1ra-1979/21 — art.190 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1979/21 — art.190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1979/21
1-20026032-01-1ra-22092021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile
ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,
Dubăsari Valeriu și de către partea vătămată Ionița Lidia, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2021, în cauza penală în
privința lui,
Servitenco Victoria …………………
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 24.02.2020 – 22.12.2020;
Instanța de apel: 03.02.2021 – 21.07.2021;
Instanța de recurs: 22.09.2021 – 27.06.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 22 decembrie 2020,
pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Servitenco Victoria a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, în coroborare
cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a aplicat
pedeapsa penală sub formă de 5 (cinci) ani închisoare cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții și exercita activități de administrare a bunurilor materiale
și mijloacelor bănești pe termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost
suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.
A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la Servitenco Victoria în
beneficiul lui Ioniță Lidia, prejudiciul material în mărime de 89 979,00 (optzeci
și nouă mii nouă sute șaptezeci și nouă) lei.
A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la Servitenco Victoria în
beneficiul lui Covcaliuc Nicolai, prejudiciul material în mărime de 57 522,91
(cincizeci și șapte mii cinci sute douăzeci și doi) lei 91 bani.
1
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a reținut,
că Servitenco Victoria, dând dovadă de un comportament viclean și dolosiv,
a determinat-o pe cet. Ioniță Lidia de a încheia cu OCN ”Easy Credit” SRL,
contractul de credit nr. 099584741, prin care a fost procurat, în credit, telefonul
mobil de model ”Xiaomi Redmi” în preț de 9 999,00 lei.
Tot la 11.06.2018, a determinat-o pe cet. Ioniță Lidia să încheie cu BC
”Moldova-Agroindbank” SA, sucursala Soroca, contractul de credit nr.
S180230/771, obiectul căruia l-au constituit mijloacele bănești în sumă de 49
980,00 lei.
La 03.07.2018, a determinat-o pe cet. Ioniță Lidia să încheie cu ÎCS ,,Iute
Credit” SRL, contractul de credit cu nr. 958808, obiectul căruia l-au constituit
mijloacele bănești în sumă de 24 000,00 lei.
Tot la 07.07.2018, a determinat-o pe cet. Ioniță Lidia să încheie cu OM
”Ideea Credit” SRL contractul de credit cu nr. SC 455/07, obiectul căruia l-au
constituit mijloace bănești în sumă de 6000,00 lei, care au fost folosite la
achitarea unei canapele.
La încheierea fiecărui contract a asigurat-o pe cet. Ioniță Lidia că, nu va
suporta care-va consecințe din cauza neachitării acestora, urmând ca
Servitenco Victoria să soluționeze toate întrebările legale de achitarea
contractelor de credit, prezentând astfel, ca adevărată o faptă mincinoasă în
privința părților naturii actului juridic și obținând în așa mod încrederea, a
obținut de la Ioniță Lidia bunurile procurate în credit și anume: telefonul
mobil de model ”Xiaomi Redmi” și canapeaua, cât și mijloacele bănești, în
numerar, în sumă totală de 89 979,00 lei, pe care le-a însușit.
Ca urmare, contractele de credit nu au fost achitate de către Servitenco
Victoria, iar cet. Ioniță Lidia a fost informată de către OCN ”Easy Credit” SRL,
BC ”Moldova-Agroindbank” SA, sucursala Soroca, ÎCS ”Iute Credit” SRL și
OCN ”Ideea Credit” SRL, despre necesitatea achitării contractelor de credit.
