1ra-415/22 — art. 175 CP

1ra-415/22 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-415/22

1-19069303-01-1ra-18032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către avocatul Cristea Valentin în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Pănuță Sorin xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 25.01.2019 – 29.01.2020;

Instanța de apel: 17.02.2020 – 08.12.2021;

Instanța de recurs: 18.03.2022 – 14.11.2022.

A C O N S T A T A T

2020, Pănuță Sorin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175

Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite lui Pănuță Sorin, pentru un termen de probațiune

de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al

părții vătămate, Dilipovici Diana, fiind dispusă încasarea din contul lui

Pănuță Sorin în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate,

Dilipovici Diana, cheltuielile de judecată în sumă de 10 000 (zece mii) lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui Pănuță Sorin în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate, Dilipovici Diana, prejudiciul moral în

sumă de 20 000 (douăzeci mii) lei.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

A fost dispusă încasarea din contul lui Pănuță Sorin în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

1

medico-legală, în sumă de 3 260 (trei mii două sute șaizeci) lei.

17 mai 2018, aproximativ ora 13:30, Pănuță Sorin aflându-se în dormitorul

grupei nr. 1 „xxxxx” al grădiniței de copii nr. 1 „xxxxx”, din xxxxx, având scopul

săvârșirii unor acțiuni perverse față de o persoană despre care se știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, s-a apropiat de patul minorei

xxxxx, a.n. xxxxx și a săvârșit acțiuni perverse manifestate prin atingeri

indecente și mângâieri cu degetele în zone intime ale corpului, cauzându-i

victimei minore xxxxx, dureri fizice.

Acțiunile lui Pănuță Sorin, au fost încadrate în baza art. 175 Cod penal,

acțiuni perverse, adică acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care

se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri

indecente.

acesteia, în partea pedepsei stabilite inculpatului și acțiunii civile, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pănuță Sorin să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu admiterea integrală

a acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă prea blândă, precizând că în acest sens instanța a ignorat

prevederile art. 75 Cod penal și nu a luat în considerație faptul că Pănuță Sorin

nu a colaborat cu organul de urmărire penală și nu a recunoscut vina.

De asemenea, a menționat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, în privința unui copil minor în vârstă

de 4 ani, infracțiune care face parte din categoria celor sexuale, din care motiv

consideră că inculpatul prezintă pericol pentru societate, iar corectarea

acestuia va fi posibilă doar prin privarea inculpatului de libertate.

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei

stabilite inculpatului și acțiunii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Pănuță Sorin să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și

admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat, că la aplicarea pedepsei inculpatului, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, prima instanță s-a bazat pe

principiul umanismului, însă consideră că este o abordare greșită, în contextul

în care inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția și nu s-a căit sincer de cele

săvârșite.

Astfel, a menționat că izolarea inculpatului de societate ar contribui la

corectarea acestuia, or, acesta are toate condițiile să săvârșească repetat o

astfel de infracțiune, întrucât Pănuță Sorin are acces nelimitat în dormitoarele

copiilor, deoarece mama acestuia este șefa instituției în care a fost săvârșită

2

fapta.

Prin urmare, a precizat că inculpatul Pănuță Sorin a săvârșit o infracțiune

ce atentează la inviolabilitatea sexuală a persoanei, care are vârsta de 4 ani, din

care motiv consideră că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță nu a

ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de gradul prejudiciabil al faptei

săvârșite, că este o infracțiune din categoria celor grave, care a fost comisă cu

intenție, precum și de persoana inculpatului Pănuță Sorin, care nu se află la

evidența medicului psihiatru și narcolog, nu a recunoscut vina și nu s-a căit

sincer de cele săvârșite, astfel că nu a conștientizat caracterul ilegal al acțiunilor

sale.

Cu referire la acțiunea civilă, a invocat că nu este de acord cu diminuarea

cuantumului prejudiciului moral de către instanța de judecată, deoarece prin

acțiunile ilegale ale inculpatului, acesta i-a cauzat părții vătămate xxxxx,

precum și familiei acesteia, suferințe psihice cu impact emoțional, care au avut

un efect negativ asupra comportamentului minorei, fiindu-i provocat

sentimentul de frică și alertă. Mai mult, în urma acțiunilor inculpatului,

copilului minor i-au fost cauzate și suferințe fizice.

În acest context, a menționat că suma de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral, este o sumă echitabilă în raport cu suferințele psihice și fizice suportate

de copilul minor.

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pănuță Sorin

să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat că atât la faza de urmărire penală, precum

și în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost administrate probe pertinente,

concludente și veridice, suficiente care să demonstreze că fapta incriminată

inculpatului a avut loc și că a fost săvârșită de acesta, din care motiv consideră

că infracțiunea prevăzută de art. 175 Cod penal, incriminată lui Pănuță Sorin,

nu a avut loc.

Astfel, a menționat că instanța de judecată nu a respectat prevederile

art. 27, 95, 100 alin. (4), 101 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură penală, și nu a

apreciat probele cercetate în ședința de judecată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, or, în sentință prima instanță

a reținut doar probele acuzării, care nu coroborează între ele și nu sunt

suficiente pentru constatarea existenței faptei infracțiunii și condamnarea lui

Pănuță Sorin. Totodată, instanța nu a indicat în sentință motivele pentru care a

respins probele invocate de apărare, care dovedesc lipsa existenței faptei

infracțiunii.

Prin urmare, partea apărării a menționat că în partea descriptivă a

sentinței, instanța de judecată a constatat că doar o parte din probe

coroborează între ele, astfel că concluzia instanței potrivit căreia Pănuță Sorin

3

a săvârșit infracțiunea incriminată, rezultă doar din declarațiile părții vătămate

minore, date la faza de urmărire penală, în fața judecătorului de instrucție, în

condiții speciale, pe care instanța le-a apreciat ca fiind veridice.

