1ra-838/2022 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-838/2022 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-838/2022

1-18124100-01-1ra-30052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

Galina STRATULAT

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și de inculpații

Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2021, în

cauza penală privindu-i pe

FLOREA Vladimir Xxxxxx născut

la xx xxxxxxxx xxxxx originar și domiciliat în

mun. Xxxxxx, or. Xxxxxx, str. Xxxxxx Xxxxx xx;

DUMENCO Vitalii Xxxxxx născut

la xx xxxxxx xxxxx, originar din r-nul Xxxxxx, s.

Xxxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxxxx, str.

Xxxxxx Xxxxxx x;

GHINDA Elena Xxxxxx născută la

xx xxxxx xxxx, originară și domiciliată în mun.

Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.01.2018 – 25.10.2018;

Instanța de apel: 26.12.2018 – 06.02.2019;

04.06.2020 – 25.11.2021;

Instanța de recurs:22.10.2019 – 11.02.2020;

30.05.2022 – 17.10.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

1

Florea Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Dumenco Vitalii a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei aplicate a fost

adăugat prin cumul parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 04 iunie 2018, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Ghinda Elena a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia în

temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

De asemenea, prin sentință s-a soluționat și soarta corpurilor delicte.

Dumenco Vitalii și Ghinda Elena sunt învinuiți de organul de urmărire penală că

la 23 decembrie 2017, aproximativ la ora 15:30, în urma înțelegerii prealabile,

acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane prin orice metodă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa de locuit

amplasată pe adresa mun. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxxx x, acționând cu intenție

directă, au aplicat balonașul cu gaze lacrimogene de marca „PFEFFER KO fog” în

fața lui Boțan Nicolae, după care au început să-l caute prin buzunare.

În continuarea faptelor sale criminale, deoarece victima s-a împotrivit

acțiunilor ilegale întreprinse față de ea, Florea Vladimir din nou l-a stropit pe

Boțan Nicolae cu gaze lacrimogene în regiunea ochilor și, împreună cu Ghinda

Elena și Dumenco Vitalii, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii peste cap și cu

picioarele în spate, după care au sustras în mod deschis de la acesta un telefon

mobil de model „Samsung Grand Prime" de culoare albă în care se afla cartela

SIM 061064753, în valoare de 5 000 de lei, bani în sumă de 1 800 de lei și căciula

în valoare de 50 lei, l-au scos ulterior din casa vizată supra și l-au lăsat în stradă,

unde a și fost depistat de trecători, cauzându-i astfel părții vătămate Boțan Nicolae

o daună fizică și materială în proporții considerabile, în sumă totală de 6 850 de lei.

Prima instanță a indicat că acțiunile lui Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și

Ghinda Elena au fost calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 45,

188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de mai multe persoane,

cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în

2

proporții considerabile.

Prima instanță a recalificat acțiunile inculpaților Florea Vladimir, Dumenco

Vitalii și Ghinda Elena în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ca jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, Aurelia

Guțu, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Florea

Vladimir, Ghinda Elena, Dumenco Vitalii să fie recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și în baza

acestui articol să-i fie stabilită lui Florea Vladimir pedeapsa de 10 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, lui Dumenco Vitalii pedeapsa de 10 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și conform art. 84 alin. (4)

Cod penal, să fie adăugată parțial, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 04 iunie 2018, cu stabilirea pedepsei definitive de 10 ani și 3 luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar Elenei Ghinda, să-i fie

aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

pentru femei.

În argumentarea apelului, a invocat că:

- instanța a ajuns la concluzia greșită precum că Florea Vladimir, Dumenco

Vitalii și Ghinda Elena au comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b),

e) și f) Cod penal, or această calificare nu conține ca semn calificativ al infracțiunii

de jaf „aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă”, dar acest semn

calificativ se atribuie numai infracțiunii de tâlhărie, după cum au fost calificate

acțiunile inculpaților de către partea acuzării;

- instanța a ignorant că la comiterea infracțiunii Florea Vladimir a aplicat

față de Boțan Nicolae balonașul cu gaze lacrimogene, care se atribuie la categoria

altor obiecte folosite în calitate de armă și a creat un pericol real pentru viața sau

sănătatea părții vătămate;

- deși la etapa urmăririi penale nu a fost efectuată expertiză judiciară

medico-legală a lui Boțan Nicolae pentru stabilirea gradului leziunilor corporale

cauzate, însă conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din

28.06.2004, cu modificările ulterioare din 22.12.2014, sub incidența noțiunii

„violența periculoasă pentru viață și sănătate” nimeresc și cazurile când acțiunile

violente nu provoacă vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a

sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele creează un pericol real pentru

viață și sănătate;

- acțiunile inculpaților au avut un caracter de atac tâlhăresc, fiind orientate

3

spre a exclude posibilitatea părții vătămate de a se apăra și astfel s-a facilitat

sustragerea bunurilor.

3.2. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpaților Florea Vladimir,

Dumenco Vitalii, Ghinda Elena, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpaților.

