1ra-1525/2022 — Art. 201-1, alin.1, lit.a, 186 alin.2 lit.c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central, din 16 martie 2022, Dubceac Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2011 alin.(1) lit. a) Cod penal la închisoare pe termen de 2 (doi) ani; - art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la închisoare pe termen de 2 (doi) ani. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal i s-a stabilit lui Dubceac Leonid pedeapsa pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv - închisoare pe termen de 3 (trei) ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat din contul lui Dubceac Leonid în beneficiul lui Pidcasistaia Aliona suma de 2932,60 (două mii nouă sute treizeci și doi, 60) lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune. 1 S-a admis cerința procurorului și s-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 320 (trei sute douăzeci) lei. A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Dubceac Leonid pe data de 16.07.2021, aproximativ pe la orele 10:00 - 11:00, pe drumul cuprins între XXXXX, urmărind scopul provocării suferințelor fizice, drept urmare a conflictului inițiat, a manifestat un comportament agresiv și violent față de concubina Pidcasistaia Aliona în timp ce ei mergeau spre casă, aplicându-i acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i dureri fizice și leziuni corporale. Conform Raportului de constatare cu nr. 202119P0487 din 22.07.2021, la Pidcasistaia Aliona s-a constatat: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin edem posttraumatic echimotic la cap, comoție cerebrală, echimoze și excoriații la nivelul cutiei toracice, excoriații la umărul stâng, echimoze la umărul drept, regiunea lombară pe stânga, brațul stâng, fesa stângă, coapsa dreaptă, excoriații la coasta stângă și mâna stângă, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se calificau ca vătămare corporală ușoară. Tot el, continându-și acțiunile sale criminale, având intenția de profit și îmbogățire cu scopul sustragerii bunurilor din avutul altei persoane, în perioada de timp cuprinsă între 01.07.2021 și 16.07.2021, a sustras pe ascuns din casa lui Pidcasistaia Aliona, locuitoare a XXXXX, de pe un dulap de sub perne, 4400 hrivne UAH la cursul conform BNM de 0,65971ei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 2902,68 lei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Baban Nicolae în interesele inculpatului și de inculpat. 3.1 Avocatul Baban Nicolae în interesele inculpatului a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei hotărâri de achitare. În motivarea cererii s-a invocat că, Dubceac Leonid nu este vinovat în săvârșirea infracțiunilor incriminate, instanța incorect a aplicat legea materială și incorect a apreciat probele materiale prezentate în instanța de judecată. 3.2 Inculpatul în apelul său a solicitat încetarea procesului penal în privința sa, cu schimbarea pedepsei în ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivare inculpatul, indicând că va îndeplini toate obligațiunile și va avea o comportare cinstită, la fel a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor Legii cu privire la amnistie.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2022, apelurile avocatului Baban Nicolae în interesele inculpatului și al inculpatului au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 2

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) și 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, totodată instanța de fond corect a stabilit măsura de pedeapsă inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată. Soluția instanței de fond s-a bazat pe elementele de fapt dobândite din declarațiile părții vătămate Pidcasistaia Aliona, a martorilor Lupașco Igor, Andronic Valentina, Andrusic Alexandra, Caproș Veaceslav, Odajiu Natalia, Lupașco Iulia, precum și din probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței de apel suplimentar. Luând în considerație probele cercetate în ansamblu, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există dubii rezonabile în ce privește existența elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului, vinovăția lui Dubceac Leonid fiind dovedită incontestabil prin ansamblul de probe administrate în materialele cauzei penale. Faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția sa în faptele incriminate sa apreciat ca o metodă de apărare a inculpatului, care s-a combătut prin cumulul de probe cercetat și care au demonstrat vina inculpatului deplin. La individualizarea pedepsei pentru inculpat, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod Penal se încadrează în categoria celor mai puțin grave, intenția inculpatului, care s-a manifestat sub forma intenției directe, de persoana celui vinovat, care potrivit caracteristicii eliberate de la locul de trai se caracteriza pozitiv (f.d. 62), la evidentă medicului narcolog și psihiatru nu se afla (f.d. 63), anterior fiind tras în mod repetat (de 26 ori) la răspundere contravențională, sancțiunile aplicate fiind parțial executate (f.d. 