1ra-676/22 — art. 27 alin. 145 alin. 2 lit. a, e, e1, g, m; 290 alin. 1 CP

1ra-676/22 — art. 27 alin. 145 alin. 2 lit. a, e, e1, g, m; 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-676/22

1-19165747-01-1ra-06052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Zagorneanu Artur în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie

2021 și sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 26 februarie 2020,

în cauza penală în privința lui

Bunu Nicolae xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.10.2019 – 26.02.2020;

Instanța de apel: 03.06.2020 – 15.12.2021;

Instanța de recurs: 06.05.2022 – 20.10.2022.

A C O N S T A T A T

2020, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, Bunu Nicolae a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), e1), g), m) Cod penal, la 10 (zece) ani

închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Bunu Nicolae pedeapsa

definitivă de 10 (zece) ani 2 (două) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Bunu Nicolae în beneficiul statului,

cheltuielile de judecată în sumă de 6 930 (șase mii nouă sute treizeci) lei.

Bunu Nicolae, la data de 24 iulie 2019, fiind în relații ostile din cauza geloziei cu

1

soția sa Bunu Mariana, a.n. xxxxx, acționând cu premeditare, având din timp un

plan de omor a ultimei, a luat cu sine o grenadă de model F-1 pe care o păstra

ilegal la domiciliu său și împreună cu copiii comuni Bunu Jasmin a.n. xxxxx și

Bunu Ana a.n. xxxxx, s-a pornit în căutarea soției, întâlnind-o pe o stradă din

preajma grădiniței de copii din sat pe soția sa, cu care se mai aflau fiica ei

minoră Spînu Tatiana, a.n. xxxxx, fiul ei Spînu Valeriu, a.n. xxxxx, mama acesteia

Radcenco Ana, a.n. xxxxx, și Ruja Alexandru, a.n. xxxxx, pentru a realiza intenția

de omor a soției, știind cu certitudine că în nemijlocita apropiere se află șapte

persoane, inclusiv și trei minori, conștientizând faptul că grenada de model F-1

în caz de detonare, prezintă pericol pentru viața și sănătatea mai multor

persoane, deoarece conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-3682 din

20 septembrie 2019, raza de zbor al schijelor este până la 200 m, iar raza de

zbor nimicitoare este de 50-60 m, pentru a-și realiza intenția de omor,

intenționat a detonat grenada care a explodat, însă aceasta nu și-a produs

efectul din cauze independente de voința sa, deoarece persoanele menționate

au reușit să fugă și să se îndepărteze de la locul exploziei la o distanță de

siguranță.

Astfel, acțiunile lui Bunu Nicolae, au fost încadrate în baza art. 27, 145

alin. (2) lit. a), e), e1), g), m) Cod penal, tentativa de omor a unor persoane,

săvârșită cu premeditare, cu bună știință asupra unor minori, asupra unor

membri de familie, asupra a mai multor persoane, prin mijloace periculoase

pentru viața și sănătatea mai multor persoane.

Tot el, până la 24 iulie 2019, a păstrat ilegal fără autorizația

corespunzătoare, la domiciliul său din s. Hirova, r-nul Călărași, o grenadă de

model F-1, care conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-3682 din

20 septembrie 2019, este o grenadă de mână defensivă, confecționată

industrial și face parte din categoria munițiilor, și un cartuș militar calibru

7.62x39 mm, care conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-3683 din

20 septembrie 2019, face parte din categoria munițiilor letale cu lovitură

centrală, cu glonț cu miez din metal dur, confecționat industrial în anul 1990, în

România.

Acțiunile lui Bunu Nicolae, au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1)

Cod penal, adică păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Bunu Nicolae, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, în baza

art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), e1), g), m), 290 alin. (1) Cod penal, iar potrivit

art. 95 alin. (2) Cod penal, să fie liberat de executarea pedepsei.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei ce au importanță pentru soluționarea justă a cauzei

penale.

