1ra-1295/2022 — art. 192-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 192-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 13 CPP
1ra-1295/2022 — art. 192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1295/2022
(1-20054330-01-1ra-23082022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
02 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2022, de către avocatul
Marinescu Dumitru în numele inculpatului
Hantea Ion Xxxxxxx, născut la xxxxxx,
originar și domiciliat în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 25.05.2020 – 06.10.2021;
Instanța de apel: 11.01.2022 – 27.04.2022;
Instanța de recurs: 23.08.2022- 02.11.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 06 octombrie 2021,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,inculpatul
Hantea Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod Penal la1
(unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, inculpatul Hantea Ion,
la data de 22 iunie 2019, în jurul orei 18:00, până la data de 23 iunie 2019, aproximativ la
ora 06:00, aflându-se în mun. Xxxxxxx, str. Xxxxxxx, urmărind scopul răpirii mijlocului
de transport fără scop de însușire, prin sustragerea cheilor din casa amplasată pe adresa
sus-menționată, a răpit un automobil de model „Xxxxxxx ", cu n/î Xxxxxxx, la prețul de 8
000 lei, care era parcat pe str. Xxxxxxx din mun. Xxxxxxx, ulterior automobilul fiind
abandonat pe str. Xxxxxxx, nr. xxx din mun. Xxxxxxx.
Astfel, prin acțiunile sale, Hantea Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 1921
alin. (1) Cod penal - răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Dumitru Marinescu în numele
inculpatului Hantea Ion prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care
inculpatului Hantea Ion a-i stabili o pedeapsă sub formă de amendă în mărime minimă de
638 unități convenționale, cu executarea acesteia independent de celelalte pedepse pe care
le are în executare Hantea Ion.
În motivarea cerințelor a invocat că, inculpatul Hantea Ion este o persoană care a
săvârșit infracțiunea ca rezultat al unor circumstanțe grele, nu avea ce mânca, a greșit,
1
recunoaște acest lucru, și consideră aceste momente ca circumstanțe atenuante.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2022,
a fost respins apelul declarat și menținută sentința fără modificări.
4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel, cu referire la motivele
apelului declarat a constata, că la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului
Hantea Ion, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75
Cod Penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,
de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea
penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și
de condițiile de viață ale familiei acestuia.
La această concluzie, instanța de apel a reieșit din caracterul prejudiciabil al faptei
comise, condițiile concrete de săvârșire a acesteia și anume că, inculpatul anterior a fost
judecat, la moment execută o pedeapsă privativă de libertate pe o altă cauză penală, de
faptul că conform materialului caracteristic prezentat la materialele cauzei penale, s-a
atestat că inculpatul a executat și anterior pedeapsa cu închisoarea, iar sancțiunile
anterioare nu și-au atins scopul legii penale, că s-a eschivat de a se prezenta la majoritatea
ședințelor de judecată.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că, pedeapsa solicitată de partea apărării sub
formă de amendă ar fi o sancțiune prea blândă pentru fapta comisă și prin aceasta nu se va
atinge scopul pedepsei penale.
Instanța de apel a respins argumentele avocatului Dumitru Marinescu potrivit căruia
instanța de fond urma să rețină cu titlu de circumstanțe atenuante faptul că, inculpatul a
săvârșit infracțiunea ca rezultat al unor circumstanțe grele nu avea ce mânca, a greșit
recunoaște acest lucru, or, inculpatul a săvârșit infracțiunea de răpire a mijlocului de
transport fără scop de însușire, iar acesta denotă că, inculpatul continuă să manifeste în
societate un comportament infracțional, iar sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul legii
penale.
În cadrul ședinței de judecată avocatul Dumitru Marinescu a solicitat aplicarea
Legii nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova", în privința inculpatului Hantea Ion, însă
instanța de apel a respins solicitarea avocatului, motivând că, inculpatul Hantea Ion nu și-a
manifestat acordul scris cu privire la aplicarea prevederilor actului de amnistie, după cum
este reglementat la alin. (2) art. 2 din Legea nr. 243 din 24.12.2021.
Instanța de apel a menționat că, potrivit art. 469 alin. (1), pct. 15) Cod de Procedură
Penală, la executarea pedepsei, instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la
schimbările în executarea unor hotărâri, și anume: 15) liberarea de pedeapsă în temeiul
actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de executare).
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Marinescu Dumitru în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de
art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casată sentinței și
deciziei și a dispune aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2021 „privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova", în privința
inculpatului Hantea Ion, cu încetarea procesului penal.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul, pledând pentru
2
inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzut la
art.430 Cod de procedură penală..
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat, reieșind din următoarele considerente.
Recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de procedură penală și a declarat
recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în
cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel.
Colegiul penal reține că, recurentul indică temei pentru declararea recursului ordinar,
prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii
atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că, temeiul de recurs invocat de recurent,
nu și-a găsit confirmare, or, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea că a
intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului și anume - Legea nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova. Însă, verificând alegațiile recurentului, la acest capitol,
Colegiul conchide că acestea sunt neîntemeiate.
Colegiul menționează că instanța de apel corect și-a motivat respingerea cererii
avocatului privind aplicarea actului de amnistie în privința inculpatului, or abordarea
problemei enunțate în instanța de judecată se efectuează cu respectarea prevederilor art. 2
alin. (3) al Legii vizate, încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu
acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate, în acest sens, nefiind depusă
nici o cerere semnată de către inculpat.
Colegiul menționează că aplicarea amnistiei este condiționat doar de acordul scris al
persoanei bănuite, inculpate sau condamnate nu și de prezența fizica, prin urmare, odată ce
la materialele cauzei a fost anexată cererea personală a inculpatului care solicită aplicarea
actului de amnistie și prin care își dă acordul scris necesar, instanțele urmează să recurgă la
aplicarea acesteia în conformitate cu prevederile art. 389 alin.(4) pct.2 Cod de procedură
penală.
Cât privește alin.(4) al art. (2) al Legii vizate și anume - în privința persoanei care
refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanța de
judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma
cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,
inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6, Colegiul
reține că prevederile menționate nu sunt aplicabile speței, or la caz nu este nici cererea
inculpatului în sensul refuzului de a-i fi aplicată legea cu privire la amnistie precum și nici
dezacordul cu condamnarea sa, mai mult ca atât cauza a fost examinată în baza art.3641
Cod de procedură penală.
Prin urmare, chestiunea abordată, odată apărută după pronunțarea deciziei de către
3
instanța de apel, care, a devenit definitivă și executorie în virtutea prevederilor art. 415
alin. (3), 466 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (5) Cod de procedură penală, nu cade sub incidența
procedurii de recurs ordinar, neconstituind erori de drept comise de instanțele de fond și de
apel care urmează a fi reparate pe această cale de atac.
Ori, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința
căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este de
condamnare, iar aplicarea actului de amnistie față de persoana condamnată, a cărei sentință
a devenit definitivă și executorie, se soluționează, deja, la etapa executării pedepsei, în
corespundere cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15) - 472 Cod de procedură penală.
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația
reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal
concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile
legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din
recursul înaintat de avocatul Marinescu Dumitru, sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marinescu Dumitru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27
aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Hantea Ion Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 15 decembrie 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
4