1r-arest-6/22 — art. 324 alin. 3 lit. a, b, c CP, art. 42 alin. 3, 5, 181-2 alin. 5 CP

1r-arest-6/22 — art. 324 alin. 3 lit. a, b, c CP, art. 42 alin. 3, 5, 181-2 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1r-arest-6/2022

1-22169961-01-1r/arest-21112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

cu participarea:

procurorului Petru Iarmaliuc,

avocaților Nicolae Posturusu, Petru Balan, Ion Vizdoga,

inculpatului Dodon Igor,

grefier Zubco Olesea,

a judecat, în ședință publică, recursul declarat de procurorul delegat în

Procuratura Anticorupție, Petru Iarmaliuc, împotriva încheierii Colegiului Penal al

Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2022, în privința inculpatului

Dodon Igor XXXXXX.

Termenul de examinare:

în instanța de recurs: 21.11.2022 - 28.11.2022.

Procurorul a susținut recursul în sensul declarat.

Avocații s-au pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

Asupra recursului nominalizat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

noiembrie 2022, s-a dispus: „Demersul procurorului în Procuratura Anticorupție, Iarmaliuc

Petru, privind prelungirea măsurii preventive - arestul la domiciliu, în privința inculpatului Dodon

Igor XXXXXX - se respinge.

Se aplică măsura preventivă în privința lui Dodon Igor XXXXXX, născut XX XXXXXX XXXX,

domiciliat în XXXXXX, XXXXXX XXXXXX - obligația de nepărăsire a țării pe un termen de 60 zile,

începând cu 20 noiembrie 2022 (ora 07:00), eliberându-1 pe ultimul din arest la domiciliu, începând

cu data și ora respectivă.

1

Copia încheierii se expediază pentru executare IP Buiucani, mun. Chișinău și Organelor de

Frontieră a Republicii Moldova cu ridicarea pașaportului după caz.”

Instanța de fond a constatat că: „....la 26.05.2022 în privința lui Dodon Igor a fost

aplicată măsura preventivă - arestul la domiciliu pe un termen de 30 zile cu calcularea termenului

din 24.05.2022, care ulterior a fost prelungit, inclusiv prin încheierea Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 17.10.2022, pe un termen de 30 de zile, până la 20.11.2022, ora 07:00 min.,

aflându-se în stare de arest la domiciliu - 6 luni.

În acest sens, Colegiul penal notează că potrivit art. 186 alin. (5) și (101), pct. 2) Cod de

procedură penală, fiecare perioadă cu care se prelungește arestul preventiv se stabilește cu

respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2), dar nu poate depăși termenul de 30 de zile.

Demersul procurorului de prelungire a termenului arestării preventive urmează a fi

încuviințat în scris de către Procurorul General sau de către un adjunct în temeiul ordinului emis de

Procurorul General - în cazul în care se solicită prelungirea arestării preventive pentru un termen

mai mare de 6 luni.

La caz, Colegiul penal reține faptul că, înaintând demersul de prelungire a măsurii preventive

sub formă de arest la domiciliu pe un termen mai mare de 6 luni, acuzarea nu a respectat prevederile

art. 186 alin. (101) Cod de procedură penală, care stipulează în mod expres că, ... demersul de

prelungire ... urmează a fi încuviințat în scris de către... pct. 2) „Procurorul General sau de către

un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General – în cazul în care se solicită

prelungirea arestării preventive pe un termen mai mare de 6 luni...” Or, la demers nu a fost anexat

un astfel de ordin.

Subsidiar, instanța consideră argumentele precum că, inculpatul va influența martorii (cauza

fiind în instanța de judecată), sau stabilirea adevărului în alte cauze penale aflate pendinte la

Procuratura Anticorupție și inculpat la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani („Energocom”), sau

că ar putea comite alte infracțiuni, sunt declarative și bazate pe presupuneri, fiind irelevantă și

anexarea la demers a materialelor din alt dosar penal.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal va face referire la decizia Curții Constituționale nr.

258g/2021 din 22.03.2022, care a notat că, arestarea poate fi dispusă de către judecător doar dacă

există o bănuială rezonabilă că acuzatul a comis infracțiunea care face obiectul urmăririi penale sau

al judecării cauzei. Bănuiala rezonabilă trebuie să fie însoțită de existența unui motiv plauzibil

(sustragerea de la judecată, afectarea înfăptuirii justiției, comiterea altor infracțiuni, producerea de

dezordini publice) pentru privarea de libertate, ca ultima ratio, a celui acuzat de comiterea unei

infracțiuni (a se vedea HCC nr. 27 din 30 octombrie 2018, §§ 67 și 70).

