1ra-1220/2022 — art. 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-1220/2022 — art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1220/2022

1-22030947-01-1ra-11082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana și de către avocatul

Corolevschi Maria în numele inculpatului Tripaduș Iuri, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2022, în cauza penală în

privința lui

Tripaduș Iuri XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 04.03.2022 − 24.03.2022;

Instanța de apel: 13.05.2022 − 29.06.2022;

Instanța de recurs: 11.08.2022 − 16.11.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în ordinea procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Tripaduș

Iuri XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea de la Tripaduș Iuri în contul statului suma de 1 078 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că

Tripaduș Iuri, la data de 11 iulie 2021, în după amiaza zilei, ora exactă de către organul de

1

urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, aflându-se la domiciliul său, amplasat în

XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, profitând de starea

de neputință a victimei XXXXX, născută la XXXXX, de a se apăra și a conștientiza cele

întâmplate, generată de vârsta fragedă, precum și de faptul că, familiile acestora sunt în

relații de prietenie, cunoscând cu certitudine că, aceasta este minoră și are o vârstă de până

la 14 ani, a aplicat o constrângere fizică și psihică asupra acesteia, exprimată prin

imobilizarea corpului, ca metodă de învingere a rezistenței opuse de aceasta, după care în

mod forțat și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă, împotriva voinței victimei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în latura pedepsei, cu adoptarea unei

noi hotărâri prin care inculpatului Tripaduș Iuri să i se aplice o pedeapsă mai aspră.

În susținerea poziției sale, acuzatorul de stat a ținut să menționeze că, deși instanța

de judecată examinând probele prezentate de către partea acuzării corect a ajuns la

concluzia de a-l recunoaște vinovat pe Tripaduș Iuri în comiterea infracțiunii incriminate

prevăzute la art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, consideră că instanța a aplicat în mod eronat

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de doar 8 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis.

Or, la stabilirea pedepsei inculpatului Tripaduș Iuri instanța prima instanță nu a

ținut cont de caracterul infracțiunii și de gravitatea ei, deoarece în cazul dat de către

inculpat a fost comisă o infracțiune ce se consideră drept una excepțional de gravă și

pedeapsa maximă pentru comiterea acestei infracțiuni este detențiune pe viață, precum și

de faptul că acesta a comis o infracțiune din categoria infracțiunilor privind viața sexuală,

ultima reprezentând o valoare socială importantă și inalienabilă, ce constituie una din

bazele existenței societății prin care se identifică atributul vital a persoanei, precum și genul

dat de infracțiune are o profundă semnificație antisocială, ce creează o stare de nesiguranță

socială și un dezechilibru deosebit de primejdios pentru existența însuși a societății.

A mai notat că, instanța nu a ținut cont că infracțiunea a fost comisă față de o

persoană minoră cu vârsta de doar 8 ani, astfel inculpatul atentând la inviolabilitatea

sexuală a unui minor, aceasta reprezentând o condiție importantă a dezvoltării normale a

minorului, iar o astfel de experiență psihotraumatizantă a minorului are pe viitor

consecințe grave asupra personalității minorei.

A mai specificat că, deși instanța a reiterat că la individualizarea pedepsei a ținut

cont de scopul săvârșirii infracțiunii − satisfacerea poftei sexuale în formă perversă a

2

inculpatului, în opinia părții acuzării, aceasta nu a evaluat gradul de periculozitate al

acestui motiv și natura josnică a acestuia, reieșind din faptul că satisfacerea poftei sexuale

a avut loc în formă perversă și cu certitudine asupra unei minore cu o vârstă fragedă de

doar 8 ani, care a rămas sub supravegherea acestuia.

În concluzie, apelantul este ferm convins că stabilirea unei pedepse cu închisoare pe

un termen de 8 ani, de către prima instanță în privința inculpatului Tripaduș Iuri nu-și va

atinge scopul, or, inculpatul n-ar înțelege consecințele conduitei sale criminale și această

pedeapsă nu va duce la corectarea lui;

- avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului Tripaduș Iuri, care a solicitat

casarea sentintei în latura aplicării pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Tripaduș Iuri să i se aplice o pedeapsă mai blândă.