În continuare Servitenco Victoria, acționând cu aceiași intenție unică,
având drept scop dobândirea ilicită a mijloacelor bănești de la Covcaliuc
Nicolai, dând dovadă de un comportament viclean și dolosiv, la 28.05.2019, l-
a determinat pe ultimul de a încheia cu BC ”Energbank” SA, sucursala Soroca,
contractul de credit cu nr. 899-4066f, obiectul căruia lau constituit mijloacele
bănești, în sumă de 57522,91 lei, asigurându-l pe Covcaliuc Nicolai, că acesta
nu va achita contractul de credit și nici nu va suporta care-va consecințe din
cauza neachitării acestuia, urmând ca Servitenco Victoria, să soluționeze toate
întrebările legate de achitarea contractului de credit, prezentând astfel, ca
adevărată o faptă mincinoasă în privința părților naturii actului juridic și
2
obțănând în așa mod încrederea, a obținut de la Covcaliuc Nicolai mijloace
bănești în numerar, în sumă totală de 57522,91 lei, pe care a însușit-o,
cauzându-i astfel părții vătămate Covcaliuc Nicolai o daună materială
considerabilă.
Ca urmare, contractul de credit nu a fost achitat de către Servitenco
Victoria, iar cet. Covcaliuc Nicolai, a fost informat de către BC ”Energbank”
SA, sucursala Soroca, despre necesitatea achitării contractului de credit.
Prin acțiunile sale Servitenco Victoria a cauzat părților vătămate o
daună materială în proporții mari în valoare totală de 147501,91 lei.
Instanța de judecată a constata că acțiunile inculpatei se încadrează
juridic în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu indicii de calificare: „escrocheria,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a
unei persoanei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în
privința actului juridic, cu încheierea acestuia, determinat de
comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune în proporții mari”.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, au declarat apel
procurorul în raionului Soroca, Tatiana Andronic și partea vătămată Ionița
Lidia.
3.1 Procurorul în raionului Soroca, Tatiana Andronic, prin apelul
declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care inculpata Servitenco Victoria să fie recunoscută
vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute la art.190 alin. (4) Cod penal și
în baza acestei legi, ținând cont de prevederile art. 364 1 alin.(8) Cod de
procedură penală, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 6 ani închisoare,
în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și mijloacelor
financiare pe un termen de 5 ani.
În motivarea apelului a invocat faptul, că instanța de judecată just a stabilit
circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatei Servitenco
Victoria Ion în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, însă i-a numit inculpatei o
pedeapsă prea blândă pentru infracțiunea comisă, aplicând institutul
suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea stabilită.
La fel indică, că conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea
prevăzută la art.190 alin. (4) Cod penal, comisă de inculpată, se califică drept
una gravă.
Indică, că la aplicarea pedepsei față de inculpata Servitenco Victoria,
instanța de judecată a reținut drept circumstanță atenuantă căința sinceră,
circumstanțe agravante nu au fost reținute, însă instanța de judecată nu a luat
3
în considerație faptul că declarațiile inculpatei privind căința sinceră, în
coroborare cu comportamentul ultimei și atitudinea față de fapta comisă, au
avut un caracter pur formal, date numai cu scopul de a fi pedepsită cât mai
blând pentru infracțiunea săvârșită.
Consideră, că cert este faptul că părților vătămate Ionița Lidia și
Covcaliuc Nicolai le-au fost cauzate prejudicii materiale enorme, acestea
nefiind pe măsura ultimilor, de a le recupera în termeni restrânși, iar
inculpata, din momentul comiterii infracțiunii de escrocherie și până în
timpul de față nu a făcut care-va încercări de a le recupera.
Totodată, în cadrul urmăririi penale inculpata Servitenco Victoria nu și-
a recunoscut vina, declarând faptul, că nu a avut intenția de a intra ilicit în
posesia mijloacelor financiare și a bunurilor materiale ale părților vătămate și
nu a abuzat de încrederea acestora.
Mai menționează, că în ședința de judecată, inculpata a declarat că-și
recunoaște vina, dar acest fapt nu demonstrează căința ei sinceră și activă, ci
faptul, că aceasta a încercat sub orice metodă să evite răspunderea penală
pentru fapta comisă cât și răspunderea materială fața de părțile vătămate.