Consideră că declarațiile părții vătămate minore, urmau să fie confirmate

și de alte probe, în special de concluziile experților. Or, înregistrarea efectuată

la domiciliul minorei xxxxx, de către Doroftei Mariana (ulterior martor pe

dosar) și proba cu înregistrarea audierii în condiții speciale a minorei xxxxx, la

11 iunie 2018, nu sunt suficiente pentru constatarea existenței faptei

infracțiunii, în contextul în care declarațiile minorei din aceste înregistrări sunt

contradictorii și se combat prin declarațiile martorilor și concluziile

rapoartelor de expertiză efectuate în proces.

În acest context, partea apărării a reiterat faptul că declarațiile copilului

xxxxx din înregistrările cercetate în ședința de judecată, au fost combătute atât

la etapa de urmărire penală, precum și în cadrul ședinței de judecată de către

martorii Balaban Ana și Cerepanova Marta, care au comunicat că Pănuță Sorin

nu a intrat în dormitorul unde se afla xxxxx, că Pănuță Sorin nu s-a apropiat de

acest copil și nu au văzut să se atingă de copil, copilul nu le-a spus că a fost

atinsă și că are dureri în regiunea genitală, și nu i-au dat copilului bomboane

sau alte dulciuri să o liniștească. Mai mult, în cazul în care se întâmpla fapta

infracțională, cu siguranță aceasta urma a fi văzută și auzită de copiii din grupă

care nu dorm la amiază.

De asemenea, a mai indicat că declarațiile minorei xxxxx, au fost

combătute prin declarațiile martorilor Cerepanova Alexandra, care a fost

audiată în cadrul urmăririi penale de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art. 1101 Cod de procedură penală, dar care nu au fost redate în

sentință, deși au fost examinate în cadrul ședinței de judecată, declarațiile

martorilor Carmazan Olga și Covalenco Snejana, care au comunicat că

Pănuță Sorin nu a intrat în dormitorul grupei unde se afla și minora xxxxx,

precum și declarațiile martorilor Bahneanu Aurelia și Modval Svetlana, care au

comunicat că fiind în tura de gardă la Institutul „Mamei și Copilului" din mun.

Chișinău, au examinat copilul xxxxx, a.n. xxxxx, care din spusele mamei are

usturime în regiunea genitală. Urmare a examinării copilului, au stabilit că

copilul are hiperemie și i-au pus diagnosticul „xxxxx ", explicând mamei

copilului că roșeața și durerea au apărut ca urmare a igienei personale

incorecte, iar influența fizică, inclusiv cu degetele este exclusă.

În opinia părții apărării, contrar prevederilor art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, instanța de judecată eronat a considerat-o admisibilă și a

reținut-o la baza sentinței, scrisoarea Centrului Național de Prevenire a

Abuzului față de Copil nr. 303 din 30 iulie 2018, or, acest înscris nu reprezintă

o constatare tehnico-științifică, un raport de expertiză sau concluzia unui

specialist în sensul art. 87 Cod de procedură penală. Mai mult, deși instanța de

judecată a indicat că acest înscris a fost solicitat de organul de urmărire penală,

totuși nu a fost recunoscut în calitate de probă în procesul penal și nu a fost

anexată la materialele cauzei prin ordonanța organului de urmărire penală, or,

4

lipsește procesul-verbal de examinare a documentului. Astfel că angajații unei

asociații obștești, care nu au fost atrași în proces în calitate de specialiști, nu au

luat cunoștință cu probele din dosar și nu au fost avertizați de răspunderea

penală conform art. 312 Cod penal, nu sunt în drept să emită o careva concluzie,

iar instanța de judecată nu este în drept să o rețină la baza unei sentințe de

condamnare.

La fel, a mai menționat apărarea că deși instanța de judecată a apreciat ca

fiind relevante concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0528

din 25 septembrie 2018, consideră că la caz, era obligatorie efectuarea unei

expertize psihologice independentă, în contextul în care la efectuarea

expertizei psihiatrico-psihologică, experților li s-a prezentat doar materialele

scrise ale dosarului.

Deși prima instanță a reținut la baza sentinței procesul-verbal de

constatare din 18 mai 2018 (f.d.21), în care se conțin explicațiile inculpatului

Pănuță Sorin, în care a declarat că a intrat în grupă și nu în dormitorul unde se

afla copilul xxxxx, apreciind acest proces-verbal ca fiind o probă pertinentă și

concludentă, totuși instanța a denaturat conținutul explicației.

Totodată, a invocat că în partea descriptivă a ordonanței de începere a

urmăririi penale din 18 mai 2019 (f.d.1), organul de urmărire penală i-a atribuit

lui Pănuță Sorin calitatea de bănuit.

Prin urmare, partea apărării a susținut că declarațiile inculpatului

Pănuță Sorin se confirmă prin declarațiile martorilor Balaban Ana,

Cerepanova Marta, Carmazan Olga, Covalenco Snejana și

Cerepanova Alexandru, care au declarat că Pănuță Sorin nu a intrat în

dormitorul grupei în care se afla minora xxxxx, declarații care nu au fost

combătute prin alte careva probe. Acești martori au fost audiați atât la etapa de

urmărire penală, precum și în ședința de judecată, fiind avertizați de

răspunderea penală pentru declarații mincinoase, cu excepția martorului

minor Cerepanova Alexandra. Mai mult, inculpatul Pănuță Sorin și martorii

Balaban Ana și Cerepanova Marta, benevol, la cererea depusă personal, au

solicitat să fie testați la poligraf, pentru a demonstra că declară adevărul, or,

declarațiile minorei xxxxx, sunt false.

