1rh-6/2022 — art.42 alin. 2, 206 alin. 3 lit. b CP

1rh-6/2022 — art.42 alin. 2, 206 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1rh-6/2022

1-16071079-01-1rh-12102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Ghenadie Plămădeală,

Victor Boico,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

avocatului Ion Cernolev,

condamnatului Perjunca Valerii

a judecat, în ședință publică, cererea de revizuire împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău din 22 decembrie 2014, decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 iunie 2015, decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 19 noiembrie 2015, decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 20 iunie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 05 iulie 2021, declarată de avocatul Ion Cernolev și condamnatul

Perjunca Valerii XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de revizuire: 12.10.2022 – 03.11.2022.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul s-a pronunțat pentru admiterea cererii de revizuire.

Avocatul a solicitat admiterea acesteia.

Revizuentul a solicitat admiterea acesteia.

Asupra cererii de revizuire, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă:

1

Perjunca Valerii a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), (4), 206 alin. (3) lit. b)

Cod penal la 16 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând

cu 23.01.2014.

Perjunca V., aflându-se în mun. Chișinău, acționând în scopul exploatării sexuale

necomerciale și în prostituție a minorilor, l-a instigat pe XXXX să recruteze minori

pentru a-i acorda primului servicii sexuale contra plată.

Astfel, Perjunca V., acționând împreună și de comun acord cu XXXX, în

perioada de timp indicată, acționând în scopul exploatării sexuale necomerciale și în

prostituție a persoanelor de același sex, 1-a determinat pe Galițchi A. să-i recruteze

pentru exploatare sexuală și în prostituție pe minorii XXXX a.n. XXXX și XXXX,

a.n. XXXX.

Ulterior, Galițchi A., fiind instigat de către Perjunca V. la recrutarea copiilor

pentru prestarea serviciilor sexuale, acționând ca autor al infracțiunii, abuzând de

vârsta minoră a victimelor și de poziția de vulnerabilitate manifestată prin situația

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, care le afectau consimțământul

și deținând controlul psihologic asupra copiilor, i-a recrutat pe XXXX și Cîșlari N.

și i-a invitat la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, unde i-a transmis

lui Perjunca V., pentru ulterioara acordare a serviciilor sexuale acestuia contra plată.

Apoi, Galițchi A., care acționa împreună și de comun acord cu Perjunca V., i-

a adăpostit pe copiii Gaponenco D. și Cîșlari N. la domiciliul său, situat în mun.

Chișinău, str. XXXX, pentru acordarea de către victime a serviciilor sexuale lui

Perjunca V. contra plată și pentru a nu fi descoperiți de terțe persoane care i-ar fi

putut divulga.

Ulterior, Perjunca V., ca rezultat al acțiunilor întreprinse de către Galițchi A.,

cu care acționa de comun acord, acționând în calitate de autor la comiterea

infracțiunii, a primit de la acesta copiii Gaponenco D. și Cîșlari N. pe care i-a

exploatat sexual, săvârșind cu ei rapoarte homosexuale, achitându-le copiilor pentru

serviciile sexuale prestate bani în valoare de 50 lei la fiecare.

Instanța a statuat că, vina inculpatului este pe deplin dovedită, iar acțiunile lui

urmează a fi încadrate în baza art. 42 alin. (2), (4), 206 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca

traficul de copii săvârșit prin instigare la recrutarea unui copil și primirea unui copil,

în scopul exploatării sexuale necomerciale în prostituție, acțiuni însoțite de abuz

sexual, de profitare de situație de vulnerabilitate a copilului și acțiuni comise în

privința la doi copii.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că nu

există faptul infracțiunii.

Apelantul a invocat că sentința se bazează în mod exclusiv ori în principal pe

declarațiile părților vătămate depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de

fond în absența lor.

2

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că a fost condamnat doar pe presupuneri.

2015, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere justă probelor

administrate, iar acțiunile inculpatului au fost încadrate corect în baza art. 42 alin.

(2), (4), 206 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca recrutarea, transferul și adăpostirea unui

copil în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de

abuz sexual, de profitare de situație de vulnerabilitate a copilului, săvârșite față de

doi copii.

decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanță de apel.

