1ra-1254/22 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1254/22 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1254/22

1-19016143-01-1ra-16082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Ungurean Vadim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2021 și sentinței Judecătoriei Edineț

(sediul Dondușeni) din 29 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Ungurean Vadim XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.04.2019 – 29.12.2020;

Instanța de apel: 18.03.2021 – 22.12.2021;

Instanța de recurs: 16.08.2022 – 23.11.2022.

A C O N S T A T A T

2020, Ungurean Vadim a fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale,

echivalentul a 30 000 (treizeci mii) lei.

A fost admisă acțiunea civilă depusă de partea vătămată Navroțchi Alexandr,

fiind dispusă încasarea din contul lui Ungurean Vadim în beneficiul lui

Navroțchi Alexandr, prejudiciul material în sumă de 17 524,80 (șaptesprezece mii

cinci sute douăzeci și patru) lei.

2.Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că

Ungurean Vadim având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

1

naturii și calităților substanțiale a obiectului, acționând în acest sens prin

promisiuni credibile dar de fapt neavând intenția să-și îndeplinească pe deplin

angajamentele, în perioada anului 2017, a dobândit de la magazinul ÎI „Alexandr

Navroțchii”, ce aparține cet. Navroțchi Alexandr XXXXX, a.n. XXXXX, locuitor al or.

XXXXX, str. XXXXX, piese de schimb pentru tractoare, făgăduindu-i că se va achita

mai târziu, însă banii pentru piesele de schimb așa și nu i-a achitat, pricinuindu-i

proprietarului un prejudiciu considerabil în sumă de 17 524,80 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean

care a produs daune considerabile.

3.Avocatul Fencovschi Eugeniu în numele inculpatului, a contestat sentința cu

apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ungurean Vadim să fie

achitat din motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea apelului a invocat că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, la momentul săvârșirii faptei, avea următorul conținut:

„Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere”.

Astfel, a menționat că, prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 (Monitorul Oficial

nr.309-320/498 din 17.08.2018) textul: „înșelăciune sau abuz de încredere” a fost

substituit cu textul: „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul

în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

În acest sens, partea apărării a indicat că, urmare a analizei modificărilor

normei juridice, statuate la art. 190 alin. (1) Cod penal, se constată că aceasta nu a

fost decriminalizată, ci doar a fost detaliată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

la art. 190 alin. (1) Cod penal.

Așadar, la caz, partea acuzării deși incriminează inculpatului Ungurean Vadim

faptele pe care acesta le-a săvârșit în anul 2017 (redacția veche a art. 190 alin. (1)

Cod penal), totuși a fost aplicată legea penală cu efect retroactiv, în privința acestuia,

incriminându-i art. 190 alin. (1) Cod penal, în redacția nouă.

Consideră partea apărării că, prima instanță contrar obligației de a analiza

2

cauza penală multiaspectual, a omis acest aspect, și în esență a admis aplicarea legii

penale în mod retroactiv.

Totodată, a reiterat faptul că în corespundere cu jurisprudența CEDO,

previzibilitatea interpretării judiciare nu se referă doar la chestiunea aplicării

pedepsei, dar și la componență de infracțiune.

Mai mult, apărarea a invocat că în materie penală se aplică legea în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, și nu legea intrată în vigoare după consumarea

infracțiunii, cu excepția legii mai favorabile, care are efect retroactiv.

4.Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2021, a fost admis apelul

declarat, casată parțial sentința primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ungurean Vadim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600

(șase sute), unități convenționale, echivalentul a 30 000 (treizeci mii) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, prima

instanța eronat a încadrat acțiunile inculpatului în baza Legii nr. 179 din 26.07.2018

în vigoare din 17.08.2018, din motiv că aceasta a intrat în vigoare ulterior acțiunilor

incriminate inculpatului.

Astfel, acțiunile respective se încadrează în prevederile art. 190 alin. (1)

Cod penal, în varianta legii penale în vigoare la data săvârșirii faptei.

În acest context, instanța de apel a precizat că, prin Legea nr. 179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, a fost adoptată o nouă redacție a alin. (1) din

art. 190 Cod penal, iar agravanta la alin. (2) al art. 190 inserată la lit. c) cu cauzarea

de daune în proporții considerabile a fost exclusă, fiind regăsită în componența

alin. (1) din aceeași normă.

Potrivit noilor prevederi, se consideră infracțiune de escrocherie potrivit

art. 190 alin. (1) Cod penal „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil,

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean

care a produs daune considerabile”.

