1ra-1137/22 — art. 264 al. 3, lit. b CP

1ra-1137/22 — art. 264 al. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1137/22

1-21087969-01-1ra-29072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Diaconu Iurie

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Negru Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022, în cauza penală de învinuire a lui

Avădănii Victor xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 10.06.2021 - 01.11.2021;

instanța de apel: 03.01.2022 - 02.02.2022;

instanța de recurs ordinar: 29.07.2022 – 23.11.2022.

Asupra motivelor recursului ordinar, în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

2021, Avădănii Victor xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b)Cod penal și în baza acestei

Legi, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală i-a

fost stabilită pedeapsă sub formă - 3 ani închisoare, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită în

privința lui Avădănii Victor, a fost suspendată pe un termen de probațiune -

1 an.

S-a încasat de la Avădănii Victor în contul Statului cheltuielile

judiciare în mărime de 12 422,26 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Avădănii Victor, la 25.01.2020 aproximativ la ora 19.45, conducând

automobilul de model ”xxxx” cu n/î xxxx pe traseul M5 în apropierea s.

Flămânzeli, r-nul Sângerei, încălcând prevederile pct. 45 alin. (1) și alin. (2)

a Regulamentului Circulației Rutiere care stabilește că „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și

1

reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii,

situația rutieră” în cazul în care limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, a tamponat pietonul

Chiorescu Ion, care în momentul impactului se afla pe partea carosabilă a

drumului, cauzându-i vătămări corporale grave sub formă traumă cranio-

cerebrală închisă cu hemoragie subarahnoidală cerebrală și cerebelară,

hemoragie în ventriculele cerebrale, fractură înfundată osul frontal cu

deplasarea fragmentelor în cavitatea craniană cu lezarea meningelui dur,

edem cerebral, hemoragii în țesuturile moi ale capului, traumă contuză

toraco-abdominală cu fracturi directe și indirecte de coaste bilateral pe linii

anatomice diferite cu lezarea pleurei parietale și lobul superior plămânul

stâng, zdrobire a ficatului, lezarea splinei, hemotoroace pe stânga 400 ml

hemoperitoneum 2000, 0 hematom retroperitoneal, centru dreapta, fracturi

închise osul humersu drept, coapsa dreaptă, ambele oase gamba stânga,

excoriații și echimoze pe trunchi, membre în urma cărora Chiorescu Ion a

decedat pe loc.

Astfel, acțiunile lui Avădănii Victor au fost încadrate juridic în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – „încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.”

apel de către avocatul Negru Elena în numele inculpatului Avădănii Victor,

care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura pedepsei

complementare, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri în

această parte, prin care să fie exclusă pedeapsa complimentară anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport și liberarea inculpatului de la

plata cheltuielilor judiciare.

3.1. În motivarea apelului avocatul a invocat că, pedeapsa stabilită

inculpatului este prea aspră și neechitabilă în raport cu fapta săvârșită,

precum și cu persoana condamnată. Instanța de judecată urma să țină cont

de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, care prevede că, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța nu a acordat deplină eficiența circumstanțelor atenuante și

anume : inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, a studiat la

Scoală Auto din orașul Orhei specialitatea șofer, este căsătorit, are patru

copii, trei sunt minori, activează în calitate de taximetrist în or. Bălți, fapt

confirmat prin caracteristica nr. 2644 din 28.09.2021 eliberată de către

primăria comunei Chișăreni; este încadrat în grad de dezabilitate redusă

conform certificatului de dezabilitate nr.xxxxx deoarece are probleme cu

sistemul locomotor și are nevoie de automobil pentru a se deplasa; anterior

nu a fost atras la răspundere penală; nu se află la evidența medicului

2

narcolog, și a medicului psihiatru; recunoaște vina, se căiește de cele

comise.

Apărătorul a invocat că inculpatul activează în calitate de conducător

auto, iar prin anularea permisului de conducere va fi privat de sursa de

existența el și toată familia, deoarece este unicul întreținător al familiei.

Mai mult de atât, succesorul părții vătămate a menționat în ședința de

judecată că nu are pretenții față de Avădănii Victor și nu dorește să fie

privat de libertate.

Cu referire la cheltuielile judiciare, apărătorul a invocat că cheltuielile

solicitate de procuror nu se regăsesc în lista exhaustivă a sumelor de

cheltuieli judiciare prevăzute de art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală.

Cu atât mai mult expertizele judiciare nu au fost dispuse la demersul

apărării sau a bănuitului.