Reiterează faptul, că anterior inculpata Servitenco Victoria nu a fost
atrasă la răspundere penală, însă comportamentul viclean și dolosiv al ultimei
în coraport cu părțile vătămate, nu lasă loc de o interpretare favorabilă a
faptului că, suspendarea condiționată pe un termen de probă a executării
pedepsei cu închisoarea, aplicată de instanța de judecată, va atinge efectul
scontat.
Evidențiază că instanța de judecată, aplicând institutul suspendării
condiționate a pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatei Servitenco Victoria,
a trecut cu vederea și faptul că inculpata, obținând prin fraudă mijloacele
financiare și bunurile materiale de la partea vătămată Ionița Lidia, nu s-a
limitat numai cu acest fapt, dar intenționat, fără a avea care-va remușcări de
conștiință, și-a continuat îndeletnicirea sa criminală și a obținut prin fraudă
mijloacele financiare și de la partea vătămată Covcaliuc Nicolai.
Consideră, că pedeapsa este echitabilă numai atunci când ea impune
infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lor, proporționale cu gravitatea
infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,
adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,
perturbate prin infracțiune.
Atrage atenția asupra faptului, că în cazul în care inculpata Servitenco
Victoria Ion va fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea, ultima va simți
efectul legii penale, având suficient timp de a-și revedea comportamentul său
4
deviant și de a sta pe calea corijării.
Analizând circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatei, care la locul
de trai se caracterizează satisfăcător, nu este angajată în câmpul muncii, cât și
atitudinea nepăsătoare a ultimei față de infracțiunea comisă și consecințele
acesteia, consideră că pedeapsa penală, solicitată de către partea acuzării, ar
fi una echitabilă și va preveni comiterea de noi infracțiuni de agest gen atât
din partea inculpatei, cât și din partea altor persoane.
3.2 Partea vătămată Ionița Lidia, prin apelul declarat a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri modificate, legale și întemeiate, prin
care să-i fie restituit integral prejudiciul material în sumă de 130 000 (o sută
treizeci mii lei) cauzat de către Servitenco Victoria.
În motivarea apelului a invocat netemeinicia sentinței pronunțate,
menționând, că instanța de fond fiind influențată de către avocatul inculpatei,
a scos din dosar o parte din contractele încheiate cu băncile de creditare de la
care ea a împrumutat bani și pe care prin înșelăciune le-a transmis Victoriei
Servitenco.
Suma de bani care figurează în contractele scoase din dosar constituie
40 000 (patruzeci mii) lei, prejudiciu material. Deci, suma de 40 000,00 lei
adăugată la suma prejudiciului material de 89 979,00, întemeiază încasarea de
la Servitenco Victoria în beneficiul ei, suma integrală de aproape 130 000 (una
sută treizeci mii) lei.
Menționează, că o altă încălcare gravă comisă de către instanța de fond,
constituie faptul că nu au fost admise demersurile sale privind audierea
martorilor în conformitate cu art. 370 Cod de procedură penală, care ar fi
confirmat declarațiile depuse de ea și anume: Popovschi Nina, Vovic Lidia,
Vovic Elena, Vîrlan Ina, Neamțu Igor, D-na Ina angajată a BC
”Moldinconbank”; Popovschi Tatiana și Străinu Vera director Sucursala
Soroca BC ”Energbank” SA.
Nu este de acord cu sentința adoptată deoarece inculpata Servitenco
Victoria nu va executa pedeapsa cu închisoarea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2021 au
fost respinse ca nefondate apelurile procurorului în Procuratura raionului
Soroca, Tatiana Andronic și a părții vătămate, Ionița Lidia, fiind menținută
sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 22 decembrie 2020, fără
modificări.
4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a
argumentelor invocate a reținut că instanța de fond a judecat cauza pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, procedură prevăzută de
articolul 3641 Cod de procedură penală, sentința fiind contestată doar în latura
5
pedepsei și prejudiciului material.