La fel, Curtea, prin interpretarea atribuită deciziei menționate supra și relevante speței în

cauză, nu a constatat incidența articolului 25 din Constituție prin faptul că norma nu reglementează

situația persoanelor în privința căreia au fost emise mai multe mandate de arestare în dosare penale

diferite și care nu au fost executate. Problema este una care ține de aplicarea cu bună - credință a

garanțiilor procesului penal, astfel, în privința aceleiași persoane ar putea fi emise tot atâtea

mandate de arest câte dosare penale are intentate.

Generalizând cele menționate supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că, dacă arestarea

la domiciliu nu mai este justificată și motivele care au stat la baza aplicării sau a prelungirii acesteia

au decăzut, urmează a fi revocate neîntârziat măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu,

punând în libertate persoana sau, după caz, aplicând, conform competenței sale, o altă măsură

preventivă.

Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului penal prezentat, inculpatul s-a aflat în

stare de arest din 24.05.2022, cauza se află pe rolul instanței de judecată din 06.10.2022.

Totodată Colegiul penal reține și jurisprudența Curții Europene, care a indicat ca condiții de

bază și acceptabile, pentru detenția unei persoane în arest preventiv, atunci când aceasta este bănuită

sau învinuită de comiterea unei infracțiuni și când persistă:

- riscul eschivării persoanei de la judecată (a se vedea Stogmuller c. Austriei, hotărârea din 10

noiembrie 1969, Seria A nr. 9, § 15);

- riscul ingerinței în cursul normal al justiției în caz de eliberare,

(a se vedea Wemhoff, § 14);

2

- riscul comiterii de infracțiuni (a se vedea Matznetter c. Austriei, hotărârea din 10 noiembrie

1969, Seria A nr. §9);

- riscul de provocare a dezordinii publice (a se vedea Letellier c. Franței, hotărârea din 26

iunie 1991, Seria A nr. 207, § 51).

Mai mult, este necesar ca aceste riscuri să nu fie generale sau abstracte.

Astfel, în cauza Becciev v. Moldova (Cererea nr. 9190/03) Curtea Europeană a reținut: „§

56 [...]. Argumentele pro și contra eliberării nu trebuie să fie „generale și abstracte” (a se vedea

Clooth c. Belgiei, hotărârea din 12 decembrie 1991, Seria A nr. 225, § 44).

Tot în același caz, Curtea Europeană a reținut: "§ 58. Pericolul eschivării învinuitului nu

poate fi apreciat în exclusivitate doar în baza severității pedepsei pe care acesta riscă să o primească.

Acesta trebuie să fie stabilit prin a se face referință la numeroase alte elemente care pot să confirme

existența riscului unei eschivări sau să-l facă să pară atât de nesemnificativ încât să nu justifice

detenția de până la judecată (Yagci și Sargin c. Turciei citat anterior, § 52). Pericolul eschivării

trebuie să fie considerat în lumina elementelor vis-a-vis de caracterul persoanei, personalitatea

acesteia, domiciliu, ocupație, bunuri, legăturile de familie și oricare alte legături cu țara în care este

urmărită. Riscul unei pedepse grave și ponderea probelor pot fi pertinente însă nu sunt decisive și

posibilitatea obținerii garanțiilor poate fi utilizată în vederea compensării pericolului (Neumeister

c. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968, Seria A nr. 8, § 10). „§ 59. Riscul ingerinței învinuitului în

cursul normal al justiției nu poate fi considerat in abstracte, ci trebuie să se bazeze pe un suport

faptic (Trzaska c. Poloniei, nr. 25792/94, §65,11 iulie 2000)."

Curtea de asemenea a statuat că, dacă persoana arestată poate oferi suficiente garanții că

nu se va eschiva, atunci ea trebuie eliberată (LeteIHerc. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991, seria

A nr. 207, paragraf 46).

La fel, în cauza Șarban v. Moldova, Curtea a reamintit faptul că în conformitate cu articolul

5 paragraf 3 al Convenției: „§ 95 [...] o persoană învinuită de comiterea unei infracțiuni trebuie

întotdeauna să fie liberă pe parcursul examinării procesului său, decât dacă Statul dovedește că

există temeiuri „relevante și suficiente” pentru a justifica detenția sa continuă (Zagci și Sargin c.

Turciei, hotărâre din 8 iunie 1995, Seria A nr. 319-A, paragraful 52)."