Prima instanță, contrar prevederilor art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, nu a apreciat corespunzător declarațiile martorilor

Balaban Ana și Cerepanova Marta, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării. Aceste probe nu au fost reținute la baza sentinței, deși au fost

analizate în cumul cu alte probe care coroborează.

Faptul că martorii Cerepanova Marta și Balaban Ana spun adevărul, se

demonstrează prin constatările din avizul de testare poligraf nr. 34/12/1-R-

2876 din 07 august 2018, în privința martorului Cerepanova Marta, și

constatările din avizul de testare poligraf nr. 34/12/1-R-2877 din 07 august

2018 în privința martorului Balaban Ana. Avizele testării la poligraf, au fost

recunoscute ca probe și anexate la materialele cauzei penale prin ordonanțele

5

organului de urmărire penală, a căror veridicitate nu a fost pusă la îndoială.

Totodată, pentru verificarea declarațiilor martorilor Balaban Ana și

Cerepanova Marta, precum că s-au aflat permanent în grupă, prin încheierea

judecătorului de instrucție a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), a fost

admis demersul procurorului privind autorizarea ridicării convorbirilor

telefonice efectuate de la cartelele telefonice xxxxx, care aparține martorului

Balaban Ana, și de la cartela telefonică xxxxx, care aparține martorului

Cerepanova Marta. Conform informației prezentate de operatorul de servicii

mobile Orange și cercetate în ședința de judecată, ambele cartele se aflau în

celula „3G Bubuieci", adică nici Balaban Ana și nici Cerepanova Marta nu au

părăsit sediul grupei, iar acuzarea nu a prezentat probe contrare acestor

constatări, (f.d.152-170). Astfel, contrar prevederilor art. 95, 100 alin. (4), 101

alin. (1), (3), (4), 384 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de judecată nu

a dat apreciere acestor probe și nici nu le-a indicat în partea descriptivă a

sentinței.

Astfel, consideră că concluzia primei instanțe potrivit căreia acești

martori au făcut declarații neadevărate, este neîntemeiată, or, declarațiile

acestor martori urmează să fie reținute la baza hotărârii, întrucât acestea

coroborează cu alte probe cercetate în ședința de judecată.

De asemenea, partea apărării a mai indicat că instanța de judecată nu a

pus la baza sentinței nici declarațiile martorilor Covalenco Snejana și

Carmazan Olga, deși în motivarea sentinței s-a expus asupra acestora,

apreciindu-le critic, din motiv că acești martori sunt bucătari la grădiniță. La fel

și proba cu martorul minor Cerepanova Alexandru în vârstă de 9 ani, care

coroborează cu celelalte probe, instanța de judecată nu a reținut-o, or, acesta a

comunicat că în ziua de 17 mai 2018, se afla în grupa în care lucrează mama sa,

Cerepanova Marta, și își făcea temele la masă. În grupă a venit Sorin, care s-a

așezat pe scaun și se juca în telefon. Sorin nu a intrat în dormitorul copiilor.

În acest context, partea apărării a mai menționat că prima instanță, deși

a expus în partea discriptivă a sentinței declarațiile martorilor

Bahneanu Aurelia și Modval Svetlana, date în ședința de judecată, totuși

instanța neîntemeiat le-a respins și nu le-a reținut la baza sentinței, or, martorul

Bahneanu Aurelia este medicul de gardă de la Institutul „Mamei și Copilului",

care în noaptea de 17 spre 18 mai 2018, a examinat copilul xxxxx, iar martorul

Modval Svetlana este moașă la aceeași instituție medicală, care a asistat

medicul la examinarea copilului. În opinia apărării, la aprecierea declarațiilor

martorului Bahneanu Aurelia, instanța de judecată a ignorat prevederile art. 95

alin. (3), 100 alin. (4), 101 alin. (1) Cod de procedură penală, or, aceasta este

medic specialist, competențele căreia nu au fost contestate.

Mai mult, declarațiile martorilor Bahneanu Aurelia și Modval Svetlana,

coroborează cu concluziile raportului de expertiză judiciară medico-legală

nr. 201802P1594 din 22 mai 2018, în privința copilului xxxxx.

Declarațiile martorului Bahneanu Aurelia și Modval Svetlana, confirmă

direct că senzația de durere acuzată de xxxxx, este consecința hiperemiei, însă

6

nu a atingerii de către cineva. În ședința de judecată martorul Bahneanu Aurelia

a comunicat la numeroasele întrebări ale procurorului și judecătorului că

„xxxxx " sau „xxxxx " în zona genitală a copilului, nu poate fi provocată de

atingerea cu degetele.

Totodată, a precizat că instanța de judecată nu a dat apreciere extrasului

din Registrul de evidență a internărilor bolnavilor și renunțătorilor la

spitalizare de la secția de gardă a Institutului „Mamei și Copilului", recunoscut

ca probă și anexat la materialele cauzei prin ordonanța organului de urmărire

penală din 14 decembrie 2018 (f.d.202) și examinată în ședința de judecată,

potrivit căruia rezultă că copilul xxxxx a fost examinată la 18 mai 2018, ora

00:30, iar mama copilului a indicat medicului la usturime în regiunea organelor

genitale ale copilului. Respectiv, după examinarea copilului, medicul Bahneanu

Aurelia a stabilit diagnosticul „xxxxx ", a explicat mamei cauza apariției – igiena

personală incorectă.

Instanța de judecată nu a dat apreciere nici declarațiilor martorului

Carauș Ala, care în ședința de judecată a comunicat că are un copil care

frecventează aceeași grupă ca și xxxxx. Fiica sa este mai mare și nu doarme după

ora de prânz.

În opinia părții apărării, procesele-verbale de cercetare la fața locului cu

fotografiile anexă din 18 mai 2018 și 18 iunie 2018, nu au putere probantă,

deoarece nu coroborează cu alte probe pertinente și concludente.