În argumentarea apelurilor, a invocat că:

- inculpații au fost privați de dreptul de a solicita examinarea cauzei în

procedura simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, ce

le-ar fi asigurat o pedeapsă mai blândă, motiv pentru care aceștia urmau a fi

achitați;

- instanța a conchis greșit de a respinge demersul de aplicare a prevederilor

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală or, condițiile precare de detenție se

confirmă prin declarațiile inculpaților și prin constatările avocatului poporului în

raportul pentru anul 2017;

- inculpații au declarat că Boțan Nicolae s-a năpustit asupra inculpatei

Ghinda Elena, iar aceasta a strigat după ajutor, motiv pentru care, crezând că Boțan

Nicolae intenționează să o violeze pe Ghinda Elena, Florea Vladimir a reacționat și

a aplicat spray-ul lacrimogen și l-a scos cu forța din casă, fără a-i lua banii,

portmoneul sau telefonul;

- nu se întrunesc nici elementele infracțiunii de jaf, în varianta calificată de

către prima instanță, nefiind stabilit cu certitudine suma de bani sustrasă;

- polițiștii nu pot fi martori, deoarece nu au văzut momentul comiterii

infracțiunii, prețul de 5000 de lei pentru telefonul de model „Samsung”, nu este

unul real, la fel ca și prețul căciulii de 50 de lei.

3.3. Inculpatul Dumenco Vitalii, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei, invocând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, iar învinuirea este întemeiată doar pe declarațiile părții vătămate și ale

polițiștilor.

2019, au fost respinse apelurile ca fiind nefondate și menținută sentința fără

modificări.

recursuri ordinare de către:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție, Chișinău, Harti Vladislav,

care a indicat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.2. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpaților Florea Vladimir,

Dumenco Vitalii, Ghinda Elena, care fără a indica vreun temei de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința inculpaților.

4

5.3. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatei Ghinda Elena, care a

indicat temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, solicitând casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei Ghinda Elena de sub

învinuirea înaintată, precum și constatarea condițiilor inumane de detenție în

Penitenciarul 13.

5.4. Inculpatul Dumenco Vitalii, care fără a indica vreun temei de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței

primei instanțe și decizia instanței de apel, cu eliberarea sa de pedeapsa stabilită.

5.5. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Dumenco Vitalii, care

fără a indica nici un temei de recurs, a invocat că inculpatul Dumenco Vitalii a fost

deținut începând cu 26.12.2017, în condiții inumane și degradante, din care motive

consideră că în privința inculpatului Dumenco Vitalii urmau a fi aplicate

prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

5.6. La recursul ordinar declarat de procuror, în conformitate cu prevederile

art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul

Tampei Tatiana în numele inculpaților Florea Vladimir, Dumenco Vitalii, Ghinda

Elena, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

februarie 2020, s-a dispus admiterea recursurilor ordinare declarate, cu casarea

totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor din

recursurile declarate, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel a admis

erorile prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

respingerii solicitării de aplicare a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală și eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, din următoarele

considerente.

Colegiul penal lărgit, a constatat că la adoptarea soluției în speța dată,

instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont pe deplin de toate circumstanțele

cauzei și au adoptat soluția pripită de recalificare a acțiunilor inculpaților din

prevederile art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit a atestat că, deși în fapta

constatată de prima instanță (f.d. 188, vol. III), menținută de instanța de apel, sunt

indicate asemenea circumstanțe de comitere a faptei infracționale de către

inculpații Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena, cum ar fi: "[...]

acționând cu intenție directă, au aplicat balonașul de gaze lacrimogene de marca

5

"PFEFFER KO fog" în fața lui Boțan Nicolae, după care au început să-l caute

prin buzunare. În continuarea faptelor sale criminale, deoarece victima s-a

împotrivit acțiunilor ilegale întreprinse față de ea, Florea Vladimir din nou l-a

stropit pe Boțan Nicolae cu gaze lacrimogene în regiunea ochilor și împreună cu

Ghinda Elena și Dumenco Vitalii, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii peste

cap și cu picioarele în spate, după care au sustras în mod deschis de la acesta

[...]", ambele instanțe ierarhic inferioare au interpretat eronat, fără o motivare clară

evenimentele derulate și au încadrat acțiunile inculpaților în infracțiunea de jaf, în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, adică, sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

În acest context, Colegiul penal lărgit a atestat că, la calificarea faptei, în

prezenta speță, ambele instanțe de judecată, contrar prevederilor art. 113 Cod

penal, au lăsat fără calificare, semnele faptei prejudiciabile, manifestate prin

aplicarea balonașului de gaze lacrimogene în privința victimei Boțan Nicolae,

precum și aplicarea de către inculpați asupra acestuia a multiplelor lovituri cu

pumnii peste cap și cu picioarele peste spate. Aceste semne ale faptei prejudiciabile

constatate, evident exced componența de infracțiune a jafului, incriminată în art.

187 Cod penal, or la comiterea infracțiunii de jaf, este exclusă aplicarea altor

obiecte în calitate de arme, precum și sustragerea deschisă poate fi însoțită doar de

o violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei.

La acest aspect, Colegiul penal lărgit a notat că la calificarea acțiunilor

făptuitorului în baza art.188 alin. (2) lit. e) Cod penal, conform doctrinei dreptului

penal, sub noțiunea de „alte obiecte folosite în calitate de armă” se au în vedere

obiectele cu care victimei i s-au cauzat, sau putea să i se cauzeze vătămări

periculoase pentru viață ori sănătate (cuțite, inclusiv de bucătărie, bricuri, topoare,

răngi și a.m.d.), precum și obiecte destinate pentru dezorientarea temporară a

victimei, cum ar fi revolvere, balonașe și alte dispozitive cu gaze toxice

neutralizante.