Instanța de apel a constatat că inculpata Servitenco Victoria a comis o
infracțiune din categoria celor grave potrivit art. 16 Cod penal, în calitate de
circumstanțe atenuante reținând căința sinceră, totodată, circumstanțe
agravante nu au fost stabilite, relevant fiind și faptul, că la locul de trai
inculpata se caracterizează satisfăcător, la evidența la medicul psihiatru și
narcolog nu se află, just concluzionându-se asupra faptului, că astfel în
privința Victoriei Servitenco pentru atingerea scopului pedepsei penale și
întru evitarea comiterii de noi infracțiuni din partea acesteia oportună este
aplicarea pedepsei cu închisoarea.
La caz, sancțiunea prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal prevede
pedeapsa cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până
la 5 ani. Reieșind din normele sus indicate, noile limite ale pedepsei pentru
infracțiunea incriminată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal se încadrează între
4 ani 8 luni și 6 ani și 8 luni, deci pedeapsa stabilită Victoriei Servitenco sub
formă de închisoare pe un termen de 5 ani pentru infracțiunea incriminată, cu
aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală este în limitele
noi stabilite.
Colegiul a statuat că, de către instanța de fond corect s-a statuat că este
posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or aceasta anterior nu a fost
condamnată, se caracterizează satisfăcător, a fost de acord să achite părților
vătămate prejudiciul cauzat, corect concluzionându-se că, nu este rațional ca
inculpata să execute pedeapsa privativă de libertate și se consideră că ultima
nu prezintă un pericol social sporit, iar scopul corectării și reeducării
inculpatei se va atinge și fără izolarea ei de societate, nefiind necesară
aplicarea celei mai aspre pedepse, la speță corect dispunându-se suspendarea
condiționată a executării pedepsei.
Instanța de apel a subliniat că aflându-se la libertate, inculpata va avea
posibilitate să muncească și să restituie prejudiciul părților vătămate.
Cu referire la solicitarea părții vătămate Ionița Lidia de încasare a
prejudiciului material în sumă de 130 000 lei de la inculpata Servitenco
Victoria, instanța de apel a respins-o, or, instanța de fond s-a expus inclusiv
și la aspectul dat, constatând cu certitudine că în urma acțiunilor ilegale ale
Victoriei Servitenco Victoria, părții vătămate Ioniță Lidia i-a fost cauzat
prejudiciu material în mărime totală de 89979,00 lei, sumă reținută prin
învinuirea înaintată, confirmată prin probele cauzei penale, pe această sumă
partea vătămată depunând cerere de a fi recunoscută ca parte civilă și fiind
recunoscută, totodată această sumă fiind solicitată și prin acțiunea civilă,
6
sumă care a și fost încasată prin sentință.
Ce ține de restul sumei solicitate, de către partea vătămată nu au fost
prezentate probe în acest sens, iar motivul invocat că avocatul a scos file din
dosar, fiind apreciat de instanța de apel ca unul declarativ, atâta timp cât nu
au fost prezentate probe în acest sens.
Cu referire la alegația părții vătămate, că deși în ședința de judecată în
instanța de fond din 22.12.2020, a participat procurorul în Procuratura
raionului Soroca, Tatiana Andronic, numele acestuia nu a fost inclus în
procesul-verbal al ședinței judiciare, instanța de apel a menționat, că apelanta
a avut posibilitate după finisarea examinării cauzei să facă cunoștință cu
procesele-verbale ale ședințelor de judecată și în cazul dezacordului cu
acestea să depună obiecții, ceea ce la materialele cauzei nu se constată.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către:
5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu,
prin recursul ordinar declarat, invocând incidența pct. 10) a dispozițiilor art.
427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2021, cu remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.