125-126). De asemenea, s-a luat în considerație și faptul că, acesta anterior a comis fapte ilegale, care cădeau sub incidența legi penale (f.d. 66- 73, 79- 103, 155- 163), circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, însă circumstanțe ce agravează răspunderea penală s-a considerat săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare. Ca urmare a celor expuse, instanța de fond a considerat necesar de a aplica inculpatului pedeapsa penală sub formă de închisoare, în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, considerând că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar în condițiile privării lui de libertate. În ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu era la prima sa abatere de la legea penală, anterior ultimul fiind condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, prevăzută de art. 186 alin .(2) lit. c) și d) Cod penal, instanța 3 stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, fiindu-i totodată oferit un termen de probațiune. Luând în considerație probele cercetate în ansamblu și cele stabilite de instanța de fond, instanța de apel a ajuns la concluzia că vina lui Dubceac Leonid în comiterea infracțiunilor incriminate s-a dovedit prin ansamblul de probe administrate în materialele cauzei penale, iar pedeapsa stabilită inculpatului era echitabilă faptelor infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Apelurile depuse de avocat și inculpat sunt nefondate, fără invocarea unor motive de drept, iar argumentele aduse nu corespund cu împrejurările stabilite de instanța de fond. Instanța de apel a respins ca declarative afirmațiile invocate în apel de avocat, că Dubceac Leonid nu este vinovat în săvârșirea infracțiunilor incriminate, că instanța incorect a aplicat legea materială și incorect a apreciat probele materiale prezentate în instanța de judecată, deoarece sunt declarative și fără specificare clară în circumstanțele stabilite pe caz. Prin urmare, sentința atacată în opinia instanței de apel corespundea tuturor prevederilor legii penale, era întemeiată, iar argumentele invocate de avocat nu persistau în cauză, totodată argumentele indicate de avocat nu aveau suport probatoriu și contraveneau probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permitea instanței de apel să concluzioneze asupra respingerii afirmațiilor invocate în apel. În sensul dat, s-a reținut și faptul că deși avocatul nu era de acord cu probele cercetate, totodată nu a contestat legalitatea la careva acte și acțiuni procesuale îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei nu a avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că a acceptat situația dată. Instanța de apel a respins afirmațiile invocate în apel de către inculpat privind micșorarea pedepsei și înlocuirea închisorii cu pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, că nu este vinovat în cele imputate, vina o recunoaște și î-i părea rău de cele întâmplate, solicitând aplicarea în privința sa a Legii cu privire la amnistie, deoarece aceste afirmații erau pur declarative în circumstanțele stabilite pe caz. Astfel, ce ține de solicitarea aplicării actului de amnistie față de inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel a menționat că față de Dubceac Leonid nu puteau fi aplicate prevederile date, deoarece existau restricțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. d), e) al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care indică expres, că prevederile art. 1-5 nu se aplică persoanei: 4 d) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr. 985/2002: art. 135- 139, art. 140 alin. (2), art. 1401- 145, art. 151, art. 158 alin. (2)- (4), art. 160 alin. (3), art. 164 alin. (2) și (3), art. 165, art. 166 alin. (2) și (3), art. 1661 și 167, art. 168 alin. (2) și (3), art. 169 alin. (2), art. 171 și 172, art. 174- 1751, art. 179 alin. (3), art. 1812, art. 183 alin. (2), art. 186 alin. (5), art. 187 alin. (2)- (5), art. 188, art. 189 alin. (2)- (6), art. 190 alin. (5), art. 191 alin. (5), art. 196 alin. (4), art. 2011, art. 205 și 206, art. 208- 209, art. 211 alin. (2), art. 212 alin. (2)- (4), art. 213, art. 216 alin. (3), art. 217 alin. (4), art. 2171 alin. (3) și (4), art. 2173, art. 2174 alin. (2) și (3), art. 2176, art. 219 alin. (2), art. 220 alin. (2) și (3), art. 236 și 237, art. 238 alin. (2), art. 239 alin. (2), art. 2391 și 2392, art. 240 alin. (3) și (4), art. 243 și 244, art. 245- 2461, art. 247 alin. (2), art. 248 alin. (3)- (7), art. 2481 și 2482, art. 252 alin. (2)- (4), art. 257 și 258, art. 2601- 2611, art. 264 alin. (2)- (6), art. 2641, art. 275, art. 278- 280, art. 282- 286, art. 289- 2893, art. 292, art. 295 alin. (1)- (6), art. 2951 alin. (1) și (2), art. 2952 alin. (1)- (3), art. 303- 315, art. 322 alin. (2)- (6), art. 324- 329, art. 3302, art. 332- 3351, art. 337- 343, art. 344 alin. (2), art. 345, art. 347, art. 349, art. 352 alin. (3), art. 360, art. 3621 alin. (3), art. 365 alin. (2) și (3), art. 368 alin. (2), art. 369 alin. (3), art. 370 alin. (2) și (3), art. 385- 388. În sensul dat, condamnarea inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, nu permite aplicarea actului de amnistie față de inculpat. Totodată, nu poate fi aplicate prevederile date, deoarece inculpatul anterior a fost condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare, astfel în privința inculpatului Legea cu privire la amnistie nu este aplicabilă prin urmare cererea de apel a inculpatului necesita a fi respinsă, cu menținerea fără modificări a soluției instanței de fond.