1ra-339/21 — art.172 al. 3 lit. a CP

1ra-339/21 — art.172 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-339/22

1-18027151-01-1ra-07032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Stroncea Nicolae în numele

inculpatului Verhoz Veaceslav și de către reprezentantul legal XXXXX, în

numele părților vătămate XXXXX și XXXXX, împotriva deciziei Colegiul

judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 08 decembrie 2021, în cauza penală

de învinuire a lui

Verhoz Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în or. XXXXX,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 27.04.2018 - 05.02.2020;

instanța de apel: 16.03.2020 - 08.12.2021;

instanța de recurs: 07.03.2022 - 06.12.2022.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T A T :

2020, Verhoz Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cheltuielile judiciare au fost trecute în contul Statului.

rechizitoriului, Verhoz Veaceslav, începând cu perioada anului 2011 și

până în prezent, locuind pe diferite adrese din str. XXXXX, str. XXXXX,

mun. Bălți împreună cu familia XXXXX, membrii căreia sunt mama XXXXX și

tatăl XXXXX, cu patru copii minori, urmărind intenția satisfacerii poftei

sexuale în formă perversă și cunoscând cu certitudine, că victimele nu au

atins vârsta de 14 ani, profitând de imposibilitatea victimelor de a-și

exprima voința și de a se apăra, manifestată prin faptul că le amenința,

spunându-le că în caz că vor spune cuiva despre faptul că li se impune să

facă cu el sex anal, părinții lor vor fi întemnițați și ele vor fi duse la casa de

copii de tip internat.

1

Astfel, a săvârșit în privința minorei XXXXX, anul nașterii XXXXX și

minorei XXXXX, anul nașterii XXXXX, acțiuni cu caracter sexual, și anume:

introducerea membrului sexual viril între fesele victimelor și imita un act

sexual anal, care se finisa cu ejaculare.

Acțiunile criminale ale lui Verhoz Veaceslav erau efectuate de către

acesta pe parcursul perioadei vizate, cu fiecare victimă în parte, în diferite

zile, pe timpul nopții, când restul membrilor familiei dormeau.

Verzoh Veaceslav a săvârșit majoritatea acțiunilor sale criminale,

aproximativ 5 la număr, în privința minorei XXXXX pe adresa str. XXXXX,

mun. Bălți, pe perioada când ea avea 8-9 ani, iar în privința minorei XXXXX,

majoritatea acțiunilor criminale au fost săvârșite tot pe aceeași adresă, pe

când aceasta avea 4-5 ani.

Ulterior, minora XXXXX, anul nașterii XXXXX, la 25 noiembrie 2017, a

comunicat părinților despre faptele infracționale săvârșite de către Verhoz

Veaceslav în privința sa și a surorii mai mici, care ulterior au anunțat

poliția.

Astfel, Verhoz Veaceslav a fost învinuit de către organul de urmărire

penală că prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (3), lit. a) Cod penal, conform indicilor calificativi – ”acțiuni violente cu

caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în formă perversă,

săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de ași exprima voința, acțiunile

prevăzute de alin. (1) sau (2), care au fost săvârșite asupra unei persoane

despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

2.1. În motivarea sentinței, prima instanță a menționat că la caz nu a

fost administrat suficient probatoriului ce ar demonstra vinovăția

inculpatului Verhoz Veaceslav în comiterea celor imputate prin actul de

sesizare a instanței.

Prima instanță a apreciat critic declarațiile părților vătămate minore,

declarațiile reprezentanților legali și ale martorilor Palii Vladimir și

Romandaș Vitalie, ca fiind contradictorii și necorespunzând adevărului, cu

reținerea drept veridice a declarațiilor date de ei în instanța de fond, potrivit

căror victima minoră XXXXX l-ar fi acuzat pe nedrept pe Verhoz Veaceslav,

impunând-o și pe sora sa mai mică XXXXX să mintă în acest sens.

Declarațiile intervievatorului Lichii Dana venind în contradicție cu

concluziile expertizei psihiatrico-psihologică, potrivit cărei, reieșind din

particularitățile psihologice de vârstă a Alexandrei XXXXX, ea a avut

capacitatea redusă de a înțelege, că în privința ei se comite o infracțiune.

2.2. Opinie separată, la caz, a fost formulată de către judecătorul

Eremciuc Ghenadie, în care și-a exprimat dezacordul cu sentința primei

instanțe din 05 februarie 2020, invocând că nu poate fi de acord cu faptul

interpretării situației de fapt stabilită pe cauza dată, or, de către partea

acuzării au fost prezentate probe legale, colectate în faza de urmărire

penală, cercetate nemijlocit în instanța de fond, care combat poziția primei

instanțe.

Procuratura mun. Bălți, Păvălean Adrian, a declarat apel prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Verhoz Veaceslav să fie recunoscut vinovat și condamnat

2

în baza art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului, acuzarea a menționat că vinovăția inculpatului

de comiterea faptelor imputate și-a găsit confirmarea prin probele

administrate la materialele cauzei, și anume, prin declarațiile inițiale de la

urmărirea penală a victimelor minore XXXXX și XXXXX; prin declarațiile

reprezentanților lor legali. Ulterior modificate în cadrul audierilor din

instanța de fond, deși pentru aceste categorii de infracțiuni nu se admite

audierea repetată a victimelor minore pentru a nu le revictimiza; precum și

prin declarațiile intervievatorului Lichii Dana, confirmând veridicitatea

declarațiilor depuse de victimele minore la etapa audierii în condiții

speciale, prin care au confirmat acțiunile cu caracter sexual întreprinse în

privința lor de către Verhoz Veaceslav, traumându-le psihica; prin

rapoartele de expertiză psihiatrico-psihologică s-a constatat, că ele pot fi

influențate la depunerea declarațiilor de către persoanele adulte și

autoritare.

decembrie 2021, a fost admis apelul declarat, casată integral sentința

primei instanțe, cu adoptarea unei soluții noi, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

Verhoz Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

172 alin. (3), lit. a) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În corespundere cu art. 229 Cod procedură penală, s-a dispus

încasarea de la Verhoz Veaceslav în contul Statului a sumei de 5 442 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

4.1. Prin încheierea Colegiul judiciar penal al Curții de Apel Bălți din

08 decembrie 2021, a fost dispusă corectarea erorii materiale evidente

admise în dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

decembrie 2021, astfel, fiind corectat „(..) încasarea de la Verhoz Veaceslav

XXXXX, în temeiul art. 229 Cod procedură penală, a cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizelor judiciare, în sumă de 4802 lei.”

4.2. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, apreciind

caracterul nefondat a sentinței primei instanțe, și ținând cont de

jurisprudența CtEDO care interzice condamnarea inculpatului după o

achitare în fond, fără audierea lui nemijlocită cu cercetarea probatoriului

administrat, a considerat ca fiind dovedită comiterea de către Verhoz

Veaceslav a faptei imputate prin învinuirea din rechizitoriu, rezultată din

cele ce urmează.