Prin urmare, instanța de apel a precizat că, din conținutul noilor modificări ale

art. 190 Cod penal, reiese că legislatorul a concretizat acțiunile și consecințele

3

prejudiciabile prin care se săvârșește infracțiunea de escrocherie „dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane

care a cauzat daune considerabile”.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, legislatorul a adoptat un concept

mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, în cazul escrocheriei și anume: a) prin inducerea în eroare a uneia sau mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase;

b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, însă prin modificările legislative ale art. 190

Cod penal, nu s-au decriminalizat acțiunile inculpatului, nefiind schimbat conceptul

de escrocherie sau conținutul ei.

Astfel, ținând cont de recomandările CEDO, recomandările naționale și

internaționale, precum și de cele Constituționale a R.M. privitor la claritatea și

previzibilitatea normei penale, au fost înlocuite sintagmele generale, cum erau

„înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace

de comitere a escrocheriei, mai clare.

Instanța de apel a precizat că, infracțiunea de escrocherie nu a fost

decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal, prin Legea nr. 179

din 26.07.2018 în vigoare din 17.08.2018, or, redacția nouă a normei în cauză nu

înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în

alt mod situația persoanei ce a săvârșit infracțiunea, acțiunile făptuitorului urmează

a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o

normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

La caz, instanța de apel a constatat că, de fapt acțiunile infracționale săvârșite

de Ungurean Vadim se subscriu în continuare infracțiunii de escrocherie, nefiind

decriminalizate, nefiind posibil de agravat situația inculpatului în sensul incriminat

prin ordonanța de punere sub învinuire din 01.11.2018.

În opinia instanței de apel, raționamentele expuse mai sus se fundamentează

pe prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, potrivit cărora doar legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a săvârșit infracțiunea are efect retroactiv.

Reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, Legii nr. 179 din 26.07.2018

pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din 17.08.2018, prin care au

survenit noile modificări la art. 190 Cod penal, acțiunile infracționale săvârșite de

Ungurean Vadim în perioada anului 2017, se subscriu normei prevăzute de legiuitor

la art. 190 alin. (1) Cod penal, la momentul săvârșirii faptei respective de către

inculpat.

4

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a reținut că,

aceasta a fost stabilită cu respectarea prevederilor legale, este una echitabilă faptei

infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei.

procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar,

solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de învinuirea

înaintată.

5.1 În argumentarea recursului susține că, urmare a analizei modificărilor

normei juridice prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, aceasta nu a fost

decriminalizată, ci doar detaliată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal.

Astfel, susține inculpatul că la caz, partea acuzării deși îi incriminează fapta

care a fost săvârșită în anul 2017, în redacția veche a art. 190 alin. (1) Cod penal,

totuși aplică legea penală cu efect retroactiv, incriminându-i art. 190 alin. (1) Cod

penal, în redacția nouă.

În acest sens, menționează că în materie penală se aplică legea în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, și nu legea în vigoare după consumarea infracțiunii, cu

excepția legii mai favorabile, care are efect retroactiv.

Totodată mai invocă că, nu a recepționat copia deciziei integrale a Curții de

Apel Bălți, aceasta fiind ridicată la data de 19.07.2022, din care motiv consideră că

recursul este depus în termen.

de către inculpatul Ungurean Vadim, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

5

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost pronunțat la 22 decembrie 2021, cu participarea inculpatului

și a avocatului acestuia, care au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei

motivate, stabilită pentru data de 26 ianuarie 2022 (f.d.102-104, vol.II).

De asemenea, instanța de recurs atestă că, avocatul Fencovschi Eugeniu în

numele inculpatului, precum și inculpatul Ungurean Vadim, la data stabilită pentru

pronunțarea deciziei motivate au fost prezenți, fapt confirmat prin procesul-verbal

al ședinței de judecată din 26.01.2022 (f.d.104, vol.II).

La caz, termenul de declarare a recursului a expirat la 28.02.2022, aceasta

fiind și ultima zi de depunere a recursului, însă potrivit ștampilei aplicată de către

oficiul poștal pe plic, inculpatul a declarat recursul ordinar la 21.07.2022, respectiv

cu depășirea termenului de declarare a acestuia.

Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile urmau

să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde toate măsurile

necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus Moldova din 26

iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de acces la instanță, inclusiv și de a

depune în termenul legal cererea de recurs, fapt însă ignorat de către aceștia, ce în

consecință, s-a soldat cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a

recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de prezentul

cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor procedurale se

pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea

termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel. La calcularea termenelor

pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Colegiul penal menționează că, termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct.

6

2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat de

inculpatul Ungurean Vadim este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Ungurean Vadim XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

22 decembrie 2021, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

7