1ra-413/22 — art.art.287 al.2 lit.b, 152 al.2 lit. e, f, 187 al. 4

1ra-413/22 — art.art.287 al.2 lit.b, 152 al.2 lit. e, f, 187 al. 4 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-413/2022

1-15011589-01-1ra-18032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia și de către avocatul Beruceașvili

Andrei în numele părților vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2021, în

cauza penală în privința inculpatului

Cojan Constantin xxx, născut la xxx, originar și domiciliat

în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.01.2015 – 29.09.2017;

Instanța de apel: 04.04.2018 – 18.06.2019;

Instanța de recurs: 09.08.2019 – 28.01.2020,

Instanța de apel: 14.05.2020 – 22.12.2021;

Instanța de recurs: 18.03.2022 – 25.10.2022.

A C O N S T A T A T :

Constantin a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

Cojan Constantin a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzută

de art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

De asemenea, au fost recalificate acțiunile lui Cojan Constantin din infracțiunea

prevăzută de art.187 alin.(4) Cod penal în cea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), f) Cod

penal, în baza căruia a fost condamnat, fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa aplicată lui Cojan

Constantin, fiindu-i stabilită o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru a

fost admisă în principiu, cu încasarea de la Cojan Constantin în beneficiul părții vătămate

Iarovoi Dumitru suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă

înaintată de către părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru în partea prejudiciului

material și moral, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună

instanța civilă.

penală Cojan Constantin, este învinuit în aceea că el, la 05.10.2014, aproximativ la ora

1

04:00, în comun acord și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, aflându-se pe bd.

Victoriei din or. Cahul, aflându-se în locul public, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, exprimând o lipsă de respect față de societate cu obrăznicie deosebită, au

aplicat lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului lui Iarovoi Dumitru și

lui Budac Denis, pricinuindu-i leziuni corporale. Lui Iarovoi Dumitru i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr.398/D din 15.10.2014, excoriații și

echimoze pe cap și față, excoriații în regiunea cotului drept și genunchiului drept care au

fost produse la acțiuni traumatice a unui(or) obiect(e) contondent(e) dur(e), se califică

medico-legal ca vătămare corporală neînsemnată.

Acțiunile lui Cojan Constantin de către organul de urmărire penală au fost încadrate

juridic în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi ,,huliganism,

adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, săvârșită de două sau mai multe persoane".

Tot, el, continuând acțiunile sale criminale, la 05.10.2014, aproximativ la ora 04:00,

în comun acord și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, aflându-se pe bd. Victoriei din

or. Cahul, cu scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat, iau aplicat lui Budac Denis

lovituri cu picioarele și mâinile, pe diferite părți ale corpului, provocându-i astfel, conform

raportului de expertiză medico - legală nr.2642/D din 15.10.2014, fractura mandibulei la

nivelul unghiului mandibular pe dreapta, plagă pe cap, echimoză și excoriații pe față, care

au fost produse prin acțiune traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și în

conformitate cu acest criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie.

Acțiunile lui Cojan Constantin de către organul de urmărire penală au fost încadrate

juridic în baza art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, conform indicilor calificativi ,,vătămarea

intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare

îndelungată a sănătății, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu deosebită cruzime".

Tot, el, continuând acțiunile sale criminale, la 05.10.2014, aproximativ la ora 04:00,

în comun acord și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, aflându-se pe bd. Victoriei din

or. Cahul, urmărind scopul de a sustragere bunurile altei persoane, în mod deschis au sustras

de la Iarovoi Dumitru bani în suma de 460 lei, telefonul mobil de model „Lenovo S 650" la

prețul de 4 500 lei; în total bani în sumă de 4 960 lei, de la Budac Denis, bani în suma de 21

000 lei, 1 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a R.M. constituia un

Euro 18,57 lei, adică suma de 18 570 lei, telefonul mobil de model „Iphone 5" la prețul de

10 000 lei, iar în total 49 570 lei. Prin acțiunile sale infracționale Cojan Constantin a sustras

deschis de la părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru bunuri materiale și mijloace

bănești în suma de 54 530 lei - săvârșite în proporții mari.