Reieșind din circumstanțele expuse mai sus, instanța de judecată consideră că nu persistă

necesitatea izolării inculpatului de societate și nu există careva temei pentru a presupune că, aflându-

se la libertate, dânsul va putea împiedica la stabilirea adevărului pe dosar, sau că se va eschiva de

organele de urmărire penală sau de judecată, comite noi infracțiuni, deoarece cauza se află pe rol

în instanța de judecată, anterior nu a fost condamnat, este căsătorit - are la întreținere copii minori,

are loc permanent de trai.

Prin urmare, la moment în privința inculpatului nu se constată nici unul din riscurile

invocate, iar argumentele din demers au un caracter declarativ și care nu și-au găsit confirmare în

ședința de judecată, la caz nefiind prezentate probe care ar demonstra intenția inculpatului de a se

eschiva de la judecată, împiedica la stabilirea adevărului sau de a comite noi infracțiuni.

În acest context, instanța consideră că demersul procurorului privind prelungirea măsurii

preventive - arestul la domiciliu în privința inculpatului Dodon Igor urmează a fi respins, ca fiind

neîncuviințat și neîntemeiat, or, la caz nu au fost înaintate careva probe care ar justifica menținerea

în continuare a măsurii preventive - arestul la domiciliu.

Mai mult, partea acuzării declarativ susține că adjunctul Procurorului General - Marcel

Dumitraș ar fi fost în drept să semneze încuviințarea demersului de prelungire a arestării la

domiciliu, deoarece anterior prin ordinul Procurorului General a fost desemnat responsabil de

faza procesul penal în judecată, or, Colegiul penal atestă că, un asemenea ordin care ar confirma

(în mod clar) dreptul adjunctului Procurorului General - Marcel Dumitraș de a semna

încuviințarea respectivului demers, nu a fost prezentat instanței și nu poate fi acceptată o astfel de

afirmație doar din oficiu, întrucât ar pune la îndoială imparțialitatea instanței de judecată.

În acest circumstanțe, Colegiul penal constată că demersul a fost înaintat cu încălcarea

procedurii prevăzute de dispoziția art. 186 alin. (101), pct. 2) Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală - la judecarea cauzei,

instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună

aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului.

3

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), lit. c) al CEDO, orice persoană are dreptul la libertate

și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția dacă a fost arestat sau reținută în

vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile

de a bănui că a săvârșit infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-

l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Conform prevederilor art. 178 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură penală - obligarea de a

nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă bănuitului, învinuitului, inculpatului de către procuror

sau de instanța de judecată de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această

măsură, precum și în îndeplinirea altor obligații prevăzute la alin. (1).

Durata măsurilor preventive prevăzute la alin. (2) nu poate depăși 60 de zile și, după caz,

poate fi prelungită doar motivat. Prelungirea se dispune de către procuror sau de către instanța de

judecată și fiecare prelungire nu poate depăși 60 de zile.

Copia de pe hotărârea definitivă a procurorului sau a instanței, adoptată în condițiile

prezentului articol, se trimite organului de poliție în a cărei rază teritorială locuiește învinuitul,

inculpatul sau, după caz, organelor de frontieră pentru executare și ridicarea provizorie a

pașaportului în cazul prevăzut în alin. (2).

Astfel, instanța reține că inculpatul s-a aflat în stare de arest la domiciliu - 6 luni, perioadă

în care nu a avut loc nici o ședință de judecată privind examinarea cauzei în fond, cu excepția

ședințelor privind prelungirea măsurii preventive arestul la domiciliu și a ședinței preliminare, la

care inculpatul Dodon Igor s-a prezentat, astfel contribuind la buna desfășurare a procesului de

judecată.

Reieșind din limitele normelor procesual penale, pentru a asigura buna desfășurare a

procesului de judecarea a cauzei în fond, Colegiul penal, consideră rațională și necesară aplicarea

din oficiu a măsurii preventive sub formă de obligarea de a nu părăsi țara, executarea căreia se

pune în sarcina IP Buiucani, mun. Chișinău și Organelor de Frontieră a Republicii Moldova cu

ridicarea pașportului după caz, la rândul ei restrictivă de drepturi, dar sub un alt aspect, decât

măsura preventivă - arestul la domiciliu.

Colegiul penal conchide că, aplicarea măsurii preventive - obligarea de a nu părăsi țara se

impune și este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal în termen rezonabil și

respectarea normelor procesual penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Lege. În plus,

instanța apreciază că măsura obligării de a nu părăsi țara, ca alternativă legală la măsura

preventivă - arestul la domiciliu, oferă suficiente garanții, prin obligațiile care pot fi impuse pe

durata ei, pentru a asigura supravegherea eficientă a comportamentului social viitor al inculpatului,

prezența sa în față instanței de judecată și corecta administrare a probatoriului cauzei, eventuala

încălcare a obligațiilor respective expunându-l pe acesta riscului de a fi înlocuită cu altă măsură

preventivă, în condițiile Legii.