Totodată, s-a atras atenția că deși la faza urmăririi penale nu a fost efectuată

expertiza judiciară medico - legală a lui Boțan Nicolae pentru stabilirea gradului

leziunilor corporale cauzate, după cum au motivat instanțele ierarhic inferioare,

acestea au omis să ia în considerare că sub incidența noțiunii „violența periculoasă

pentru viață și sănătate” nimeresc și cazurile când acțiunile violente nu provoacă

vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății acesteia, însă

datorită caracterului lor, (în speță, aplicarea balonașului de gaze lacrimogene

pentru înfrângerea rezistenței victimei, urmată de aplicarea a multiplelor lovituri cu

pumnii peste cap și cu picioarele în spate), ele creează un pericol real pentru viață

și sănătate.

Astfel, Colegiul penal lărgit a menționat că deși acțiunile violente pot să nu

6

provoace nici moartea victimei, nici vătămarea medie sau ușoară a integrității

corporale sau a sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele pot crea un

pericol real pentru viață și sănătate.

În acest sens, prin prisma celor invocate, Colegiul penal lărgit a considerat că

instanțele ierarhic inferioare urmau să verifice la etapa soluționării încadrării

juridice a faptei comise de către inculpați prezența circumstanțelor invocate,

precum și să le coroboreze eficient și obiectiv cu componența de infracțiune

incriminată în prevederile art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în vederea

adoptării soluției juridice corecte în prezenta speță.

De asemenea, Colegiul penal lărgit a statuat că, instanța de apel contrar

cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală s-a pronunțat evaziv, fără o

motivare clară și obiectivă asupra motivului invocat în apel de partea apărării, prin

care a criticat soluția primei instanțe de a respinge demersul de aplicare a

prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală.

2021, au fost respinse apelurile ca fiind nefondate și menținută sentința fără

modificări.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că, prima instanță a

conchis corect că, acțiunile inculpaților Florea Vladimir, Ghinda Elena și Dumenco

Vitalii se încadrează juridic ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit.

b), e) și f) Cod penal, jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile", în

circumstanțele în care, Florea Vladimir, împreună cu Dumenco Vitalii și Ghinda

Elena, la 23.12.2017, aproximativ la ora 15:30, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa de locuit amplasată pe adresa

mun. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxxx x, acționând cu intenție directă, Florea Vladimir a

aplicat balonașul cu gaze lacrimogene de model „Pfeffer Ko fog" în fața lui Boțan

Nicolae și i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii peste cap și cu picioarele în

spate, după care au sustras în mod deschis de la acesta un telefon mobil de model

„Samsung Grand Prime" de culoare albă în care se află cartela SIM 061064753,

cu valoarea de 5 000 de lei, suma de 1 800 de lei și căciula cu valoarea de 50 de

lei, scoțându-l ulterior din casă și lăsându-l în stradă, unde Boțan Nicolae a fost

depistat de către trecători, cauzându-i astfel părții vătămate Boțan Nicolae o

daună în proporții considerabile în sumă totală de 6 850 lei.

Deși inculpații Florea Vladimir, Ghinda Elena și Dumenco Vitalii nu și-au

recunoscut vina în privința comiterii infracțiunii imputate, vinovăția acestora în

privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.187, alin.(2), lit. b), e) și f) Cod

penal este demonstrată pe deplin prin totalitatea de probe acumulate la cauza

7

penală, corect apreciate respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și anume: declarațiile

părții vătămate Boțan Nicolae; declarațiile martorilor Cereni Ruslan, Preda Vasile;

plângerea lui Boțan Nicolae din 23.12.2017; procesul - verbal de cercetare la fața

locului din 23.12.2017; procesul - verbal de examinare a obiectului din 24.12.2017;

procesul - verbal de examinare a obiectului din 24.12.2017; proces - verbal de

percheziție corporală din 23.12.2017 a lui Florea Vladimir, conform căruia, la

23.12.207, ora 19:10, în cadrul bir. nr. 11 al Inspectoratului de Poliție Botanica al

DP mun. Chișinău, de la Florea Vladimir a fost ridicat, inter alia, un balonaș cu

gaze lacrimogene de model „Pfeffer Ko fog”; proces - verbal de examinare a

obiectului din 26.12.2017.

Astfel, reieșind din probele cercetate supra, Colegiul penal a conchis că,

inculpații Florea Vladimir, Ghinda Elena și Dumenco Vitalii sunt vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.187, alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal, adică

jaful, după semele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile", contrar

calificării juridice din rechizitoriu - în baza art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal, adică tâlhăria, după semnele calificative „atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de mai multe persoane, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile".

Colegiul a reținut că, învinuirea înaintată inculpaților în rechizitoriu conține

și sintagma „art. 45 Cod penal", de rând cu cea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit.

b), e) și f) Cod penal, însă acțiunile autorilor urmează a fi calificate în baza

normelor din Partea specială a Codului penal, iar acțiunile celorlalți coparticipanți

cu referire la art. 42 alin. (3), (4) sau (5) Cod penal, iar în prezenta cauză,

procurorul nu a indicat la calificare cum s-a manifestat participația complexă.