Acțiunile lui Cojan Constantin de către organul de urmărire penală au fost încadrate

juridic în baza art.187 alin.(4) Cod penal, conform indicilor calificativi ,,jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane,

săvârșite în proporții mari".

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Cojan Constantin întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, individualizată

prin „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile".

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Cojan Constantin să fie recunoscut vinovat de săvârșirea faptelor imputate, iar în baza

art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă, prin

2

cumul parțial al pedepselor aplicate, cu închisoarea de 7 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, și cu amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Totodată, să fie încasat de la Cojan Constantin în beneficiul lui Budac Denis - prejudiciul

material în sumă de 49 570 lei și prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei, iar în beneficiul

lui Iarovoi Dumitru - prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat că, instanța de apel a dat o

apreciere eronată probelor administrate în respectiva cauză penală, or, ansamblul de probe

demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului în cele incriminate prin rechizitoriu.

De asemenea, acuzarea a susținut că instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatului urmează să ia în calcul faptul că, inculpatul nu recunoaște vina de săvârșirea

faptelor imputate, nu există circumstanțe atenuante din care considerente urmează a fi

stabilită pedeapsa privativă de libertate.

3.1. Părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru, au contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojan Constantin să fie condamnat

în baza art.287 alin.(2) Cod penal și art.152 alin.(2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei penale

mai aspre conform sancțiunilor articolelor respective și cu admiterea integrală a acțiunii

civile depuse.

La fel ca și procurorul, părțile vătămate au indicat că vinovăția inculpatului în cele

imputate de către organul de urmărire penală a fost demonstrată pe deplin de probele

administrate în respectiva cauză penală.

În partea ce tine de acțiunea civilă depusă de către părțile vătămate, aceștia au indicat

că, aceasta a fost una întemeiată și urma a fi admisă în partea ce ține de partea vătămată

Budac Denis - integral, suma prejudiciului material fiind de 49 570 lei și prejudiciului moral

100 000 lei, iar în privința părții vătămate Iarovoi Dumitru - parțial numai în partea

prejudiciului moral de 50 000 lei, deoarece prejudiciul material în suma de 4 960 lei cauzat

părții vătămate Iarovoi Dumitru a fost restituit benevol de către inculpat. Totodată, din

contul inculpatului Cojan Constantin în beneficiul pârților vătămate, de către prima instanță

urmau a fi încasate și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 13 650 lei.

apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor, acuzarea a invocat că instanța de apel a pronunțat o deciziei

contradictorie și nemotivată care nu poate fi menținută de către instanța de recurs.

Acuzarea susține că, instanțele de fond au omis să descrie fapta constatată pe capătul

de învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal.

De asemenea, procurorul atrage atenția asupra faptului că, instanțele de fond în partea

dispozitivă indică în contradictoriu că acțiunea civilă se admite în principiu și dispune

încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar restul acțiunii civile se admite

în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța civilă.

5.1. Părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru, în temeiul prevederilor

art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, au contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel.

În motivarea cerințelor au invocat dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța

de apel, indicând că cumulul de probe demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului în

cele imputate.

De asemenea, recurenții au apreciat că instanța de apel nefondat a stabilit o pedeapsă

prea blândă inculpatului.

3

2020, au fost admise recursurile, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că decizia instanței de apel,

conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima

instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a menținut sentința în cauză fără a

interveni, însă omite să ia în calcul faptul că prima instanță recalifică acțiunile inculpatului

de la alin.(4) la alin.(2) al art.187 Cod penal, însă nu stabilește fapta, doar o transcrie din

rechizitoriu.

Așadar, instanța de apel fiind o continuare a examinării fondului, urma să repare

eroarea comisă de către prima instanță, însă nici la etapa apelului, instanța de apel în partea

descriptivă nu a constatat și descris faptele criminale, considerate ca fiind dovedite,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii acestora, forma și gradul de vinovăție, motivele

și consecințele infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) Cod penal.

Instanța de recurs a mai reținut că, decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra

motivelor invocate în apeluri, a făcut o motivare haotică, fără o argumentare concretă.

