1ra-897/2022 — art. 175 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 175 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-897/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-897/2022
1-20079185-01-1ra-14062022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit în componența:
președinte TOMA Nadejda
judecători CATAN Liliana
DIACONU Iurie
GUZUN Ion
BOICO Victor
a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei
Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, de către procurorul
Procuraturii de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta în cauza penală privindu-l pe
Frolov Pavel XXXXXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.07.2020 – 16.07.2021;
Instanța de apel: 10.08.2021 –15.02.2022;
Instanța de recurs: 14.06.2022 – 17.10.2022.
Asupra recursul ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 16.07.2021, Frolov
Pavel, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.175 Cod penal la 4 (patru) ani
închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare aplicată lui
Frolov Pavel a fost suspendată condiționat și i s-a stabilit o perioadă de probațiune de 4
(patru) ani.
A fost soluționată soarta corpului delict.
Pentru a se pronunța, instanța de fond, a constatat că, Frolov Pavel, în jurul
orei 01:00, aflându-se în apropierea stației alimentare XXXXXXXXX, cunoscând cu
certitudine că XXXXXXXXX nu a împlinit vârsta de 16 ani, circumstanță evidentă datorită
caracteristicilor individuale cum fizice așa și psihice, prin discuții obscene și cinice purtate
cu minorul, exprimate prin detalizare verbală cu privire la modalitățile relațiilor sexuale,
dezgolindu-și în fața victimei organul său genital, i-a propus să întrețină un raport sexual în
formă perversă, concomitent atingându-1 cu mâinile peste zonele intime ale corpului.
Acțiunile inculpatului au fost calificate de prima instanță în baza art. 175 Cod penal-
acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a
împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter
obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, precum și în alte acțiuni
cu caracter sexual.
1
Apel a declarat procurorul Natalia Livadaru, solicitând casarea sentinței în
partea individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei penale, conform ordinii stabilite pentru
prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicată lui Frolov Pavel
pedeapsa sub formă de 6 (șase) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis
În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat că :
- la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii,
instanța de fond a fost prea indulgentă, nu a luat în considerație argumentele procurorului,
precum că inculpatul ar putea săvârși noi infracțiuni, comportamentul și persoana
inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, urmare a analizei cărora este necesar de
menționat inadmisibilitatea tolerării unor astfel de fapte prin condamnarea cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei;
- aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal în privința inculpatului Frolov Pavel, este
contrară prevederilor art. 2 alin. (2) Cod Penal, care stipulează, că legea penală are drept
scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar art. 75 alin. (1) Cod Penal prevede, că,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;
- aplicarea unei astfel de pedepse neprivative de libertate diminuează acel factor de
prevenire a comiterii unor asemenea infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către
inculpat, care datorită comportamentului său este predispus de a săvârși infracțiuni. Or,
pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a
altor persoane;
- reeducarea și încadrarea inculpatului Frolov Pavel în societate urmează a fi efectuată
numai prin privarea temporară a acestuia de libertate, deoarece numai această pedeapsă
poate duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022
a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că instanța de fond la
stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu
prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează
răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Astfel, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, indiferent de faptul că nu a recunoscut
vinovăția în comiterea faptei imputate, anterior nu s-a mai aflat în conflict cu legea penală,
la locul de trai și de lucru inculpatul Frolov Pavel se caracterizează pozitiv (f.d. 66, 67), iar
la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 68-69). În conformitate cu art.
175 Cod penal fapta prevăzută de acest articol se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Prin urmare instanța de fond corect a statuat că, în privința inculpatului Frolov Pavel, pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod Penal, este echitabilă pedeapsă sub formă
de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea
executării pedepsei pe un termen de 4 ani.
Ca urmare, instanța de apel nu a reținut alegațiile procurorului privind
inadmisibilitatea aplicării în privința lui Frolov Pavel a prevederilor art. 90 Cod penal și
solicitarea aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani închisoare
cu executare pedepsei în penitenciar tip semiînchis, deoarece la stabilirea măsurii și mărimii
pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de
pedeapsă, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii
2
săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea
(este caracterizat pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a comis
pentru prima dată o infracțiune, are loc de muncă, careva acțiuni agresive din partea
acestuia nu au fost, precum și nici nu a fost observat în companii de persoane suspecte.) de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel aplicându-i o pedeapsă
legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă de închisoare
cu suspendare, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără acordul
organului competent.
De rând cu cele menționate, instanța de apel a respins argumentele procurorului cu
privire la blândețea pedepsei, or, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța
inferioară, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale
prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea luând în
considerație gravitatea infracțiunii comise și urmările acesteia nu va asigura realizarea
scopului pedepsei penale și nu ar contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului cât și altor persoane.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru
infracțiunea săvârșită, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75
Cod penal.
Recurs ordinar declară procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,
Djulieta Devder, care invocând prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.
6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei, cu
remiterea cauzei la rejudecare, în această parte, în instanța de apel , în alt complet de
judecată
În motivarea recursului, titularul indică că:
- instanțele de judecată nu au ținut cont la individualizarea pedepsei de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, or
prin acțiunile sale inculpatul a atentat: la inviolabilitatea sexuală a unui minor, iar
infracțiunile privind viață sexuală sunt infracțiuni contra persoanei, de aceea, aceste
infracțiuni au o profundă semnificație antisocială, care generează repercusiuni deosebit de
dăunătoare pe plan social, periclitând desfășurarea normală a vieții sexuale a persoanelor;
- în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu
suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație personalitatea
vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de scopul, motivele, rolul
vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,în timpul și după
săvârșirea acesteia. În acest caz instanța este obligată să indice care anume circumstanțe ale
cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele
servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal.
