1ra-918/2022 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-918/2022 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-918/2022

1-15145677-01-1ra-23062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2022, în cauza

penală privindu-l pe

Pîslaru Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-l Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-l Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Pîslaru Vitalie Xxxxx, învinuit în baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, a fost achitat,

pe motiv că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

de urmărire penală Pîslaru Vitalie, se învinuiește că la 29 iulie 2013, aflându-se în

mun. Chișinău, str. Mesager, 6, la stația de păstrare a petrolului a Societății cu

răspundere limitată ”Vero-Nadina”, urmărind scopul dobândirii ilicite a motorinei

în cantitate de 10000 litri, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, invocând pretextul achitării motorinei în cereale ce urmau

a fi recoltate de către ultimul, profitând de încrederea acordată de către managerul

societății Grigoraș Gheorghe, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la

Societatea cu răspundere limitată ”Vero - Nadina”, 5000 litri motorină, iar la 30 iulie

2013, încă 5000 litri motorină, ceea ce valorează în total suma de 148000 lei, după

care, știind cu certitudine că nu va achita motorina procurată și nu va respecta

obligațiile asumate, a însușit-o ilicit, cauzând părții vătămate daună materială în

proporții deosebit de mari.

1

Astfel, fapta incriminată inculpatului, a fost încadrată juridic în prevederile art.

190 alin. (5) Cod penal, (până la modificările operate prin Legea 179 din 26 iulie

2018), escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, săvîrșită în proporții deosebit de mari.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Pîslaru Vitalie să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza sancțiunii acestui articol să-i fie

aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu privarea

dreptului de a ocupa funcții și desfășura activități privind gestionarea bunurilor

materiale pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii de apel s-a invocat:

- instanța de judecată a dispus achitarea lui Pîslaru V., din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, fără

însă a indica concret care elemente anume lipsesc;

- analizînd circumstanțele speței sub aspectul laturii obiective se constată că

Pîslaru Vitalie a comis infracțiunea de escrocherie abuzând de încrederea obținută

față de reprezentantul companiei „Vero-Nadina” SRL, Grigoraș Gheorghe, din

considerentul că cei doi se cunoșteau de cinci ani, iar Pîslaru Vitalie era director la

compania „Pîslaru& KO” SRL, în virtutea acestor circumstanțe, Pîslaru Vitalie a fost

perceput de către reprezentantul părții vătămate - Grigoraș Gheorghe ca persoană de

bună credință și nemanifestînd nici cea mai elementară propudență față de acesta, a

încheiat cu inculpatul un contract prin care i-a transmis motorină, în cantitate de 10

000 litri. Potrivit obligațiilor contractuale asumate, Pîslaru Vitalie urma să achite

cantitatea de motorină procurată în decursul la o lună de zile însă, contrar acestor

obligații, numitul nu a achitat această datorie, inițial explicând că, are datorii față de

alți creditori, după care în genere a încetat a răspunde la apeluri, ulterior chiar și-a

schimbat numerele de telefon. Totodată, în virtutea faptului că, pe conturile bancare

care le deținea Pîslaru Vitalie la acea perioadă au fost atestate mișcări de mijloace

bănești, dînsul nu a achitat plățile datorate și respectiv prin însușirea de către acesta

a motorinei în cantitate de 10 000 litri, companiei „Vero- Nadina” SRL i-a fost cauzat

un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în mărime de 148 000 lei,

circumstanțe care atestă în acțiunile inculpatului prezenta laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal;

- cu referire la analiza circumstanțelor speței sub aspectul laturii subiective,

apelantul indică că întrucît inculpatul Pîslaru Vitalie a obținut prin abuz de

încredere de la reprezentantul companiei „Vero-Nadina” SRL, Grigoraș Gheorghe, a

motorinei în cantitate de 10 000 litri, iar pînă la momentul actual suma datorată față

de ultimul nu a fost stinsă, respectiv într-o atare situație acesta din start nu a avut

intenția de a se achita pentru motorina procurată, iar în asemenea circumstanțe în

acțiunile inculpatului se atestă prezența laturii subiective a componenței de

infracțiune prevăzută de art. 190 Cod penal;

