3ra-482/24 — Contestarea actului administrativ

La data de 17 mai 2021 Sergiu Odainic a depus acțiune în instanță, pe care a concretizat-o ulterior, la 29 octombrie 2021, împotriva Ministerului Apărării și Marelui Stat Major al Armatei Naționale. Acesta a solicita: - constatarea ilegalității ordinului comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021, inclusiv a punctului 5 al acestuia, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare aspră”; - anularea răspunsului emis de Direcția Juridică a Marelui Stat Major al Armatei Naționale la cererea sa prealabilă nr. 44/42 din 14 aprilie 2021, prin care i-au fost respinse solicitările; - solicitat obligarea Ministerului Apărării să îl includă în ordinele comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată privind stimularea efectivului cu ocazia sărbătorilor de Paști, sărbătorilor naționale și profesionale, în conformitate cu ordinele Ministrului Apărării nr. 157 din 29 aprilie 2021 și nr. 348 din 17 august 2021, astfel încât, să beneficieze de premiul unic ratat; - repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a aplicării ilegale a sancțiunii disciplinare, restituirea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral în valoare de 20.000 de lei.

În susținerea cererii, Sergiu Odainic a menționat că îndeplinește serviciul militar în Forțele Armate ale Republicii Moldova din 1997, având gradul militar de locotenent-colonel, iar ultima funcție deținută a fost cea de comandant al Batalionului 23 Infanterie din cadrul Brigăzii 2 Infanterie Motorizată. Prin ordinul Ministrului Apărării din 22 iunie 2020, a fost eliberat din funcție, însă, în baza hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 24 decembrie 2020, a fost emis ordinul Ministrului Apărării nr. 0240, prin care a fost numit din nou în funcția de comandant al Batalionului 23 Infanterie. Ca urmare, la 14 ianuarie 2021, s-a prezentat la serviciu și a început exercitarea obligațiilor de serviciu și funcționale.

Sergiu Odainic a menționat că revenirea sa în funcție a generat nemulțumirea conducerii brigăzii, iar încă din primele zile de activitate a fost supus unor acțiuni de intimidare și persecutare. Ca urmare, la 11 februarie 2021, s-a adresat cu o petiție către mai multe instituții ale statului, inclusiv Ministerul Apărării, solicitând tragerea la 1 răspundere a persoanelor vinovate și protecție împotriva unor eventuale acțiuni de răzbunare.

Reclamantul a menționat că la 23 februarie 2021, comandantul Brigăzii 2 Infanterie Motorizată a dispus o cercetare de serviciu privind presupuse abateri ale locotenent-colonelului Sergiu Odainic în raport cu militarul în termen Vladimir Cujba. În urma cercetării, prin ordinul nr. 78 din 2 martie 2021, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” pentru încălcarea Regulamentului serviciului interior și abuz de putere, iar materialele au fost transmise Procuraturii Oficiului Buiucani pentru examinare conform legii.

Prin ordonanța Serviciului de Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție Buiucani din 12 martie 2021, a fost inițiată cauza penală nr. 2021030327 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 366 din Codul penal al Republicii Moldova. În consecință, la 16 martie 2021, prin ordinul Ministrului Apărării nr. 047 a fost eliberat din funcție și trecut la dispoziția ministrului, în temeiul prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941/2006, care permite suspendarea militarilor împotriva cărora a fost inițiată urmărirea penală, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

În urma desfășurării urmăririi penale, la 8 aprilie 2021, procurorul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, în baza articolului 275, punctul 3 din Codul de procedură penală, constatând că fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni și clasând cauza penală.

Nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul nr. 78 din 2 martie 2021, Sergiu Odainic a formulat o cerere prealabilă la 31 martie 2021, solicitând anularea ordinului și a sancțiunii, motivând că nu a încălcat prevederile Regulamentului serviciului interior al Forțelor Armate.