Judecând recursul ordinar pe baza materialelor din dosarul cauzei și motivelor
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat, din considerentele ce urmează.
Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că, instanța de recurs examinează
cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza
temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
doar în cazurile stipulate în acest articol.
Prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală stipulează că
judecând recursul, instanța de recurs menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost
greșit admis.
3
În concordanță cu prevederile din art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
Din analiza textelor de lege precitate, se conchide că instanța de recurs poate să
intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată
comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate. Or,
rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în
înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de judecare
a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul
reparator.
Reieșind din conținutul cererii de recurs declarat de către partea acuzării, se atestă, că
recurentul invocă în calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de
procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de recurent,
Colegiul Penal lărgit constată că erorile invocate nu se confirmă.
Astfel, făcând trimitere la alegațiile invocate în recursul declarat de către acuzare,
instanța de recurs constată că acesta se bazează pe dezacordul cu individualizarea pedepsei
penale, în partea aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 90
Cod penal), aplicată de prima instanță și menținută de către cea de apel.
De asemenea, analizând textual cererea de recurs în paralel cu cererea de apel a
acuzării, Colegiul constată că acestea sunt identice după conținut, adică partea critică
aceleași chestiuni, asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat prin decizia adoptată.
Respectiv, având în vedere că argumentele recurentului au fost deja analizate minuțios
și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există circumstanțe substanțiale
și convingătoare, care să justifice ingerința instanței supreme în hotărârea instanței de apel,
Colegiul consideră cererea de recurs inadmisibilă.
Cu titlul de principiu, se relevă că, una din condițiile guvernante la adoptarea hotărârii
judecătorești legale este respectarea garanțiilor procesului echitabil, ceea ce, la caz, a fost
îndeplinit întocmai de către instanțele inferioare.
Mai mult, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul
care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei
penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a
Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Colegiul lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care
este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare
persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de
aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,
ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui
4
vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață
ale familiei acestuia, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții
generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.
La acest capitol, Colegiul, analizând motivele și argumentele care au determinat
instanța de apel de a menține soluția primei instanțe, ajunge la concluzia că în temei legal s-
a considerat că cele reținute de prima instanță referitoare la oportunitatea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal sunt întemeiate, întrucât acestea înglobează toate
circumstanțele cauzei, luându-se în considerație cele menționate supra.
Totodată recurentul indică că concluziile instanței de apel în partea individualizării
pedepsei stabilite lui Frolov Pavel sunt greșite și neconforme scopului legii penale și
principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, fapt ce denotă că decizia
adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepsei contravine normelor
enunțate supra, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă individualizată contrar
prevederilor legale, eroare de drept care poate fi reparată, doar prin casarea parțială a
decizie. Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin
hotărârea emisă a examinat toate aspectele esențiale invocate de către părți și în soluția
pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat, din care considerente instanța de recurs
ordinar nu identifică temeiuri de a interveni în decizia atacată.
Aici este de menționat si faptul că recurentul nu a prezentat la acest capitol careva
probe, pentru a interveni în soluțiile instanțelor de fond,or Frolov Pavel este pentru prima
dată pe banca de acuzare, neavând antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de
trai, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru.
În consecință, ținând cont de aceste împrejurări și având în vedere atât principiul
prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, Colegiul penal ajunge la concluzia că decizia recurată este una legală, întemeiată și
motivată în partea ce ține de aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată pe un termen
de probă de 4 (patru) ani în privința lui Frolov Pavel, deoarece careva interdicții la aplicarea
art. 90 Cod penal instanța de recurs nu a stabilit.
Așadar, instanța de recurs reține, că pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă,
la numirea căreia s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, lipsa circumstanțelor atenuante cât
și celor agravante, de personalitatea acestuia, comportamentul până la și după săvârșirea
infracțiunii, astfel încât pedeapsa corespunde prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.
De altfel prevederile menționate au fost invocate și de către recurent, precum ca aceste au
fost aplicate de către instanța de apel neconform scopului legii penale și principiului
individualizării răspunderii și pedepsei penale, pe care Colegiul penal lărgit nu le susține și
consideră întemeiată concluzia primei instanțe, susținută just și de cea de apel, în privința lui
Frolov Pavel.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră, că argumentele invocate de
procuror poartă un caracter subiectiv și formal, acestea fiind obiectul judecării în instanța de
apel, concluzia fiind una legală, întemeiată și absolut motivată, și decizia instanței de apel
corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, iar instanța de apel corect
s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat, motivare pe care instanța de recurs o
acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO (hotărârea
Garcia Ruiz versus Spania.
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat temeinicia motivelor și erorilor de
drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
5
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi
menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal lărgit
d e c i d e:
Respinge recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de circumscripție
Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău
din 15 februarie 2022 în cauza penală privindu-l pe Frolov Pavel XXXXXXXXXX, cu
menținerea hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă pronunțată integral la 17 noiembrie 2022.
Președinte TOMA Nadejda
Judecători CATAN Liliana
DIACONU Iurie
GUZUN Ion
BOICO Victor
6