Colegiul penal a concluzionat că, prima instanță a conchis corect că acțiunile

inculpaților Florea Vladimir, Ghinda Elena și Dumenco Vitalii nu au fost însoțite

de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea părții vătămate Boțan Nicolae și

inculpații nu au folosit alte obiecte folosite în calitate de armă, acțiunile acestora

constituind infracțiunea prevăzută de art. 187, alin. (2), lit. b), e) și f) Cod penal.

În acest context, Colegiul a statuat că sustragerea, săvârșită în scop

acaparator, atentează nemijlocit asupra bunurilor mobile ale persoanei, iar în mod

adiacent, la viața și sănătatea persoanei.

În speță, în pofida faptului că, la materialele cauzei penale lipsește un raport

de expertiză medico - legală prin care s-ar fi constatat faptul influenței asupra

sănătății sau vieții părții vătămate Boțan Nicolae, totuși aplicarea balonașului cu

8

gaze lacrimogene nu a fost negată de către inculpații Florea Vladimir și Ghinda

Elena.

În sensul vizat, Colegiul a considerat că, aplicarea gazelor lacrimogene în

ochi influențează o perioadă scurtă de timp starea sănătății persoanei, dar are

predominant un caracter de dezorientare, nu de traumatizare, or gradul de influență

asupra sănătății persoanei nu poate fi constatat cu certitudine. Mai mult, în

prezenta cauză, organul de urmărire penală nici nu a efectuat o expertiză în acest

sens și mai mult, nici nu a stabilit compoziția chimică a gazului paralizant prin

redarea textului imprimat de producător pe container (balonaș), pentru a stabili

modul în care compușii acestuia acționează și pentru cât timp.

Declarațiile părții vătămate Boțan Nicolae confirmă că, după ce a fost stropit

în ochi cu balonașul cu gaze, mai multe persoane i-au aplicat lovituri, persoane

care discutau între ele, prin urmare, rezultă că, inculpații au acționat de comun

acord, realizând latura obiectivă a infracțiunii de jaf prin acțiuni de aplicare a forței

fizice, lovituri cu pumnii peste cap și cu picioarele în spate, aplicare a balonului cu

gaze lacrimogene.

Colegiul a reținut că, lipsa unui raport de expertiză judiciară medico - legală

nu permite de a constata caracterul și gravitatea vătămării corporale și faptul

suportării leziunilor corporale de către partea vătămată Boțan Nicolae, contrar

prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, conform căruia,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

În acest context, instanța de apel a reținut că, prima instanță a conchis corect

că, dat fiind faptul că, jaful se deosebește de atacul tâlhăresc, printre altele, prin

forma violenței aplicate, instanța de judecată nu poate constata cu certitudine că, la

23.12.2017 s-a purces la aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, iar aplicarea balonului cu gaze lacrimogene, deși este trecută la

categoria „alte obiecte folosite în calitate de armă", nu indică automat la atribuirea

violenței la categoria celei periculoase pentru viață și sănătate, fiind necesar a se

lua în calcul nu atât percepția subiectivă a victimei asupra celor comise, cât mai

ales orientarea intenției făptuitorului.

Astfel, dat fiind că, incertitudinile legate de calificare trebuie tratate în

folosul făptuitorului, cele comise nu pot fi calificate ca tâlhărie. Totodată, dat fiind

că, nu a fost posibil de constatat cu certitudine categoria violenței aplicate în

privința părții vătămate, dar considerând fără nici un dubiu că, partea vătămată a

suportat durere fizică în rezultatul unor acțiuni care nu i-au creat pericol pentru

viață și sănătate, respectiv, aceste acțiuni se atribuie la categoria violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea victimei.

Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele invocate în cererea

de apel de către acuzatorul de stat, precum că, instanța a ajuns la concluzia greșită

precum că, Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena au comis

9

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal și că, Florea

Vladimir a aplicat față de Boțan Nicolae balonașul cu gaze lacrimogene, care se

atribuie la categoria altor obiecte folosite în calitate de armă și a creat un pericol

real pentru viața sau sănătatea părții vătămate or, balonașul cu gaze lacrimogene, în

privința căruia nu a fost efectuată o expertiză specializată privind natura

conținutului acestuia, nu poate fi apreciat ca fiind „alt obiect folosit în calitate de

armă”, iar lipsa unei expertize privind aprecierea vătămărilor, în lipsa unor alte

probe, convinge instanța că violența aplicată de către inculpați nu a fost una

periculoasă pentru viața și sănătatea lui Boțan Nicolae.

De asemenea, contrar argumentelor invocate în cererea de apel de către

acuzatorul de stat, însuși organul de urmărire penală nu a stabilit prin probe gradul

prejudiciabil al acțiunilor inculpaților ca fiind anume „violența periculoasă pentru

viață și sănătate”, or acesta nu a dispus efectuarea unei expertize privind aprecierea

vătămărilor, și nici pentru stabilirea substanței conținute în „balonașul cu gaze

lacrimogene", fapt care nu susține în nici un fel alegația că acțiunile inculpaților ar

fi creat un pericol real pentru viață și sănătate.