Așadar, instanța de apel a indicat că fiind audiat pe parcursul

urmăririi penale, în instanța de fond și cea de apel, inculpatul Verhoz

Veaceslav a negat acuzațiile aduse, confirmând, că în perioada cât a locuit

la sora sa, XXXXX, nu a întreprins careva acțiuni violente cu caracter sexual

față de fiicele acesteia, XXXXX și XXXXX, pe adresa XXXXX, mun. Bălți,

unde dormea separat în altă odaie cu nepotul său XXXXX Andrei, nepoatele

dormind în altă odaie, considerând că motivul pentru care minorele l-ar fi

învinuit în comiterea a careva fapte ilegale, ar fi fost o răzbunare pentru

interzicerea de a pleca la joacă fără a aduce în ordine locuința; soră-sa

găsind-o pe minora XXXXX într-un apartament de la primul etaj, de unde

3

ieșise și un bărbat necunoscut pe jumătate dezgolit (f. d. 37-41; 245-249,

vol. II).

Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor

imputate, dispunând cercetarea suplimentară a bazei probante

administrată pe caz, inclusiv prin audierea suplimentară a reprezentanților

legali a minorilor XXXXX și XXXXX, instanța de apel a constatat ca fiind

dovedită vinovăția lui Verhoz Veaceslav în comiterea acțiunilor sexuale în

formă perversă față de victimele minore, ceea ce determină incorectitudinea

soluției instanței de fond de achitare a lui de sub învinuirea formulată în

rechizitoriu.

Instanța de apel a reținut ca fiind veridice declarațiile surorilor minore

XXXXX și XXXXX, precum și a reprezentanților lor legali XXXXX și XXXXX

depuse la faza urmăririi penale, prin care:

- partea vătămată minoră XXXXX, audiată în condiții speciale

prevăzute de art. 1101 Cod procedură penală, în prezența pedagogului și

reprezentantului legal, a declarat, că pe când avea 8 - 9 ani și în timp ce

părinți săi se aflau la serviciu, unchiul Verhoz Veaceslav intra de repetate

ori în dormitorul ei, astupându-i gura pentru ca să nu strige și

introducându-i membrul viril între fese, provocându-i dureri și finisându-și

actele cu ejaculare, demonstrându-i organul genital, fapt despre care le-a

comunicat părinților, ce l-au prevenit, că în caz de repetare a respectivelor

acțiuni, se vor adresa la poliție;

- partea vătămată minoră, XXXXX, care, la fel, a comunicat că acțiuni

analogice Verhoz Veaceslav a comis și în privința ei, atingând-o cu organul

genital între fese, având rușine de a comunica despre aceasta, inclusiv

pentru, că au fost amenințate de inculpat că în caz de denunț, părinții vor

fi întemnițați, iar ele plasate în internat (f. d. 79-80, vol. I);

- partea vătămată minoră, XXXXX, audiată în condiții speciale

prevăzute de art. 1101 Cod procedură penală, l-a fel a declarat, că Verhoz

Veaceslav i-a provocat dureri, fără indicarea metodei experimentului cu

păpușa, pentru că-i era rușine (f d. 79-80, vol. I);

- reprezentantul legal, mama XXXXX, a declarat, că începând cu 2007,

fratele său Verhoz Veaceslav a locuit împreună cu familia sa, pe mai multe

adrese din mun. Bălți, inclusiv într-un apartament cu o odaie din str. A.

Russo 65, neavând careva pretenții față de comportamentul lui, pentru, că

o ajuta cu copii, supărarea manifestând-o doar fiica mai mare XXXXX,

pentru, că o impunea să facă ordine. În seara de 25.11.2017 pe când soțul

său era plecat la magazin, între finul de cununie Lazari Mihail și Verhoz

Veaceslav a apărut un conflict, ca urmare a răspunsului urât adresat de

către cel din urmă fiicei XXXXX, pe parcursul căruia Lazări Mihail l-a

alungat pe Verhoz Veaceslav din locuință, iar XXXXX cu ochii înlăcrimați

povestindu-le despre acțiunile cu caracter sexual la care a fot impusă de

acesta, prin introducerea membrului viril în locuri intime, fapt confirmat și

de fiica XXXXX, motiv pentru care anunțase și poliția, în prezența

reprezentaților cărora, cele două minore au confirmat, despre abuzul sexual

la care au fost supuse de către Verhoz Veaceslav, prin amenințarea cu

întemnițarea părinților și plasarea lor la casa de copii, anterior neobservând

la ele tendința de a minți și de a inventa careva lucruri, mai ales despre

asemenea fapte, din motiv că ele sunt foarte mici și nu cunosc semnificația

acestor fapte (f. d. 28-29, vol. I);

4

- reprezentantul legal al victimelor minore XXXXX, a depus declarații

analogice cu cele ale reprezentantul legal XXXXX (f. d. 32-33, vol. I).

Or, deja interogate în instanța de fond, la un interval de aproximativ

de un an și jumătate victimele minore XXXXX și XXXXX și-au modificat

declarațiile, susținând, că acuzațiile aduse lui Verhoz Veaceslav de la faza

urmăririi penale nu corespund adevărului, el nu a săvârșit față de ele careva

acțiuni violente cu caracter sexual, inventând respectiva istorie pentru a-l

înlătura din familie, întrucât le impunea să facă curat, cea mai mică

depunând declarații sub influența surorii mai mari (f. d. 66- 68; 69-70, vol.

II).

La fel, reprezentantul lor legal, mama, audiată în instanța de fond și

apel și-a modificat declarațiile în favoarea fratelui Verhoz Veaceslav,

menționând că, în una din serile lui ianuarie 2018, întâmplător auzi

discuția fiicelor, în care mezina XXXXX îi reproșa Irinei, că le va comunica

adulților despre istoria inventată cu Verhoz Veaceslav, fiind amenințată cu

plasarea la internat, iar ea făcându-și ferma concluzie, că fiica mai mare

XXXXX a mințit în cadrul audierilor inițiale, pentru, că ulterior și-a

schimbat comportamentul, ajutând-o cu lucrurile casnice, recunoscând, că

l-a acuzat pe nedrept pe Verhoz Veaceslav, fapt pentru care la moment îi

este rușine să comunice cu el (f. d. 199-212, vol. 1; 100-102; 222-227, vol.

II).

Declarații cu conținut analogic a depus în instanțele de judecată, tatăl

XXXXX, fiind convins de faptul că Verhoz Veaceslav nu a întreprins acțiuni

perverse cu caracter sexual în privința fiicelor sale minore (f. d. 225-227,

vol. I; 103-107, vol. II).

Verificând depozițiile victimelor minore și a reprezentanților lor legali

de la faza urmăririi penale în raport cu cele din instanțele de judecată,

instanța de apel a acordat prioritate primelor, considerându-le veridice ce

denotă adevărul în cauză, cele ulterioare fiind depuse sub influența rudelor,

or, potrivit rapoartelor de expertiză judiciară nr. 201837A0020 din

01.03.2018 (f. d. 73, vol. I) și nr. 201837A0021 din 01.03.2018 (f. d. 52 vol.