În susținerea poziției date, apărătorul a indicat că cazul lui Tripaduș Iuri constituie

o situație excepțională privitoare la situația familială a acestuia, întrucât are la întreținere

3 copii minori, iar cele referitoare la comportamentul inculpatului se concretizează prin:

caracteristica pozitivă la locul de trai, în conflict cu legea anterior nu a fost, nici sancțiuni

contravenționale nu are, este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog nu

se află, supus serviciului militar, iar la caz, n-au fost reținute circumstanțe care agravează

răspunderea penală a acestuia.

La fel, s-a atras atenția asupra faptului că, mama părții vătămate în cadrul ședinței

de judecată în prima instanță, a menționat că minora la moment se simte bine, careva

probleme nu are, pretenții de ordin material și moral către inculpat nu are, l-a iertat și a

rugat instanța ca inculpatului să-i fie aplicată cea mai blândă pedeapsă.

În acest context, a subliniat că pedeapsa penală nu urmărește scopul de a cauza

suferințe fizice sau înjosirea demnității omului, unde și se conține esența principiului

umanismului. Caz concret al aplicării principiului umanismului sunt și situații unde legea

exteriorizează aspecte ale principiului umanismului.

În viziunea apelantei, ținând cont de prezența circumstanțelor atenuante descrise

mai sus, care în cumul pot constitui circumstanță excepțională, de lipsa circumstanțelor

agravante și de pedeapsa minimă de 10 ani al articolului care îi este imputat inculpatului,

a solicitat ca în privința inculpatului Tripaduș Iuri, prin prisma prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, să i se stabilească pedeapsa cea mai blândă - limita minimă

din minimul pedepsei prevăzut de lege, o pedeapsă nu mai mare de 7 ani de închisoare.

declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

Cererea inculpatului Tripaduș Iuri XXXXX cu privire la reducerea termenului de

pedeapsă în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în legătură cu pretinsa

încălcare a drepturilor acestuia privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 CtEDO, a

fost admisă.

3

S-a constatat faptul că Tripaduș Iuri XXXX a fost deținut în perioada 24.12.2021-

24.03.2022, adică 90 (nouăzeci) zile în calitate de prevenit, în condiții contrare prevederilor

art. 3 CtEDO în Penitenciarul nr. 11 Bălți.

În condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 8 (opt) ani închisoare, stabilită inculpatului Tripaduș Iuri XXXXX

prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 24.03.2022, a fost redusă cu 180 (una sută

opt zeci) zile, pentru perioada în care Tripaduș Iuri XXXXX s-a aflat în arest preventiv în

condiții de detenție contrare celor garantate de art. 3 CtEDO.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a stabilit că prezenta cauză

a fost judecată în prima instanță, în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală,

în baza probelor administrate de către organul de urmărire penală, asupra cărora

inculpatul Tripaduș Iuri nu a avut obiecții și nu a solicitat administrarea unor probe noi.

Prin prisma probatoriului administrat de către organul de urmărire penală, verificat și

cercetat în ședința de judecată, prima instanță a stabilit ca fiind dovedită pe deplin

vinovăția lui Tripaduș Iuri în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, făcând încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului în baza semnelor

componenței nominalizate.

În ședința de judecată a instanței de apel, părțile în proces nu au prezentat și nu au

solicitat admiterea unor noi probe, nefiind solicitată verificarea și reaprecierea acelor probe

care deja sunt anexate la dosar, sentința primei instanțe nefiind contestată sub aspectul

stabilirii circumstanțelor de fapt ale cauzei și nici în latura încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Tripaduș Iuri, sentința fiind criticată doar în latura pedepsei penale.