În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a invocat următoarele
argumente:
- pedeapsa aplicată inculpatei este una prea blândă, inechitabilă
reieșind din circumstanțele obiective în care a fost săvârșită infracțiunea;
- la individualizarea pedepsei penale instanțele nu au ținut cont de
prevederile art. 75, 61 Cod penal;
- aplicarea pedepsei cu închisoarea în privința inculpatei va atinge
scopul pedepsei penale;
- conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută la art. 190
alin. (4) Cod penal, comisă de inculpată, se califică drept una gravă, părților
vătămate Ionița Lidia și Covcaliuc Nicolai le-au fost cauzate prejudicii
materiale enorme, acestea nefiind pe măsura părților vătămate de a le
recupera în termeni restrânși, iar inculpata, din momentul comiterii
infracțiunii de escrocherie și până în timpul de față nu a făcut careva încercări
de a le recupera;
- în cadrul urmăririi penale inculpata Servitenco Victoria, nu și-a
recunoscut vina, declarând faptul, că nu a avut intenția de a intra ilicit în
posesia mijloacelor financiare și a bunurilor materiale a părților vătămate și
nu a abuzat de încrederea acestora;
- deși ulterior, în ședința de judecată, inculpata a declarat că-și
recunoaște vina, acest fapt nu demonstrează căința ei sinceră și activă, ci
7
faptul, că aceasta a încercat sub orice metodă să evite răspunderea penală
pentru fapta comisă cât și răspunderea materială față de părțile vătămate;
- anterior inculpata nu a fost atrasă la răspundere penală, însă
comportamentul viclean și dolosiv al ultimei în coraport cu părțile vătămate,
nu lasă loc de o interpretare favorabilă a faptului că suspendarea condiționată
pe un termen de probă a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată de
instanța de judecată, va atinge efectul scontat;
- instanța de judecată, aplicând institutul suspendării condiționate a
pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatei Servitenco Victoria, a trecut cu
vederea și faptul că, inculpata, obținând prin fraudă mijloacele financiare și
bunurile materiale de la partea vătămată Ionița Lidia, nu s-a limitat numai cu
acest fapt, dar intenționat, fără a avea careva remușcări de conștiință, și-a
continuat îndeletnicirea sa criminală și a obținut prin fraudă mijloacele
financiare și de la partea vătămată Covcaliuc Nicolai;
- pedeapsa este echitabilă numai atunci când ea impune infractorului
lipsuri și restricții ale drepturilor lor, proporționale cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiune.
5.2 Partea vătămată Ionița Lidia, prin recursul ordinar declarat, fără a
invoca nemijlocit incidența unui temei prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 21 iulie 2021, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, într-un
alt complet de judecată, cu obligarea inculpatei de a restitui integral
prejudiciul material.
În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că, instanța a neglijat
prevederile art. 75 Cod penal. Totodată, deși instanța de apel și-a motivat
decizia prin faptul că inculpata fiind la libertate ar avea posibilitatea să
muncească și să restituie prejudiciului material părților vătămate, indică că
până în prezent inculpata nu s-a încadrat în câmpul muncii și nici nu a întors
nimic din prejudiciul material stabilit;
Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul
cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că
acesta urmează a fi admise din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest
articol.
8
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii
atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de
drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate, totodată,
verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Reieșind din argumentele invocate de recurenți, se constată că acestea
sunt întemeiate de drept pe temeiurile prevăzute de pct. 6), 10) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Astfel, din sumarul recursurilor declarate rezultă, că autorii nu sunt de
acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și critică decizia
instanței de apel prin care au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, astfel
considerând-o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei.
Sub acest aspect, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de
judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Conform art. 7, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept
scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a
altor persoane.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Conform alin. (1) art. 90 Cod penal dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu
9
intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de
persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre
motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.
Potrivit art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de
judecată este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea
unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În corespundere cu art. 395 alin. (3) Cod de procedură penală, în toate
cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței
să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei
stabilite de instanța de judecată.
În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și
dispozitivului sentinței, instanța de fond la individualizarea pedepsei și
aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal inculpatei, nu a motivat suficient
oportunitatea aplicării față de aceasta a suspendării condiționate a executării
pedepsei închisorii, în raport cu prescripțiile legale, adică nu a constatat și
stabilit, nu doar în raport cu persoana vinovată, dar și circumstanțele concrete
ale cauzei, care ar justifica concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute
pedeapsa stabilită.
