3r-140/26 — Contestarea actului administrativ

La data de 15 iulie 2025 Thudimmal Asad Nasira a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând repunerea în termen, anularea deciziei de returnare nr. 133-C din 23 iulie 2024 și emiterea unei noi decizii administrative care să permită șederea legală în Republica Moldova, având în vedere interesul superior al copilului.

Prin încheierea din 17 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a respins cererea reclamantei Thudimmal Asad Nasira de repunere în termen a acțiunii și s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Thudimmal Asad Nasira în temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) Cod administrativ.

La 29 decembrie 2025 Thudimmal Asad Nasira a contestat cu recurs încheierea din 17 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2026 Curții de Apel Centru s-a stabilit recurentului un termen de decădere de 5 zile de la notificarea încheierii, pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de timbru în mărime de 200 lei

Prin încheierea din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil recursul declarat de Thudimmal Asad Nasira, pe motivul neînlăturării neajunsurilor stabilite prin încheierea din 19 ianuarie 2026.

Nefiind de acord cu încheierea din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru, la 06 aprilie 2026 Thudimmal Asad Nasira a contestat-o cu recurs.

În motivarea recursului, a susținut că a înlăturat la timp neajunsurile depistate, fapt confirmat prin copia bonului de plată a taxei de timbru din 03.02.2026, efectuată online.

Art. 236 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ „Apelul se declară inadmisibil în special când: hotărârea în fond nu poate fi contestată cu apel.” 2

Art. 236 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ „Apelul se declară inadmisibil în special când: cererea de apel nu corespunde cerinţelor stabilite la art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(1) şi apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanţa de judecată.

Art. 241 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „(1) Încheierile primei instanţe şi ale instanţei de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. (3) Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Art. 243 alin. (1) lit. a) și (2) din Codul administrativ: „ (1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil. (2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces”.

Studiind materialele dosarului, analizând argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Thudimmal Asad Nasira urmează a fi declarat inadmisibil, în baza prevederilor art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizare a unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care, în temeiul art. 236 alin. (1) lit. f) s-a declarat inadmisibil un recurs, pe motivul neînlăturării neajunsurilor stabilite prin încheierea anterioară a instanței de recurs – Curtea de Apel Centru .

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru urmează a fi 3 declarat inadmisibil, deoarece este îndreptat împotriva unui act judecătoresc care, potrivit legii, nu este susceptibil de recurs.

Completul Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat împotriva încheierii din 11 martie 2026 nu întruneşte o condiţie de fond şi anume, încheierea contestată nu formează obiectul recursului în capitolul IV al cărții a treia din Codul administrativ şi prin urmare, acesta este inadmisibil în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, coroborat cu art. 241 alin. (3) și 243 alin. (1) lit. a) Cod administrativ.

Or, pot fi contestate cu recurs încheierile primei instanţe şi ale instanţei de apel, pe când la caz a fost contestată o încheiere a instanţei de recurs.

Din sensul art. 207 alin. (1) din Codul administrativ rezultă că instanța are obligația de a verifica, din oficiu, întrunirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ. În lipsa acestor condiții, instanța declară acțiunea inadmisibilă, fără a examina fondul litigiului, printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

Prin urmare, în speță, singura încheiere susceptibilă de recurs a fost încheierea primei instanțe din 17 decembrie 2025, care a fost contestată de reclamantă în condițiile legii și examinată de Curtea de Apel Centru, prin încheierea din 11 martie 2026, în calitate de instanță de recurs.

Prin urmare, încheierea pronunțată de Curtea de Apel Centru în această calitate nu este susceptibilă de un nou recurs, întrucât Codul administrativ permite exercitarea recursului împotriva încheierilor primei instanțe și ale instanței de apel, iar nu împotriva încheierilor pronunțate de instanța de recurs.

Astfel, criticile formulate în recurs exprimă dezacordul recurentei față de o încheiere judecătorească care, potrivit legii, nu este susceptibilă de recurs. În aceste condiții, instanța de recurs învestită cu examinarea cauzei nu este în drept să verifice legalitatea încheierii din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru prin prisma argumentelor invocate, întrucât recursul este îndreptat împotriva unui act judecătoresc care, în condițiile legii, nu poate forma obiectul acestei căi de atac.

Având în vedere cele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție decide să declare inadmisibil recursul depus de Thudimmal Asad Nasira.

Ținând cont de art. 195, 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