1ra-1214/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 noiembrie 2021, cauza fiind examinată în baza prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, Grama Cristian, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod Penal, la muncă neremunerată în folosul comunității de 160 (o sută șaizeci) ore.

Pentru a se pronunța în cauza dată în sensul enunțat, instanța de fond a constatat că, Grama Cristian la data de 18.07.2021, în jurul orei 03:20 min., contrar prevederilor pct.14 lit.a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, conform cărora "conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate", aflându-se la volanul motocicletei de model "xxxxxx", fără numere de înmatriculare, fără a deține permis de conducere valabil pentru careva categorii de vehicule, deplasându-se pe str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx, a fost stopat de către ofițerii de patrulare ai Direcției Patrulare Centru a INSP al IGP. În cadrul verificării actelor, a fost suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, din care motiv a fost supus testării alcoolscopice cu aparatul "Drager", unde s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituia 0,60 mg/l, 1 ceea ce conform art.13412 alin. (3) din Codul Penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat. Astfel,acțiunile inculpatului Grama Cristian au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod Penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere.

Împotriva sentinței, apel a declarat procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Cornel Casian, prin care a solicitat, casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, recunoscându-l vinovat pe Grama Cristian de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) și în baza art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu ) an, cu executarea pedepsei stabilite în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, în baza art. 84 Cod penal, să fie cumulate parțial pedepsele aplicate lui Grama Cristian cu stabilirea unei pedepse definitive sub formă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei stabilite în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, sentința nominalizată este neîntemeiată, nu corespunde pericolului social al faptelor săvârșite de inculpat, iar pedeapsa stabilită este prea blândă. Mai mult ca atât, inculpatul Grama Cristian a săvârșit prezenta infracțiune la data de 18.07.2021, aflându-se în termenul de probă de 3 ani, acordat de către Judecătoria Anenii Noi din 16.03.2021. La data de 18.07.2021 momentul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, termenul de probă stabilit prin sentința anterioară nu a expirat, ca urmare prevenirea săvârșirii de către acesta a noi infracțiuni, din care considerente consideră că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de judecată este prea blândă, datorită pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat și faptul că acesta anterior a fost condamnat, nu se corectează, continuă să comită noi infracțiuni.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2022 a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea individualizări pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Grama Cristian, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod Penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 16.03.2021, stabilindu-i definitiv lui Grama Cristian pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel, cu referire la motivele apelului declarat a menționat că dispoziția art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsa 2 sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. În conformitate cu prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. În acest context, noile limite a pedepsei cu închisoarea vor fi: de la 3 luni la 8 luni; Prin urmare instanța de apel nu a reținut, împrejurările invocate de către prima instanță, că ”inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa muncă neremunerată în folosul comunității pentru comiterea unei infracțiuni care se atribuie la categoria celor ușoare, iar prin prisma prevederilor art.87 Cod Penal, pedepsele aplicate prin actele de dispoziție indicate supra urmează a fi executate separat„, În acest sens instanța de apel a reținut că, inculpatul Grama Cristian prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 27.10.2020 a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 371 alin. (2) lit. b) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 16.03.2021 Grama Cristian a fost condamnat în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod Penal la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 Cod Penal a fost cumulată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 27.10.2020, fiind stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. În temeiul celor expuse, instanța de apel a relevat că, aplicarea în speță a pedepsei sub formă de muncă neremunerată nu își va dovedi utilitatea și nici nu va contribui la reeducarea condamnatului și la împiedicarea acestuia de a comite noi infracțiuni, ori inculpatul a comis prezenta infracțiune la data de 18.07.2021, aflându-se în termenul de probă de 3 ani, acordat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 16.03.2021. La data de 18.07.2021, momentul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod Penal, termenul de probă stabilit prin sentința anterioară nu a expirat. În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis cu certitudine că pedeapsa numită de instanța de fond sub formă de 160 ore muncă neremunerată, este insuficientă pentru îndreptarea și corectarea inculpatului, în acest sens a reiterat că: - reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea 3 condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința acestuia a fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni; - pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie respectată prevederea art. 61 Cod penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică urmează să își atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane; - practica aplicării măsurilor de pedeapsă, demonstrează că instanțele de judecată nu asigură exercitarea scopului pedepsei, având în vedere amploarea pe care a luat-o această categorie de infracțiuni. Astfel, condamnând persoanele pentru infracțiunile de încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, instanțele trebuie să asigure aplicarea pedepsei prevăzute expres de sancțiune. Prin urmare instanța de apel a constatat că, prima instanță nu s-a condus de dispoziția art. 75 alin. (1) Cod penal, conform căreia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului cod. Astfel, instanța de fond nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale. Instanța de apel a concluzionat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, considerând ca fiind echitabilă și corectă doar aplicarea pedepse inculpatului, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii 2641 alin.(4) Cod penal, sub formă de închisoare, pe un termen de 3 (trei) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 16.03.2021, stabilindu-i definitiv lui Grama Cristian pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Angela Corjan în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) și 13) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei în partea individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului, cu aplicarea art.79 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă din cele alternative, cu posibilitate aplicării art.7 Legii amnistiei din 2021 în vigoare la 01 ianuarie 2022. 4 5.1 În susținerea recursului ordinar avocatul reiterează că: - instanța de apel urma să aplice față de inculpat o pedeapsă mai blândă din cele enumerate la art.264/l. alin.(4) Cod penal si anume - muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, deoarece nu s-a constatat circumstanțe agravante, persoana anterior nu a fost atrasă la răspundere pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, este prima dată la abatere pentru acest gen de infracțiuni, prin urmare instanța la aplicarea celei mai aspre pedepse din cele alternative, prevăzute de legiuitor, urma să motiveze la individualizare de ce î-i aplică inculpatului cea mai aspră pedeapsă alternativă, prin urmare hotărârea curții de apel, în opinia apărării, este una neclară și nu este suficient motivată; - Grama Cristian la data comiterii infracțiunii nu a avut vârsta de 21 ani, prin urmare fiind aplicabile și prevederile art.79 alin. (1)Cod penal; - a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului (Art.7 Legea amnistiei din 2021 în vigoare la 01 ianuarie 2022).

