cu titlul oficial.

Totodată, în lipsa unei definiții a noțiunii de persoană care acționează cu titlul

oficial, persoana care acționează cu titlul oficial este persoana care, deși nu este o

persoană publică și nu este nici persoană cu funcție de răspundere, nici persoană cu

funcție de demnitate publică, însă acționează cu titlul oficial (art. 1231 Cod penal).

Astfel, inculpata care activa în calitate de educator nu deține calitatea specială a

subiectului infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal, iar funcția de educator nu se

regăsește nici în Legea Cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.

158 din 04.07.2008. nici în Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr.

155 din 21.07.2011.

Mai mult, fapta incriminată inculpatei nu poate fi recalificată nici în baza art. 313

Cod contravențional, care prevede săvârșirea unei acțiuni ce depășește în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, or, în aceste împrejurări, la

fel, lipsește subiectul care necesită o calitate specială.

În aceste circumstanțe, apel declarat urmează a fi admis, cu casarea totală a

sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care inculpata urmează a fi achitată, în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar prin care a solicitat casarea acesteia

cu remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului a menționat că decizia instanței de apel este ilegală,

or, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită prin probe

pertinente și concludente, și anume: declarațiile părții vătămate minore Călin Victoria,

reprezentantului legal al părții vătămate minore Călin Viorica, ale martorilor Corbu

Olga, Durnea Aurica, Godunova Tatiana, Gușan Dina, Roșca Victoria, Șoimu Elena,

Todos Tatiana, Bodnari Eugenia, fișa de sesizare a cazului suspect de violență, neglijare,

7

exploatare și trafic al copilului, al Directorului Grădiniței nr. 17 din or. Soroca, Corbu

Olga, conform căreia, în cadrul examinării beneficiarului grădiniței, la minora XXXXX s-

au depistat vânătăi și echimoze, la rubrica 9.3 „Tipul cazului suspect” fiind indicat

violența fizică și psihologică, iar la rubrica 10.1 fiind indicat că abuzatorul Ivasi Irina are

acces la minora XXXXX și există riscul pentru viața și sănătatea copilului; raportul de

expertiză extrajudiciară nr. 201929P0158 din 20.03.2019, conform căruia, la examinarea

medico-legală a minorei Călin Victoria, se determină echimoze la nivelul mandibulei pe

dreapta, mai sus de omoplatul drept și umărul sting, care s-au produs prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent, prin mecanism de lovire, pot data din 18.03.2019 și

se califică ca vătămare corporală neînsemnată; raportul de expertiză medico-legală nr.

201929D0051 din 11.04.2019, potrivit căruia la minora XXXXX au fost stabilite mai multe

leziuni corporale de gravitate neînsemnată sub formă de: echimoze la nivelul

mandibulei pe dreapta, mai sus de omoplatul drept și umărul stâng, care s-au produs

prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, prin mecanism de lovire, pot data din

18.03.2019 și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Leziunile corporale

constatate au putut să se producă în urma pișcării, apucării de umeri, zdruncinării.

Producerea leziunilor constatate în rezultatul unei căderi cu lovire de obiect sau

suprafață dură se exclude; ordinul nr. 4 din 11.06.2012 cu privire la mustrarea

educatoarei Ivasi Irina, pentru atârnarea nesatisfăcătoare față de copilul Gladco Nichita.

Potrivit notei informative privind cazul suspect de violență din IEP „Cheița de

Aur” nr. 17 din or. Soroca, eliberată de Serviciul raional de asistență psihopedagogică,

în cadrul interpelării chestionarelor anonime de estimare a climatului psihologic în

instituție, standardizat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării pe cazul violenței

educatorului Ivasi Irina asupra copilului XXXXX, s-a constatat că 41% din părinții

chestionați, din numărul total de 22, au relatat cazuri de violență, 38% din părinți au

stipulat că copilul lor nu se simte în siguranță în grădiniță, predomină cazuri de violență

psihologică, fizică și verbală, cele mai multe cazuri de relații neprietenoase cu educatorul

suspect în violență au fost relatate de 43% din părinți, iar cu dădaca 27% din părinți.

Or, vinovăția inculpatei a fost confirmată prin probele administrate, cărora

instanța de apel le-a dat o apreciere incorectă, ce a dus la încadrarea greșită a acțiunilor

și la pronunțarea unei soluții greșite de achitare a acesteia.