Așadar, prima instanță contradictoriu pe de o parte admite acțiunea civilă înaintată de

către părțile vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru în principiu și dispune încasarea de la

inculpat în beneficiul părții vătămate Iarovoi Dumitru a prejudiciului moral, iar ulterior

dispune admiterea în principiu a aceleiași acțiunii civile în partea prejudiciului material și

moral urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă.

Totodată, instanța de apel a menținut sentința contradictorie în cauză și fără a da un

răspuns clar și întemeiat alegațiilor părților vătămate, respinge cererile de apel declarate de

către părțile vătămate Denis Budac și Dumitru Iarovoi, or, instanța este obligată să dea

răspuns la toate argumentele părților, fapt ce demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal. În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului.

În final, instanța de recurs a apreciat că, instanța de apel a comis erori de drept prin

încălcarea prevederilor art.art.100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală, iar aceste

abateri se cuprind în prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

apelul declarat de părțile vătămate a fost respins, ca nefondat. Iar, apelul declarat de

procuror a fost admis, casată parțial sentința, din alte motive, inclusiv din oficiu, în partea

condamnării în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal și în latura civilă, rejudecată cauza

în această parte și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prim instanță

prin care, a fost achitat Cojan Constantin învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzut de

art.187 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile înaintată de către părțile vătămate Budac

Denis și Iarovoi Dumitru.

În rest, sentința primei instanțe a fost menținută.

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că audiind părțile, verificând

probele administrate la urmărirea penală, care au fost cercetate în prima instanță, consideră,

că la pronunțarea sentinței, prima instanță parțial a ținut cont de prevederile art.art.101

alin.(1), 384 alin.(3), 385 alin.(1) Cod de procedură penală.

Prevederile normelor procesuale-penale menționate, de către prima instanță au fost

respectate întocmai doar la pronunțarea soluției de achitare a inculpatului Cojan Constantin

4

pe capătul de acuzare privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b),

152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Cât privește soluția privind recalificarea acțiunilor inculpatului și pronunțarea

sentinței de condamnare a acestuia în baza art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal, prima

instanță nu a dat o apreciere corectă prevederilor legale ce guvernează speța dedusă

judecății, or, instanța de apel a reținut că totalitatea de probe administrate de instanța de

fond și verificate în apel, urmau a fi apreciate, cu respectarea prevederilor art.art.27, 99-101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicități, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Discutând argumentele apelului declarat de către procuror, instanța de apel le-a admis

în principiu din alte motive, inclusiv din oficiu.

Instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a

determinat circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că materialele dosarului nu

demonstrează săvârșirea de către Cojan Constantin a infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că totalitatea probelor prezentate de partea

acuzării sunt insuficiente pentru a recunoaște faptul, că vina inculpatului Cojan Constantin

în săvârșirea huliganismului a fost dovedită. Probele prezentate de procuror fără îndoială

confirmă faptul, că Cojan Constantin a aplicat lovituri lui Budac Denis și Iarovoi Dumitru,

însă acest incident nu a avut loc în fața clubului de noapte „Insomnia" care se află pe strada

bl. Victoriei, mun. Cahul, dar conform înregistrărilor video care au fost vizionate în

procesul de examinare a apelurilor, se constată faptul că incidentul a avut loc pe str. M.

Eminescu, mun. Cahul, faptul dat fiind confirmat și de declarațiilor date de către părțile

vătămate. Acest fapt nu este negat de însuși Cojan Constantin care a declarat că a aplicat

lovituri părților vătămate însă nu în fața clubului de noapte „Insomnia", dar la intersecția str.

M. Eminescu, ultimul nu a participat la acțiunile care a avut loc în fața „Insomniei"

deoarece el nu se afla la acel moment în clubul de noapte nominalizat.