Recurentul a invocat că inculpatul nu a comis infracțiunea incriminată.

5.1. Inculpatul, la fel, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat sau să fie dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel.

Recurentul a indicat că nu-i este probată vinovăția.

noiembrie 2015, recursurile ordinare au fost declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Instanța de recurs a statuat că hotărârile contestate sunt legale și întemeiate.

judecătorești au devenit irevocabile.

anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin

care condamnatul să fie achitat, din motiv că nu a săvârșit fapta incriminată.

Recurentul a invocat că condamnatul nu a beneficiat de un proces echitabil,

or, acțiunile lui nu întrunesc elementele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de

art. 206 Cod penal.

8.1. La 11 martie 2016, a declarat primul recurs în anulare și condamnatul,

solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie achitat.

Recurentul a indicat că nu a săvârșit fapta incriminată.

2016, recursurile în anulare au fost declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Instanța de recurs a statuat că instanțele corect au reținut încadrarea juridică a

acțiunilor condamnatului în baza art. 42 alin. (2), 206 alin. (3) lit. b) Cod penal și

vinovăția acestuia, care a fost dovedită prin cumulul de probe, verificate și apreciate

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, fiind prezente toate

elementele infracțiunii.

3

Hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile nu sunt afectate de

viciu fundamental și au căpătat putere de lucru judecat (res judicata pro veritate

habetur), ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

oară recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care condamnatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că hotărârile judecătorești sunt afectate de un viciu

fundamental, fapt саrе poate fi dedus din Sсrisоаrеа de infоrmаrе а Guvеrnului

Republicii Moldova din 15/09/2020 în cadrul рrосеdurii XXXX V.Р. v. Republic of

Moldova, potrivit сărеiа Guvernului i s-a solicitat să рrеzintе cel târziu la

08.12.2020, о ехрunеrе а faptelor și оbsеrvаțiilе lоr sсrisе cu privire la

admisibilitatea și fondul cauzei.

Ori, condamnatului i-au fost înсălсаtе drерturilе garantate de articolul 6&1 și

3 lit. d) din Conventie рrin faptul сă i-a fost îngrădit dreptul să рună întrebări

рrеtinsеlоr victime și рrеsuрusului рroхеnеt Galițchi A.

Prin urmare, instanțele nu au putut арrесiа în mod соrесt și echitabil

fiabilitatea mărturiei lui Cîșlari N., deci nu аu fost suficiente elementele de

contrabalansare реntru а compensa dificultățile cu саrе s-a confruntat арărаrеа, сееа

се constituie о înсălсаrе а art. 6 &1, 3 lit. d) CEDO

10.1. La 16 noiembrie 2020, a declarat, pentru a doua oară recurs în

anulare, și condamnatul, solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie de achitat.

Recurentul a indicat că a fost condamnat, neținându-se cont de argumentele

care demonstrează adevărul, doar pe declarațiile părții vătămate.

2021, recursurile în anulare au fost declarate inadmisibile, ca fiind declarate repetat.

Instanța de recurs a statuat că conform art. 452 Cod de procedură penală,

condamnatul, precum și în numele lui apărătorul, poate declara la Curtea Supremă

de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după

epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Însă, în corespundere cu art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul

în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

prezentul articol sau este declarat repetat. Normele enunțate prescriu, astfel, clar și

imperativ, că condamnatul personal sau prin apărător este în drept să declare doar o

singură dată recurs în anulare, iar recursurile ulterioare vor fi repetate, adică lipsite

de orice suport legal. Acest rezumat coroborează și cu următoarele împrejurări.

4

Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, doar în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit art. 454 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi

declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului

Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data

comunicării ei.

Ori, soluționarea de către Curtea Supremă de Justiție a recursului în anulare

declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești, atestă realizarea deja de către condamnat a dreptului la respectiva cale

extraordinară de atac, deci, recursurile în anulare declarate ulterior, inclusiv cel

depus în termen de 6 luni de la data comunicării cererii Guvernului R. Moldova de

către CEDO, vor fi repetate și inadmisibile, întru respectarea securității raporturilor

juridice și a principiului non bis in idem.