Referitor la criticile invocate de apelanți privitor la faptul că, pedeapsa penală

aplicată lui Tripaduș Iuri nu este dozată corespunzător, instanța de apel a apreciat aceste

critici nefondate, care vin în contradicție cu materialele cauzei ce vizează personalitatea

inculpatului, motivul și scopul infracțiunii comise.

În acest aspect, s-a remarcat că prima instanță corect a concluzionat despre

necesitatea aplicării în privința inculpatului Tripaduș Iuri a pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani. Analizând condițiile speței prin prisma prevederilor art.

62 și art. 75 alin. (2) Cod penal și rezultând din circumstanțele cauzei ce privesc motivele

și modalitatea comiterii faptei infracționale, personalitatea inculpatului, gradul

prejudiciabil și urmările produse, în privința lui Tripaduș Iuri a fost aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executare reală în cuantum corespunzător, fapt ce reprezintă la caz

o individualizare echitabilă a sancțiunii penale.

Astfel, instanța de apel a notat că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

4

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia este

condamnat inculpatul.

De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu − gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și

distincte − persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la

gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei

și mărimii pedepsei, instanța va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, s-a conchis că infracțiunea săvârșită

de inculpat se circumscrie categoriilor excepțional de grave.

În același context, analizând persoana infractorului, reiese că inculpatul Tripaduș

Iuri se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, este căsătorit, are la întreținere trei copii minori, anterior necondamnat, a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar

reprezentantul părții vătămate minore nu are careva pretenții de ordin material sau moral

față de inculpat, solicitând aplicarea în privința acestuia a unei pedepse mai blânde.

Cât privesc împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

instanța de apel a reținut că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar drept

circumstanțe atenuante au fost reținute: contribuirea la descoperirea infracțiunii și căința

sinceră.

Totodată, pe parcursul examinării cauzei inculpatul Tripaduș Iuri a înaintat o cerere,

prin care a solicitat constatarea deținerii sale în Penitenciarul nr. 11 Bălți în condiții

inumane și degradante, ce contravin prevederilor art. 3 CtEDO, și ca urmare, a pledat

pentru reducerea pedepsei în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Ținând cont de cererea inculpatului, instanța a acordat o apreciere condițiilor de

detenție invocate de către Tripaduș Iuri, în raport cu poziția Administrației Penitenciarului

nr. 11 Bălți consemnată în raportul și informațiile prezentate și anexate la materialele

cauzei, prin prisma principiilor generale stabilite în jurisprudența CtEDO cu referire la

încălcarea art. 3 CtEDO, care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau

tratamentelor inumane ori degradante”.

5

Reieșind din informațiile prezentate de administrația Penitenciarului nr. 11 Bălți,

Tripaduș Iuri a fost deținut în Penitenciarul nr. 11 Bălți în calitate de prevenit o perioadă

de 90 zile de la 24.12.2021 până la 24.03.2021.

La caz, având în vedere prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel a considerat oportun de a verifica și de a se expune privitor la condițiile

de detenție în care s-a aflat Tripaduș Iuri în Penitenciarul nr. 11 Bălți în calitate de prevenit,

adică în perioada 24.12.2021 până la 24.03.2021.

Așadar, Tripaduș Iuri în cererea înaintată, a invocat aflarea sa pe parcursul detenției

în Penitenciarul nr. 11 Bălți, în celule supraaglomerate, unde nu dispunea de spațiul

necesar ce-i revine fiecărui condamnat.

Din conținutul Raportului administrației Penitenciarului nr. 11 Bălți, se indică că lui

Tripaduș Iuri i-a fost acordat minimul de condiții pentru executarea detenției, fiind indicat

că ultimul a fost deținut:

- în perioada 24.12.2021-05.01.2021 în celula nr. 35, cu suprafața totală a spațiului

de detenție 13,86 m2, cifra deținuților fiind de 3-5 deținuți;

- în perioada 05.01.2021-17.03.2022 în celula nr. 20 cu suprafața totală a spațiului

de detenție 28,38 m2, cifra deținuților variind între 8 și 13;

- în perioada 17.03.2022-24.03.2022 în celula nr. 58 cu suprafața totală a spațiului

de detenție 55,83 m2, cifra deținuților variind între 13 și 18.