La judecarea cauzei, instanța de judecată trebuie să studieze
multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele
prezentate care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana
inculpatului și care au o importantă esențială pentru stabilirea categoriei și
mărimii pedepsei. Principalele elemente care urmează a fi luate în seamă de
către instanțele judecătorești pentru a-și exprima convingerea în legătură cu
personalitatea infractorului la individualizarea pedepsei se referă la: datele
despre starea psihică-fizică a infractorului; caracteristica socială a
infractorului până la săvârșirea infracțiunii; caracteristica infractorului după
săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestuia față de fapta săvârșită
(recunoașterea vinovăției și căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea
infracțiunii, repararea prejudiciului material etc.)
Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma
convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără
executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de
suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând expres acele motive
pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru neefectuat de către instanța de
fond. Din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea
10
condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului, rezultă că aceasta
nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate din care instanța de judecată
este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
Prin urmare, pedeapsa respectivă nu a fost motivată, individualizată și
aplicată inculpatei în corespundere cu prevederile legale, principiului
proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a
acesteia precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ei, cât
și a altor persoane.
Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală
și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea
cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale
pentru examinarea cauzelor în primă instanță.
Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus
la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de drept pe care urmează
să le soluționeze instanța de apel sunt dacă pedeapsa a fost individualizată și
aplicată just, dacă normele de drept procesual penal, ori civil au fost corect
aplicate.
Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a ignorat criteriile de
individualizare a pedepsei, deoarece nu a studiat multilateral, în deplină
măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate, nu a constatat și
nu a descris în mod convingător circumstanțe care ar justifica suspendarea
condiționată a executării pedepsei inculpatei.
Din lucrările dosarului se reține că instanța de apel nu a ținut cont de
faptul că inculpata Servitenco Victoria a comis o infracțiune care conform art.
16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, iar de pe
urma acțiunilor ilegale ale ultimei, părților vătămate Covcaliuc Nicolai și
Ionița Lidia, le-au fost cauzate prejudicii materialele în proporții mari. Mai
mult la încheierea fiecărui contract inculpata a asigurat părțile vătămate că,
ultimele nu vor suporta care-va consecințe din cauza neachitării acestora,
urmând ca Servitenco Victoria să soluționeze toate întrebările legale de
achitarea contractelor de credit, prezentând astfel, ca adevărată o faptă
mincinoasă în privința părților naturii actului juridic și obținând în așa mod
încrederea, a obținut bunurile procurate în credit cât și mijloacele bănești, în
numerar, pe care le-a însușit. Ca urmare, contractele de credit nu au fost
11
achitate de către Servitenco Victoria, iar părțile vătămate sunt informate
instituțiile bancare și microcreditare despre necesitatea achitării contractelor
de credit.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că hotărârea instanței de apel
prezintă deficiențe în partea individualizării pedepsei penale, or deși lipsa
condamnărilor anterioare, reprezintă o chestiune de care urmează a se ține
cont la individualizarea pedepsei, acesta nu reprezintă definitiv un criteriu de
aplicare a instituției suspendării condiționate a pedepsei penale.
Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat
cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu
cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, că inculpatei s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt
întemeiate.
În consecință, Colegiul penal lărgit opinează că argumentele punctate
în cererile de recurs privind greșita individualizare a pedepsei sunt incidente
cauzei deferite judecății, instanța de apel nu și-a motivat just soluția adoptată.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de
către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)
pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța
de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării deciziei,
și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor
esențiale indicate în cererea de apel declarată și chestiunile esențiale supuse
atenției sale de partea acuzării, și în măsura competenței sale asupra
motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină cont
de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de
circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să
pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.
417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
12
D E C I D E:
Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu și de către partea
vătămată Ionița Lidia, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 21 iulie 2021, în cauza penală în privința lui Servitenco Victoria
xxx, în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal și dispune rejudecarea
cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării,
în rest este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 18 august 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
13