2

- fapta care a fost incriminată inculpatului Pîslaru Vitalie întrunește pe deplin

toate elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută de art. 190

Cod penal;

- instanța de fond a acordat prioritate celor prezentate de către partea apărării,

neluînd în considerație și probele prezentate de către partea acuzării;

-la adoptarea soluției pe caz instanța de judecată din start a apreciat că, acțiunile

inculpatului Pîslaru Vitalie sunt de natură civilă, fără însă a analiza complet și

obiectiv circumstanțele de drept și de fapt care sunt desprinse din speță, precum și

probele prezentate de către acuzare;

- din probele administrate pe parcursul examinării cauzei penale, s-a stabilit că,

inculpatul Pîslaru Vitalie a primit de la reprezentantul „Vero-Nadina” SRL, Grigoraș

Gheorghe, motorină în cantitate de 10 000 litri, pe care conform clauzelor

contractuale urma să o achite în termen de o lună de zile. Respectiv, inculpatul a

vîndut această cantitate de motorină, însă angajamentul anterior asumat nu și l-a

onorat iar banii obținuți și i-a însușit;

-primirea bunurilor, cu condiția îndeplinirii unui angajament, poate fi calificată

ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire

asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat. Respectiv, acest fapt este confirmat prin aceea că, de mai

multe ori, sub diferite pretexte amîna termenul achitării sumei de bani datorate

pentru motorina în cantitate de 10 000 litri, care i-a fost transmisă acestuia, evita

orice contact cu Grigoraș Gheorghe, deconecta telefonul, nu răspundea la apeluri și

își schimba numerele de telefon, iar într-o asemenea conjunctură acțiunile lui Pîslaru

Vitalie în nici într-un caz nu pot fi apreciate ca relații civile, ci doar ca escrocherie,

pasibilă de pedeapsa penală;

- delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil se face luîndu-

se în considerație două aspecte de maximă importanță, atitudinea făptuitorului față

de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența disponibilității efective a

făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste două aspecte sunt puse la baza

circumstanțelor care trebuie cercetate în vederea constatării lipsei sau prezenței

scopului de cupiditate;

-consideră neîntemeiată și contrară legii, aprecierea dată de către instanța de

fond prin care aceasta a stabilit că, acțiunile inculpatului Pîslaru Vitalie sunt de

natură civilă, de vreme ce în cadrul urmării penale au fost au fost acumulate și

administrate suficiente probe ce confirmă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

imputate, iar o atare abordare din partea instanței de fond nu poate fi apreciată decît

ca o atitudine părtinitoare față de acțiunile inculpatului, menite să-l ajute pe ultimul

să evite răspunderea penală, prezumîndu-l pe învinuit ca fiind nevinovat în

comiterea infracțiunii incriminate prin ignorarea nejustificată și cu desăvîrșire a

probelor prezentate de către acuzare;

-la caz, inculpatul Pîslaru Vitalie, cît și apărătorul acestuia au indus în eroare

instanța de fond, afirmând pe tot parcursul examinării cauzei că, inculpatul avea

3

intenția să achite pentru cantitatea de motorină care i-a fost transmisă, neindicînd

concret dacă acesta a achitat macăr o parte din cele 10 000 litri de motorină care i-au

fost transmise. La nenumăratele solicitări de a-și onora obligațiile asumate, Pîslaru

Vitalie, se echiva prin orice modalitate, ceea ce denotă încă odată intenția acestuia de

a nu se achita cu Grigoraș Gheorghe;

- se constată o atitudine părtinitoare a instanței, prin faptul că a menționat în

sentință sintagma „reprezentantul părții vătămate a declarat în mod tendențios faptul că

pînă la momentul de față persoana în cauză (adică inculpatul) nu i-a achitat careva sume

bănești și nu dorește să discute ”, fapt care poate fi apreciat ca simplă ipoteză înaintată

de către instanța de fond, neavînd la baza acesteia un raționament logic, ori un

argument plauzibil, care să justifice în vre-un fel veridicitatea acestora, or, în ipoteza