Concomitent, în deplin acord cu prescripțiile pct. 464 al Statutului executării

pedepsei de către condamnați, fiecare deținut se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu

mai mică de 4 m2, care trebuie să fie iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform

normativelor de construcții.

În acest sens, instanța a considerat oportun de a se referi la Raportul privind vizita

preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți pe data de 31.10.2017 de către membrii

Consiliului pentru Prevenirea Torturii, care în compartimentul ”constatări” la pct. 6 au

indicat, că limitele stabilite prin ordin MJ nr. 576 din 31.12.2014 emis în baza art.224 Cod

de Executare, plafonul de detenție al Penitenciarului nr. 11 mun. Bălți este de 520 persoane

și suprafața medie calculată, conform numărului maxim admis de deținuți, constituie 3 m2.

Contrar celor expuse, studiind Raportul prezentat de către Penitenciarul nr. 11 Bălți,

instanța de apel a stabilit că informația cu privire la suprafața celulelor în care a fost deținut

Tripaduș Iuri, se referă la o suprafață totală calculată, fără excluderea mobilierului. Astfel

că, Tripaduș Iuri a fost deținut în celule în care acesta dispunea de spațiu de cazare cu

suprafața între 2,18-3 m2, ceea ce evident, este sub minimul acceptabil. Deci, dificultățile

cu care s-a confruntat Tripaduș Iuri pe parcursul aflării sale în arest preventiv în

Penitenciarul nr. 11 Bălți, în perioada 24.12.2021-24.03.2021, au depășit nivelul inevitabil

de suferință inerent detenției și au atins pragul de severitate contrar art. 3 din Convenție,

aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat.

6

Potrivit art. 385 alin. (5) Cod penal, în cazul constatării încălcării drepturilor privind

condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CtEDO, reducerea pedepsei se va calcula în

felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

În atare împrejurări, constatând că inculpatul Tripaduș Iuri a fost deținut în

Penitenciarul nr. 11 Bălți, pe o perioadă de 90 zile în calitate de prevenit, în condiții contrare

prevederilor art. 3 CtEDO, pedeapsa sub formă de închisoare stabilită prin sentința

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 24.03.2022, urmează a fi redusă cu 180 zile.

de către:

- procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei în privința lui Tripaduș Iuri,

cu remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului declarat menționează că instanța de apel incorect a

respins apelul procurorului, menținând soluția cu referire la pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță.

Or, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc dc corectare

și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și

a altor persoane.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel,

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare, cu executare reală față de

inculpat nu are scop de a umili persoana, ci de a-i corecta comportamentul deviant și de a

preveni comiterea de noi infracțiuni din partea acesteia și a altor persoane pe viitor.

Pedeapsa aplicată inculpatului în speță, o consideră prea blândă, care nu-și va atinge

scopul și nici nu va restabili echitatea socială.

Lipsa antecedentelor penale, prezența copiilor minori în familia inculpatului, faptul

că reprezentantul părții vătămate nu are pretenții de ordin material și moral, faptul că

inculpatul a recunoscut vina, toate aceste circumstanțe nu-l îndreptățesc pe inculpat să

beneficieze de o pedeapsă atât de blândă.