I), întocmite de expertul psiholog judiciar Vrabii M., reieșind din

particularitățile psihologice individuale și de vârstă, XXXXX a avut capacitate

de a înțelege, că este supusă abuzului verbal și fizic, iar XXXXX are o

capacitate redusă în acest sens, neavând formată capacitatea deplină de a-

și controla conduita, prima manifestând tendința de a fantaza, cea din urmă

nu, însă ambele având semne de sugestibilitate sporită, ceea ce înseamnă,

că pot fi influențate de către persoanele adulte, cu autoritate pentru ele la

depunerea declarațiilor.

Concluzia expusă supra, instanța de apel a statut că rezultă, inclusiv,

din declarațiile:

- psihologului – interviator Lichii Dana, potrivit cărei, la etapa audierii

în condiții speciale a victimelor minore XXXXX și XXXXX, nu-i apăru careva

suspiciuni referitor la adevărul expus de ele, privind acțiunile cu caracter

sexual l-a care au fost supuse de repetate ori de către unchiul Verhoz V.,

sub amenințarea, că în caz de divulgare părinții le vor fi întemnițați, iar ele

plasate în internat, XXXXX detaliat relatând circumstanțele cauzei, iar

XXXXX având frustrări în cadrul experimentului cu păpușa, i-a imitat

acțiunile, indicând regiunile corpului ce i-au fost atinse, inclusiv cu

introducerea degetului în anus, după care, la finisarea intervievării,

5

comunicându-i în limba rusă că, Verhoz V. nu degetul îl introducea în

regiunea anusului, ci membrul viril, ea liniștind-o, că atare acțiuni nu vor

mai avea loc (f. d. 21-24, vol. II; 196-198, vol. II);

- martorului Lazari Mihail, potrivit căruia, venind la 25.11.2017, în

vizită la domiciliu nașilor săi din str. XXXXX, mun. Bălți, fiica acestora

XXXXX în vârstă de 11 ani, i-a comunicat, că unchiul său Verhoz Veaceslav,

le abuzează sexual cu soră-sa mai mică XXXXX, îmblând prin locuință în

prezența lor fără haine și demonstrându-le organele genitale, fapt despre

care l-a întrebat pe acesta, care însă negând totul, începu să se certe, motiv

pentru care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, de la care el părăsi

locuința, iar mama minorelor anunțând poliția, după care peste vreo 2-3 luni,

comunicându-i, că fiicele sale au inventat istoria cu Verhoz V., inspirându-se

de pe internet (f. d. 11-16, 105-107, 239-244, vol. II);

- colaboratorului de poliție Palii Vladimir, audiat în calitate de martor,

potrivit căruia, în noiembrie 2017 l-a solicitare, a intervenit cu grupa

operativă la domiciliul familiei XXXXX din str. XXXXX, mun. Bălți, pentru

investigarea unei pretinse fapte de viol, găsindu-le pe două minore cu

părinții lor, cea mai mare XXXXX comunicându-le, că unchiul, pe când toți

ceilalți dormeau, intra în odaia unde înnopta cu sora mai mică, întreținând

cu ele raport sexual în formă perversă, prin introducerea membrului viril

între fese, fapt despre care ulterior li-a comunicat părinților, pentru, că

inițial nu înțelegea la ce acțiuni este supusă (f. d. 111-113; 199- 200, vol.

II);

- colaboratorului de poliție Romandaș Vitalie, audiat în calitate de

martor, potrivit cărui personal a completat denunțul din spusele

reprezentantului legal al victimelor minore XXXXX, în ce privește pretinsele

acțiuni perverse cu caracter sexual efectuare de către Verhoz Veaceslav în

privința fiicelor sale;

- XXXXX Galina, necunoscând fapte relevante pentru caz, doar, că

după cele întâmplate, Verhoz Vaceslav locuiește separat de familia XXXXX (f.

d. 52-54, vol. II).

La fel, instanța de apel a constatat ca fiind dovedită vinovăția

inculpatului Verhoz Veaceslav în comiterea infracțiuni prevăzute de art.

172 alin. (3), lit. a) Cod penal și prin probele materiale, cercetate

suplimentar la ședința instanței de apel, și anume, prin:

- informația telefonică nr. 20170414435 din 25.12.2017 parvenită în

adresa IP Bălți de la XXXXX, în legătură cu conflictul iscat cu verișorul

Verhoz Veaceslav (f. d. 18, vol. I);

- denunțul din 26.11.2017 a OUP a lui XXXXX, cu solicitarea atragerii

la răspunderea penală a lui XXXXX, care periodic a săvârșit în privința fiicelor

sale minore XXXXX și XXXXX acțiuni perverse cu caracter sexual (f. d. 17, vol.

I);

- ordonanțele din 27.11.2017, XXXXX și Serghei fiind recunoscuți în

calitate de reprezentanți legali a victimelor minore XXXXX și XXXXX (f. d. 26-

27; 30-31, vol. I).

Mai mult, pentru a verifica capacitate minorilor de a înțelege

caracterul acțiunilor la care au fost supuse, îndată după pornirea urmăririi

penale la 26.11.2017, ca urmare a sesizării OUP al IP Bălți, ele au fost

supuse examenului psihologic, fiind întocmite rapoartele de constatare

psihologică nr. 27767 din 12.12.2017 și nr. 27768 din 12.12.2017, potrivit

6

cărora „minorele XXXXX și XXXXX înțeleg diferența dintre faptele bune și cele

rele, comportamente constructive/distructive, evenimentele și trăirile cu

referire la ele având un impact major asupra stării lor emoționale, înțelegând

că în privința lor se comite o faptă înafara normei, neacceptată de societate,

percepând consecințele minciuni, exprimându-se foarte discret și direct” (f. d.

45-46; 67-68 vol. I).

La fel, potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală nr.

201837A0021 din 01.03.2018 s-a constat că, minora XXXXX nu suferă de

maladii psihice și ținând cont de particularitățile psihologice de vârstă, a

avut o capacitate redusă de a înțelege că în privința ei se comite o

infracțiune (abuz verbal, fizic la care pretinde că a fost supusă din partea

lui Verhoz Veaceslav), neavând formată capacitatea deplină de a-și controla

conduita sa, nemanifestând tendința de a inventa, fantaza, însă

manifestând semne de sugestibilitate mărită, putând fi influențată la

depunerea declarațiilor (f. d. 50-52, vol. I).

La fel și Verhoz Veaceslav, potrivit rezultatelor expertizei psihiatrico-

legală nr. 201837A0019 din 21.02.2018, la momentul comiterii infracțiunii

avea capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale, de a le dirija, fiind

responsabil (f. d. 110-11, vol. I).

Respectivele acțiunile întreprinse de Verhoz Veaceslav în privința

minorelor XXXXX și XXXXX, despre care ele au relatat, nu au dus la

penetrarea integrității organelor genitale, fapt confirmat prin rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 909 din 14.12.2017 și nr. 910 din 14.12.2017,

integritatea himenului nefiindu-le dereglată, ambele fiind virgine, ne având

leziuni în regiunea anală sau canalului anal (f. d. 40- 41; 62-63 vol. I), însă

această împrejurare, nu-i exclude vinovăția în cele comise.