Prin răspunsul Direcției Juridice a Marelui Stat Major al Armatei Naționale din 14 aprilie 2021, cererea i-a fost respinsă, decizie pe care a considerat-o neîntemeiată.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul a arătat că și-a exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu regulamentul, având obligația de a asigura disciplina, ordinea și respectarea regulamentelor militare de către personalul din subordine. Totodată, acesta a susținut că și soldatul Vladimir Cujba avea obligația de a respecta disciplina și ordinele superiorilor, motiv pentru care sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului este nefondată.

Sergiu Odainic a afirmat că a acționat exclusiv în exercitarea atribuțiilor de serviciu, indicând soldatului Vladimir Cujba să îndeplinească sarcini specifice și explicându-i obligațiile regulamentare, fără a încălca prevederile legale.

Reclamantul a subliniat că acțiunile sale s-au încadrat în prevederile regulamentelor militare și în obligațiile specifice funcției deținute, neconstituind o 2 încălcare a disciplinei militare sau a regulilor privind onoarea și demnitatea militarului. Totuși, în punctul 5 din ordinul comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021, i s-a imputat o atitudine neconștiincioasă față de mai multe articole din Regulamentul serviciului interior, aspect cu care nu este de acord. Acesta a explicat că desemnarea soldatului Vladimir Cujba pentru a supraveghea gospodăria subunității nu reprezenta o măsură abuzivă, ci un act necesar pentru menținerea disciplinei și a ordinii.

Reclamantul a susținut că nu a încălcat regulamentele militare privind onoarea, demnitatea și drepturile militarilor, afirmând că a acționat cu respect și în limitele atribuțiilor sale, fără a aduce atingere demnității soldatului Vladimir Cujba.

Totodată, acesta a arătat că măsurile întreprinse au urmărit menținerea disciplinei în subunitate, în contextul comportamentului necorespunzător al soldatului Vladimir Cujba, și că discuția purtată cu acesta a avut un scop exclusiv disciplinar și preventiv.

În concluzie, reclamantul a considerat că măsurile sale au fost conforme cu regulamentele militare și că sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021 este nefondată, motiv pentru care a solicitat anularea acesteia.

Reclamantul a susținut că nu a încălcat prevederile pct. 135 subpct. 6, 7 și 17 din Regulamentul serviciului interior, arătând că discuția purtată cu soldatul Vladimir Cujba a avut scopul de a-i corecta comportamentul, iar aplicarea măsurilor de pregătire sau protecție psihologică nu era necesară în circumstanțele cauzei.

Reclamantul a susținut că aspectele privind traiul, sănătatea și alimentația soldatului nu intrau în atribuțiile sale. De asemenea, a contestat reținerea încălcării pct. 208, 227, 229, 230, 232 și 234 din Regulamentul serviciului interior, arătând că nu l-a desemnat pe Vladimir Cujba în serviciul de planton, întrucât acesta s-a aflat sub dispoziția sa doar patru ore, nefiind întrunite condițiile regulamentare pentru un asemenea serviciu.

Reclamantul a susținut că cercetarea administrativă nu a demonstrat că ar fi organizat sau pregătit serviciul de zi ori că ar fi împiedicat participarea militarilor la instructaje, considerând acuzațiile nefondate. Totodată, a invocat nerespectarea pct. 1, 3, 6 și 10 din Instrucțiunea privind modul de efectuare a cercetării administrative în Armata Națională, aprobată prin Ordinul ministrului apărării nr. 290 din 21 noiembrie 2002, susținând că sancțiunea disciplinară a fost aplicată în mod neîntemeiat.

Odainic Sergiu a contestat și calificarea faptului că ar fi avut o atitudine neconștiincioasă față de obligațiile sale de serviciu, considerând că aceasta nu constituie o încălcare gravă a disciplinei militare, așa cum s-a stabilit în pct. 5 al ordinului comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021. A invocat faptul că prevederile pct. 7 din ordinul Ministrului Apărării nr. 220 din 5 iulie 3 2011 sunt aplicate eronat în cazul său, deoarece stipulează alte criterii pentru calificarea unei abateri ca fiind gravă.