Deși, art. 329 alin. (2) Cod de procedură penala, prevede atacarea hotărârii instanței de

judecată, în termen de 3 zile, în instanța ierarhic superioară cu recurs, ... doar în cazul aplicării sau

prelungirii măsurii sub formă de arest sau arest la domiciliu ..., totuși, în rezultatul aplicării din

oficiu a măsurii preventive - obligarea de nepărăsire a țării, persoana interesată și apărătorii

acesteia, dispun de dreptul de a contesta cu recurs aplicarea acestei măsuri preventive”.

recurs, solicitând: „Casarea încheierii Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

18.11.2022. Admiterea integrală a demersului de prelungire a măsurii preventive arestarea la

domiciliu a inculpatului Dodon Igor, pe un termen de 30 zile, cu menținerea interdicțiilor și

obligațiilor stabilite la 17.10.2022”.

Procurorul a invocat că: „În condițiile în care materialele cauzei penale deferite judecății

în privința inculpatului Dodon Igor, coroborate cu probele anexate la demersul procurorului Petru

Iarmaliuc din 14.11.2022, prin care s-a solicitat prelungirea măsurii preventive - arestul la domiciliu

în privința inculpatului Dodon Igor, se confirmă prin probe pertinente, concludente și care se

confirmă reciproc că datorită comportamentului și a acțiunilor inculpatului Dodon Igor au fost

exercitate presiuni asupra martorului XXXXX XXXX în legătură cu declarațiile acestuia depuse în

4

privința lui Dodon Igor, consider justificat și întemeiat demersul, iar instanța nu a ținut cont de aceste

probe la emiterea încheierii.

La fel, au fost prezentate probe pertinente și concludente care confirmă legătura puternică a

inculpatului cu Federația Rusă și factori decidenți ai Federației Ruse, precum și persoane implicate

în acțiuni împotriva intereselor naționale a Republicii Moldova, precum Chaika Igor.

Mai mult, însăși Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, a considerat la 18.10.2022

„Colegiul penal conchide că motivele invocate constituie circumstanțe concludente ce indică asupra

menținerii riscului eschivării inculpatului de la judecarea cauzei, împiedicarea aflării adevărului,

persistând probabilitatea influențării martorilor, care urmează a fi audiați în ședința de judecată.

Normele juridice prevăzute în legi nu pot și efective și rezultative în ipoteza în care acestea

nu sunt aplicate, mai grav, omise intenționat ori prin neglijență.

Constatăm că potrivit prevederilor art. 311 și art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, temei pentru supunerea actelor magistraților recursului este necesitatea de a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond.

Potrivit dispozitivului încheierii Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

18.11.2022 s-a dispus inclusiv, că „Încheierea este cu drept de recurs în termen de 3 zile”.

La 21.11.2022, am recepționat prin e-mail de la Curtea Supremă de Justiție, doar dispozitivul

încheierii Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18.11.2022.

Constat că măsura preventivă - obligația de nepărăsire a țării, aplicată în privința

inculpatului Dodon Igor prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

18.11.2022, nu este proporțională acțiunilor și comportamentului inculpatului Dodon Igor, comise

la faza de urmărire penală, care își mențin actualitatea la faza de judecare.

Or, obligația de nepărăsire a țării aplicată în privința inculpatului Dodon Igor nu asigură

prevenirea interacționării inculpatului Dodon Igor cu martorii care urmează a fi audiați de instanța

de judecată, ci, mai mult, oferă libertatea de a interveni prin simpla prezență a sa în anumite locuri

unde se află aceștia și a manifesta o presiune asupra lor, fapt ce va afecta grav stabilirea obiectivă

a adevărului pe caz”.

motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală, procesul

penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești

desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile

când prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt

declarate neconstituționale.

Conform art. 185 alin. (4), 186 alin. (11), 188 alin. (2) Cod de procedură penală,

încheierea privind arestarea preventivă și la domiciliu poate fi atacată cu recurs în

instanța ierarhic superioară. Hotărârea judecătorească de prelungire a duratei de

arestare preventive și la domiciliu poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic

superioară. Potrivit art. 311 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul împotriva

încheierii judecătorului de instrucție privind aplicarea sau neaplicarea arestării

preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi

durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii se depune de către

procuror, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanța care a adoptat

încheierea.