Astfel, partea apărării a menționat că Bunu Nicolae a recunoscut integral

2

vina, iar cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

În opinia părții apărării, la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de judecată urma să țină cont de comportamentul părții

vătămate, care a fost unul contrar normelor și principiilor vieții de familie, prin

ce l-a provocat pe Bunu Nicolae să săvârșească infracțiunea incriminată.

Mai mult, a precizat și despre acțiunile inculpatului, care după detonarea

grenadei, a acoperit-o cu corpul său pentru a evita rănirea părților vătămate.

Prin urmare, a susținut că pedeapsa minimă pentru infracțiunea

prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) Cod penal, ținând cont de prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, este de 10 ani închisoare, iar pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, este de 4 luni închisoare,

și astfel, invocând prevederile art. 79 alin. (3) Cod penal, partea apărării a

precizat că lui Bunu Nicolae îi poate fi aplicată o pedeapsă de 6 ani 8 luni

închisoare, iar în baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare.

Totodată, invocând și prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal, partea

apărării a susținut că având în vedere starea de sănătate a inculpatului, care

este imobilizat la pat și nu poate să se deplaseze de sine stătător, solicită ca

Bunu Nicolae să fie liberat de executarea pedepsei stabilite.

15 decembrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul apărării și menținută

sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, astfel just a ajuns la

concluzia că inculpatul Bunu Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), e1), g), m) Cod penal – tentativa de omor a unor

persoane, săvârșită cu premeditare, cu bună știință asupra unor minori, asupra

unor membri de familie, asupra a mai multor persoane, prin mijloace periculoase

pentru viața și sănătatea mai multor persoane, precum și infracțiunea prevăzută

de art. 290 alin. (2) Cod penal – păstrarea munițiilor fără autorizația

corespunzătoare.

Instanța de apel a precizat că judecarea cauzei în prima instanță s-a

desfășurat pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în baza cererii scrise personal de

către inculpat (f.d.221, vol.I), acceptată prin încheierea protocolară a instanței

de judecată din 12 februarie 2020.

Analizând materialele cauzei, instanța de apel a stabilit că prima instanță

a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul

urmăririi penale nefiind încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce atestă că instanța de apel nu este în drept să rețină o altă situație

de fapt, decât cea indicată în rechizitoriu și constatată de către prima instanță.

În acest context, instanța de apel a menționat că prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

3

obiectiv circumstanțele cauzei, apreciind probele administrate la faza de

urmărire penală și acceptate de inculpat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Bunu Nicolae în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 145

alin. (2) lit. a), e), e1), g), m), 290 alin. (1) Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța de

apel a indicat că infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), e1), g),

m), potrivit art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiune excepțional de gravă și

prevede pedeapsa cu închisoare de la 15 la 20 ani sau detențiune pe viață.

Infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, în conformitate cu art. 16

Cod penal, se califică ca infracțiune gravă și prevede pedeapsa cu închisoare de

la 2 la 7ani.

Circumstanțe atenuante, potrivit art. 76 Cod penal, în privința

inculpatului Bunu Nicolae, prima instanță nu a stabilit. Circumstanțe agravante,

potrivit art. 77 Cod penal, în privința inculpatului, prima instanță a constatat,

săvârșirea infracțiunii cu folosirea mijloacelor periculoase pentru viață și

sănătate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță, la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului Bunu Nicolae, a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, și analizând circumstanțele

cauzei, comportamentul inculpatului în viața socială, precum și cel de înainte și

după săvârșirea infracțiunii incriminate, a stabilit că în coraport cu fapta

comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

corijarea și reeducarea lui Bunu Nicolae este posibilă doar cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani 2 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis. În opinia instanței de apel, această

pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale.

Or, dreptul la viață reprezintă un drept fundamental al omului, care prin

importanța sa, depășește sfera interesului personal, având relevanță pentru

întreaga societate.