Totodată, este neîntemeiată critica instanței de apel asupra soluției instanței de

fond privind încadrarea acțiunilor inculpatei în baza art. art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal

- cauzarea intenționată de dureri și suferințe fizice și psihice care reprezintă tratament

inuman și degradant, fapte comise de către o persoană care de facto a exercitat atribuțiile

unei autorități publice și a acționat cu titlu oficial, acțiuni săvârșite cu bună știință asupra

unui minor, instanța de apel constatând lipsa subiectului care necesită o calitate specială.

8

La fel, instanța de apel a considerat că instanța de fond incorect a concluzionat că

inculpata a săvârșit infracțiunea imputată, deoarece victima infracțiunii și inculpata nu

dețineau calitățile speciale prevăzute de lege, necesare pentru încadrarea acțiunilor

inculpatei în temeiul art. 1661 Cod penal.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, Ivasi Irina este

învinuită că a cauzat intenționat dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă

tratament inuman și degradant, fapte comise de către o persoană care de facto a exercitat

atribuțiile unei autorități publice și a acționat cu titlu oficial, acțiuni săvârșite cu bună știință

asupra unui minor, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod

penal, iar instanța de fond a reținut infracțiunea comisă în limitele învinuirii înaintate.

Este incorectă și afirmația instanței de apel că, nici victimele infracțiunii imputate

inculpatei.... „ nu dețineau calitățile speciale prevăzute de lege, or, victima XXXXX (a.n.

30.12.2015) este minoră, iar acțiunile inculpatei au fost încadrate conform prevederilor

art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal - săvârșite cu buna știință asupra unui minor.

În raport cu concluzia instanței de apel că inculpata care deținea calitatea de

educator nu avea calitatea specială a subiectului infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod

penal, se atestă că potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazurile aplicării art. 3 al Convenției

(interzicerea tratamentelor inumane și degradante), referitor la relele tratamente aplicate

unui băiat de 4 ani de către cadrele didactice de la grădinița publică, care a dus la

dezvoltarea unei tulburări neurologice a băiatului, Curtea a specificat că relele

tratamente au avut loc în timp ce reclamantul (copilul) se afla în grija exclusivă a unei

grădinițe publice, care cad sub reglementarea și supravegherea statului îndeplinirea

serviciului public de interes general de a îngriji și educa copii de vârstă mică. (cauza V.K.

contra Rusiei nr. 68059/07.03.2017).

Totodată, potrivit art. 135 Codul educației (1) personalul didactic ..., are

următoarele obligații: a) să asigure calitatea procesului de învățământ prin respectarea

standardelor educaționale de stat și a Curicumului național; .... h) să asigure securitatea

vieții și ocrotirea sănătății copiilor; i) să nu admită tratamente și pedepse degradante,

disciplinarea sub orice formă aplicarea niciunei forme de violență fizică sau psihică; ...4)

Personalul didactic, ... are obligația de raporta Ministerului Educației, Ministerului

Culturii și Cercetării și organelor abilitate despre cazurile de abuz asupra copiilor,

elevilor și studenților de care au cunoștință, în conformitate cu legislația în vigoare.

Reieșind din modul de înființare și funcționare a instituțiilor publice de

învățământ, dar și natura și importanța deosebită a atribuțiilor puse în seama

personalului didactic din cadrul instituțiilor de învățământ, acestea dobândesc caracter

oficial.

Instituțiile publice de învățământ sunt înființate de către autoritățile publice locale

(sau după caz de Guvern), sau cu aprobarea Guvernului, iar toate instituțiile de

9

învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, astfel din cauza modului de

instituire a activității exercitate și a obligațiunilor și atribuțiilor acestora, se constată că

sunt subiecți speciali (persoane care acționează cu titlu oficial), deci personalul didactic,

personalul științific și personalul științifico-didactic din cadrul tuturor tipurilor de

învățământ, sunt subiecți a infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal (atât tortură, cât

și tratament inuman și degradant).

Prin urmare, instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei și a

adoptat o decizie ilegală.

5.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar și de către reprezentatul

legal al părții vătămate, Călin Viorica care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 15) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei, și dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel.