Așadar, partea apărării a conchis că contrar prevederilor art. 6 §1 CEDO,

inculpatului Pănuță Sorin nu i-a fost asigurat un proces echitabil sub aspectul

egalității armelor, or, probatoriul prezentat de partea acuzării, deși insuficient

și derizoriu, a fost admis, iar probele apărării au fost respinse fără o motivare

convingătoare (cauza Vetrenko v. Republica Moldova; Plotnicova v. Republica

Moldova; V.C. v. Republica Moldova).

Cu referire la acțiunea civilă, a menționat că prima instanță eronat a

dispus încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, în sumă de 10 000 lei,

din contul inculpatului, or, nu au fost prezentate probe veridice privind

cuantumul sumei dispuse spre încasare.

Prin urmare, partea apărării a invocat că potrivit materialelor cauzei, la

data de 27 iunie 2018, reprezentantul legal al părții vătămate, Dilipovici Diana

a încheiat cu avocatul, contractul de acordare a asistenței juridice, cu aceeași

dată fiind semnat și mandatul avocatului, însă la finalizarea cercetării

judecătorești, Dilipovici Diana a prezentat instanței de judecată bonul de plată

seria PL nr. 128919, eliberat la 20 iunie 2018, de către Biroul asociat de avocați

„VIVAT IUS”, din care rezultă că a achitat suma de 5 000 lei, pentru servicii

juridice. Or, instanța de judecată nu urma să dispună încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Dilipovici Diana, suma de bani care a fost achitată

avocatului până la data de 27 iunie 2018, când a fost încheiat contractul și

eliberat mandatul, care demonstrează împuternicirile avocatului în prezentul

proces.

De asemenea, consideră că instanța eronat a interpretat prevederile

7

art. 227, 229 Cod de procedură penal, dispunând încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului, cheltuielile judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor medico-legale, în sumă de 3 260 lei, invocând în acest

sens prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală.

08 decembrie 2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și

menținută sentința primei instanțe.

6.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat

că inculpatul Pănuță Sorin este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate,

circumstanțe care au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

administrate la dosar, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că argumentele părții apărării

referitor la netemeinicia soluției primei instanțe, reprezintă opinia subiectivă a

acestuia, or, prima instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului

Pănuță Sorin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, luând

în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală

și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a precizat că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate, se demonstrează prin următoarele probe, și anume:

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, Dilipovici Diana;

declarațiile martorului Pănuță Irina; declarațiile martorului Balaban Ana;

declarațiile martorului Doroftei Oleg; declarațiile martorului Doroftei Mariana;

declarațiile părții vătămate minore xxxxx; procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu anexe din 18 mai 2018 (f.d.24, vol.I); tabelul foto, în care sunt poze ale

locului săvârșirii faptei, cu descrierea poziționării obiectelor în dormitor și în hol,

precum și în bucătărie (f.d.26, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului

(suplimentar), cu anexe tabel foto – imagini din grădiniță din 18 iunie 2018

(f.d.30-33, vol.I); ordonanța și procesul-verbal de ridicare a CD-ului din 18 mai

2018, cu înregistrările video de audiere a minorei (f.d.47, vol.I); răspunsul nr. 303

din 30 iulie 2018, al Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii

(f.d.50, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 mai 2018 (f.d.117-

121, vol.I); raportul de expertiză medico-legală ginecologică nr. 201801E05446

din 23 mai 2018 (f.d.129, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 201802P1594

din 25 mai 2018; ordonanța de ridicare a informației privind convorbirile

telefonice din 08 octombrie 2018, a unui CD audio cu înregistrarea audio a

apelului în adresa Serviciului 112 din 17 mai 2018, ora 22:47 și 22:52; procesul-

verbal de examinare a obiectului din 13 decembrie 2018; ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 13 decembrie

2018; raportul de expertiză judiciară nr. 201835A0528 din 25 septembrie 2018;

8

raportul de expertiză judiciară nr. 201835A0588 din 21 septembrie 2018.

Așadar, examinând probatoriul prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, instanța de apel a conchis că vina inculpatului Pănuță Sorin

în săvârșirea infracțiunii incriminate, a fost dovedită și acțiunile acestuia just

au fost încadrate în baza art. 175 Cod penal, iar personalitatea acestuia este

susceptibilă de a fi supusă răspunderii penale.

În opinia instanței de apel, declarațiile inculpatului urmează a fi apreciate

critic, deoarece acestea sunt cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

Referitor la elementele infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal,

instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului Pănuță Sorin, întrunesc

latura obiectivă a infracțiunii incriminate, care se confirmă prin declarațiile

părții vătămate minore date în faza de urmărire penală, audiată în condiții

speciale, unde xxxxx a relatat acțiunile inculpatului Pănuță Sorin.

În acest context, instanța de apel a menționat că la baza sentinței de

condamnare urmează a fi reținute declarațiile părții vătămate date în cadrul

urmăririi penale, audiată în condiții speciale, precum și concluzia raportului de

expertiză judiciară nr. 201835A0528 din 25 septembrie 2018.

De asemenea, instanța de apel a indicat că potrivit declarațiilor

inculpatului date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță și în instanța

de apel, se constată că acesta cunoștea cu certitudine vârsta lui xxxxx, în

contextul în care efectua stagiul de practică la grădiniță.

Totodată, instanța de apel a menționat că potrivit procesului-verbal de

audiere a martorului Bahneanu Aurelia, care activează în calitate de medic

obstretician–ginecolog, la IMSP Institutul „Mamei și Copilului”, din

mun. Chișinău, care la 18 mai 2018 a examinat-o pe xxxxx, în vârstă de 4 ani și

a depistat o ușoară hiperemie în regiunea organelor genitale externe și a vulvei,

menționând că este caracteristic pentru o fetiță de vârsta ei, cauzată de igiena

incorectă a organelor genitale, a stabilit diagnosticul – xxxxx (xxxxx), fără a fi

efectuate teste de laborator.