în care se insistă pe această afirmație, la materialele cauzei penale urma să existe

careva încrisuri ori alte probe, care fără nici un dubiu să demonstreze că,

reprezentantul părții vătămate întradevăr a primit suma de bani datorată, lucru care

însă nu s-a întîmplat;

-instanța de fond a ignorat circumstanțele de fapt deduse din declarațiile

reprezentantului părții vătămate Grigoraș Gheorghe, care au o importanță deosebită

în justa soluționare a cazului și anume: faptul că inculpatul Pîslaru Vitalie și-a

asumat obligația să achite motorina procurată în termen de o lună de zile, faptul că

atunci cînd inculpatul Pîslaru Vitalie a doua oară cînd a venit după motorină, a

promis că a doua zi îi v-a aduce cerealele, lucru care nu s-a întîmplat; faptul că atunci

cînd a trimis mașina după cereale, Grigoraș Gheorghe nu le-a primit, iar inculpatul

Pîslaru Vitalie motivând că mai are datorii față de alți creditori; faptul că nu a primit

îngrășăminte de la „Bicoli-Agro” SRL din contul datoriei inculpatului, de

aproximativ 175 000 lei, ceea ce combate versiunea de apărare a inculpatului potrivit

căruia dînsul prin intermediul companiei date s-a achitat pentru motorina procurată-

circumstanțe care indică direct intenția inculpatului de a însusi banii obținuți din

motorină;

-instanța de fond nejustificat la adoptarea sentinței pe caz a ignorat fără vre-un

motiv circumstanțele de fapt deduse din declarațiile martorului Ciobanu Mihai, care

expres a menționat că, în adresa companiei gestionate de către inculpat și anume

„Pîslaru& KO” SRL, pentru motorina comandată, a transferat suma de 140 000 lei,

fapt ce denotă clar că Pîslaru Vitalie nu avea intenția de a achita banii pentru

cantitatea de motorină procurată și respectiv combate declarațiile acestuia că, dînsul

ar fi avut intenția de a stinge datoria cu cereale. Mai mult decît atît, însăși destinația

sumei de 140 000 lei, care constituie plata primită pentru motorină, în actele prin care

a fost efectuat transferul bancar, această sumă a fost indicată ca fiind pentru

materialele de construcție și nu pentru motorina, circumstanțe din care rezultă că

suntem în prezenta unei escrocherii, dar nu a unor relații de ordin civil;

- instanța de judecată a apreciat eronat și celelalte probe prezentate de către

acuzare în cadrul ședințelor de judecată și anume: procesul verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 15.04.2015; facturile fiscale nr. FB4238041 și FB4238050;

4

procesele verbale de ridicare și examinare din 15.04.2015 a copiilor autentificate a

ordinelor de plată nr. 26 și 38 din data de 15.04.2015, ridicate de la martorul Ciobanu

Mihai și mijloacele de probă - copiile autentificate a acestor ordine de plată, care în

opinia instanței sunt lipsite de concludență, argument cu care nu este deacord

întrucît acestea din contra, constituie probe concludente pe caz.

apelul procurorului a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a tras concluzia că Pîslaru Vitalie urmează a fi achitat de la învinuirea

în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

sa nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, a oferit o apreciere corespunzătoare circumstanțelor invocate

de participanții la proces și întemeiat a dispus achitarea inculpatului, or atît în

ședința instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel s-a stabilit că de către

acuzare nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile, ce ar corobora

între ele și ar indica că fapta inculpatului Pîslaru Vitalie ar întruni elementele

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

La caz, acuzarea l-a prezumat pe inculpatul Pîslaru Vitalie din start vinovat,

bazîndu-se doar pe declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor, fără

a ține cont de mijloacele de probă prezentate de inculpat în apărarea sa, însă,

Colegiul reținînd probele anexate la dosar a menționat că acțiunile inculpatului

Pîslaru Vitalie reprezintă relații civile, în speță, lipsind probe concludente, pertinente