În acest sens, instanța de apel a menționat că doctrinar, în sensul

infracțiunii prevăzută de art. 172 Cod penal, nu este necesară penetrarea

sexuală prin introducerea membrului viril în cavitățile naturale ale altei

persoane, pentru satisfacerea poftei (necesității) sexuale, latura obiectivă a

respectivei infracțiuni exprimându-se și prin acte sau contacte sexuale care

implică organele genitale sau alte părți ale corpului ce nu constituie raport

sexual obișnuit, fiind suficientă traversarea următoarelor limite: a) buzele,

care delimitează cavitatea bucală – în cazul actului de felație asupra

victimei; b) partea anterioară a membrului viril – în cazul actului de felație

a victimei; c) labiile mari (sau mici, în funcție de particularitățile individuale)

– în cazul frotajului sau al unor penetrări în profunzimea vaginului; d)

sfincterul exterior al rectului – în cazul actelor sau contactelor anale.

Totodată, din pct. 19 a hotărârii Plenului CSJ nr. 17 din 07.11.2005

privind practica judiciară în cauzele din categoria infracțiunilor privind

viața sexuală, rezultă, că pentru încadrarea acțiunilor la art. 172 alin. (3),

lit. a) Cod penal, consimțământul victimei sub vârsta de 14 ani, nu are

valoare juridică, deoarece aceasta nu înțelege semnificația celor ce i se

întâmplă.

Respectiv, instanța de apel a constatat că comiterea de către inculpat

a acțiunilor perverse contrar voinței victimelor, rezultă tocmai din vârsta lor

fragedă, și capacitatea să aprecieze independent semnificația etico-socială

a propriei decizii și să-și exprime propria voință, el evitându-le cerințele de

a-și înceta acțiunile ilegale, ci dimpotrivă îndreptându-și acțiunea

infracțională spre satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, prin

7

introducerea membrului viril între fese, imitând un raport sexual, finisat

cu ejaculare, ce de altfel potrivit doctrinei penale, nu se rezumă doar la

penetrarea sexuală, prin introducerea membrului viril în cavitățile naturale

ale victimei pentru satisfacerea poftei sexuale, dar și prin alte acte sau

contacte sexuale care implică organele genitale sau alte părți ale corpului,

de aceea în atare situație argumentul apărării și motivarea instanței de fond

privind lipsa la victimele minore a unor modificări patologice în regiunea

anală sau canalului anal constatate prin rapoartele de expertiză medico-

legale nr. 909 din 14.12.2017 și nr. 910 din 14.12.2017, nu poate fi reținut

ca unul determinativ pentru achitarea inculpatului Verhoz Veaceslav de

sub învinuirea adusă, inclusiv și pentru expirarea unei durate îndelungate

de timp de la începutul acțiunilor sale – 2011, până la depistare – noiembrie

2017.

În acest sens, instanța de apel a menționat că nu poate trece cu

vederea declarațiile victimelor minore, audiate inițial, la faza urmăririi penale

în condiții speciale, prin care au confirmat abuzul sexual și acțiunile perverse

la care au fost supuse de inculpat urmate, prin introducerea membrului viril

între fese cu imitarea actului sexual anal, finisat cu ejaculare, sub

amenințare psihică, că vor fi plasate la casa de copii, iar părinții întemnițați,

în cazul în care îi vor divulga acțiunile.

Astfel, necătând la vârsta lor fragedă și capacitatea de a înțelege cele

întâmplate, despre care au relatat în prezența interviatorului, cu scurgerea

timpului și sugestibilitatea pe care o au față de persoanelor adulte și

autoritare, ele și-au schimbat declarațiile, negând în instanța de fond cele ce

li s-a întâmplat.

Însă, faptele inițial relatate de către părțile vătămate minore se

confirmă prin depozițiile interviatorului Lichii D., precum și a martorilor

audiați, Lazăr V. și cei doi colaboratori de poliție, care au apreciat ca fiind

veridice declarațiile minorelor, reieșind din starea psihologică stresată, în

care ele se aflau la momentul divulgării acțiunilor inculpatului, care de

altfel, a părăsit domiciliul în moment ce aflase, că a fost anunțată poliția,

inventând cu versiunea referitor la aflare minorei XXXXX în apartamentul

vecin cu o persoană de gen masculin.

În continuare, instanța de apel a enunțat că reprezentantul legal al

minorelor, din start de la faza urmăririi penale, a declarat, că nu a observat

la ele tendința de a minți, iar vârsta fragedă în care se aflau la momentul

când au fost supuse abuzului sexual, și capacitatea lor de a înțelege cele ce

li se întâmplă, indicată în rapoartele de expertiză, fac neveridică versiunea

ulterioară, că ar fi depus declarații, sub influența informațională.

La fel, rămâne a fi declarativ și argumentul privind pretinsa lui

divulgare de către victimele minore, în scop de a-l exclude din cercul

familiei, care nu este altceva decât o modalitate de apărare și o încercare de

a se eschiva de la răspunderea penală, fapt pentru care urmează a fi

respins.

Dimpotrivă, caracterul intenționat a faptelor comise de inculpat derivă

și din raportul de expertiză psihiatrică nr. 201837A0019 din 21.02.2018,

potrivit cărui Verhoz Veaceslav în momentul comiterii infracțiunii avea

capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale, putea să le dirijeze, fiind

recunoscut responsabil.

8

Totodată, consecințele violenței sexuale la care au fost supuse ambele

victime, au fost constatate prin cele două rapoarte de constatare psihologică

nr. 27767 și respectiv nr. 27768 din 12.12.2017 din conținutul căror rezultă,

că, evenimentele și trăirile cu referire la ele, au avut un impact major asupra

stării emoționale a minorelor, înțelegând că în privința lor se comite o faptă

înafara normei, neacceptată de societate, percepând consecințele minciuni,

exprimându-se foarte discret și direct.

Astfel, că cumulul probelor verbale și celor materiale administrate în

prezenta cauză, ce au fost supuse unei cercetări suplimentare în instanța

de apel, denotă cu certitudine vinovăția inculpatului Verhoz Veaceslav în

aceea că, începând cu perioada anului 2011 și până la 26.11.2017 (data

sesizării OUP al IP Bălți și pornirii urmăririi penale), locuind împreună cu

familia XXXXX pe diferite adrese din mun. Bălți, str. XXXXX, str. XXXXX, ai

cărei membri sunt mama XXXXX și tatăl XXXXX având patru copii minori,

urmărind intenția de a-și satisface pofta sexuală în formă perversă și

cunoscând cu certitudine, că victimele nu au atins vârsta de 14 ani, prin

constrângere psihică și profitând de imposibilitatea lor de a-și exprima voința

și de a se apăra, manifestată prin amenințarea, că în caz dacă vor divulga

despre faptul că le impune să facă cu el sex anal, părinții vor fi întemnițați,

iar ele plasate la casa de copii de tip internat, a săvârșit în privința minorei

XXXXX a.n. XXXXX și minorei XXXXX a.n. XXXXX, acțiuni cu caracter sexual și

anume, introducerea membrului sexual viril între fese, imitând act sexual

anal, care se finisa cu ejaculare, acțiuni criminale efectuate de Verhoz

Veaceslav pe parcursul perioadei vizate, cu fiecare victimă în parte, în diferite

zile, pe timpul nopții când restul membrilor familiei dormeau, în total

aproximativ cinci ori în privința minorei XXXXX pe adresa str. XXXXX din mun.