Or, diagnosticarea se face în baza examenului ginecologic și teste de

laborator, fapt care nu a fost efectuat pentru confirmarea diagnosticului, din

care motiv instanța a apreciat critic această probă.

Mai mult, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile martorului

Cerepanova Marta, care activează în calitate de dădacă în grupa respectivă,

deoarece aceasta fiind audiată la urmărirea penală, în calitate de martor (f.d.62,

vol.I), a declarat că aproximativ la ora 13:30-14:00, în timp ce se afla în grupă

pe unul dintre paturile pentru copii, a intrat Pănuță Sorin, care observând că

Ionel nu doarme în grupă, a întrebat unde l-au culcat, la ce i-a răspuns că acesta

nu a venit la grădiniță, însă acesta totuși a mers în dormitor să se convingă,

unde s-a aflat maxim 1 min., după care a ieșit. În acel moment, în grupă se afla

și Balaban Ana care l-a văzut pe Pănuță Sorin și a auzit discuția lor. Ulterior,

peste aproximativ 20-30 min., a auzit că copiii din dormitor s-au trezit și a mers

la ei, unde xxxxx la fel nu dormea. Însă, în cadrul ședinței de judecată martorul

Cerepanova Marta, a dat declarații diferite, precum că după ora 13:30, a venit

9

Pănuță Sorin la fratele său în grupă, însă acesta nu era la grădiniță în acea zi, la

care Sorin a întrebat dacă este fratele lui, comunicându-i că acesta nu este, și

respectiv Pănuță Sorin s-a așezat pe un scaun și se juca în telefon. I-a propus să

bea un ceai, acesta fiind de acord, apoi i-a sunat telefonul și a ieșit din grupă.

Corespunzător, instanța de judecată a apreciat critic și declarațiile

martorului Balaban Ana, care activează în calitate de educatoare, din motiv că

aceasta a dat declarații divergente în cadrul urmăririi penale și ulterior în

ședința de judecată. Declarațile martorului Balaban Ana se contrazic cu cele de

la urmărirea penală, unde aceasta a comunicat că Sorin a intrat în dormitor și

s-a aflat câteva secunde, iar în instanța de judecată a declarat că acesta nu a

intrat în dormitor sau că a intrat doar cu un picior, însă nu cu tot corpul.

La fel, instanța de apel nu a reținut nici declarațiile martorilor

Covalenco Snejana și Carmazan Olga, care sunt bucătari la grădiniță,

menționând că aceștia nu au observat momentul în care Pănuță Sorin a intrat

în dormitor, precum și faptul că martorii respectivi se află în relații de

subordonare la muncă, cu Pănuță Irina, care este mama inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele apărării referitor la faptul că

partea vătămată minoră putea fi manipulată de către mama sa, pentru a declara

fapta incriminată inculpatului, or, în acest sens lipsesc careva motive, în

contextul în care între reprezentantul legal al părții vătămate minore,

Dilipovici Diana, inculpatul Pănuță Sorin și administrația grădiniței unde a fost

săvârșită fapta, nu existau careva relații ostile.

În opinia instanței de apel, sunt neîntemeiate și argumentele apărării

referitor la faptul că inculpatul nu putea fizic să săvârșească fapta, ținând cont

de amplasarea paturilor din dormitor și locul aflării victimei, or, partea apărării

s-a referit la circumstanțe care nu se confirmă prin careva probe.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentele apărării cu

referire la faptul că martorii Cerepanov Marta și Balaban Ana, au fost detectați

la poligraf și au comunicat adevărul despre aceea că inculpatul Pănuță Sorin, nu

a intrat în dormitorul în care se afla partea vătămată minoră, și că aceștia nu au

părăsit grupa, astfel că inculpatul fiind mereu în vizorul lor.

Referitor la argumentul apărării precum că martorul Carauș Ala are în

aceeași grupă o fiică care nu doarme la amiază și că ar fi observat acel moment

în care se petreceau acțiunile incriminate inculpatului, instanța de apel a indicat

în acest sens că a fost audiată doar mama copilului care nu putea să cunoască

despre cele întâmplate sau aceasta putea fi influențată de administrația

grădiniței ca să nu spună adevărul.

Prin urmare, instanța de apel a precizat că inculpatul a săvârșit

infracțiunea într-un timp foarte scurt, și faptul că acesta s-a aflat câteva secunde

în dormitorul în care era partea vătămată, se confirmă și prin declarațiile

martorilor menționați.

În acest context, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului

Pănuță Sorin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, acțiuni

perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a

10

împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente, a fost dovedită pe

deplin.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, reținând

prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a menționat că prima instanță

a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, împotriva unui

minor, precum și de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost judecat.

Astfel, instanța de apel a indicat că scopul pedepsei penale de corectare

și reeducare a inculpatului, va fi realizat doar prin menținerea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune de 3 ani, în temeiul art. 90

Cod penal.

În ceea ce privește dezacordul părții acuzării și reprezentantului legal al

părții vătămate, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicată inculpatului Pănuță Sorin, reținând prevederile art. 90 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a precizat că la stabilirea pedepsei inculpatului, au

fost respectate prevederile legale, iar careva interdicții de a nu fi dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, legea nu

prevede, or, suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 90

alin. (4) Cod penal, poate fi dispusă și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave.