și utile care să confirme dobîndirea ilicită de către inculpatul Pîslaru Vitalie, a

bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere de la partea vătămată SRL ”Vero-

Nadina”. Inculpatul Pîslaru Vitalie, în calitate de reprezentant al SRL ”Pîslaru &

KO” pe de o parte, și repreprezentantul părții vătămate SRL ”Vero- Nadina” pe de

altă parte, au urmărit executarea cu bună-credință a obligațiilor asumate.

În speță, s-a stabilit că drepturile de creanță, a presupusei părți vătămate SRL

”Vero-Nadina”, au fost exercitate în ordinea procedurii civile, prin pronunțarea de

către Judecătoria Dondușeni a hotărârii nr. 25-2-159-06022014 (2-172/2014) din 04

martie 2014, prin care a fost dispusă încasarea din contul SRL ”Pîslaru & KO”, în

beneficiul SRL ”Vero-Nadina”, a sumei de 148000 lei, cu titlu de datorie, și a sumei

de 46620 lei cu titlu de penalitate.

Prin urmare, din materialele cercetate în ședința de judecată se atestă că

lipsește temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie. Faptul că, în

acțiunile inculpatului Pîslaru Vitalie sunt relații civile și nu penale se dovedește și

prin materialele cauzei și anume, copia contractului de vânzare-cumpărare nr. V/P

din 23 iulie 2013, SRL ”Vero-Nadina” a vândut, iar SRL ”Pîslaru & KO” a cumpărat

produse petroliere în asortimentul și prețurile prevăzute în anexele la prezentul

contract.

5

Astfel, conform pct. 3.3 din contract, în cazul în care părțile vor conveni ca

produsele petroliere să fie furnizate în credit, achitarea lor va avea loc în cel mult 20

de zile bancare.

De asemenea, potrivit pct. 3.4 din contract, în caz de neachitare în termenul

prevăzut în contract, cumpărătorul va fi nevoit să achite penalități în valoare de 0,2%

din valoarea mărfii, pentru fiecare zi de întârziere.

Conform pct. 6.1. și 6.2 din contractul nominalizat, toate litigiile și divergnețele

rezultate din executarea prezentului contract, vor fi soluționate de părți pe cale

amiabilă. În caz contrar, părțile se vor adresa instanței de judecată competente din

Republica Moldova.

Astfel, ținînd cont de clauzele contractuale, instanța de apel a indicat că părțile

au prevăzut repararea eventualului prejudiciu, cauzat prin neexecutare în termen a

obligațiilor de plată, urmând a fi calculată o penalitate în mărime de 0,2% pentru

fiecare zi de întârziere.

Mai mult, a fost stabilită și ordinea de apărare a dreptului subiectiv încălcat, și

anume sesizarea instanțelor judecătorești competente din Republica Moldova,

urmând ca aceasta să se expună asupra prezenței dreptului de creanță și a modului

de apărare a dreptului subiectiv încălcat.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că, cauză penală a fost pornită la data de

07 martie 2014, (f.d. 1, vol.I) adică cu 3 zile mai târziu de la pronunțarea hotărârii

Judecătoriei Dondușeni, prin care au fost recunoscute drepturile de creanță a SRL

”Vero-Nadina” față de SRL ”Pîslaru & KO” și dispusă încasarea sumelor de 148000

lei, cu titlu de datorie, și a sumei de 46620 lei cu titlu de penalitate.

Mai mult, materialele cauzei atestă intentarea de către SRL ”Vero-Nadina” a

unui proces civil, în vederea recuperării datoriei de la SRL ”Pîslaru & KO”,

circumstanțe care au fost cunoscute atunci când au fost anexate la materialele cauzei

penale, la 11 februarie 2015, odată cu depunerea de către Pîslaru Vitalie a plângerii

împotriva acțiunilor organului de urmărire penală, deși reprezentantul părții

vătămate, a avut suficient timp la dispoziție, pentru a prezenta organului de

urmărire penală, probele pe care le deține.