A invocat că corectarea și reeducarea lui Avădănii Victor este posibilă

fără aplicarea pedepsei complementare prevăzute de articolul incriminat -

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și deoarece Avădănii

Victor este unicul întreținător al familiei este în imposibilitate financiară să

achite cheltuielile judiciare în mărime de 12 422,26 lei, din care motiv a și

solicitat casarea parțială în latura pedepsei complementare și a încasării

cheltuielilor judiciare.

2022 apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a constatat

că prima instanță a judecat cauza pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, procedură prevăzută de articolul 3641 Cod de procedură

penală, sentința fiind contestată doar în latura pedepsei complementare și

cheltuielilor de judecată.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a

apreciat că prima instanță, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a notat că la stabilirea pedepsei, s-a luat în

considerație faptul că, inculpatul Avădănii Victor a recunoscut integral vina,

se căiește sincer de cele comise, și că infracțiunea incriminată se atribuie la

categoria infracțiunilor grave pentru care legea prevede pedeapsa maximă

cu închisoarea până la 7 ani, forma vinovăției - imprudență, personalitatea

inculpatului, care se caracterizează la locul de trai din punct de vedere

pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, totodată

este angajat în câmpul muncii, are loc permanent de trai pe teritoriul

Republicii Moldova, are familie și 3 copii minori la întreținere.

De asemenea, la aplicarea pedepsei penale în privința lui Avădănii

Victor, instanța de fond a mai luat în considerație și faptul că potrivit art. 76

Cod penal, drept circumstanță ce atenuează răspunderea inculpatului

urmează a fi considerată căința sinceră de cele întâmplate, și anume faptul,

că inculpatul a achitat drept prejudiciu 40 000,00 lei familiei victimei

decedate.

Totodată, careva circumstanțe agravante prevăzute la art. 77 Cod

penal, în prezenta cauză nu au fost stabilite.

3

Cu referire la argumentele apărătorului, privind excluderea pedepsei

complimentare, instanța de apel a remarcat că sancțiunea art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal prevede drept pedeapsă obligatorie anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, respectiv, în acest sens, legea nu prevede și

nu permite o alternativă, care are drept scop prevenirea de a comite noi

infracțiuni în domeniul transportului.

Instanța de apel a considerat că încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul victimei Chiorescu Ion, din partea

inculpatului Avădănii Victor constituie o lipsă de responsabilitate totală

pentru viața sa și a celor din jur și prezintă un pericol social sporit, care

poate fi evitat numai prin stabilirea obligatorie față de inculpat a pedepsei

sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, pentru

ca să fie conștientizate faptele comise de către acesta și în așa mod să fie

restabilită echitatea socială.

Pe cale de consecință, în privința lui Avădănii Victor, instanța nu a

stabilit careva circumstanțe atenuante excepționale ce ar permite aplicarea

față de acesta a prevederilor art. 79 Cod penal, iar circumstanțele invocate

de apărător în susținerea apelului, precum că, are trei copii minori la

întreținere, gradul trei de dizabilitate al inculpatului, venitul mic al familiei,

nu pot fi atribuite la această categorie, acestea date caracterizează

inculpatul din punct de vedere al personalității acestuia și a circumstanțelor

familiale existente.

Concomitent, instanța de apel a apreciat critic motivul invocat de

avocat precum că, inculpatul anterior nu a mai fost în conflict cu legea

penală, or, conform revendicării se atestă că în privința acestuia de două ori

a fost încetată urmărirea penală pe motivul împăcării părților, totodată fiind

condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la pedeapsa cu amendă.

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că pedeapsa

stabilită inculpatului de instanța de fond este echitabilă faptei infracționale

săvârșite și în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale,

considerând că se va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului,

iar anularea dreptului de a conduce mijloace de transport va preveni

săvârșirea de către acesta a unor noi fapte penale.

Totodată, cu referire la invocarea apărătorului precum că mijlocul de

transport este sursă principală de existența pentru familia sa, instanța de

apel nu l-a reținut, or, faptul dat nu l-a împiedicat pe inculpat de a conduce

mijlocul de transport cu ignorarea prevederilor RCR care au dus la decesul

unei persoane, adică la consecințe ireparabile, ceea ce denotă ignorarea

unei ordine sociale instituite și legislația statului.