Astfel, reținând prevederile art. 1 CEDO, art. 24 din Constituția R.M.,

instanța de apel a precizat că Bunu Nicolae a săvârșit tentativa de omor, prin ce

se accentuează pericolul social deosebit pe care îl prezintă infracțiunea

săvârșită de către acesta, întrucât omorul reprezintă una din cele mai

intolerabile infracțiuni, fapt care explică necesitatea de a fi aplicată o pedeapsă

în corespundere cu circumstanțele de fapt stabilite.

Referitor la argumentele invocate de partea apărării, precum că

inculpatul Bunu Nicoale suferă de o boală gravă și are nevoie de îngrijiri

medicale permanente, instanța de apel a reținut că inculpatului Bunu Nicolae

în conformitate cu prevederile art. 230 Cod de executare, îi este garantat

dreptul la asistență medicală, or, persoanele condamnate la pedeapsa închisorii

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și de medicamente în volumul

stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în

4

conformitate cu legislația în vigoare.

De asemenea, instanța de apel a menționat că Bunu Nicolae în

conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3 ) Cod de executare, având nevoie

de un tratament medical specializat, este în drept să solicite transferarea

neîntârziată în instituțiile medicale specializate ale Departamentului

instituțiilor penitenciare sau în spitalele Ministerului Sănătății.

Așadar, cu referire la aplicarea prevederilor art. 95 Cod penal, instanța de

apel a precizat că faptul îmbolnăvirii inculpatului de o boală gravă urmează a fi

confirmat printr-un act de expertiză în care să fie reflectată boala gravă

respectivă și concluziile de rigoare ale expertului, ceea ce nu s-a constatat în

cadrul cercetării judecătorești, iar în acest sens nu au fost administrate careva

probe pertinente și concludente.

a invoca un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar,

solicitând casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeși instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că inculpatului Bunu Nicolae

i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră.

Astfel, partea apărării indică că inculpatul a recunoscut integral vina, iar

cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

În opinia părții apărării, la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de judecată urma să țină cont de comportamentul părții

vătămate, care a fost unul contrar normelor și principiilor vieții de familie, prin

ce l-a provocat pe Bunu Nicolae să săvârșească infracțiunea incriminată.

Mai mult, consideră că urmează a fi luate în considerație și acțiunile

inculpatului, care după detonarea grenadei, a acoperit-o cu corpul său pentru a

evita rănirea părților vătămate.

De asemenea, susține că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea

aspră în raport cu fapta săvârșită și consecințele acesteia, reiterând că

Bunu Nicolae și-a recunoscut vina, a colaborat activ cu organul de urmărire

penală, precum și cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură

penală.

În acest context, mai precizează partea apărării că în speță au fost

constatate mai multe circumstanțe atenuante în privința inculpatului, iar

careva circumstanțe agravante, nefiind stabilite.

Bunu Nicolae anterior nu a fost judecat, de la locul de trai se

caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, iar la moment soția

acestuia fiind însărcinată și nu este încadrată în câmpul muncii.

Deși recunoașterea vinovăției este o condiție obligatorie pentru aplicarea

art. 3641 Cod de procedură penală, care se absoarbe prin reducerea limitelor

pedepsei, totuși consideră partea apărării că instanțele de fond urmau să țină

cont de faptul Bunu Nicolae a recunoscut vinovăția de la faza de urmărire

5

penală, atunci când aceasta nu era o condiție obligatorie a procedurii.

Comportamentul învinuitului la faza urmăririi penale este o circumstanță

atenuantă, care urmează a fi luată în considerație la individualizarea pedepsei.