Astfel, Colegiul penal a reținut că, aplicarea gazelor lacrimogene în ochi

influențează o perioadă scurtă de timp starea sănătății persoanei, dar are

predominant un caracter de dezorientare, nu de traumatizare, or gradul de influență

asupra sănătății persoanei nu poate fi constatat cu certitudine.

Colegiul penal a reținut că, în fața primei instanțe, iar ulterior și în cererile

de apel, inculpații au invocat aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală.

În acest context, Colegiul penal a notat că, la materialele cauzei nu se

conține careva raport eliberat de administrația instituției penitenciare care să

confirme cele invocate de către partea apărării, or, atât avocatul cât și inculpații

sunt în drept să se adreseze Judecătoriei din raza locului de detenție o cerere

privind constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție în privința

inculpaților, prevăzute de art. 3 CEDO și reducerea din pedeapsa stabilită.

Cu referire la argumentele invocate în apelul suplimentar declarat de către

avocat în interesele inculpaților, și anume că instanța urma să-i achite pe inculpați,

deoarece aceștia a fost privați de dreptul de a solicita examinarea cauzei în baza

probelor de la urmărirea penală, fapt care le-ar fi garantat o pedeapsă mai blândă,

Colegiul a reiterat că potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, judecata se face în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul

recunoaște faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, iar în speță, inculpații

nu și-au recunoscut vina în privința infracțiunii imputate - prevăzute de art. 45, 188

alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, iar ulterior, instanța de fond a reîncadrat acțiunile

acestora în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Colegiul consideră neîntemeiat și argumentul invocat în apelul suplimentar

declarat de către avocat în interesele inculpaților, precum că, de facto, Boțan

10

Nicolae s-a năpustit asupra inculpatei Ghinda Elena, i-a rupt hainele, încercând să

o dezbrace, iar Florea Vladimir, crezând că, este vorba de un viol, a reacționat și a

aplicat spray-ul lacrimogen și l-a scos pe Boțan Nicolae cu forța din casă, fără a-i

lua banii, portmoneul sau telefonul or, la cercetarea la fața locului nu s-a stabilit că

hainele inculpatei ar fi fost rupte, iar martorii au văzut cum Ghinda Elena a

încercat să se debaraseze de portmoneul și telefonul părții vătămate.

Cu referire la alegațiile apelanților precum că instanța de fond a conchis

greșit de a respinge demersul de aplicare a prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de

procedură penală, deoarece condițiile precare de detenție se confirmă prin

declarațiile inculpaților și prin constatările Avocatului poporului în raportul pentru

anul 2017, Colegiul penal a reținut că ombudsmanul nu a analizat anume condițiile

de detenție ale inculpaților, în celulele în care aceștia au fost deținuți și în

perioadele invocate.

Privitor la argumentul apelanților precum că, polițiștii nu pot fi martori,

deoarece nu au văzut momentul comiterii infracțiunii, Colegiul a menționat că

polițiștii au efectuat cercetarea la fața locului și au intrat în contact cu partea

vătămată și cu inculpații imediat după comiterea infracțiunii și mai mult, aceștia au

văzut cum Ghinda Elena a încercat să se debaraseze de portmoneul și telefonul

părții vătămate.

Cu referire la argumentul apelanților precum că, nu se întrunesc elementele

infracțiunii de jaf, nefiind stabilită cu certitudine suma de bani sustrasă, că prețul

de 5 000 de lei pentru telefonul de model „Samsung" nu este unul real, la fel ca și

prețul căciulii de 50 de lei, Colegiul a menționat că apelanții nu au prezentat probe

care să demonstreze contrariul, iar instanța le apreciază pe cele administrate la

dosar, iar în speță, valoarea prejudiciului a fost stabilită reieșind din declarațiile

părții vătămate.

ordinare de către:

8.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin

care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicită casarea totală a

deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului, indică următoarele argumente:

- decizia instanței de apel, este neîntemeiată și pasibilă a fi casată, deoarece

este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală;

- s-a admis o eroare gravă, deoarece nu este indicat nici un motiv plauzibil ce

ar combate sau care ar indica că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal;

11

- analizând probele administrate și cercetate pe caz, s-a stabilit cu certitudine

că nu sunt prezente dubii în probarea învinuirii, motivarea instanței de apel

reprezintă doar niște versiuni din oficiu înaintate de către instanță în favoarea

inculpatului, care nu au nici un suport probatoriu;

- instanța de fond și instanța de apel au ajuns la concluzia greșită precum că,

Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena au comis infracțiunea prevăzută

de art.187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, deoarece această calificare nu conține

ca semnul calificativ al infracțiunii de jaf „aplicarea altor obiecte folosite în

calitate de armă", dar acest semn calificativ se atribuie numai infracțiunii de

tâlhărie, cum au fost calificate acțiunile inculpaților de către acuzare;

- instanțele inferioare au ignorant că, la comiterea infracțiunii, Florea

Vladimir a aplicat față de Boțan Nicolae balonașul cu gaze lacrimogene, care se

atribuie la categoria altor obiecte folosite în calitate de armă și a creat un pericol

real pentru viața sau sănătatea părții vătămate;