Însă, potrivit art. 329 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, la judecarea

cauzei, instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în

drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate

inculpatului. În cazul aplicării arestării preventive, hotărârea instanței poate fi

5

atacată, în termen de 3 zile, în instanța ierarhic superioară cu recurs, care se va judeca

conform prevederilor art. 311 și 312, care se aplică în mod corespunzător. În cazul

aplicării sau prelungirii măsurii preventive sub formă de arest sau de arest la

domiciliu de către Curtea Supremă de Justiție, hotărârea acesteia poate fi atacată cu

recurs, care se va examina de alți 3 judecători ai Curții Supreme de Justiție.

Conform jurisprudenței naționale, (procedura de examinare a demersului de arestare la

faza urmăririi penale), potrivit art. 311 CPP, pot fi atacate cu recurs încheierile

judecătorului de instrucție privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive ori

arestării la domiciliu, prelungirii sau refuzului de a prelungi durata măsurilor

preventive de arestare, precum și înlocuirea acestor măsuri. Nu sunt susceptibile de

atac încheierile judecătorului de instrucție privind revocarea sau refuzul revocării

arestării preventive ori arestării la domiciliu, precum și refuzul înlocuirii acestor

măsuri. În cazul când (procedura de examinare a demersului de arestare la faza de judecare a

cauzei), după trimiterea cauzei în instanța de judecată, a fost respins demersul

procurorului privind prelungirea duratei de arest, prima instanță care judecă cauza,

la soluționarea chestiunilor legate de aplicarea arestului preventiv sau la domiciliu,

urmează să se conducă de prevederile art. 329 CPP. Nu este susceptibilă de atac

încheierea prin care a fost respins demersul acuzatorului de stat privind prelungirea

duratei arestării inculpatului. Încheierea primei instanțe privind înlocuirea sau

revocarea arestului, cu excepția încheierii privind aplicarea arestului, nu este pasibilă

de atacare în instanța ierarhic superioară, deoarece în ședința de judecată

inculpatului îi sunt garantare toate drepturile procesuale. Prevederea unei căi de

atac pentru asemenea încheieri ar periclita procesul de judecare a cauzei într-un

termen rezonabil (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 15.04.2013, nr.1 - Despre aplicarea de către

instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea

preventivă și arestarea la domiciliu, pct. 51, 63, 61, 66).

În corespundere cu art. 437 alin. (1) pct. 3), 4), alin. (2) și (3) Cod de procedură

penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de Curtea Supremă de Justiție și

alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac. Încheierile pot

fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat împotriva sentinței se

consideră făcut și împotriva încheierilor.

Prescripțiile de drept enunțate denotă, astfel, clar și concludent că, la faza

judecării cauzei, legea procesual penală prevede calea de atac - recursul doar pentru

hotărârile judecătorești privind aplicarea și prelungirea duratei de arestare

preventive și la domiciliu, iar încheierea prin care a fost respins demersul

acuzatorului de stat privind prelungirea duratei arestării inculpatului nu este

susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, argumentele privind dezacordul cu

aceasta urmând a fi invocate doar în recursul declarat împotriva hotărârii în fond.

Mai mult, prevederile art. 329 Cod de procedură penală, nu sunt declarate

neconstituționale și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi

exceptate și omise, deci urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP).

Potrivit art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge, dacă este inadmisibil.

6

Prin urmare, odată ce este declarat împotriva unei hotărâri penale pentru care

legea nu prevede această cale de atac, recursul de pe rol urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Totodată, în prezența circumstanțelor enunțate supra, instanța de recurs nu se va

expune asupra motivelor invocate în recurs, nici nu va purcede la examinarea fondului

recursului, deoarece soluția de respingere a recursului ca inadmisibil nu implică o

verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o verificare

de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui recurs exercitat în mod legal (Hotărârea

Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22, pct. 16).

penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de procurorul delegat în Procuratura

Anticorupție, Petru Iarmaliuc, împotriva încheierii Colegiului Penal al Curții Supreme

de Justiție din 18 noiembrie 2022 prin care s-a dispus: „Demersul procurorului în

Procuratura Anticorupție, Petru Iarmaliuc privind prelungirea măsurii preventive - arestul la

domiciliu în privința inculpatului Dodon Igor XXXXXX – se respinge.

Se aplică măsura preventivă în privința lui Dodon Igor XXXXXX, născut XX XXXXXX XXXX,

domiciliat în XXXXXX, XXXXXX XXXXXX – obligația de nepărăsire a țării pe un termen de 60 zile,

începând cu 20 noiembrie 2022 (ora 07.00), eliberându-l pe ultimul din arest la domiciliu, începând

cu data și ora respectivă”.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 02 decembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7