Bălți în perioada când avea 8-9 ani, iar în privința minorei XXXXX, acțiunile

criminale fiind săvârșite tot pe acea adresă pe când aceasta avea 4-5 ani;

despre care minora XXXXX le-a comunicat părinților la 25.11.2017, ei

anunțând poliția, respectivele fapte a lui Verhoz Veaceslav încadrându-se

la art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal cu calificativele, acțiuni violente cu

caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în formă perversă,

săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta

de 14 ani.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

criteriile de individualizare a pedepsei, de prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de aspectele săvârșirii

infracțiunii, circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, urmările prejudiciabile survenite

pentru victimele minore, lipsa unei căințe sincere și personalitatea

inculpatului, care nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind

condamnat și deși și-a executat pedeapsa penală, totuși nu și-a făcut

concluziile necesare privind scopul pe care îl urmărește, de neadmitere pe

viitor a faptelor penale, considerând că scopul educativ și preventiv al

pedepsei, poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei închisorii cu izolarea

vinovatului de societate, reabilitare și corijare, în locurile de detenție.

În ce privește solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor, instanța de apel, operând cu

9

modificările de la art. art. 142- 149 Cod procedură penală, introduse prin

Legea nr. 316 din 22.12.2017, pusă în aplicare începând cu 09.02.2018, a

dispus încasarea de la Verhoz Veaceslav doar a cheltuielilor suportate

pentru efectuarea expertizelor psihiatrice-legale nr. 201837A0020 din

01.03.2018; nr. 201837A0021 din 01.03.2018 (f. d. 50-52, 71-73, vol. I) și

nr. 201837A0019 din 21.02.2018 (f. d. 110-11, vol. I) în sumă totală de

4802 lei.

cu recursuri ordinare de către avocatul Stroncea Nicolae în numele

inculpatului Verhoz Veaceslav și de către reprezentantul legal XXXXX în

numele părților vătămate XXXXX și XXXXX.

5.1 În recursul ordinar declarat de către avocatul Stroncea Nicolae în

numele inculpatului Verhoz Veaceslav, prin care, invocând temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. (6), 8), 11) Cod de procedură

penală, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței

primei instanțe.

În motivarea recursului declarat, apărarea a menționat că:

- instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă probelor prin prisma

coroborării lor;

- instanța de apel nu a cercetat tot probatoriul, și anume nu au fost

cercetate discurile video când prima dată victimele minore, XXXXX și XXXXX

au fost audiate la etapa de urmărire penală și nu a studiat metoda de audiere

a minorelor, unde interviatorul, psihologul, Lichii Dana punea întrebări lui

XXXXX care erau si cu răspuns și direct la faptă, ceia ce contrazice

normelor legale, adică ultima urma să dea întrebări cu referire la povestirea

celor întâmplate și să nu dea întrebări directe la faptă cu răspunsuri

sugestive și nu a studiat proba video de audiere a părții vătămate, XXXXX,

care la audiere nu a declarat nimic, necătând la faptul că a fost audiată

după aceiași metodă neprofesională de interviator cu care a fost audiată și

victima, XXXXX;

- instanța de apel dacă studia discul video cu audierea părții vătămate

minore, XXXXX, avea să se convingă că declarațiile interviatorului, Lichii

Dana, nu corespund adevărului, deoarece când a fost audiată minora ultima

nu a declarat nimic și nu a arătat nimic, iar declarațiile intervievatorului că

minora după audiere a arătat ceva, nu pot fi luate ca probă, deoarece ultima

nu a făcut nici o obiecție la procesul-verbal de audiere și nu a solicitat ca

să fie reluată audierea minorei cu indicarea celor inventate de către

interviator;

- instanța de apel nu a studiat înregistrările video când au fost audiate

în ședința de judecată părțile vătămate minore, XXXXX și XXXXX, unde se

vede cum ultimele dau declarații sincere cum au inventat totul și se căiesc,

iar minora, XXXXX, fiind audiată de un alt interviator profesionist a declarat

cu ușurință, sinceritate și amănunțit cum a fost inventat totul de către sora

mai mare, cum au fost descoperite ulterior de mama lor că au spus minciuni

și că ea nu a dormit nici o dată cu moșul Verhoz Veaceslav și nu l-a văzut nici

o dată gol, că ea dorește să-l vadă și că-i este dor de el și că îi pare rău ce a

făcut;

- dacă instanța de apel examina aceste discuri video atunci își punea

întrebarea: Cum putea minorelor să le fie dor de unchiul Verhoz Veaceslav

și să dorească să-l vadă, dacă avea să fi avut loc cele încriminate ultimului?

10

De ce în ochii minorelor nu este nici o teamă față de Verhoz Veaceslav și nu

au nici o apatie față de ultimul? După vizionarea discurilor în care au fost

audiate minorele în instanța de fond, instanța de apel avea să poată

răspundă la întrebările supra și avea să constate cu certitudine că Verhoz

Veaceslav nu a comis acțiunile lui imputate și că a fost victima unei

răzbunări din partea nepoatei, XXXXX și urma să mențină sentința

instanței de fond cu respingerea apelului procurorului, ca fiind nefondat;

- instanța de apel nu a studiat declarațiile reprezentantului legal,

XXXXX, date în cadrul ședinței de judecată unde ultima indică cu lux de

amănunt cum a stabilit că fiicele au înscenat învinuirea adusă lui Verhoz

Veaceslav, a negat declarațiile fiicei XXXXX privitor la anunțarea părinților

despre careva acțiunii ilegale din partea lui Verhoz Veaceslav, a indicat că

pe lenjeria de pe patul fetelor nu au fost constatate careva urme de spermă

sau ale actului sexual, mai mult, a indicat că fiica minora, XXXXX când îi

făcea baie era foarte sensibilă când o atingea în regiunea organelor genitale,

precum și alte detalii care demonstrează nevinovăția lui Verhoz Veaceslav

- instanța de apel a indicat că „Colegiul le va acorda prioritate primelor,

considerându-le veridice ce denotă adevărul în cauza cele ulterioare fiind

depuse sub influența rudelor”, fără ca să indice care rude au influențat și

prin ce probe este dovedit acest fapt, când din declarațiile părților vătămate

minore date în cadrul examinării judecătorești, ultimele au declarat că nu

l-au văzut pe unchi din data de 25.11.2017, când a avut loc conflictul,

precum și din declarațiile reprezentanților legali care au comunicat că nu

vorbesc cu Verhoz Viaceslav tot din data de 25.11.2017, precum și din

declarațiile reprezentantului legal, XXXXX date în cadrul audierii în

instanța de apel, unde a susținut cele declarate în instanța de fond și a

menționat că ei nu s-au întâlnit cu fratele Verhoz Veaceslav din data de

25.11.2017, cu excepția când au fost la judecată și în Curtea de Apel;