Subsecvent, instanța de apel a considerat relevante declarațiile apărătorului Ignat

Dumitran în interesele lui Cojan Constantin precum că nu au fost elucidate toate

circumstanțele posibile, astfel fiind neglijat scopul urmării penale prevăzut de art.1 alin.(2)

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a notat că, orice acuzație adusă persoanei trebuie să fie clară,

concretă și să se bazeze pe probe, situație ce nu se desprinde în cazul inculpatului Cojan

Constantin învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

La caz, instanța de apel a menționat că, concluzia primei instanțe privind achitarea

inculpatului, din motiv că nu s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, se bazează

pe cercetarea tuturor probelor administrate în cauza penală, și care au fost cercetate

suplimentar în apel și apreciate prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu prin coroborarea lor.

De asemenea, a reținut că prima instanță corect a conchis că probele anexate la dosar

sunt insuficiente pentru a constata faptul că, vinovăția inculpatului Cojan Constantin în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2), lit. b) Cod penal, a fost dovedită.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal este dovedită deoarece „ ..părțile vătămate Iarovoi Dumitru și Budac Denis de

asemenea, au declarat că inculpatul Cojan Constantin a participat împreună cu alte persoane

la acțiunile de huliganism comise în privința lor, atât la intrarea în barul „Insomnia", cât și

în afara barului".

De asemenea, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a conchis și

necesitatea achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.

e), f) Cod penal.

5

Într-adevăr, conform raportului de constatare medico-legală nr.2642/D din

17.10.2014, la Budac Denis s-a constatat fractura mandibulei la nivelul unghiului

mandibular pe dreapta, plagă pe cap, echimoză și excoriații pe față. Aceste leziuni corporale

au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur.

Instanța de apel a reținut că, probele anexate la dosar și cercetate suplimentar în

instanță, în special înregistrarea video anexată la materialele dosarului, denotă faptul că cel

puțin două persoane i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele lui Budac Denis. Însă, nu

există probe din care să rezulte că a fost stabilit cine anume a aplicat acea lovitură - ce a

cauzat fractura mandibulei, nu a fost confirmat faptul că anume Cojan Constantin a aplicat

această lovitură.

Drept urmare, instanța de apel constată legalitatea soluției instanței de fond în partea

achitării lui Cojan Constantin de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal, evident că inculpatul nu poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, în condițiile în care învinuirea i se aduce că

această faptă ar fi fost comisă pe str. bl. Victoriei din or. Cahul, lângă clubul de noapte

„Insomnia".

Astfel, se reține la speță ca fiind corectă concluzia primei instanțe prin care s-a

indicat că, vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente,

iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii

urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului.

În consecință, cele indicate, în ansamblu au dus la achitarea inculpatului, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.152 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a notat că orice acuzație adusă persoanei trebuie să fie clară, concretă

și să se bazeze pe probe, situație ce nu se desprinde în cazul inculpatului Cojan Constantin

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2), lit. e) și f) Cod penal.

Este de notat că în rechizitoriu faptele inculpatului au fost încadrata în baza art.152

alin.(2) lit. e), f) și art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar, în cursul examinării cauzei, s-a

stabilit cu certitudine că fapta prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal nu a fost

săvârșită de inculpat, iar învinuirea adusă art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, nu întrunește

elementele infracțiunii.

Subsecvent, cele menționate denotă netemeinicia argumentului părții acuzării și a

părților vătămate precum că materialele dosarului demonstrează că la caz, a fost probată

săvârșirea de către Cojan Constantin și a infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e), f)

și art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a notat că potrivit jurisprudenței naționale, sentința

trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art.art.384-397 Cod de

procedură penală, să fie expusă în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte.

Astfel, potrivit actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, instanța de apel

atestă că lui Cojan Constantin i se impută comiterea infracțiunii de jaf la data de 05

octombrie 2014, aproximativ ora 04:00 și anume aflându-se pe bl. Victoriei, din or. Cahul,

lângă clubul de noapte „Insomnia" în mod deschis a sustras de la părțile vătămate Iarovoi

Dumitru și Budac Denis, bunuri materiale și mijloace bănești în sumă totală de 54 530 lei.

Contrar celor indicate în rechizitoriu de către procuror, instanța de apel a constatat că

infracțiunea de jaf imputată lui Cojan Constantin a fost comisă în cu totul altă parte decât bl.