Cu referire la argumentul apelantului precum că, cheltuielile de

judecată în sumă de 12422,26 lei lei eronat au fost puse pe seama

inculpatului, instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod justificat,

în temeiul art. art. art. 227 – 229, 143 Cod de procedură penală a dispus

încasarea de la inculpatul Avădănii Victor în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în sumă de 12422,26 lei, or, acestea au fost suportate în

legătură cu întocmirea rapoartelor de expertiză judiciară nr.202028C0010

din 27.01.2020, nr. 34/12/1-R-2906 din 15.09.2020 și nr. 202104X0053 din

06.04.2021.

4

recurs ordinar de către avocatul Negru Elena în numele inculpatului Avădănii

Victor, care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în latura pedepsei

complementare, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri în această

parte prin care să fie exclusă anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport și liberarea inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare.

În susținerea recursului declarat, apărătorul a invocat aceleași

argumente reflectate și în cererea de apel (pct. 2 din prezenta decizie).

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din textul recursului, partea apărării semnalează temeiurile

pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, ori atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Partea apărării critică decizia instanței de apel în partea individualizării

pedepsei penale stabilite inculpatului, considerând că pedeapsa aplicată este

neproporțională și greșit individualizată, solicitându-se excluderea pedepsei

complementare obligatorii – anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, prin prisma art. 79 alin. (1) Cod penal.

La capitolul dat, instanța de recurs este solidară cu soluția pronunțată

de instanța ierarhic inferioară, și constată că la individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului s-a acordat deplină eficiența prevederilor art. 7 Cod

penal, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și

pericolul social a acesteia în raport cu persoana vinovată și circumstanțele

cauzei, fapt pentru care, Colegiul penal o acceptă, ca fiind întemeiată,

5

motivată și bazată pe prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, coroborată cu

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel just a remarcat că categoria și mărimea

pedepsei penale trebuie să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului

și exercitarea unui control din partea Statului ce vine să prevină antrenarea

viitoare în activități prejudiciabile din partea inculpatului, dar și din partea

altor justițiabili.

La caz, se atestă că instanța de apel motivat a conchis inoportunitatea

excluderii pedepsei complementare obligatorii anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, în pofida faptului că în speță dată sunt

prezente alte circumstanțe atenuate, totuși, acestea au fost apreciat ca fiind

insuficiente pentru aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, or,

inculpatul anterior prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 21.04.2014, a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal - 6000 lei, amendă, pentru o

infracțiune tot în domeniul transportului. Mai mult ca atât, infracțiunea

săvârșită la caz s-a soldat cu decesul unei persoane.

Cât privește critica privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, instanța de recurs notează că instanța ierarhic inferioară just a

reținut prevederile art. 143 Cod de procedură penală, or, la caz, obiectul

cheltuielilor judiciare îl formează expertizele judiciare.

În alți termeni, alin. (1), art. 229 Cod de procedură penală, potrivit

căruia ”cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în

contul statului” reprezintă norma generală, iar art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală reprezintă norma specială, care anterior, până la intrarea

în vigoare a Legii nr.316 din 22.12.2017, avea următorul cuprins: „plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.”

Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nominalizate, la

09.02.2018, alin. (2), art. 143 Cod de procedură penală a fost exclus, și deci,

rezultă că plata expertizelor judiciare nu se mai efectuează din contul

mijloacelor bugetului de stat.

De asemenea, alin. (3), art. 229 Cod de procedură penală stipulează că

„ instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz

de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor”.

Din sensul juridic al normei reținute supra, se desprinde regula

generală potrivit căreia plata cheltuielilor judiciare este pusă în sarcina

condamnatului, iar după caz, când plata cheltuielilor judiciare poate afecta

situația materială a persoanelor care se află la întreținerea condamnatului,

poate fi eliberat de această plată, și doar atunci, cheltuielile judiciare sânt

trecute în contul statului.

În acest sens, instanța de apel corect a reținut mențiunea că scutirea

condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar

nu regula.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că recursul repetă textul

apelului și argumentele expuse de recurentă au fost anterior invocate și în

apel.

În acest context Colegiului penal consideră că, concluziile expuse

desfășurat de către instanța de apel în decizia sa referitoare la cheltuielile

6

judiciare suportate pe caz, sânt juste, au un suport legal și corespund

normelor procesual penale în vigoare.

În consecință, opozabil celor consemnate mai sus, instanța de recurs

atestă că criticile formulate în recursul ordinar sânt neîntemeiate și nu

indică asupra unor erori de drept admise de către instanța ierarhic

inferioară, ce ar constitui temei de casare a deciziei contestate, respectiv

recursul se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Negru Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Avădănii Victor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

7