În acest context, instanța de apel a menționat că alegațiile reprezentantului

părții vătămate privind necunoașterea detaliilor despre examinarea litigiului în

ordinea procedurii civile, deoarece ”există persoană responsabilă de aceasta”,

urmează a fi apreciate critic, or conducătorul întreprinderii este obligat să cunoască

toate detaliile ce rezultă din activitatea acesteia, mai ales atunci când urmează a fi

intentată o cauză penală, în vederea apărării unui drept, revendicat deja în ordinea

procedurii civile.

Astfel, în ședința de judecată s-a stabilit comportamentul reprezentantului

părții vătămate, ca fiind unul de rea-credință, tendențios, cu scopul atragerii la

răspundere penală a inculpatului Pîslaru Vitalie. Or, ar fi irațional să ajungi la altă

concluzie, în contexul în care, Grigoraș Gheorghe, fiind în posesia unui act de

dispoziție judecătoresc prin care a fost apărat dreptul său de creanță față de

6

întreprinderea administrată de inculpat, a sesizat totuși organul de urmărire penală,

pentru a ivestiga infracțiunea de escrocherie, în privința inculpatului.

De asemenea, nu pot fi reținute ca întemeiate mențiunile reprezentantului

părții vătămate, care a declarat că ”nu are procură pentru a primi alte prestații pentru

stingerea datoriilor. Iar, alte persoane fizice, nu s-au adresat la el pentru a stinge datoria”,

or, în calitate de administrator al unei întreprinderi, nu este necesară o împuternicire

specială, manifestată sub forma unei procuri, pentru a primi prestații de la alte

persoane fizice, în vederea stingerii datoriilor, fiind suficient simplul acord de

voință, manifestat prin semnarea documentelor contabile.

Totodată, reprezentantul părții vătămate a recunoscut faptul că a primit de la

inculpatul Pîslaru Vitalie, o pompă în contul stingerii datoriei, care însă nu a fost

luată la evidență, ci depozitată la întreprindere. A mai recunoscut că inculpatul a

propus ca să se achite cu cereale în contul stingerii datoriei.

În prezența acestor circumstanțe se atestă că inculpatul Pîslaru Vitalie, nu s-a

eschivat de la executarea obligației față de SRL ”Vero-Nadina”, ci a identificat

diferite soluții în vederea executării obligației de plată a motorinei, prin urmare se

atestă lipsa acțiunii adiacente în latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, și

anume a înșelăciunii sau abuzului de încredere.

Lipsa acțiunii adiacente manifestate sub forma înșelăciunii sau abuzului de

încredere, mai este demonstrată și prin informația cu privire la rulajul bancar al

întreprinderii SRL ”Pîslaru & KO”, ridicat de la BC ”Eurocreditbank” SA, potrivit

căruia, întreprinderea gestionată de inculpatul Pîslaru Vitalie, SRL ”Pîslaru & KO”,

în perioada de referință, a avut înregistrate intrări pe cont, circumstanță care atestă

că stiuația financiară a întreprinderii nu a fost una precară, și nu este demonstrat

faptul că acesta ar fi știut din timp că va fi în imposiilitate de executare.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că hotărârea Judecătoriei Dondușeni nr.

2-172/2014 din 04 martie 2014, reprezintă autoritate de lucru judecat, iar potrivit

principiilor generale de drept, autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o

acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin

hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre,

tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.

Totodată, instanța reiterează că hotărârea Judecătoriei Dondușeni nr. 2-

172/2014 din 04 martie 2014, devenită irevocabilă, a stabilit clar natura relațiilor civile

existente între părți, fiind confirmat și revendicat dreptul de creanță al SRL ”Vero-

Nadina” față de SRL ”Pîslaru & KO”, prin încasarea costului motorinei, presupus

însușite prin înșelăciune și abuz de încredere, de inculpatul Pîslaru Vitalie.