-instanța de apel, în mod eronat, a indicat în decizie, că ”Colegiul nu

poate trece cu vederea declarațiile victimelor minore audiate inițial, la faza

urmăririi penale în condiții speciale, prin care au confirmat abuzul sexual si

acțiunile perverse la care au fost supuse de inculpat, urmată prin

introducerea membrului viril între fese cu imitarea actului sexual anal, finisat

cu ejaculare, sub amenințare psihică, că vor fi plasate la casa de copii, iar

părinții întemnițați, în cazul în care îi vor divulga acțiunile”, fapt ce contravine

cu toate declarațiile date de către minore atât la etapa de urmărire penală,

cât și în instanța de judecată unde minora, XXXXX a declarat că de către

unchiul, Verhoz Viaceslav, i-a fost introdus penisul în fund după care a

ejaculat și nici o dată victimele minore nu au declarat că Verhoz Viaceslav

a introdus penisul între fese, emițând un raport sexual, această versiune

fiind întocmită eronat de acuzare, și ulterior, preluată de către Curtea de

Apel;

- instanța de apel, în mod eronat, a indicat în decizie, că „...a săvârșit

în privința minorei XXXXX, a.n. XXXXX, și minorei XXXXX, a.n. XXXXX,

acțiunii cu caracter sexual, și anume, introducerea membrului sexual viril

între fese, imitând act sexual anal, care se finisa cu ejaculare, acțiuni

criminale efectuate de către Verhoz Veaceslav pe parcursul perioadei vizate,

cu fiecare victima în parte, în diferite zile, pe timpul nopții când restul

membrilor familiei dormeau, în total, aproximativ cinci ori în privința minorei

XXXXX pe adresa str. XXXXX din mun. Bălți în perioada când avea 8-9 ani,

11

iar în privința minorei XXXXX, acțiunile criminale fiind săvârșite tot pe acea

adresă pe când aceasta avea 4-5 ani; despre care minora XXXXX le-a

comunicat părinților la 25.11.2017, ei anunțând poliția...” fără ca să verifice

și să combată discrepanțele între declarațiile părților vătămate minore, date

la etapa de urmărire penală și judecată unde ultimele nici o dată nu au

indicat că în privința lor au fost întreprinse acțiunii cu caracter sexual de către

Verhoz Viaceslav în timpul nopții, ci dimpotrivă ziua când părinții nu erau

acasă, fapt declarat doar de minora XXXXX, iar minora, XXXXX nu a declarat

nimic în acest sens, ci doar identic a copiat învinuirea adusă de către

acuzarea de stat, fără ca să verifice aceste date;

- instanța de apel nu și-a pus întrebarea: De ce părțile vătămate

minore nu au povestit părinților despre presupusele abuzuri sexuale asupra

lor de către Verhoz Veaceslav după ce ultimul, în 2015, a plecat de la ei și a

revenit în vara anului 2017 la solicitarea mamei, XXXXX? Dacă avea să-și

pună această întrebare atunci constată cu certitudine că părțile vătămate

minore au spus minciuni la etapa de urmărire penală cu scopul ca să scape

de Verhoz Veaceslav din motivul că ultimul nu îi permitea să facă ce vrea

lui XXXXX și o punea la lucru și nici nu îi permitea să ducă la vecini și

după cazul cu vecinii când a fost amenințat de către XXXXX că dacă îi v-a

spune mamei el o să regrete, ceia ce și s-a întâmplat, fapt confirmat inițial

de către reprezentatul legal al minorilor XXXXX, care a declarat acest fapt

când a fost audiată în instanța de fond, iar Verhoz Veaceslav era arestat și

a fost audiat ulterior.

-instanța de apel în mod eronat a indicat în decizie, citez: „Însă faptele

inițial relatate de ele, se confirmă prin depozițiile interviatorului Lichii D.,

precum si a martorilor audiați, Lazăr V. și cei doi colaboratori de poliție, care

au apreciat ca fiind veridice declarațiile minorelor, reieșind din starea

psihologică stresată, în care ele se aflau la momentul divulgării acțiunilor

inculpatului, care de altfel, a părăsit domiciliul în moment ce aflase, că a

anunțat politia, inventând cu versiunea referitor la aflare minorei XXXXX în

apartamentul vecin cu o persoană de sex masculin” fără ca să studieze

materialele cauzei unde toți participanții (martorii) au declarat, că Verhoz

Veaceslav a părăsit domiciliul după cearta cu Lazări Mihail și înainte de a

fi povestit fetele cele inventate de ele și că Verhoz Veaceslav nici nu știa

despre acest fapt;

- din declarațiile reprezentantului legal al minorelor, XXXXX, date în

instanța de judecată, se stabilește cu certitudine faptul că XXXXX a

declarat că Verhoz Veaceslav i-a spus despre incidentul aflării Irinei în

apartamentul vecin cu o persoană de gen masculin atunci după incident,

iar Verhoz Veaceslav nu fusese interogat de către instanță și el nu a inventat

ceia ce declarase deja reprezentantul legal;

- din concluziile instanței de apel, expuse în decizie, rezultă că

vinovăția lui Verhoz Veaceslav a fost întemeiată doar pe presupuneri, iar

dubiile în probarea învinuirii care nu au putut fi înlăturate, contrar

prezentului articol, au fost interpretate în defavoarea inculpatului;

- în cazul în care instanța de apel analiza obiectiv probele sus indicate

și le colabora între ele, așa cum a făcut instanța de fond, atunci constata

cu certitudine că Verhoz Veaceslav nu a comis infracțiunea imputată lui,

prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece nu există nici o

probă materială care ar demonstra acest fapt, iar declarațiile părților

12

vătămate minore, ale reprezentanților lor legali și ale martorilor date în

instanța de fond, și ulterior, date de către ei în instanța de apel

demonstrează cu certitudine inexistența crimei imputate lui Verhoz

Veaceslav.