Victoriei, din or. Cahul, lângă clubul de noapte „Insomnia" și anume pe str. Mihai

Eminescu, mun. Cahul, însuși Cojan Constantin a declarat că a aplicat lovituri părților

vătămate însă nu în fața clubului de noapte „Insomnia", dar la intersecția str. M. Eminescu,

ultimul nu a participat la acțiunile care a avut loc în fața clubului de noapte „Insomniei"

6

deoarece el nu se afla la acel moment în clubul de noapte nominalizat.

Mai mult, veridicitatea declarațiilor date de inculpatul Cojan Constantin se confirmă

prin proba video unde este filmat incidentul de pe str. Mihai Eminescu, mun. Cahul.

La caz, instanța de apel a stabilit că circumstanțele indicate, prima instanță urma să le

coroboreze, în procesul aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv cu declarațiile

date de părțile vătămate, martorilor audiați și materialului probator anexat, fapt care a fost

omis, astfel consideră că eronat fiind emisă sentința de condamnare a inculpatului Cojan

Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal.

Rezumând cele sus expuse și având în vedere și temeiurile care au fost elucidate de

către instanța de apel la examinarea apelului procurorului ce ține de învinuirea adusă

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal,

instanța de apel a ajuns la concluzia că în privința lui Cojan Constantin urmează a fi

pronunțată o sentință de achitare și referitor la acuzarea adusă inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b) Cod penal - pe temeiul că fapta nu întrunește

elementele constitutive a infracțiunii.

Cât privește apelul înaintat de părțile vătămate Iarovoi Dumitru și Budac Denis

asupra sentinței emise de prima instanță, instanța de apel la respins din motivele indicate la

analiza apelului înaintat de acuzatorul de stat, nefiind necesară repetarea acestora.

În plus, asupra acțiunii civile înaintate de părțile vătămate Iarovoi Dumitru și Budac

Denis, instanța de apel nu s-a expus, făcând referire la prevederile art.387 alin.(2) pct.1) Cod

de procedură penală, în cazul când se dă o sentință de achitare, instanța respinge acțiunea

civilă dacă nu s-a constatat existența faptei incriminate sau fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

penală, contestă cu recurs decizia și solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor, acuzarea invocă argumente similare celor din apel.

Suplimentar menționează că, instanța de apel făcând concluzia că prin probele administrate

de organul de urmărire penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului Cojan Constantin

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele

pentru care a respins versiunile și probele acuzării. De asemenea, instanța de apel nu a

analizat și nu a apreciat în mod cuvenit declarațiile făcute de către părțile vătămate Budac

Denis și Iarovoi Dumitru.

De asemenea, acuzarea reține că ambele părți vătămate au confirmat prezența

inculpatului la fața locului, adică lângă clubul de noapte Insomnie, amplasat în or. Cahul, și

au confirmat faptul că toată lumea care se afla acolo a aplicat lovituri părților vătămate, iar

unul din persoanele prezente era și inculpatul Cojan C.

Procurorul menționează că, instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile

părților vătămate D. Budac și D. Iarovoi care au confirmat faptul că au fost aplicate mai

multe lovituri de către Cojan C. și alte persoane în privința cărora cauza penală a fost

disjunsă, și ele au fost aplicate în diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea feței. Cu

atât mai mult, partea vătămată D. Budac în cadrul audierii în instanța de apel a precizat, că

inculpatul Cojan Constantin îl lovea în partea de jos a feții și în urma loviturilor s-a ales cu

fractura mandibulei. A avut intervenție chirurgicală și i s-a instalat un implant metalic. A

concretizat, că cea mai mare durere a simțit-o când Cojan Constantin l-a lovit cu pumnul,

până la acel moment mandibula nu era fracturată.