Astfel, nu poate fi reținută solicitarea acuzării cu privire la condamnarea

inculpatului Pîslaru Vitalie pentru dobândirea ilicită de la SRL ”Vero-Nadina” a

10000 de litri de motorină, prin înșelăciune și abuz de încredere, în contextul în care,

Judecătoria Dondușeni, prin hotărâre irevocabilă, s-a expus în ordinea procedurii

civile, asupra raportului juridic civil stabilit între aceleași părți, cu privire la același

7

obiect și bazat pe aceleași temeiuri, recunoscând creanța SRL ”Vero-Nadina”, față de

SRL ”Pîslaru & KO”.

În continuare, instanța de apel a menționat că lipsa acțiunii adiacente în latura

obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului Pîslaru Vitalie, și anume

înșelăciunea și abuzul de încredere, mai este demonstrată și prin declarațiile

martorului Ciobanu Mihail, care a declarat în ședința de judecată că motorina luată

de inculpat de la SRL ”Vero-Nadina”, a fost vândută lui, urmând ca acesta să se

achite cu cereale atunci când va recolta roada. La rândul său, Pîslaru Vitalie, urma să

caute persoane pentru a vinde grâul mai scump.

Din aceste depoziții rezultă că inculpatul Pîslaru Vitalie, nu a avut intenția de

a lua motorina de la SRL ”Vero-Nadina”, ca mai apoi, în mod intenționat să nu

achite costul acesteia. Intenția inculpatului, a fost de a-l ajuta pe Mihai Ciobanu în

recoltarea roadei, urmând ca acesta să îi ofere în schimb grâu, pe care îl va realiza

mai scump.

Declarații similare a făcut și martorul Boboc Ion, care a declarat în ședința de

judecată că activând în calitate de șofer, a plecat împreună cu Pîslaru Vitalie, cu

autocisterna pentru motorină și a luat 5000 de litri de motorină, după care a plecat la

Talmaz și a descărcat-o la Mihai Ciobanu. După aceasta au mai luat 5000 de litri de

motorină.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat critic alegațiile martorului Boboc Ion, în

partea în care a indicat că el, stând în mașină, a văzut cum Mihai Ciobanu a transmis

lui Vitalie Pîslaru bani pentru motorină, or, la întrebarea acuzatorului de stat, acesta

a răspuns că nu cunoaște câți bani i-a transmis Mihai Ciobanu pentru motorină lui

Pîslaru Vitalie. Prin aceste declarații, nu poate fi demonstrat faptul că inculpatul

Pîslaru Vitalie, a vândut în aceeași zi motorina lui Mihai Ciobanu și a primit banii

pentru aceasta, neachitând datoria către SRL ”Vero-Nadina”. Or, martorul Boboc

Ion, a văzut o simplă transmitere a unei sume de bani, de la Mihai Ciobanu către

inculpatul Pîslaru Vitalie, necunoscând totodată suma transmisă și care a fost

destinația plății, presupunând că acești bani sunt pentru motorina adusă.

În aceste circumstanțe, versiunea procurorului precum că Pîslaru Vitalie a

dobândit ilicit bunurile părții vătămate prin înșelăciune și abuz de încredere,

reprezintă doar o presupunere, atîta timp cît acuzarea nu a prezentat probe

pertinente, concludente utile, ce ar corobora între ele și ar indica că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie,

prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în

alt complet.