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Boldesco Tatiana în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să-i fie stabilită lui Dubceac Leonid o pedeapsă non privativă de libertate. În motivare recurenta a indicat că, atât instanța de fond cât și de apel nu au dat deplină apreciere circumstanțelor atenuante pe caz, fapt ce a dus la aplicarea unei pedepse prea aspre față de Dubceac Leonid, nefiind aplicat la justa valoare principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale. Cu toate că Dubceac Leonid anterior a fost în conflict cu Legea penală, în fața instanței de apel s-a căit de cele comise, a manifestat regret și a confirmat că pe viitor nu va mai comite infracțiuni. La moment, Dubceac Leonid a executat efectiv peste patru luni din termenul stabilit prin sentința din 16 martie 2022. Consideră că perioada dată i-a fost suficient inculpatului pentru a conștientiza gravitatea faptelor comise, drept urmare pedeapsa 5 aplicată și-a atins scopul principal de reeducare a infractorului și se v-a solda pe viitor cu respect față de valorile sociale și față de Lege din partea lui Dubceac Leonid.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. În speță, recurenta critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei, însă nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală sau la presupusele erori depistate în decizie la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare. Recurenta pune accent pe faptul că instanța de apel nu a apreciat circumstanțele atenuante și faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, situație apreciată critic de Colegiul penal, or, conform procesului verbal din 25.05.2022 s-a solicitat anexarea cererii prin care a cerut stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și aplicarea Legii cu privire la amnistie (vol. II, f.d 36-38). Iar la întrebările instanței, inculpatul a răspuns „ Nu sunt vinovat în cele imputate. Recunosc vina” , în timp ce avocatul său pleda pentru admiterea apelului. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, conform cărora la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. La caz, pe lângă cele menționate anterior, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul nu este la prima abatere penală, anterior fiind judecat, ceea ce demonstrează că inculpatul nu s-a corectat. De menționat că apărarea a solicitat aplicarea față de inculpat a Legii privind amnistia, argument pe care instanța de apel l-a respins motivat. 6 Prin urmare, faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, fără indicarea erorilor și doar enumerarea prevederilor art. 75- 78 Cod penal nu poate servi temei pentru intervenirea instanței de recurs în partea stabilirii pedepsei. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Astfel, Colegiul penal consideră că, în speță individualizarea pedepsei corespunde legii penale, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă, raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de comiterea altor infracțiuni. Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată tine cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Din cele menționate rezultă că, instanța a ținut cont de cerințele atât ale acuzatorului de stat cât și a apărătorului și de impactul infracțiunii asupra societății, și a aplicat închisoare pe termen de 3 ani. Înlocuirea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității, conform solicitării recurentei nu a fost suficient argumentată, iar recursul nu conține motive plauzibile ce ar determina instanța de recurs să se implice în schimbarea pedepsei inculpatului, motiv pentru care, Colegiul penal respinge solicitarea dată. Criticile formulate de avocata Boldesco Tatiana au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel, cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, iar argumentele invocate de recurentă nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării cauzei și casării deciziei instanței de apel, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care au fost declarate. Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin urmare, criticile recurentei nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat 7 prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocata Boldesco Tatiana în numele inculpatului nu și-au găsit confirmare. 9.În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Boldesco Tatiana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe DUBCEAC Leonid XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2023. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 8