Cu referire la dezacordul părții apărării privind încasarea cheltuielilor

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, din contul inculpatului,

în sumă de 3 260 lei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția primei

instanțe în acest sens, or, aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea administrării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, reținând prevederile art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală,

art. 75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar

nr. 68 din 14 aprilie 2016, instanța de apel a indicat că prin Legea nr. 316 din

22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, a fost abrogat alin. (2) de

la art. 143 Cod de procedură penală, care stipula că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Astfel, ținând cont de faptul, că rapoartele de expertiză au fost efectuate

în sensul art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, în calitate de probe, fiind

puse la baza acuzării inculpatului Pănuță Sorin, rezultă că costul cheltuielilor

judiciare urmează a fi suportate de către inculpatul Pănuță Sorin, având în

vedere că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei infracționale.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că la caz, este

probată existența faptei ilicite, cauzarea prejudiciului, legătura cauzală dintre

fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția inculpatului de săvârșirea faptei ilicite, astfel

fiind întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale

inculpatului Pănuță Sorin.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că în urma acțiunilor ilegale

11

săvârșite de Pănuță Sorin, părții vătămate minore i-a fost cauzat un prejudiciu

material în sumă de 10 000 lei, suportat pentru acordarea asistenței juridice, și

prejudiciu moral în sumă de 20 000 lei, pentru cauzarea suferințelor psihice și

fizice suportate de către partea vătămată xxxxx, în urma acțiunilor ilegale ale

inculpatului, prin săvârșirea faptei prejudiciabile incriminate.

Consideră instanța de apel că suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral, constituie o satisfacție echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice

cauzate părții vătămate prin infracțiune, luând în considerație și faptul că la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral, urmează a se ține cont atât de

gravitatea suferințelor cauzate, precum și de starea materială a inculpatului.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că pedeapsa aplicată

inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este una prea

blândă și nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale de corectare și

prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat.

Astfel, susține că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75, 76 Cod penal. Mai mult, prevederile art. 90 Cod penal, obligă instanțele să

indice în hotărâri, motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei.

În opinia părții acuzării, instanțele de fond neîntemeiat au ajuns la

concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința

inculpatului, în contextul în care acesta nu a recunoscut vina și nu s-a căit sincer

de cele săvârșite.

În acest context, indică că la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Pănuță Sorin a pledat

nevinovat, și nu a luat în considerație circumstanțele reale și personale, și

anume caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de faptul că

infracțiunea a fost comisă cu intenție, iar conform art. 16 Cod penal, aceasta

face parte din categoria infracțiunilor grave.

De asemenea, precizează acuzarea că starea psihologică a minorei a fost

afectată negativ ca rezultat al celor săvârșite de Pănuță Sorin, fapt stabilit prin

evaluarea psihologică efectuată de către Centrul Național de Prevenire a

Abuzului față de Copii din 30 iulie 2018.

La caz, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite în privința

inculpatului, iar în calitate de circumstanță agravantă, s-a reținut – săvârșirea

infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, potrivit art. 77 alin. (1) lit. e)

Cod penal.

În opinia părții acuzării, corectarea inculpatului va fi posibilă prin

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse cu executare reală, care va fi o

pedeapsă echitabilă.

Așadar, conchide acuzarea că instanța de apel nu a motivat aplicarea

12

pedepsei în privința inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului indică, că instanța de apel nu și-a motivat

hotărârea și nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul apărării.

Astfel, invocă că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului

referitor la faptul că inculpatul Pănuță Sorin, deja la data de 23 iunie 2018, a

fost condamnat, deoarece cazul a fost mediatizat la televiziune.

Prin urmare, susține că înscrisul eliberat de Centrul Național de

Prevenire a Abuzului față de Copii, nu a fost recunoscut în calitate de probă în

cadrul procesului penal și nu a fost anexat la materialele cauzei prin ordonanța

organului de urmărire penală, or, lipsește procesul-verbal de examinare a

documentului, însă acesta a fost reținut la baza hotărârii de condamnare de

instanțele de fond.

De asemenea, precizează partea apărării că în scopul examinării

complete și obiective a cauzei, a solicitat în cadrul ședințelor instanțelor de

fond, să fie cercetată proba cu înregistrarea emisiunii televizate din 23 iunie

2018, însă demersurile au fost respinse, nefiind respectat principiul egalității

armelor în proces.

În opinia părții apărării, condamnarea lui Pănuță Sorin se bazează pe

declarațiile părții vătămate minore, or, acestea urmau să fie coroborate cu alte

probe. Mai mult, consideră că nu sunt suficiente pentru constatarea existenței

faptei infracțiunii, doar proba cu înregistrarea efectuată la domiciliul minorei

xxxxx și proba cu înregistrarea audierii în condiții speciale a acesteia.

Declarațiile date de partea vătămată minoră au fost combătute prin declarațiile

martorilor Balaban Ana și Cerepanova Marta, precum și declarațiile martorului

minor Cerepanova Alexandru, audiat în cadrul urmăririi penale, de către

judecătorul de instrucție, în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală,

declarații care nu au fost reflectate în sentință și decizia instanței de apel, deși

au fost examinate în cadrul ședinței de judecată.

La fel, evidențiază că declarațiile minorei se combat și prin declarațiile

date de martorii Carmazan Olga, Covalenco Snejana, Bahneanu Aurelia și

Modval Svetlana.

Deși instanțele de fond au apreciat ca fiind relevante concluziile din

raportul de expertiză judiciară nr. 201835A0528 din 25 septembrie 2018,

totuși din acesta rezultă că „asupra veridicității declarațiilor, experții psihologi

și psihiatri nu se pot expune, deoarece nu ține de competența acestora”, precum

și faptul că „la momentul examinării, minora nu manifestă semne de traumă

psihologică și nici consecințele acesteia”. În acest context, consideră că la caz, era

obligatorie efectuarea unei expertize psihologice independente.

Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare din 18 mai 2018

13

(f.d.12), în care se conțin explicațiile lui Pănuță Sorin, nu urma a fi reținut la

baza sentinței de condamnare, or, potrivit art. 273 alin. (2), (3) Cod de

procedură penală, actele de constatare se întocmesc până la pornirea urmăririi

penale, însă acesta a fost întocmit când deja urmărirea penală era pornită și se

desfășura. Corespunzător precizează că în partea descriptivă a ordonanței

privind începerea urmăririi penale din 18 mai 2019, lui Pănuță Sorin i-a fost

atribuită calitatea de bănuit, fapt care excludea audierea acestuia în cadrul

dosarului penal, înainte de a fi recunoscut în calitate de bănuit.

Faptul că inculpatul spune adevărul, se confirmă prin constatările din

avizul testării poligrafice nr. 34/12/1-R-2875 din 07 august 2018.

Conchide partea apărării că instanțele de fond contrar prevederilor

art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) Cod de procedură penală, au dat o apreciere

unilaterală declarațiilor martorilor Balaban Ana, Cerepanova Marta,

Covalenco Snejana, Bahneanu Aurelia și Modval Svetlana.

Totodată, invocă că instanțele de fond nu au apreciat declarațiile

martorului minor Cerepanova Alexandru, deși această probă a fost cercetată,

totuși nu a fost indicată în sentință. La fel, fiind solicitată vizionarea înregistrării

audierii în condiții speciale a martorului minor Cerepanova Alexandru, în

instanța de apel, aceasta a fost respinsă. Această probă coroborează cu celelalte

probe, pe care instanțele de fond nu le-au reținut la baza hotărârilor adoptate.

Cu referire la declarațiile martorilor Bahneanu Aurelia și

Modval Svetlana, partea apărării susține că acestea confirmă direct că senzația

de durere acuzată de xxxxx, este consecința hiperemiei.

De asemenea, menționează că instanța de apel nu a dat apreciere

extrasului din Registrul de evidență a internărilor bolnavilor și renunțărilor la

spitalizare de la secția de gardă a Institutului „Mamei și Copilului”, recunoscut

ca probă și anexat la materialele cauzei penale.

În opinia apărării, declarațiile martorilor Bahneanu Aurelia și

Modval Svetlana, concluziile raportului de expertiză judiciară medico-legală

nr. 201802P1594 din 22 mai 2018 (f.d.128-129, vol.I), înscrisul din registrul

internărilor, declarațiile martorului Doroftei Mariana și declarațiile copilului

despre „roșeață, usturime” în zona genitală, coroborează sub aspectul lipsei

influenței fizice, or, starea de durere și disconfort reprezintă hiperemie cauzată

de igiena incorectă. Sub acest aspect, instanța de apel nu s-a expus și nu a dat

apreciere acestor argumente.

Referitor la testarea poligraf a inculpatului, precum și a martorilor

Balaban Ana și Cerepanova Marta, indică că în baza art. 95 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de judecată urma să aprecieze pertinența acestor

probe, însă nu este în drept să se expună asupra legalității procedurii de tastare,

ceea ce depășește competența instanței de judecată.

În ceea ce privește dispunerea încasării din contul inculpatului, a

cheltuielilor judiciare în sumă de 3 260 lei, consideră că instanța de apel eronat

a interpretat prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, iar cu referire

la acțiunea civilă, în opinia apărării, aceasta urma să fie lăsată fără examinare,

14

deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

De asemenea, menționează că instanțele de fond eronat au dispus și

încasarea din contul lui Pănuță Sorin, cheltuielile pentru asistență juridică, în

sumă de 10 000 lei, or, nu au fost prezentate probe care să demonstreze

cuantumul acestora. Potrivit materialelor cauzei, la data de 27 iunie 2018,

reprezentantul legal al părții vătămate, Dilipovici Diana a încheiat cu avocatul,

contractul de acordare a asistenței juridice, cu aceeași dată fiind semnat și

mandatul avocatului, însă la finalizarea cercetării judecătorești,

Dilipovici Diana a prezentat instanței de judecată bonul de plată seria PL

nr. 128919, eliberat la 20 iunie 2018, de către Biroul asociat de avocați

„VIVAT IUS”, din care rezultă că a achitat suma de 5 000 lei, pentru servicii

juridice. Or, instanța de judecată nu urma să dispună încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Dilipovici Diana, suma de bani care a fost achitată

avocatului până la data de 27 iunie 2018, când a fost încheiat contractul și

eliberat mandatul, care demonstrează împuternicirile avocatului în prezentul

proces

În concluzie, reiterează partea apărării că instanțele de fond neîntemeiat

au respins toate probele care demonstrează lipsa existenței faptei infracțiunii,

precum și argumentele apărării referitor la insuficiența acțiunilor de urmărire

penală în vederea dobândirii probelor.

recursul declarat de partea acuzării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

de către partea apărării în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

15

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8)

nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Din esența argumentelor invocate în cererile de recurs, rezultă că

procurorul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel, prin care a fost

menținută sentința primei instanțe fără modificări, și anume în partea modului

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Pănuță Sorin, iar argumentele

părții apărării se axează pe poziția că instanța de apel, examinând apelul

apărării și argumentele invocate în vederea achitării inculpatului, contrar

materialului probator prezentat la dosar, la fel a dispus respingerea apelului cu

menținerea sentinței, întemeindu-și soluția în baza acelorași argumente

formulate de către prima instanță, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Așadar, analizând decizia contestată Colegiul penal lărgit menționează că

instanța de apel, respingând apelurile declarate, în partea descriptivă a deciziei

urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu

indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din

care considerente ele urmează a fi admise ori respinse ca probe.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că

hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru

a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

16

pronunțate cu legea.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de casare invocate

de către partea apărării, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel a

omis să se expună asupra tuturor argumentelor apărării, inclusiv asupra

faptului că „la data de 30 iulie 2018, A.O. „Centrul Național de Prevenire a

Abuzului față de Copii”, a întocmit răspunsul nr. 303 (f.d.50, vol.I), care însă nu a

fost recunoscut ca probă și nu a fost indicat în rechizitoriu, dar a fost reținut la

baza sentinței primei instanțe”, deși acesta a avut un rol determinant pentru

condamnarea inculpatului Pănuță Sorin.