Totodată, prescripția „este declarat repetat” din art. 453 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu este declarată neconstituțională, iar reglementări internaționale

în aspectul vizat lipsesc, deci, urmează a fi aplicată întocmai.

Prin urmare, dat fiind, că recursurile în anulare de pe rol sunt repetate, cele

precedente fiind depuse la 11 martie 2016 și 15 martie 2016, ele urmează a fi

declarate inadmisibile (pct. 8..- 10.1. din decizie).

Perjunca V. au depus o cerere de revizuire, în care solicită casarea hotărârilor

adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, cât și

suspendarea executării hotărârilor atacate, cu eliberarea lui Perjunca V. de sub

strajă.

Revizuentul a invocat că la caz există hotărârea CEtDO din 06 septembrie

2022, în cauza V.P. v. Republica Moldova (cerere nr. XXXX), prin care s-a

constatat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție. Consecințele grave

ale încălcării CEDO continue să se producă efecte în privința condamnatului, care a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin.(2), (4), 206 alin. (3) lit. b)

Cod penal la 16 ani închisoare în cadrul unui proces judiciar în cadrul căruia lui

Perjuncă V. i-a fost îngrădit dreptul să pună întrebări pretinselor victime XXXX și

presupusului proxenet XXXX. În timpul procedurilor judiciare anterioare, în fața

instanțelor naționale, Perjuncă V. a solicitat ca cei doi minori XXXX și XXXX (care

atunci nu mai erau minori) și XXXX să fie audiați. Cu toate acestea, instanțele au

respins cererea sa și s-au bazat doar pe declarații date în faza de urmărire penală.

Or, neprezentarea în ședință de judecată XXXX și XXXX pentru ca

inculpatul și avocatul acestuia să poată pune formal întrebări, nu au avut niciun

motiv serios. Din contra, XXXX se afla în penitenciar și a depus o cerere că dorește

5

să fie audiat, însă instanțele de judecată, în cadrul procedurii anterioare au refuzat

audierea acestuia, pe motive formale.

Prin urmare, XXXX este un martor cheie în acest proces, el fiind prezent la

data și locul, când se presupunea că a avut loc fapta imputată lui Perjuncă V., însă

pe parcursul urmăririi penale, în instanța de fond, Curtea de Apel și în Curtea

Supremă de Justiție, XXXX nu a fost audiat asupra circumstanțelor indicate în

ordonanța de punerea sub învinuire, deși partea apărării a solicitat acest fapt.

Subsecvent, CtEDO, a constatat că Perjunca V. nu a beneficiat de un proces

echitabil în măsura în care în cadrul procedurii anterioare instanțele de judecată,

care au examinat cauza penală, au încălcat art. 6 § 1 și § 3 lit. d) din Convenție, care

prevede următoarele: „§1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,

în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa [...] §3. Orice acuzat are, în

special, dreptul: [...] d.) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să

obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii

acuzării.”

Potrivit dispozițiilor art. 4641 alin. (5) CPP, după sesizare, instanța poate

dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părții, suspendarea

executării hotărârii atacate.

În prezent, Perjunca Valerii execută pedeapsa de 16 ani închisoare în

Penitenciarul nr. 9 stabilită în baza sentinței, a hotărârilor instanței de apel, de recurs

ordinar și recurs în anulare care sunt afectate de erori de drept în aspectul invocat

supra.

motivele invocate, Colegiul Penal, concluzionează că aceasta urmează a fi admisă

din următoarele considerente.

Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o

încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului pot fi supuse

revizuirii dacă, cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor

adiționale la aceasta, continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate.

În sensul vizat se atestă că, prin hotărârea din 06 septembrie 2022, CtEDO a

statuat că reclamantul a fost învinuit și recunoscut vinovat pentru întreținerea

relațiilor sexuale cu D.G., contra plată, în casa lui A.G., ultimul acționând ca

intermediar între ei. În aceste circumstanțe, orice declarații care D.G. și A.G. le-ar fi

dat, ar fi fost decisive la stabilirea faptelor și puteau avea impact asupra calificării

juridice a cauzei. Prin urmare, cererea de audiere a acestor doi martori a fost

suficient de motivată și relevantă pentru obiectul învinuirii (a se vedea Murtazaliyeva,

citată mai sus, §§ 160-61).