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, reieșind din următoarele considerente. Recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Colegiul penal reține că, recurentul indică temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) și 13) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că, motivele-temeiurile de recurs invocate de recurent, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei. Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul reține că avocatul Corjan Angela, care acționează în numele 5 inculpatului Grama Cristian, este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și 6 principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei, ori a cuantumului pedepsei. Prin urmare, criticile recurentului, invocate prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul de asemenea le apreciază ca neîntemeiate și reprezintă opinia subiectivă a acestuia față de aceleași circumstanțe apreciate în speță de instanța de judecată, or instanța de apel în decizie (vezi pct.4.1 din prezenta decizie), și-a argumentat detaliat soluția în partea individualizării pedepsei, stabilind inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis. Astfel, instanței de apel, la aplicarea pedepsei s-a conformat cerințelor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, precum și a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art.art.7, 75 Cod penal, de cerințele prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Din materialele cauzei, instanța de apel a stabilit contrariul celor invocate de apărare, iar solicitarea apărătorului de a aplica inculpatului pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, cu aplicarea prevederilor at.79 Cod penal, a considerat-o neîntemeiată, or, inculpatul a comis prezenta infracțiune la data de 18.07.2021, aflându-se în termenul de probă de 3 ani, acordat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 16.03.2021. La data de 18.07.2021, momentul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod Penal, termenul de probă stabilit prin sentința anterioară nu ara expirat. Colegiul penal consideră că, instanța de apel, prin prisma ansamblului de împrejurări ale speței, a ajuns la concluzia corectă precum că corectarea și reeducarea lui Grama Cristian este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu izolarea lui de societate, stabilind întemeiat că pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, în privința inculpatului nu poate fi aplicată, deoarece nu-și va atinge scopul deplin. Totodată, Colegiul penal respinge ca declarative alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nu a aplicat față de recurent prevederile art. 79 alin. (1) Cod de procedură penală, or, instanța de apel în decizie a argumentat necesitatea ca inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu executare. Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea. Pedeapsa închisorii aplicată inculpatului Grama Cristian corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum 7 și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, nefiind constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale. Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate. Colegiul consideră că circumstanțele invocate în recurs de către avocatul Corjan Angela, au fost luate în considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului pedeapsa prevăzută de prevederile legale În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat. Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-au comis erori de drept prevăzută în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, deoarece hotărârea atacată, cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare de fapt care ar afecta soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului este conformă prevederilor legale. Cu referire la temeiul de recurs prevăzut în pct. 13) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocat de către avocatul Corjan Angela, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, Colegiul penal evidențiază că, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea că a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului și anume - Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Însă, verificând alegațiile recurentului, la acest capitol, Colegiul conchide că acestea sunt neîntemeiate. Prin urmare, chestiunea abordată, odată apărută după pronunțarea deciziei de către instanța de apel, care, a devenit definitivă și executorie în virtutea prevederilor art. 415 alin. (3), 466 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (5) Cod de procedură penală, nu cade sub incidența procedurii de recurs ordinar, neconstituind erori de drept comise de instanțele de fond și de apel care urmează a fi reparate pe această cale de atac. Ori, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este de condamnare, iar aplicarea actului de amnistie față de persoana condamnată, a cărei sentință a devenit definitivă și executorie, se soluționează, deja, la etapa executării pedepsei, în corespundere cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15) - 472 Cod de procedură penală. 8 Mai mult, urmează a fi abordată problema enunțată în instanța de judecată cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (3) al Legii vizate, încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. În materialele dosarului, recursul este înaintat și semnat de apărătorul inculpatului fără cererea cu acordul scris al inculpatului. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Angela Corjan, sunt vădit neîntemeiate. .În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Angela Corjan în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Grama Cristian, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 15 decembrie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 9