Recurenta menționează că soluția instanței de apel este neîntemeiată, or

personalul didactic din cadrul instituțiilor de învățământ întrunește calitatea de subiecți

speciali ai componenței de infracțiune prevăzute de art. 1661 Cod penal, având calitatea

de persoane care acționează cu titlu oficial.

Astfel, pe lângă condițiile generale pe care trebuie să le întrunească subiectul

infracțiunii prevăzute la art. 1661 Cod penal, legea stipulează și condițiile speciale pe care

acesta trebuie să le întrunească, în legislația națională lipsind o noțiune clară a tuturor

condițiilor speciale pe care ar trebui să le întrunească subiectul acestei infracțiuni. Or, în

unele cazuri există prevederi exprese, iar în alte cazuri condiția specială de „persoană

care acționează cu titlu oficial” urmează a fi apreciată de către judecători după propria

lor convingere.

Instanța de apel a considerat că „persoană care acționează cu titlu oficial”, este

persoana care nu poate fi calificată ca persoană publică, dar nici nu exercită, de facto,

atribuțiile unei autorități publice, însă din cauza modului de instituire a activității

exercitate, dobândește caracter oficial.

Potrivit art. 135 Codul educației (1) personalul didactic ..., are următoarele

obligații: a) să asigure calitatea procesului de învățământ prin respectarea standardelor

educaționale de stat și a Curicumului național; .... h) să asigure securitatea vieții și

ocrotirea sănătății copiilor; i) să nu admită tratamente și pedepse degradante,

disciplinarea sub orice formă aplicarea niciunei forme de violență fizică sau psihică; ...4)

Personalul didactic, ... are obligația de raporta Ministerului Educației și Cercetării și

organelor abilitate despre cazurile de abuz asupra copiilor... de care au cunoștință, în

conformitate cu legislația în vigoare.

Reieșind din modul de înființare și funcționare a instituțiilor publice de

învățământ, dar și natura și importanța deosebită a atribuțiilor puse în seama

10

personalului didactic din cadrul instituțiilor de învățământ, acestea dobândesc caracter

oficial.

Instituțiile publice de învățământ sunt înființate de către autoritățile publice locale

(sau după caz de Guvern), sau cu aprobarea Guvernului, iar toate instituțiile de

învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, astfel, din cauza modului de

instituire a activității exercitate și a obligațiunilor și atribuțiilor acestora, se constată că

sunt subiecți speciali (persoane care acționează cu titlu oficial), deci personalul didactic,

personalul științific și personalul științifico-didactic din cadrul tuturor tipurilor de

învățământ, sunt subiecți a infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal (atât tortură cât

și tratament inuman și degradant).

Astfel, inculpata întrunește calitatea de subiect special al infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal, deoarece a comis fapta prejudiciabilă asupra minorei

XXXXX, activând în calitate de educator în cadrul Instituției de Educație Timpurie nr. 17

cu denumirea „Cheița de Aur” din or. Soroca.

Totodată, instanța de fond a apreciat corect acțiunile inculpatei și circumstanțele

cauzei în baza cărora a emis o sentință de condamnare, or, achitarea acesteia și admiterea

ocupării funcțiilor sau exercitării activităților în domeniul învățământului preșcolar și

școlar ar crea o revoltă și nemulțumire din partea societății față de înfăptuirea actului de

justiție și organele de drept, totodată ar pune la îndoială funcția pe care o are statul la

protejarea copiilor și asigurarea respectării drepturilor și intereselor acestuia, inclusiv ar

duce la o nouă condamnare la CtEDO a Republicii Moldova.

Instanța de apel a examinat superficial materialele cauzei, iar argumentele expuse

în decizie contravin circumstanțelor de fapt ce rezultă din materialele cauzei.

motivele invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate ca

fiind inadmisibile din următoarele considerente.

Soluția de inadmisibilitate a recursurilor declarate se întemeiază, în drept, pe

dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

11

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sânt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent sânt nefondate.

Lecturând cererile de recurs de pe rol, Colegiul penal conchide că aceasta sânt

bazate, în mare parte, pe dezacordul recurenților asupra determinării calității de subiect

al infracțiunii prevăzute la art. 1661 Cod penal, considerând că instanța de apel

neîntemeiat a stabilit în prezenta speță, că inculpata Ivasi Irina nu întrunește calitatea de

subiect special al componenței infracțiunii discutate.