Reclamantul a susținut că cercetarea administrativă a fost desfășurată formal, fără o analiză corectă a circumstanțelor reale și fără a se stabili clar dacă faptele imputate constituiau o încălcare a disciplinei militare. A considerat că acțiunile comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, colonelul Andrei Șram, și ale locotenentului Liubomir Krass au fost motivate de răzbunare și persecuție, ca urmare a criticilor pe care le-a formulat în petiția sa. Totodată, a afirmat că sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” i-a fost aplicată în mod neîntemeiat, la fel ca și remiterea materialelor cercetării administrative către procuratură. În acest context, faptul că, în cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni, ceea ce a condus la clasarea cauzei, confirmă nevinovăția sa și demonstrează că acțiunile împotriva sa au fost motivate de dorința de răzbunare.

În urma sancțiunii disciplinare ilegale aplicate, Sergiu Odainic a fost lipsit de dreptul la premii și remunerații financiare, inclusiv de sporul de performanță de 10% din salariu, ceea ce i-a cauzat un prejudiciu material ce urmează a fi stabilit în cursul examinării cauzei. Totodată, a susținut că ordinul comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021 i-a afectat reputația și statutul profesional, generându-i un prejudiciu moral estimat la suma de 20.000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20 aprilie 2023, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.d. 88, 94-115, Vol. II).

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, în baza actelor administrate în cadrul cercetării administrative, s-a confirmat că Sergiu Odainic a manifestat o atitudine neconștiincioasă față de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, încălcând mai multe prevederi din Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate 4 ale Republicii Moldova. S-a stabilit că, la data de 23 februarie 2021, acesta a dispus sergentului clasa I Veronica Antoci să-l cheme pe soldatul Vladimir Cujba în cazarma unde se afla biroul său de serviciu, pentru a executa ordine în biroul comandantului batalionului, holul cazărmii, lavoar și veceu. În plus, instanța a constatat că Sergiu Odainic l-a desemnat pe soldatul Vladimir Cujba în calitate de planton pe subunitate, fără a respecta procedura de selectare a personalului pentru serviciul de zi, fără a efectua instructajul teoretic și practic necesar, ceea ce contravine regulilor de pregătire a personalului pentru astfel de atribuții.

Aceste constatări au fost considerate de instanță ca fiind suficiente pentru a justifica sancțiunea disciplinară aplicată lui Sergiu Odainic prin Ordinul comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată nr. 78 din 2 martie 2021.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului Sergiu Odainic privind lipsa unei abateri disciplinare, reținând că acesta a adoptat o atitudine neconștiincioasă față de soldatul Vladimir Cujbă, ceea ce a dus la înjosirea demnității acestuia și la încălcarea regulilor de ordine interioară din cadrul Armatei Naționale.

Curtea de Apel Chișinău a constatat, pe baza declarațiilor Veronicăi Antoci, Alexandr Budionnîi, Artiom Grecu și Vladimir Cujbă, că Sergiu Odainic l-a desemnat pe soldatul Vladimir Cujbă ca planton pe subunitate fără a respecta procedurile prevăzute, inclusiv selectarea serviciului, instructajul teoretic și practic. Această acțiune a fost considerată o încălcare a cerințelor de pregătire a personalului pentru executarea serviciului de zi.

Totodată, instanța de apel a reținut că declarațiile soldatului Vladimir Cujbă indică faptul că Sergiu Odainic i-a lezat onoarea prin afirmațiile făcute, ceea ce este inadmisibil și contravine regulilor de ordine interioară ale Armatei Naționale. Argumentul apelantului conform căruia referirea la faptul că soldatul este orfan este nejustificată nu influențează legalitatea sancțiunii disciplinare, întrucât superiorii militari nu au dreptul să lezeze onoarea niciunui subordonat, indiferent de situația sa personală.