- deși la etapa urmăririi penale nu a fost efectuată expertiza judiciară medico -

legală a lui Boțan Nicolae pentru stabilirea gradului leziunilor corporale cauzate,

potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară

în procesele penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004, cu

modificările ulterioare din 22.12.2014, sub incidența noțiunii „violența periculoasă

pentru viață și sănătate" nimeresc și cazurile când acțiunile violente nu provoacă

vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății acesteia, totuși,

datorită caracterului lor, ele creează un pericol real pentru viață și sănătate;

- făcând referire la HP CSJ din 09.11.1998 cu privire la practica judiciară în

cauzele penale despre purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea,

comercializarea, sustragerea armelor de foc, a munițiilor sau a substanțelor

explosive, păstrarea neglijentă a armelor de foc și a munițiilor, instanța a ignorat

faptul, că la comiterea infracțiunii incriminate inculpatul Florea Vladimir a aplicat

față de partea vătămată cet. Boțan Nicolae, balonașul cu gaze lacrimogene de

marca "PFEFFER KO fog", care se atribuie la categoria altor obiecte folosite în

calitate de armă și a creat un pericol real pentru viața sau sănătatea părții vătămate;

- potrivit pct. 10 HP CSJ cu privire la practica judiciară în procesele penale

despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004 cu modificările ulterioare

adoptate prin HP CSJ nr. 12 din 22.12.2014. sub „alte obiecte folosite în calitate de

armă” se au în vedere obiectele cu care victimei i s-au cauzat, sau putea să i se

cauzeze vătămări periculoase pentru viață ori sănătate (cuțite, inclusiv de bucătărie,

bricuri, topoare, răngi și altele, precum și obiecte destinate pentru dezorientarea

temporară a victimei, cum ar fi revolvere, balonașe și alte dispozitive cu gaze

toxice neutralizante”;

- art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cum instanța a calificat acțiunile

inculpaților cet. Florea Vladimir, cet. Dumenco Vitalii, cet. Ghinda Elena, nu

conține ca semnul calificativ al infracțiunii de jaf – „aplicarea altor obiecte

12

folosite în calitate de armă". Acest semn calificativ se atribuie numai infracțiunii

de tâlhărie, cum au fost calificate acțiunile inculpaților de către partea acuzării,

adică art. 45, 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod Penal;

- potrivit Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul armelor și al munițiilor

cu destinație civilă, art. 2 stipulează, că spray cu gaze lacrimogene sau iritante este

un mijloc special de autoapărare conținând gaz lichefiat cu proprietatea de iritare

sau de paralizare temporară, la caz, balonașul cu gaze lacrimogene de marca

"PFEFFER KO fog" a fost folosit de către Florea Vladimir nu în scopul de

autoapărare, dar ca un alt obiect folosit în calitate de armă în scopul dezorientării

părții vătămate, cauzării unei daune a sănătății cet. Boțan Nicolae, deoarece

permanent îi curgea lacrimi, avea dureri puternice în ochi, nu vedea nimic. La

momentul dat partea vătămată era lipsită de posibilitate de a se apăra și era absolut

dezorientată;

- deși expertiză judiciară medico-legală a cet. Boțan Nicolae Ilie pentru

stabilirea gradului leziunilor corporale cauzate, nu a fost efectuată la etapa

urmăririi penale, conform HP CSJ cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004 cu modificările

ulterioare adoptate prin HP CSJ nr. 12 din 22.12.2014 sub incidența noțiunii

„violență periculoasă pentru viață si sănătate” nimeresc și cazurile, când acțiuni

violente pot să nu provoace vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau

a sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele creează un pericol real

pentru viață si sănătate;

- instanța de fond și cea de apel, la emiterea sentinței și deciziei s-au bazat pe

faptul că lipsește raportul de expertiza medico-legală a cet. Boțan Nicolae, fară a

lua în considerație toate circumstanțele cauzei: caracterul acțiunilor inculpaților,

obiectul cu care infractorul a acționat și anume a stropit cu gaze lacrimogene pe

partea vătămată, scopul aplicării balonașului cu gaze lacrimogene de marca

"PFEFFER KO fog", care a fost cercetat în cadrul ședinței judiciare, numărul

infractorilor (trei persoane) raportat la numărul victimelor (o persoană), forța fizică

a făptuitorilor raportată la forța fizică a victimei, acțiuni care au avut caracter a

unui atac tâlhăresc, fiind îndreptate la aducerea părții vătămate în stare de

imposibilitate de a se apăra și ușurarea posibilității de a sustrage bunurile de la cet.

Boțan Nicolae. La fel, nimeni din inculpați nu neagă faptul că, Florea Vladimir l-a

stropit pe Boțan Nicolae cu gaze lacrimogene;

- soluția de menținere a sentinței a fost deja casată anterior de Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție, prin decizia din 11 februarie 2020, însă instanța

de apel, rejudecând cauza a ignorat în totalitate indicațiile instanței ierarhic

superioare.

8.2. Inculpații Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena prin care,

invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 13) Cod de procedură

penală, că, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și a intervenit o lege

13

penală mai favorabilă, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, sau de încetare a

procesului penal în legătură cu aplicarea Legii cu privire la amnistie.