Mai mult, această probă a fost reținută și de către instanța de apel, în

argumentarea soluției sale de menținere a sentinței de condamnare, deși la

materialele cauzei lipsește o ordonanță de anexare a acesteia în calitate de

probă, precum și de cercetare, înscrisul dat nefiind adus la cunoștința

inculpatului și părții apărării.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că deși răspunsul A.O. „Centrul

Național de Prevenire a Abuzului față de Copii” nr. 303 din 30 iulie 2018, a fost

întocmit în urma difuzării emisiunii televizate din 23 iunie 2018, în care a fost

abordat cazul minorei xxxxx, iar partea apărării a solicitat în cadrul instanțelor

de fond, cercetarea acestei înregistrări video, totuși cererea a fost respinsă ca

neîntemeiată, situație contrară prevederilor art. 6 CEDO, în sensul respectării

dreptului la un proces echitabil.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO,

rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din

Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe

care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea

unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective

(cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu

poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr

„ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța de judecată. Art. 6

implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o analiză

efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților

(cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk

împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

De asemenea, cu referire la versiunea prezentată de martorul

Bahneanu Aurelia, care activează în calitate de medic obstretician-ginecolog la

IMSP Institutul „Mamei și Copilului”, privind examinarea minorei xxxxx, la data

de 18 mai 2018, instanța de apel a preluat identic cele reținute de prima

instanță, apreciind critic declarațiile acestui martor, însă nu a intrat în esența

faptelor descrise de aceasta inclusiv în coraport cu învinuirea înaintată

inculpatului Pănuță Sorin prin rechizitoriu, or, instanța de apel a fost sesizată

pe segmentul de judecare dintre învinuirea înaintată de către partea acuzării,

poziția primei instanțe de condamnare a inculpatului și solicitarea de achitare

a acestuia de învinuirea înaintată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit reține și faptul că deși instanța de apel a

17

apreciat critic declarațiile martorului Cerepanova Marta, care activează în

calitate de dădacă în grupă, din motiv că acestea sunt contradictorii, instanța

nu a expus care declarații anume sunt contradictorii, concluzionând vag că

„în concluzie rezultă că inculpatul a intrat în dormitor unde a stat aproximativ o

minută”.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a limitat

doar la preluarea constatărilor primei instanțe, însă fără a efectua o analiză

minuțioasă și completă a tuturor circumstanțelor cauzei, importante pentru

justa soluționare a cauzei.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că,

instanța de apel a trecut în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi

aprecierea acestora așa cum o cer prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, reținând aceleași probe care au fost cercetate în prima instanță,

și anume: Raportul de exeprtiză judiciară nr. 201835A0528 din 25 septembrie

2018, potrivit căruia experții au concluzionat că asupra veridicității asupra

declarațiilor, experții psihologi și psihiatri nu se pot expune, deoarece nu ține de

competența acestora, .... la momentul examinării, expertizata minoră xxxxx, nu

manifestă semne de traumă, psihologică și nici consecințele acesteia”, instanța de

apel nu a apreciat corespunzător admisibilitatea acesteia, astfel că argumentul

părții apărării potrivit căruia: „având în vedere concluziile acestui raport de

expertiză, era obligatorie dispunerea efectuării unei expertize psihologice

independente, or, experților le-a fost prezentat doar materialele scrise ale

dosarului, fără înregistrarea video a copilului din 17 mai 2018, din 11 iunie 2018,

precum și cea de la emisiunea televizată difuzată la 23 iunie 2018”, nu și-a găsit

răspuns în decizia instanței de apel.

Potrivit art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Conform art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată, argumentându-se motivele

admiterii sau respingerii probelor: atât de învinuire, cât și de apărare. În orice

caz, se supun analizei toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul că

sunt cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți direct în

ședință.

În același context, se reține că instanța de apel a menționat la general

faptul că probele prezentate de acuzare confirmă vinovăția inculpatului

Pănuță Sorin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, fără să

aprecieze fiecare probă în parte și să-și expună punctul său de vedere asupra

fiecăreia și asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora, contrar

18

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, și nu a dat răspuns la toate argumentele invocate

în apelul declarat de apărare.

Or, expunerea evazivă și lipsită de motivare a instanței de apel asupra

motivelor invocate de apărare, nu este suficientă pentru o decizie de

condamnare, care trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare și cu respectarea principiului

contradictorialității în procesul penal, pentru a permite instanței superioare de

a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Așadar, instanța de apel nu s-a expus argumentat la toate alegațiile

apărării invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză.

Totodată, ținând cont de faptul că procedura de examinare în apel a

cauzei penale în privința lui Pănuță Sorin a fost declanșată, inclusiv la cererile

de apel ale părții acuzării și reprezentantului legal al părții vătămate,

Colegiul penal lărgit dispune și admiterea recursului ordinar al părții acuzării

pentru a acorda instanței de apel, posibilitatea examinării multiaspectuală a

cauzei penale, întru respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de

art. 6 CEDO.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că temeiul de casare invocat

de recurenți și prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

și-a găsit confirmare, întrucât în decizia atacată, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel, totodată

decizia nu cuprinde expunerea motivelor pe care se întemeiază soluția.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, este că

hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se

întemeiază soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un

răspuns detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de

Jos din 19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, pct. 30).

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel urma să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând

temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

19

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu și să

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către avocatul Cristea

Valentin în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Pănuță Sorin xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

20