5.2. În recursul ordinar declarat de către reprezentantul legal,

XXXXX, în numele părților vătămate XXXXX și XXXXX, prin care, invocând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. (6), 8), 11) Cod de

procedură penală, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței primei instanțe, din următoarele considerente:

- instanța de apel ilegal și subiectiv nu a luat în considerațiile

declarațiile depuse de către reprezentantul legal, XXXXX, în numele părților

vătămate XXXXX și XXXXX atât în cadrul instanței de fond cât și în cadrul

instanței de apel;

- instanța de apel nu a cercetat CD-urile cu înregistrările video cînd

fetele au fost audiate în instanța de fond și să vadă cît de liber vorbesc fetele

și mai ales cea mică, XXXXX, care a declarat cum a fost totul și că Verhoz

Veaceslav nu a dormit nici o dată îmbrăcat și dezbrăcat lîngă ea și lângă

fiica mai mare XXXXX;

- instanța de apel nici nu au studiat CD-urile de la urmărirea penală

când fetele au fost audiate împreună cu intervievatorul Lichii Dana, care

punea întrebări directe și cu răspuns, iar fiica mai mare doar le confirma,

iar în cazul fiicei mai mici nu a primit nici un răspuns, deoarece ultima nu

înțelegea ce o întreabă și nu a comparat aceste două audieri și nu a văzut

diferența între interviviatorii care era așa de mare, deoarece la a doua

audiere cu noul intervievator, fiica mai mică a spus totul cum a fost și nu

a fost presată cu întrebări stupide la care nu avea răspuns;

- inculpatul Verhoz Veaceslav nu a comis infracțiunea incriminată și

este privat ilegal de libertate de către Curtea de Apel pentru ceia ce nu a

făcut:

- nici fetele si nici un membru din familia sa din data când a anunțat

poliția și până la data depunerii prezentului recurs nu s-au întâlnit cu

Verhoz Veaceslav, doar cu excepția întâlnirilor din sălile de judecată;

- instanța de apel nu a studiat probele video a declarațiilor părților

vătămate minore date în cadrul ședinței de judecată și nu a studiat

declarațiile reprezentanților legali a minorelor date în cadrul ședinței de

judecată, ilegal excluzându-le ca probe veridice sub un pretext inventat de

influențare din partea rudelor, fără ca să motive care rude le-a influențat;

art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-

a motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la

cauza penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător,

corect a stabilit vinovăția inculpatului Verhoz Veaceslav de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. a) Cod penal.

penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

13

În speță, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Subsidiar, se remarcă că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanța și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în

hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului

administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator,

privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de

către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de Legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

14

atribuții legale, reglementate exhaustiv de legislator.

Așadar, potrivit recursurilor declarate, recurenții își întemeiază

dezacordul cu decizia contestată invocând temeiurile pentru recurs

prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 11) persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a

fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit

decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de

lege.

Din analiza textuală a recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal

lărgit reține, că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor

de recurs invocate și menționate supra, invocându-se, în esență, faptul că

în rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor administrate la caz,

instanța de apel eronat l-a condamnat pe inculpatul Verhoz Veaceslav în

baza art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal, deși, prin sentința primei instanțe,

inculpatul a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

nominalizate, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Așadar, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor

invocate în recursuri și temeiului de casare invocat la pct. 6), alin. (1), art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din considerentele ce urmează a fi expuse.

În speță, se reține că prin rechizitoriu Verhoz Veaceslav a fost învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza

urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis

că inculpatul Verhoz Veaceslav să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat

împotriva sentinței, a admis apelul declarat de către acuzatorul de stat, a

casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Verhoz Veaceslav a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3), lit. 3) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen de 10 (zece)

ani, cu executare în penitenciar de tip închis; în corespundere cu art. 229

Cod procedură penală, de la Verhoz Veaceslav s-a dispus încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 5 442 lei, cu trecerea lor în contul

Statului.

Înainte de a purcede la expunerea motivelor care au stat la baza

casării integrale a deciziei instanței de apel și admiterea recursurilor

declarate, Colegiul penal lărgit evidențiază că procedura de examinare a

15

apelului, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță

prezintă unele particularități aparte.

În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate de către Curte,

precum și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit

cărora ”Judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului”.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că, mutatis

mutandis, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin

care constată vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate,

bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe, în temeiul cărora

s-a dispus achitarea acestuia. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată

de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să

solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării,

declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se

desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind

aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele

și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la

întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este

primordial de a supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în

dosar, având, în vedere faptul că inculpatul supune criticii verosimilitatea

unor probe. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează

probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate

aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în

scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru

formularea opiniei vis-a-vis de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei

fapte penale și se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat, în circumstanțele descrise în actul de învinuire.

Revenind la materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că

recurenții în cererile de recurs critică faptul că instanța de apel nu a acordat

deplină eficiență prevederilor legale expuse supra și a conchis neîntemeiat

asupra vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate,

bazându-se preponderent pe probele cercetate de către prima instanță,

puse anterior, la baza achitării acestuia, or, exceptând declarațiile părților

vătămate minore date în cadrul urmăririi penale, care urmează a fi

apreciate critic, în accepțiunea acestuia, lipsesc careva probe pertinente și

concludente care ar confirma învinuirea înaintată inculpatului.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri

se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Curtea Europeană a reiterat

16

că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o

obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor,

argumentelor și probelor, fără a prejudicia propria apreciere a acestora.

Relevant, ține a se menționa statuările CtEDO asupra violării art. 6

din momentul în care „instanțele naționale simplu s-au ales să ignore

multiple violări serioase ale legislației, precum și să nege o serie de elemente

fundamentale pentru justa soluționare a cauzei.” Omisiuni similare de a

prezenta suficiente motive au rezultat în constatări de violare a art. 6 din

Convenție în cauzele: Hiro Balani (§ 27- 28), Suominen v. Finland

(no.37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003), Salov v. Ukraine (no.65518/01, § 92,

ECHR 2005-VIII), Popov v. Moldova (no.2) (no.19960/04, § 49-54, 6

decembrie 2005), Melnic v. Moldova (no.6923/03, § 39-44, 14 noiembrie

XXXXX) și alte cauze asemănătoare.

La fel, potrivit Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra

României (cererea nr. 36605/04; Secția a II-a, din 05.03.2013), judecătorii

europeni au notat că instanțele de control judiciar au înlocuit sentința

inițială de achitare cu o hotărâre de condamnare fără a administra vreo

probă nouă, ceea ce contravine conceptului de echitate a procesului penal.

Raportând constatările Curții la circumstanțele cauzei, instanța de

recurs ordinar constată că din actele dosarului rezultă că, instanța de apel

nu a ținut cont de dispozițiile legale pertinente și nu a respectat în deplină

măsura prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, or, în scopul

asigurării unui proces echitabil, era obligată să ia măsuri pozitive în vederea

reaudierii tuturor martorilor, să rejudece cauza după regulile primei

instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care trebuiau

a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au

stat la baza răsturnării soluției de achitare.

Așadar, potrivit celor consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată din 10 decembrie 2020 (f. d. 194 verso-195, Vol. II), se constată că

instanța de apel, trecând la audierea martorilor, în conformitate cu

prevederile art. 370 Cod de procedură penală, a invitat martorul Romandaș

Vitalie (ofițer superior de sector al IP Bălți, care a participat în grupa

operativă, împreună cu doi colaboratori de poliție la fața locului) spre

audiere, însă, avocatul Storcea Nicolae în numele inculpatului Verhoz

Veaceslav, a obiectat pentru audierea martorului dat, invocând că, pe cauza

dată, martorul Romandaș Vitalie a întreprins acțiuni procesuale, respectiv,

dânsul nefiind posibil de a fi audiat în calitate de martor, întrucât

contravine prevederilor art. 90 alin. (3), pct. 4) Cod de procedură penală.