6

Curtea a reținut în continuare că hotărârile instanțelor naționale nu conțin

nicio analiză a relevanței eventualelor declarații ale lui D.G. și A.G. De altfel, după

ce a examinat materialele prezentate de părți, Curtea nu a fost convinsă că se poate

afirma că s-au depus toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezența lui D.G. în

cadrul procesului în privința reclamantului, fie și numai în fața Curții de Apel. În

mod similar, explicația dată de instanțele naționale și de Guvern cu privire la refuzul

de a-l audia pe A.G. nu este convingătoare, mai ales că cel din urmă și-a exprimat

dorința de a fi audiat în cadrul procedurii. Astfel, Curtea a concluzionat că instanțele

naționale nu au luat în considerare relevanța declarațiilor lui D.G. și A.G. și nu au

motivat suficient hotărârile lor de a renunța la acestea în proces (a se

vedea Murtazaliyeva, citată mai sus, §§ 162-66).

În cele din urmă, audierea celor doi martori în cadrul procedurii era esențială

nu numai din cauza pertinenței și a caracterului decisiv al declarațiilor pe care le-ar

fi putut da aceștia, ci și pentru că principala probă pe care instanțele s-au bazat

pentru a-l recunoaște vinovat pe reclamant, adică declarațiile lui N.C., aveau un

caracter inconsecvent. În special, dacă în septembrie 2011 acesta nu a menționat că

a întreținut relații sexuale cu reclamantul, atunci două luni mai târziu a declarat

contrariul și doi ani mai târziu părea să-și amintească lucruri pe care nu le știa în

D.G. și A.G. a subminat echitatea generală a procedurilor (a se vedea Murtazaliyeva,

citată mai sus, §§ 167-68).

Având în vedere cele enunțate supra, s-a constatat că prin refuzul de a-i audia

pe D.G. și A.G. și prin admiterea tuturor argumentelor și probelor părții acuzării,

instanțele au creat un avantaj inechitabil în favoarea părții acuzării și, în consecință,

l-au lipsit pe reclamant de orice posibilitate practică de a contesta efectiv învinuirea

înaintată în privința sa.

În consecință, a existat o încălcare a articolelor 6 § 1 și 6 § 3 (d) din

Convenție, fiindu-i acordat reclamantului suma de 3000 euro cu titlu de prejudiciu

moral și 900 euro - costuri și cheltuieli.

Astfel, prin hotărârea din 06 septembrie 2022, CtEDO a constatat în speță

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale lui Perjunca V., iar

consecințele grave ale încălcării Convenției continuă să se producă și nu pot fi

remediate decât prin revizuirea hotărârilor pronunțate.

Conform art. 4641 alin. (11) pct. 1), 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța

desființează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Având în vedere că, condamnarea lui Perjunca V. în baza art. 42 alin. (2),

206 alin. (3) lit. b) Cod penal, a avut loc cu încălcarea art. 6 § 1 și 3 lit. d) din

Convenție, iar consecințele încălcărilor nominalizate supra continuă să se producă,

dat fiind că deciziile adoptate sunt afectate de erori de drept, care nu pot fi corectate

de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii cererii de revizuire,

desființării totale a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iunie

7

2015, deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2015,

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 iulie 2021, și dispunerii

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În același timp, solicitarea revizuenților privind suspendarea executării

hotărârilor atacate, cu eliberarea lui Perjunca V. de sub strajă este neîntemeiată,

deoarece condamnatul execută pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 22 decembrie 2014, care, în virtutea prevederilor art. 435 Cod de

procedură penală nu este pasibilă casării sau modificării de către instanța de recurs

(pct. 1. din decizie).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile de drept

menționate, să țină cont de circumstanțele expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Admite cererea de revizuire declarată de avocatul Ion Cernolev și

condamnatul Perjunca Valerii XXXX, desființează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2015, decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2015, decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 20 iunie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție din 05 iulie 2021, și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

A respinge solicitarea privind suspendarea executării pedepsei aplicate

condamnatului Perjunca V. prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22

decembrie 2014 și eliberarea lui din detenție, ca fiind neîntemeiată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 11

noiembrie 2022.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Ghenadie Plămădeală

Victor Boico

8