În motivarea recursului, indică următoarele argumente:

- instanța de apel nu a respectat indicațiile din decizia Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2020, nu a verificat probele și

încadrarea juridică corectă a tuturor semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art. 187 Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate de inculpați

referitor la motivul conflictului;

- probele din dosar nu confirmă declarațiile părții vătămate care spune că ar

fi avut bani în portmoneu, iar conform procesului verbal de cercetare a domiciliului

nu s-au găsit în casă bani. Potrivit procesului-verbal de percheziție corporală a

inculpaților, la fel nu s-a găsit și nu s-a ridicat de la ei bani. Prin urmare banii de

care ar fi fost deposedată partea vătămată nu au fost depistați;

- martorul Cernei Ruslan a declarat că partea vătămată ar fi fost în stare de

ebrietate. Prin urmare, declarațiile părții vătămate din 23.12.2017 sunt dubioase și

ilegale;

- nu s-a constatat violența periculoasă în privința părții vătămate, deoarece

balonașul nu era cu gaze lacrimogene;

- instanța de apel nu a constatat condițiile inumane de detenție, și greșit a

indicat că condamnații se pot adresa separat la judecătorul de instrucție pentru

aplicarea prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, deoarece la o eventuală

adresare la judecătorul de instrucție ar fi respinsă ca tardivă și va fi calculată

reducerea doar pentru perioada care o ispășesc condamnații ca pedeapsă și nu

pentru cea de arest preventiv, iar mecanismul de compensare este diferit.

8.3. La recursul ordinar declarat de procuror, în conformitate cu prevederile

art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul

Tampei Tatiana în numele inculpaților Florea Vladimir, Dumenco Vitalii, Ghinda

Elena, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul Penal lărgit conchide că acestea

urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel, din următoarele

considerente.

Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi

corectate la această etapă a procedurilor.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

14

etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea

unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii

desfășurate în privința persoanei deferite judecății.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 din Codul de

procedură penală, obligă instanța de control judiciar ca, în afară de temeiurile

invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept, iar în temeiul celor prescrise de art. 417 alin. (l) pct. 8) din

același Cod, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelurilor și

temeiurile care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea lor, precum și

motivele adoptării unei atare soluții.

În aceeași sferă de argumentare, Colegiul relevă că, de regulă, rezultând din

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

urmează să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța

este în drept să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care

pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima

instanță), pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii

temeinice vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de

sesizare a instanței.

O particularitate aparte în desfășurarea procedurii de judecare în apel o

reprezintă situația când, instanța urmează să rejudece cauza în urma casării deciziei

sale anterioare de către Curtea Supremă de Justiție, în această situație pe lângă

regulile generale de judecare de care se ghidează Curtea de Apel, mai sunt

incidente și anumite reguli speciale obligatorii ce guvernează acest proces.

Cauza penală privindu-i pe Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena

a fost deja judecată o dată în procedura recursului ordinar, iar prin decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2020, s-a

dispus admiterea recursurilor ordinare declarate, cu casarea totală a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019 și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în cazul casării hotărârii

de instanța de recurs sunt cuprinse în art. 436 Cod de procedură penală, unde este

15

stipulat expres că instanța de rejudecare este pe deplin independentă, respectând,

în mod firesc și logic, indicațiile instanței de recurs, care, potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la momentul pronunțării recursului.

Mai concret, casarea deciziei instanței de apel a fost condiționată de erorile de

drept admise de această instanță la judecarea apelurilor.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 11 februarie 2020, se constată că instanța de apel a primit

indicații clare cu privire la omisiunile și erorile admise la judecarea apelurilor, pe

care urma în mod evident să le înlăture prin rejudecarea cauzei.

Totuși, analizând partea motivantă a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 noiembrie 2021 se poate de conchis cu certitudine că aceasta

nu cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în

rezultatul verificării sentinței atacate, în raport cu motivele invocate de apelanți.

Or, după cum s-a specificat expres anterior de către instanța de recurs, la caz,

este necesar ca în mod precis și explicit, prin argumente temeinice și suficiente, să

fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării cauzei, să fie elucidate

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să fie

argumentate clar concluziile în decizia adoptată și în dependență de circumstanțele

constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară și de

practica relevantă a CEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să fie

pronunțată o hotărâre legală și întemeiată. Mai mult ca atât, fiind indicat că instanța

de apel urma să dea un răspuns motivat și asupra argumentelor invocate de partea

apărării privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Lipsa unei motivări adecvate cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească

afectează grav respectarea garanțiilor procedurale a părților la un proces echitabil.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

constată că instanța nominalizată la adoptarea soluției nu a elucidat faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a corectat erorile

comise de prima instanță, nu a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apelanți și nu a înlăturat erorile comise de prima instanță.

Din conținutul cererilor de recurs declarate de recurenți, se constată că aceștia

fac trimitere la erorile de drept stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) și 13)

din Codul de procedură penală și partea acuzării pledează pentru casarea sentinței

și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, iar partea apărării pledează

pentru casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie dispusă achitarea inculpaților

sau încetarea procesului penal în legătură cu aplicarea Legii cu privire la amnistie.

Ținând cont de motivele care au servit temei pentru pronunțarea soluției

enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate argumentele

16

recurenților cu privire la netemeinicia soluției instanței de apel, din considerentele

ce urmează a fi desfășurate în continuare.