Fiind pusă în discuție audierea martorului respectiv, la solicitarea părții

acuzării, instanța de apel, a dispus respingerea solicitării procurorului de

a-l audia pe martorul Romandaș Vitalie din motiv că cade sub incidența art.

90 alin. (3), pct. 4) Cod de procedură penală (f. d. 194 verso-195, Vol. V).

Ulterior, a fost invitat, spre audiere, martorul Palii Vladimir (care a

avut calitatea de ofițer de urmărire penală), și, deși a fost pusă în discuție

posibilitatea audierii acestuia, ținându-se cont de limitările impuse de art.

90 alin. (3), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de apel în mod

17

absolut neclar și neargumentat a dispus audierea acestuia, fără a ține cont

de faptul că și martorul Palii Vladimir în calitate de ofițer de urmărire penală,

în cadrul prezentei cauze, a luat explicații de la reprezentanții părții vătămate

XXXXX și XXXXX (f.d.19-21, Vol. I), fiindu-i cunoscute circumstanțe procesuale

pertinente prezentei cauze.

Mai mult, se conchide că, partea descriptivă a deciziei instanței de

apel, în partea administrării elementului probatoriu, este expusă într-o

manieră contradictorie și neclară, or, în ședință de judecată, instanța de

apel respinge audierea martorului Romandaș Vitalie, invocând prevederile

art. 90 alin. (3), pct. 4) Cod de procedură penală, pe când în decizie reține:

”(..) Această concluzie rezultă și din declarațiile (…) (…) colaboratorului de

poliție Romandaș Vitalie, audiat în calitate de martor, potrivit cărui personal

a completat denunțul din spusele reprezentantului legal al victimelor minore

XXXXX, în ce privește pretinsele acțiuni perverse cu caracter sexual efectuate

de către Verhoz Veaceslav în privința fiicelor sale (…)”.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit statuează că instanța

de apel, la baza deciziei adoptate a pus, pe lângă celelalte probe

administrate la caz, inclusiv declarațiile părților vătămate minore XXXXX și

XXXXX (f. d. 12, Vol. IV) date în cadrul urmăririi penale. Însă, analizând

procesul-verbal de audiere a victimelor minore XXXXX și XXXXX din 09

ianuarie 2018 cu două suporturi electronice cu înregistrările video a

efectuării procedurii respective (f. d. 79-81, Vol. I) se constată că instanța

de apel nu a redat întocmai conținutul circumstanțelor relatate de către

părțile vătămate minore, or, discrepanța dintre circumstanțele expuse

dintre declarațiile acestora, menționate în procesul-verbal de audiere a

victimelor minore XXXXX și XXXXX din 09 ianuarie 2018 și cele redate în

partea dispozitivă a deciziei instanței de apel, omit perceperea, în sine, a

pretinselor acțiuni ilegale comise de către inculpatul Verhoz Veaceslav.

În continuare, Colegiul penal lărgit constată că soluția de condamnare

a instanței de apel a fost fundamentată de declarațiile martorilor Lichii

Dana (f. d. 196-198, Vol. II), Palii Vladimir (199-200, Vol. II), Lazari Mihail

(f. d. 239-244, Vol. II); declarațiile reprezentantului legal al părților

vătămate minore, XXXXX (f. d. 222-227, Vol. II); declarațiile inculpatului

Verhoz Veaceslav (f. d. 245-249, Vol. II), fără a întreprinde măsuri

suficiente, de către instanța de apel, întru asigurarea prezenței celorlalți

martori audiați în prima instanță, și anume, martorii Calima Petru, XXXXX

Galina, reprezentantul legal al părților vătămate minore, XXXXX.

Astfel se atestă că instanța de apel, rejudecând cauza după regulile

primei instanțe, de facto, a audiat în condițiile de nemijlocire doar

inculpatul Verhoz Veaceslav, reprezentantul legal al părților vătămate,

XXXXX, precum și martorii Lichii Dana, Palii Vladimir, Lazari Mihail,

concluzionând că vinovăția inculpatului a fost cu certitudine dovedită. În

același timp, se constată că cercetând declarațiile nominalizate supra,

prima instanță a conchis asupra achitării în privința inculpatului Verhoz

Veaceslav, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare

a acestor declarații, rezultă că inculpatul a fost condamnat pe baza

acelorași mărturii care i-au fost suficiente primei instanțe pentru a se îndoi

de acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva achitarea în privința lui

Verhoz Veaceslav.

18

În asemenea circumstanțe se constată că, instanța de apel a încălcat

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, care stipulează

expres despre necesitatea audierii din nou a martorilor, declarațiile cărora

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului. Or, întru asigurarea unui proces

echitabil, instanța de apel era obligată să ia măsuri pozitive în vederea

reaudierii martorilor absenți (a se vedea Hotărârile CEDO Dan v. Republica

Moldova (nr. 2) (nr. 57575/14, §57, 10 noiembrie 2020; și Sigurþórsson

Arnarsson v. Islanda, nr. 44671/98, § 38, 15 iulie 2003).

Mai mult ca atât, acuzarea nu a prezentat instanței de judecată

suficiente probe care să demonstreze că s-au depus toate eforturile

rezonabile pentru a asigura prezența martorilor în fața instanței de apel.

Așadar, instanța de apel nu a audiat din nou martorii, ci doar s-a bazat pe

declarațiile lor, așa cum au fost fixate în materialele cauzei, adică

declarațiile depuse în prima instanță, în baza cărora inculpatul a fost

achitat.

Astfel, se reiterează că instanța de apel, având responsabilitatea de a

decide asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ar fi trebuit, în

principiu, să poată audia martorii în persoană și aprecia credibilitatea

acestora. Evaluarea corectitudinii unui martor este o sarcină complexă,

care, de obicei, nu poate fi realizată printr-o simpla citire a declarațiilor

acestuia (Dan v. Moldova (nr. 8999/07, § 33, 5 iulie 2011).

În concluzie, instanța de recurs ordinar menționează că instanța de

apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după regulile primei

instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care trebuiau

a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dându-i astfel

posibilitatea inculpatului Verhoz Veceslav de a se apăra efectiv împotriva

acuzațiilor aduse în baza învinuirii pe art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții

în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare

invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze detaliat probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o

evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii

de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

19

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Stroncea

Nicolae în numele inculpatului Verhoz Veaceslav și de către reprezentantul

legal XXXXX, în numele părților vătămate XXXXX și XXXXX.

Se casează total decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți

din 08 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Verhoz Veaceslav

XXXXX și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Verhoz Veaceslav XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă

în privința acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest

sau dacă nu execută pedeapsa cu închisoare în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

20