În motivarea recursului indică aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- instanța de fond cît și cea de apel la adoptarea soluției pe caz greșit au ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului Pîslaru V. sunt de natură civilă, deoarece nu au

8

analizat complet și obiectiv circumstanțele de drept și de fapt constatate în ședința

de judecată;

- aprecierea dată de instanța de fond și de către curtea de apel probelor cercetate

este una părtinitoare și subiectivă, nu s-a luat în considerație probele prezentate de

acuzare, ce demonstrează faptul că inculpatul Pîslaru V., a dobîndit prin înșălăciune

de la managerul SRL ”Vero-Nadina”, Grigoraș Gheorghe, a motorinei în cantitate de

10000 litri, neavînd intenția de a o achita;

- prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de norma penală, fapta inculpatului urmează a fi calificată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal;

- pe caz, s-a dovedit vinovăția lui Pîslaru Vitalie în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, adică s-a dovedit faptul însușirii prin

escrocherie de către inculpat a 10000 litri de motorină în valoare de 148000,00 lei, ceia

ce la momentul comiterii infracțiunii constituia proporții deosebit de mari;

- instanța de apel nu a găsit nici motivare justificativă a acțiunilor inculpatului

Pîslaru Vitalie manifestate prin faptul că, Ciobanu Mihai s-a achitat prin transfer

pentru motorina procurată, însă inculpatul Pîslaru Vitalie extrage acești bani de pe

cont și îi însușește prin ce se dovedește intenția de la bun început a inculpatului de a

nu se achita pentru motorina primită în avans;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei, a admis o eroare de drept și nu a dat

apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încît

concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost

supuse unei minuțioase cercetări în instanță, facîndu-se referire la declarațiile

detaliate ale participanților la proces și la probele materiale, iar în astfel de condiții,

colegiului penal, îi rămînea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor;

- toate aceste motive au fost aduse spre cunoștință instanței de apel și propuse

de acuzare a fi puse la baza deciziei pronunțate, motive însă de care nu a ținut cont

instanța și în mod nejustificat a dispus soluția de achitare și a făcut o concluzie

greșită cu privire la circumstanțele în care a fost comisă fapta infracțională, precum

și vinovăția inculpatului;

- instanța de apel la adoptarea deciziei nu a dat apreciere corectă și justă a

cumulului de probe cercetate în prezenta cauză, soluție care nu poate fi menținută or

probatoriul administrat vine să combată motivele invocate de instanță;

- instanța de apel nu și-a motivat plauzibil soluția dispusă, din ce reiese că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, ceea ce echivalează conform prevederilor

art. 435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care

considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

În drept recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

9

de procedură penală.

penală, avocatul Cimpoi Ruslan în numele inculpatului depune referință privind

opinia asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat

la analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori

procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la

înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură

penală.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele recursului, instanța de recurs

conchide că, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, ad integrum, cu

dispunerea rejudecării cauzei, instanța conducându-se în acest sens de prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, atunci când erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a

procedurilor.

Astfel, la acestă etapă, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit consideră că,

procurorul invocă temeiurile pentru casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, evidențiind faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că, provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

10

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-

o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate motivele esențiale invocate în

ordine de apel.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO

rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție,

înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră

relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice

sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei,

hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței,

obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și

propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și

cauza Van de Hurk împotriva Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a

realizat.

Desfășurând ideea că, nu toate observațiile procurorului au fost dezbătute de

instanța de apel, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, potrivit cererii de apel

declarată de procuror, anexată la fila dosarului 109-112, vol. III, au fost puse pentru

discuție, inclusiv câteva argumente principale:

- instanța de judecată a dispus achitarea lui Pîslaru V., din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, fără

însă a indica concret care elemente anume lipsesc;

11

- în acțiunile inculpatului se atestă prezența laturii obiective și subiective a

componenței infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal;

- din probele administrate în cadrul ședinței de judecată, s-a stabilit că

inculpatul Pîslaru Vitalie a primit de la reprezentantul ”Vero-Nadina” SRL, Grigoraș

Gheorghe, motorină în cantitate de 10000 litri, pe care conform clauzelor

contractuale urma s-o achite în termen de o lună de zile. Respectiv, inculpatul a

vîndut această cantitate de motorină, iar angajamentul asumat nu și l-a onorat, iar

banii obținuți i-a însușit;