La acest capitol, Colegiul penal ține să menționeze că Subiect al infracțiunii este

persoana fizică responsabilă, care în momentul comiterii faptei prejudiciabile, a atins

vârsta de 16 ani.

Potrivit dispoziției alin. (3) art. 1661 Cod penal, subiectul trebuie să întrunească și

alte condiții suplimentare. Altfel zis, subiect poate fi:

1) o persoana publică;

2) o persoana care exercită, de facto, atribuțiile unei autorități publice;

3) oricare altă persoană:

- care acționează cu titlu oficial;

- care acționează cu consimțământul expres sau tacit al unor persoane, care

acționează cu titlu oficial. Menționăm că, dacă consimțământul respectiv lipsește, nu va

putea fi aplicată răspunderea potrivit alin. (3) art. 1661 Cod penal.

Concomitent, este de remarcat că alin. (2) art. 123 Cod penal stabilește că prin

persoană publică se înțelege funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut

special (angajatul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării,

securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau

militare); angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al

întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public;

angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana autorizată

sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească

activități de interes public.

Prin „persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice” se

înțelege persoana din cadrul unei structuri organizatorice sau din cadrul unui organ,

instituit în afara legii (autoproclamat), care își arogă regim de putere publică. De

exemplu, autoritățile autoproclamate transnistrene.

Prin „orice altă persoană care acționează cu titlu oficial” se înțelege persoana care

nu poate fi categorisită ca persoană publică, dar nici nu este o persoană care, de facto,

exercită atribuțiile unei autorități publice, însă, datorită modului de instituire a activității

exercitate, dobândește caracter oficial. La această categorie se atribuie, de exemplu,

membrul gărzii populare deoarece garda populară este creată în baza deciziei

12

autorităților administrației publice locale (alin.(1) art. 3 al Legii cu privire la gărzile

populare, nr. 1101 din 06.02.1997). Fiind înființată de către un exponent al autorității

publice, în activitatea lor de asigurare a securității și apărării intereselor legitime ale

cetățenilor, de susținere pe toate căile a organelor de drept în acțiunile de menținere a

ordinii publice, de prevenire și reprimare a infracțiunilor și contravențiilor, membrii

gărzii populare acționează cu titlu oficial.

Cât privește persoanele care acționează cu consimțământul expres sau tacit al unor

persoane care acționează cu titlu oficial, evidențiem că în sensul art. 199 Cod civil al RM,

adoptat la 06.06.2002, în vigoare din 12.06.2003, consimțământ înseamnă manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțământul este

valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a

produce efecte juridice și nu este viciat.

Rezumând cele consemnate mai sus, Colegiul penal observă că instanța de apel

justificat a formularea constatarea, potrivit căreia persoanele care execută atribuții pur

profesionale (de exemplu, medicii, cadrele didactice, etc.) nu sunt persoane publice,

întrucât îndeplinirea acestor atribuții nu sunt producătoare de efecte juridice (adică, nu

poate da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice). Executând obligațiunile de

natură profesională, astfel de persoane nu au cum să apară în postura de persoană

publică. Numai în cazul în care, aceste persoane în prezența anumitor circumstanțe

ajung să exercite funcții producătoare de efecte juridice (de exemplu, să acorde drepturi

sau să elibereze de obligații), activitatea „subadministrativă” a medicilor, cadrelor

didactice, etc., se poate transforma într-o activitate administrativă.

În lumina celor reținute, cu referire la calitatea specială a subiectului infracțiunii

prevăzute la art. 1661 Cod penal, se reține că în speța dată, instanța ierarhic inferioară a

făcut constatări întemeiate și, raportând aceste constatări cu alegațiile formulate de

recurenți în cererile de recurs ordinar, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi

respinse ca nefondate.

Având în vedere că soluția instanței de apel a fost argumentată detaliat în pct. 5

al prezentei decizii, instanța de recurs și-o însușește și consideră că reiterarea acesteia

nu este necesară, situație ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

asemenea situație a indicat, că în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21

ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

13

Astfel, Colegiul penal constată că la judecarea apelului, instanța de apel a

respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt

ce impune inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în speță, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu și de către reprezentantul legal al

părții vătămate minore, Călin Viorica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Ivasi Irina XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

14