Potrivit învinuirii, cauzarea vătămării corporale medii a avut loc în participație cu

7

alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, respectiv este nefondat

argumentul instanței că nu s-a stabilit cine a aplicat lovituri ce au cauzat fractura

mandibulei, or acțiunile tuturor persoanelor care erau prezente la fața locului au avut o

intenție unică - a cauza leziunile corporale părții vătămate și în vederea realizării intenției

sale au aplicat multiple lovituri, inclusiv și în regiunea feței. Respectiv, și fapta a fost

calificată în mod corespunzător, adică în baza art.art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Concomitent, acuzarea consideră că, este neîntemeiat și argumentul instanței de fond,

care a fost susținut și de către instanța de apel, că ".....fiind cert constatat că loviturile lui

Cojan C. nu puteau duce la cauzarea leziunilor corporale medii ultimului". În cazul dat,

instanțele de judecată și-au asumat atribuțiile expertului medic-legist și au făcut concluzii

corespunzătoare contrar prevederilor Codului de procedură penală. Aceste raționamente au

fost invocate și în instanța de apel, însă aceste motive au rămas fără răspuns, argumente ce

constituie fondul apelului și asupra căruia instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea acuzării, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de

prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, era imperios de a fi

supuse analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, dar nu parțial, așa cum a

procedat în cauza dată instanța de apel.

Ce ține de argumentul instanței de apel că, faptele care au fost incriminate

inculpatului, prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b), 152 alin.(2) lit. e),f), 187 alin.(2) lit. b),

f) Cod penal au avut loc nu pe bd. Victoriei în mun. Cahul în fața clubului de noapte

«Insomnia», ci pe str. M. Eminescu, mun. Chișinău, acuzarea menționează că, conform

actului de învinuire acțiunile descrise au avut loc nu în fața clubului de noapte «insomnia»,

așa cum au indicat prima instanță și instanța de apel, ci lângă clubul de noapte sus

menționat, adică nu departe de acest club, ceea ce și a fost confirmat de către părțile

vătămate.

În acest sens, este neîntemeiat și argumentul instanței de apel că, veridicitatea

declarațiilor date de inculpatul Cojan Constantin se confirmă prin proba video unde este

filmat incidentul de pe str. Mihai Eminescu, mun. Cahul. Nu este clar, cum instanța de apel

a făcut astfel de concluzii, or din înregistrarea video nicicum nu rezultă că este anume str.

M. Eminescu din mun. Cahul. Astfel, din înregistrarea video rezultă numai că a avut loc

maltratarea părților vătămate și sustragerea bunurilor acestora, dar pe ce strada nu este

indicată în înregistrare și este numai versiunea părții apărării.

În final, acuzarea reține că instanțele judecătorești au avut o poziție unilaterală și

nemotivată și s-au axat mai mult pe declarațiile inculpatului, fără a aprecia toate probele în

ansamblu, inclusiv și declarațiile părților vătămate.

8.1. Avocatul Beruceașvili Andrei în numele părților vătămate Budac Denis și

Iarovoi Dumitru, în temeiul prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

contestă cu recurs decizia și solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor, avocatul invocă că instanța de apel examinând cauza penală

în privința inculpatului Cojan Constantin a ajuns la o concluzie aberantă privind necesitatea

achitării inculpatului Cojan Constantin învinuit în baza art.187 alin.(4) Cod penal, pe motiv

că în acțiunile lui lipsește latura obiectivă a infracțiunii, întrucât în mun. Cahul, pe bl.

Victoriei la ora 04:00 de către Cojan Constantin fapta imputată și prevăzută de art.187

alin.(2) lit. b) și f) Cod penal, nu a fost săvârșită. Instanța de apel în mod abuziv a denaturat

din oficiu circumstanțele pentru care inculpatul a fost pus sub învinuire.

Avocatul reține că, instanța de apel excluzând din învinuire sintagma "în zona", în

continuare abuziv constată că în realitate inculpatul a comis infracțiunea la intersecția străzii

Mihai Eminescu și bd. Victoriei, astfel învinuirea nu s-a confirmat. Avocatul apreciază

8

concluzia instanței de apel la limita bunului simț, or instanța de apel în afara oricărui dubiu

a constatat că într-adevăr inculpatul a comis infracțiunea împotriva părților vătămate, adică

ia jefuit, însă nu pe bd. Victoriei, dar la intersecția bd. Victoriei și str. Mihai Eminescu.