- în virtutea faptului că, pe conturile bancare care le deținea Pîslaru Vitalie la

acea perioadă au fost atestate mișcări de mijloace bănești, dînsul nu a achitat plățile

datorate și respectiv prin însușirea de către acesta a motorinei în cantitate de 10 000

litri, companiei „Vero-Nadina" SRL i-a fost cauzat un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari în mărime de 148000 lei, circumstanțe ce atestă în

acțiunile inculpatului prezența laturei obiective a infracțiunii prevăzute de art. 190

Codul penal;

- Pîslaru Vitalie de mai multe ori, sub diferite pretexte amîna termenul achitării

sumei de bani datorate pentru motorina în cantitate de 10 000 litri, care i-a fost

transmisă acestuia, evita orice contact cu Grigoraș Gheorghe, deconecta telefonul, nu

răspundea la apeluri și își schimba numerele de telefon, iar într-o asemenea

conjunctură acțiunile lui Pîslaru Vitalie în nici într-un caz nu pot fi apreciate ca

relații civile, ci doar ca escrocherie, pasibilă de pedeapsa penală;

- întrucât companiei ”Vero-Nadina”SRL, i-au fost recunoscute drepturile de

creanță față de SRL ”Pîslaru & KO” și dispusă încasarea sumelor datorate, în opinia

instanței de fond, reprezentantul companiei ”Vero-Nadina”SRL, Grigoraș G. în mod

tendențios a abuzat atunci când a sesizat organul de urmărire penală despre acest

fapt, nu a luat însă în considerare faptul că, ultimul până la momentul de față nu și-a

recuperat banii care îi sunt datorați, iar organul de urmărire penală l-a sesizat anume

din considerentul de a-și recupera banii.

Însă, instanța de apel în decizie a copiat textul sentinței, fără a se expune la

aceste argumente, concluzionând în final doar faptul că ” În aceste circumstanțe,

versiunea procurorului precum că Pîslaru Vitalie a dobândit ilicit bunurile părții vătămate

prin înșelăciune și abuz de încredere, reprezintă doar o presupunere, atîta timp cît acuzarea

nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile, care ar corobora între ele și ar indica că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie,

prevăzută la art. 190 alin. (5) din Codul penal.”, neindicând care anume elemente nu se

întrunesc în acțiunile inculpatului, totodată fără a-și argumenta poziția ținând cont

de învinuirea adusă acestuia conform rechizitoriului și materialele cauzei penale,

astfel nu s-a pronunțat motivat asupra argumentelor din apelul procurorului.

În contextul celor abordate, urmează de trecut în evidență faptul că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze deciziile, fără

argumente „stereotipe, abstracte, precum și contradictorii”. În același sens s-a expus și

Consiliul Consultativ al judecătorilor Europeni (CCJE) referindu-se la calitatea unei

12

hotărâri judecătorești. Potrivit recomandărilor din avizul nr. 11 din 2008 al

Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație

și o analiză clară sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un

aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze faptul că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate. Totodată și art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justițiabilului la

o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată de a-și

argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor

cauzei. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor

cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție

pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc

prin care se dă posibilitate părților de a putea exercita un eficient control judiciar.

Conform standardelor enunțate, motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă,

clară, lipsită de ambiguități și de contradicții, ea trebuie să permită urmărirea unui

raționament care a condus judecătorul la adoptarea soluției și trebuie să exprime

respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană.

Pe cale de consecință, se prezumă că Curtea de Apel trebuia să preia spre

examinare cererea de apel depusă în cauză și să dezbată prin argumente temeinice

și clare, criticile esențiale formulate de procuror, ceea ce în partea descriptivă a

deciziei recurate nu se regăsește.

În concluzie, instanța ierarhic inferioară nu s-a expus clar asupra tuturor

motivelor esențiale menționate în apel, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare

din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca

neîntemeiate, limitându-se cu expunerea selectivă doar asupra unora din ele.

Așadar, în decizie instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de

procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de recurs că

instanța de apel, judecând cauza, a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de

către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

13

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate conform rechizitoriului, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-

și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2022, în cauza penală privindu-l pe Pîslaru

Vitalie Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

14