Astfel, Colegiul lărgit reține că instanța de apel, ignorând indicațiile

obligatorii ale instanței de recurs a dispus menținerea fără modificări a sentinței

instanței de fond, reținând că „prima instanță a conchis corect că, acțiunile

inculpaților Florea Vladimir, Ghinda Elena și Dumenco Vitalii se încadrează

juridic ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. b), e) și f) Cod

penal”, concluzie pe care Colegiul lărgit o apreciază ca fiind contrară indicațiilor

instanței de recurs.

Prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, statuează că sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut

loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a

fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

În speță, din conținutul sentinței rezultă că, instanța de fond la

examinarea cauzei, cu încălcarea prevederilor sus-menționate a dispus

condamnarea inculpaților Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, însă fără a descrie fapta criminală

considerată ca fiind dovedită.

Mai mult ca atât, potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă:

indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă

în judecată; descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea

motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu

se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la

îndoială nevinovăția celui achitat.

La caz, se reține că instanța de fond, dispunând recalificarea acțiunilor lui

Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda Elena în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, contrar prevederilor legale sus-menționate a omis să indice în

partea descriptivă a deciziei învinuirea pe baza căreia cauza în privința

învinuiților a fost trimisă în judecată, pentru fiecare inculpat în parte, așa cum a

fost indicată aceasta în rechizitoriu.

Or, reținând în sarcina fiecăruia aceeași faptă, fără a fi descrise acțiunile

săvârșite de fiecare inculpat în parte, în special, în cazul dat, acestora fiindu-le

17

imputată săvârșirea infracțiunii în participație, era necesar să fie expuse acțiunile

concrete săvârșite de către fiecare inculpat.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit notează că sentința judecătorească de

condamnare trebuie să fie clară și accesibilă în primul rând pentru persoana

inculpată, deoarece prin condamnare anume inculpatul este acela, drepturile și

interesele căruia sunt limitate prin sentința de condamnare. Respectiv, inculpatul

are dreptul de a cunoaște exact încadrarea juridică a faptelor sale, pentru săvârșirea

cărora a fost condamnat.

La caz, condamnarea inculpaților Florea Vladimir, Dumenco Vitalii și Ghinda

Elena pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, fără constatarea faptelor comise de aceștia, reprezintă o situație

incompatibilă cu prevederile art. 6 § 3 lit. a) din Convenția europenă a drepturilor

omului și a libertăților fundamentale care statuează că orice acuzat, are în special,

dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și

în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, cât și

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin informarea acuzatului în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației

aduse împotriva sa, se înțelege aducerea la cunoștința acestuia a faptelor materiale

ce i se reproșează și a calificării juridice ce li se dau (hotărârea Bricmont v. Belgia nr.

10959/1989 din 16.03.1989).

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat că,

dispozițiile textului redat de art. 6 § 3 lit. a) din Convenție, stipulează cert că,

autoritățile naționale urmează să depună o maximă diligență cu privire la modul în

care se face notificarea acuzației către cel interesat, deoarece actul de acuzare are

un rol determinant în procesul penal. Totodată, art. 6 § 3 lit. a) din Convenție,

garantează acuzatului dreptul la informare detalită asupra acuzației aduse (hotărârea

Husain v. Italia din 26.09.2006).

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Însă, instanța de apel, examinând apelurile declarate împotriva sentinței, nu

a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța

de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința și

nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând parțial o sentință nemotivată și neîntemeiată legal,

astfel încât a comis la rândul ei aceleași erori.

18

La fel, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile acuzării și

apărării invocate în ședința instanței de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce

a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În același context, instanța de apel a primit indicații clare, referitor la

necesitatea oferirii unui răspuns motivat părții apărării referitor la chestiunea

privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, indicând

expres că „instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală a notat superficial că nu au fost prezentate careva probe concludente ce ar

demonstra încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, iar în constatările

Avocatului Poporului în raportul pentru anul 2017, ombudsman-ul nu a analizat

anume condițiile de detenție ale inculpaților, în celulele în care aceștia au fost

deținuți și în perioadele invocate, deși în asemenea situații, având în vedere că

persoana deținută se află în custodia statului, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a condițiilor de detenție invocate de condamnat și a lipsei suportării

unui prejudiciu moral îi revine reprezentantului administrației instituției

penitenciare”.

Însă, fără a ține cont de indicațiile obligatorii ale instanței de recurs, din nou

a notat superficial și contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

că, instanța de fond corect a concluzionat asupra respingerii solicitării invocate de

apelanți privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

deoarece prin constatările Avocatului Poporului în raportul pentru anul 2017,

ombudsmanul nu a analizat anume condițiile de detenție ale inculpaților, în

celulele în care aceștia au fost deținuți și în perioadele invocate”

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

19

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății. Având în vedere că,

Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt,

ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic

inferioară, în speță, ținându-se cont inclusiv de faptul că și sentința primei instanțe

este una viciată, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună

rejudecarea cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură

penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli și de inculpații Florea Vladimir, Dumenco

Vitalii și Ghinda Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-i pe FLOREA Vladimir

Xxxxxx, DUMENCO Vitalii Xxxxxx, GHINDA Elena Xxxxxx și dispune rejudecarea

cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 17

noiembrie 2022.

Președinte Iurie DIACONU

Judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

Galina STRATULAT

20