Curtea de Apel Chișinău a respins și argumentele apelantului privind inexistența unei încălcări a normelor disciplinare menționate în ordinul de sancționare, reținând că înscrisurile administrate confirmă că acesta a desemnat un soldat în serviciu cu încălcarea regulilor de ordine interioară. De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiată susținerea lui Sergiu Odainic conform căreia sancțiunea disciplinară ar fi fost o răzbunare pentru denunțarea unor fapte ilicite, precizând că cercetarea administrativă a fost inițiată din cauza unei abateri disciplinare în raport cu un soldat, și nu ca urmare a unor divergențe cu factorii de conducere ai Brigăzii 2 Infanterie Motorizată.

În plus, instanța de apel a constatat că Sergiu Odainic a depus petiție la Oficiul Avocatului Poporului după inițierea cercetării administrative și emiterea ordinului de sancționare, ceea ce exclude posibilitatea ca sancțiunea să fi fost motivată de răzbunare. Curtea de Apel Chișinău a înlăturat și argumentul conform căruia Andrei 5 Șram ar fi avut un interes în soluționarea cercetării disciplinare, reținând că Odainic nu a formulat o cerere de recuzare în timpul procedurii.

Curtea de Apel Chișinău a respins și susținerile apelantului privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 211¹ din Codul muncii, subliniind că această normă poate constitui un reper obiectiv în interpretarea legalității sancțiunii aplicate. În ceea ce privește calificarea „încălcării grave a disciplinei”, instanța de apel a precizat că această analiză intră în competența instanțelor de judecată și trebuie realizată prin raportare la normele relevante din Codul muncii și regulamentele militare.

Completul a respins ca neîntemeiat argumentul conform căruia cercetarea administrativă trebuia să includă o confruntare între declarațiile părților, întrucât regulamentul în vigoare nu impune această obligație angajatorului. De asemenea, s-a reținut că ordinul de sancționare face trimitere la actele normative aplicabile și descrie clar abaterea disciplinară comisă.

În ceea ce privește afirmația lui Sergiu Odainic conform căreia acțiunile imputate nu constituie o încălcare gravă a disciplinei militare, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, subliniind că superiorii militari nu au dreptul să lezeze onoarea soldaților. Referitor la declarațiile Veronicăi Antoci, Curtea de Apel Chișinău a considerat că acestea confirmă implicarea soldatului Vladimir Cujbă în serviciu printr-o desemnare necorespunzătoare de către Sergiu Odainic.

Instanța de apel a mai reținut că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă de Procuratura municipiului Chișinău – Oficiul Buiucani nu afectează legalitatea sancțiunii disciplinare, deoarece răspunderea disciplinară și răspunderea penală sunt două instituții distincte, care nu se exclud reciproc. În acest sens, aplicarea sancțiunii disciplinare s-a realizat prin prisma principiului proporționalității, în conformitate cu art. 29 din Codul administrativ.

Recurentul a susținut că instanțele de fond și de apel au aplicat greșit legea și actele normative interne ale Ministerului Apărării, constatând eronat situația de fapt și de drept și ignorând argumentele și probele prezentate.

Acesta a invocat faptul că instanțele nu au valorificat concluziile Avocatului Poporului și materialele cercetării penale privind acuzațiile de abuz de putere și lezare a onoarei și demnității militarului, deși acestea erau relevante pentru examinarea actului administrativ contestat.

Recurentul a mai susținut că instanțele au interpretat eronat și arbitrar normele legale, regulamentele militare și actele subordonate legii, bazându-se pe o apreciere nerezonabilă a probelor, ceea ce a dus la aplicarea greșită a normelor de drept material și la încălcarea drepturilor sale.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Sergiu Odainic la data de 25 aprilie 2024, este în termen. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Sergiu Odainic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Chişinău şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că recursul depus, conţine obiecţii de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 8

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate Curţii de Apel Chişinău şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, 9 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Odainic. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Diana Stănilă 10