Avocatul reține faptul că, sintagma "în zona bd. Victoriei din or. Cahul" include și

intersecția cu str. Mihai Eminescu, iar această circumstanță nicidecum nu influențează

legalitatea învinuirii înaintate inculpatului Cojan Constantin, or, prin prisma prevederilor

alin.(l) art.12 Cod penal și art.281 alin.(2) Cod de procedură penală, învinuirea înaintată

inculpatului este clară și descrie toate circumstanțele comiterii infracțiunii.

Avocatul evidențiază că, astfel de acțiuni a instanței de apel constituie o sfidare a

principiului legalității procesului penal și au ca scop liberarea cu orice preț de răspundere

penală a inculpatului Cojan Constantin. Mai mult, dacă în motivarea soluției instanța de apel

a ajuns la concluzia privind lipsa în acțiunile inculpatului a semnelor constitutive ale

componenței de infracțiune, prevăzută de art.187 alin.(2) Cod penal, în dispozitivul acestei

decizii, instanța deja îl achită pe inculpat de comitere infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(4) Cod penal.

În acest sens, avocatul menționează că, motivarea soluției adoptate de instanța de

apel nu corespunde dispozitivului acestei decizii, or, instanța l-a achitat pe inculpat de

comitere infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(4) Cod penal.

De asemenea, avocatul menționează că de către instanța de apel nu a fost dată

aprecierea tuturor motivelor invocate în cerere de apel împotriva sentinței.

În final, avocatul a apreciat ca fiind eronate concluziile instanței de apel în parte ce

ține de lipsa dovezilor precum că anume din loviturile inculpatului Cojan Constantin i-a fost

fracturată mandibula părții vătămate Budac Denis. Or, Budac Denis fiind interogat ca partea

vătămată a declarat că anume după lovitura lui Cojan Constantin a simțit durerea în regiunea

mandibulei, iar aceste declarații sunt confirmate și prin raportul de expertiza medico - legală

și de înregistrările video de la locul faptei.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce

constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe

atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate

cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată;

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal,

administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și

de care anume lege penală este prevăzută ea.

9

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal lărgit constată

că, recurenții invocă aceleași temeiuri pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt.

Așadar, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de

apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să menționeze

următoarele.

În primul rând, cu referire la achitarea pe capătul de acuzare în baza art.187 alin.(4)

Cod penal, Colegiul penal lărgit atestă că, potrivit dispozitivului decizie instanței de apel

inculpatul Cojan Constantin a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.187 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, însă, în

motivarea deciziei instanța de apel a reținut că ,, ... în privința lui Cojan Constantin urmează

a fi pronunțată o sentință de achitare și referitor la acuzarea adusă inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b) Cod penal - pe temeiul că fapta nu întrunește

elementele constitutive a infracțiunii”. Astfel, Colegiul penal lărgit constată incidența

temeiul de casare invocat de către acuzare, adică „motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii”, care este prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Pe de altă parte, verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând apelul nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită. În cele

din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii nefondate, iar prin

aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești,

care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis

eroarea de drept prescrisă de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim

aspect faptul că, principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele infracționale

imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută

săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie

bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. Pentru

a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză urmează a fi apreciat după

intima convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-

penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții descriptive a deciziei instanței de apel se deduce,

că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate legal asupra

10

concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de apelant, în raport cu

motivele invocate și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă, să fie

rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea contradicțiilor și

incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o

hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă că, atunci când constată lipsa

în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, instanța de apel

urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care

trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a

punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat întrunesc sau nu elementele

infracțiunilor prevăzute de art.art.152 alin.(2) lit. e), f), 287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, în partea

descriptivă, instanța de apel enumeră cumulul de probe din dosar, însă omite să indice care

din ele demonstrează nevinovăția inculpatului Cojan Constantin și care urmează a fi admise,

în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a luat în considerație

declarațiile părților vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru cât și probele materiale

prezentate de către partea acuzării, apreciind prioritar poziția părții apărării.