Totodată, susține că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

inculpatului Bunu Nicolae, acesta nefiind citat legal, prin ce s-a încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, menținând sentința de condamnare în privința lui

Bunu Nicolae, instanța de apel și-a argumentat soluția sub aspectul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului, și a ținut cont de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate inculpatului asupra corectării și

reeducării acestuia, menținând în privința lui Bunu Nicolae o pedeapsă

echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul nu

invocă un temei concret pentru declararea recursului din cele prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor indicate în recurs se atestă că recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Bunu Nicolae,

motive care se subscriu temeiului de casare prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când: 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

6

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Așadar, referitor la solicitarea părții apărării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde inculpatului Bunu Nicolae, Colegiul penal reține că instanța

de apel corect a constatat că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă

doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de

10 ani 2 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, just

concluzionând că această pedeapsă este una echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78

Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor excepțional de grave și grave, de faptul că infracțiunea a fost

săvârșită cu intenție, de personalitatea inculpatului, de faptul că are la

întreținere copii minori, că a săvârșit intenționat o faptă social periculoasă, iar

acțiunile acestuia premeditat fiind îndreptate asupra membrilor familiei sale,

inclusiv asupra copiilor minori, precum și de faptul că circumstanțe atenuante,

conform art. 76 Cod penal, în privința inculpatului nu s-au stabilit, iar în calitate

de circumstanță agravantă, potrivit art. 77 Cod penal, în privința lui

Bunu Nicolae, s-a constatat săvârșirea infracțiunii cu folosirea mijloacelor

periculoase pentru viață și sănătate.

Prin urmare, instanța de recurs menționează faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în considerație la

aplicarea pedepsei inculpatului de către instanțele de fond.

7

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa

aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost

respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt

neîntemeiate.

Or, lecturând textul deciziei contestate, Colegiul penal reține că instanța

de apel a expus clar toate motivele pentru care a menținut sentința primei

instanței prin care Bunu Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), e1), g), m) Cod penal, la 10 ani închisoare, și în

baza art. 290 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, iar potrivit art. 84 alin. (1)

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani 2 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Referitor la argumentele părții apărării precum că inculpatul nu a fost

citat legal la ședințele instanței de apel, iar judecarea cauzei în instanța de apel

a avut loc în lipsa acestuia, Colegiul penal reține că potrivit materialelor cauzei

penale, rezultă că instanța de apel a expediat în adresa inculpatului

Bunu Nicolae, citațiile pentru ședințele de judecată din 15 iulie 2020, ora 11:30;

16 iunie 2021, ora 10:00 și 15 decembrie 2021, ora 10:30, fapt confirmat prin

avizele de recepție (f.d.19, 76, 93, vol.II), astfel inculpatul fiind citat legal, însă

la ședințele de judecată nu s-a prezentat.

Mai mult, prin încheierea Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din

15 iulie 2020, a fost dispusă aducerea silită a inculpatului Bunu Nicolae, pentru

participare în ședința de judecată (f.d.25-26, vol.II), iar potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată din 15 decembrie 2021, instanța de apel, în

temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1), 412 alin. (5) Cod de procedură penală, a

considerat posibilă examinarea cauzei penale în absența inculpatului

Bunu Nicolae, stabilind că acesta se eschivează de a se prezenta în ședința de

judecată, iar în propriul apel nu-i vor fi încălcate drepturile, fiind reprezentat

de către apărător (f.d.115, vol.II).

În acest context, Colegiul penal consideră necesar să menționeze

prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se

ascunde de prezentarea în instanță.

Iar, conform art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, Neprezentarea

părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal constată netemeinicia argumentelor apărării

cu privire la faptul că inculpatul Bunu Nicolae nu a fost citat legal pentru

ședințele de judecată în instanța de apel, or, din materialele cauzei rezultă cert

că deși inculpatul a fost citat legal pentru ședințele de judecată, totuși acesta nu

s-a prezentat, însă a fost reprezentat de către avocatul Zagorneanu Artur.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de către avocatul Zagorneanu Artur în numele

inculpatului, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea

deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind

8

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Zagorneanu Artur în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Bunu Nicolae xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

9