Or, acesta a comis o infracțiune excepțional de gravă în privința unei copile de o

vârstă foarte fragedă de doar 8 ani, ultima suportând traume fizice și psihice în rezultatul

unui asemenea act, iar urmările cauzate în urma infracțiunii sunt suportate cu greu de către

copil;

7

- avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului Tripaduș Iuri, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei în privința lui Tripaduș Iuri, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă. În motivarea recursului susține că cazul lui Tripaduș Iuri constituie

o situație excepțională având în vedere situația familială a acestuia, că are la întreținere 3

copii minori, că inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, în conflict cu legea

anterior nu a fost, nici sancțiuni contravenționale nu are, este angajat în câmpul muncii, la

evidența medicului narcolog nu se află, supus serviciului militar, iar la caz, n-au fost

reținute circumstanțe care agravează răspunderea penală a acestuia.

Totodată, mama părții vătămate în cadrul ședinței de judecată, în prima instanță a

menționat că minora la moment se simte bine, careva probleme nu are, pretenții de ordin

material și moral către inculpat nu are, l-a iertat și a rugat instanța ca inculpatului să-i fie

aplicată cea mai blândă pedeapsă.

În asemenea circumstanțe, ținând cont de prezența circumslanțelor atenuante

descrise mai sus, care în cumul formează o circumstanță excepțională, de lipsa

circumstanțelor agravante și de pedeapsa minimă de 7 ani din sancțiunea normei de

incriminare, calculată prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, solicită ca în

privința inculpatului Tripaduș Iuri să se stabilească pedeapsa cea mai blândă - limita

minimă din minimul pedepsei prevăzută de lege, adică nu mai mare de 7 ani de închisoare.

La fel, se menționează că inculpatul a achitat în contul statului suma de 1 078 lei care

constituie cheltuielile judiciare solicitate de partea acuzării.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se conchide că recurenții invocă ca

temei de drept pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

8

comisă la judecarea cauzei, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția sau atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Lecturând textele recursurilor de pe rol, se atestă că decizia instanței ierarhic

inferioare se contestă doar în latura stabilirii pedepsei.

La chestiunea vizată, este necesar de a reaminti că în baza criteriilor generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, de către instanțele de fond, circumstanțe agravante nu au fost stabilite,

iar drept circumstanțe atenuante au fost reținute: contribuirea la descoperirea infracțiunii

și căința sinceră.

În continuare, instanța de recurs notează că, sancțiunea infracțiunii pentru care a fost

condamnat inculpatul prevăzută la art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsă cu

închisoare de la 15 la 20 ani sau cu detențiune pe viață și se clasifică potrivit art. 16 alin. (5)

Cod penal, ca infracțiune deosebit de gravă.

Revenind la cauza dedusă judecății, instanța de recurs conchide că pedeapsă

stabilită inculpatului pe un termen de 8 ani, calculată prin aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, este dozată corespunzător, astfel încât aceasta nu se

atribuie nici la limita minimă, nici la cea maximă, stabilită prin noile calcule în baza normei

precitate.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după mărimea

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și

distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la

gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Cât privește solicitarea apărătorului inculpatului de a stabili o nouă pedeapsă celui

din urmă nu mai mare de 7 ani, instanța de recurs consideră că argumentele invocate în

acest sens, prin prezența circumstanțelor ce vizează condițiile de viață ale inculpatului (are

3 copii minori, se caracterizează pozitiv la locul de trai, în conflict cu legea anterior nu a

fost, sancțiuni contravenționale nu are, este angajat în câmpul muncii, la evidența

9

medicului narcolog nu se află, supus serviciului militar), nu pot substitui gradul

prejudiciabil al faptei comise de cel din urmă și motivul acesteia (partea vătămată minoră

a fost lăsată sub supravegherea inculpatului), rezonanța infracțiunii și impactul acesteia

asupra părții vătămate minore de doar 8 ani.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În sensul celor constatate în prezenta decizie și reieșind din plenitudinea motivelor

expuse mai sus, se conchide că instanța de apel s-a expus detaliat și argumentat asupra

tuturor motivelor din apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului este una echitabilă, legală și

corect individualizată.

Din aceste motive, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana și de către avocatul Corolevschi Maria

în numele inculpatului Tripaduș Iuri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 29 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Tripaduș Iuri XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

10