În acest sens, Colegiul penal lărgit evidențiază declarațiile părții vătămate Budac

Denis care în cadrul audierii în instanța de apel a precizat că, inculpatul Cojan Constantin îl

lovea în partea de jos a feții și în urma loviturilor s-a ales cu fractura mandibulei, a avut

intervenție chirurgicală și i s-a instalat un implant metalic. A concretizat că, cea mai mare

durere a simțit-o când Cojan Constantin l-a lovit cu pumnul, până la acel moment

mandibula nu era fracturată.

Motivarea instanțelor de fond precum că, este cert constatat că loviturile lui Cojan

Constantin nu puteau duce la cauzarea leziunilor corporale medii ultimului, sunt incerte și

lipsite de un suport probatoriu. Mai mult, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată critica

acuzării, în sensul că instanțele de fond prin asemenea concluzii și-au asumat atribuțiile

expertului și au făcut concluzii contrar prevederilor Codului de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a interpretat eronat și

facturat circumstanțele pentru care inculpatul Cojan Constantin a fost pus sub învinuire.

Așadar, instanța de apel în motivare reține că acțiunile prejudiciabile au avut loc în fața

clubului de noapte ,,Insomnia”, însă potrivit actului de învinuire acțiunile au avut loc – pe

bd. Victoriei din or. Cahul, lângă clubul de noapte ,,Insomnia”.

Totodată, argumentarea instanței de apel precum că prin proba video se confirmă că

incidentul a avut loc pe str. Mihai Eminescu, mun. Cahul, este una pripită. Or, nu este clar,

cum instanța de apel a făcut astfel de concluzii, în situația în care din înregistrarea video

nicicum nu rezultă că este anume str. M. Eminescu din mun. Cahul, prin proba respectivă

fiind stabilit doar că a avut loc maltratarea părților vătămate și sustragerea bunurilor

acestora, dar pe ce strada nu este indicat în înregistrare.

Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, contrar celor menționate mai

sus, în motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel subliniază că vinovăția inculpatului

nu a fost demonstrată din cumul de probe administrat în respectiva cauză penală, fără a da

apreciere probelor din punct de vedere al coroborării acestora.

În acest context, menționând prevederile art.art.100 alin.(4) și 101 alin.(1)-(4) Cod de

11

procedură penală și invocând doctrina juridică națională, Colegiul penal lărgit remarcă

faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin

aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la

toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloace de

probă din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul

cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organul de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale.

Intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele complet și obiectiv.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, ignorând cumulul de probe administrat la

dosar, instanța de apel a admis și a apreciat prioritar și selectiv numai declarațiile

inculpatului și poziția apărării, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare, fără a se

expune asupra tuturor probelor prezentate de părți și fără o analiză în cumul, neelucidând

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt

și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real

al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și nemotivate. Instanța de apel nu a depus efortul necesar la studierea

concluziilor expertizelor medico-legale în coraport cu circumstanțele faptice prezente la caz,

astfel încât a creat o stare de incertitudine. Or, totuși leziuni au fost provocate, iar inculpatul

nu neagă că au avut loc altercații.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit relevă că, concluzia instanțelor de

fond este una abstractă și incertă.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează că, decizia instanței de apel în

cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției adoptate,

contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența

CEDO indică faptul că, ,,…rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților ca ele au

fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a

fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de

asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru

care anumite argumente au fost acceptate sau respinse” (vezi cauza Fomin vs Moldova din

11 octombrie 2011, nr.36755/06).

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține

că, temeiul de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și-a găsit

confirmarea în cauză. Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și conchisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine, neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este temei pentru recurs.

Eroarea comisă de către instanța de apel nu poate fi corectată în ordinea procedurii de

recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca și a se pronunța

asupra legalității hotărârii, substituind instanța care a judecat cauza penală cu încălcarea

prevederilor legale.

12

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile ordinare

declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei în

instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată și respectiv,

în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpaților, să emită o

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia și de către avocatul Beruceașvili Andrei în numele

părților vătămate Budac Denis și Iarovoi Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința inculpatului

Cojan Constantin xxx și dispune rejudecarea cauzei, de către Curtea de Apel Comrat, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

13