1ra-1033/22 — art. 171 alin. 3, lit. a CP

1ra-1033/22 — art. 171 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1033/22

1-18047113-01-1ra-14072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Chișca-Doneva Tamara,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Vascan Nina

Examinând în lipsa părților, admisibilitatea în principiu a recursului

ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului

Mutelica Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din

24 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Mutelica Igor xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx, xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute art. 171 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 10.10.2018 - 02.07.2019;

instanța de apel: 22.07.2019 - 16.10.2019;

instanța de recurs: 09.12.2019 - 24.03.2020;

instanța de apel: 26.05.2020 - 24.08.2020;

instanța de recurs: 23.10.2020 - 25.01.2021;

instanța de apel: 07.04.2021 - 24.05.2022;

instanța de recurs: 14.07.2022 - 12.10.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat în baza art. 171 alin. (3), lit. a) Cod penal, și în baza

acestei Legi a fost condamnat la 10 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din ziua pronunțării

sentinței 02.07.2019, cu includerea termenului aflării inculpatului în

instituția medicală pentru expertiza judiciară în condiții de staționar,

începând cu 12.02.2018 până la 27.03.2018.

1

S-a încasat de la Mutelica Igor în beneficiul Statului cheltuielile

judiciare în sumă de 9153,00 lei.

Mutelica Igor, în una din zilele lunii septembrie anului 2016, fiind în

stare de ebrietate, aflându-se pe drumul de țară din extravilanul satului

xxxx, în apropierea stânei cu denumirea populară ”în sotci”, amplasată la

marginea satului, unde lucra în calitate de cioban, având scopul întreținerii

unui raport sexual forțat cu fiica sa, xxxxx născută la xxxx, despre care știa

cu certitudine că este minoră și care se afla în grija lui, prin constrângere

fizică, exprimată prin aplicare a mai multor lovituri cu pumnul peste corpul

lui Xxxxxx Natalia, în rezultatul cărora ultima a primit dureri fizice, și prin

constrângere psihică, manifestată prin amenințări, forțat, contrar voinței

minorei Xxxxxx Natalia, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

și de a-și expune voința din cauza vârstei sale fragede, a izbit-o pe ultima la

pământ, unde a imobilizat-o ținând-o de mâini, a dezbrăcat-o forțat și a

întreținut cu ultima un raport sexual obișnuit.

Astfel, acțiunile lui Mutelica Igor au fost încadrate juridic în baza

art.171 alin.(3) lit. a) Cod penal, după semnele calificative – ”violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința,

săvârșit asupra persoanei care se află în grija făptuitorului”.

3.1. Procurorul în Procuratura raionul Glodeni, Junghină Valerian,

solicitând casarea totală a sentinței, în partea stabilirea pedepsei

inculpatului Mutelica Igor, din motivul blândeții și ilegalității, pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Mutelica Igor să fie condamnat în baza art.171 alin.(3) lit. a) Cod penal, la

20 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în bugetul de stat, în sumă

totală de 14 259,98 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond urma să țină cont de natura și

gravitatea faptei imputate inculpatului, care este învinuit în comiterea unei

infracțiuni excepțional de gravă îndreptată față de un minor, impactul acestei

infracțiuni asupra victimei.

Instanța nu a luat în considerație că, ultimul nu este la prima abatere

de lege, fiind condamnat anterior la 19.06.2001 de Judecătoria Glodeni în

baza art. 119 alin. (3) și 224 Cod penal, la 1 an privațiune de libertate, cu

suspendarea pedepsei pe un termen de probă de un an. Deci, nu și-a făcut

careva concluzii pentru sine, nu a pășit pe calea corijării, dar a comis din

nou o infracțiune excepțional de gravă, contra unui minor.

Mai mult, instanța a constatat circumstanțele agravante prevăzute de

art. 77 alin. (1) lit. e) și j) Cod penal - săvârșirea infracțiunii cu bună știință

asupra minorului și săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică. La etapa urmăririi penale au fost dispuse și efectuate un

șir de expertize judiciare și constatări, pentru efectuarea cărora au fost

2

suportate cheltuieli judiciare în sumă de 14 259,98 lei, care potrivit art. 229

Cod de procedură penală sunt obligatoriu suportate de către condamnat.

3.2. Inculpatul Mutelica Igor, care a solicitat casarea integrală a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie achitat de sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.171 alin.(3) lit. a) Cod penal, din motiv că nu a comis fapta imputată.

Apelantul a invocat că despre fapta incriminată, organele de drept au

aflat abia peste un an de zile, în urma unei cerți cu fiica, care a declarat la

poliție că el a violat-o.

La baza sentinței de condamnare s-au pus ca probe declarațiile

Elizavetei Camerzan, mama soției sale, Mutelică (Camerzan) Iraida precum,

că Xxxxxx Natalia i-a povestit ce s-a întâmplat, dar a tăinuit acest fapt, iar

aproximativ peste un an de zile au depus declarații precum că și-a violat

fiica, deja când se afla în relații ostile cu ultimele.

Fiind audiată suplimentar în cadrul ședinței de judecată, victima

minoră (fiica) Xxxxxx Natalia a declarat, că nu este adevărat că ar fi avut

relații sexuale forțate cu dânsa. Acele fapte le-a declarat din furie și nu

corespundeau adevărului.

Astfel, a fost condamnat neîntemeiat, neluându-se în considerație

ultimele declarații ale părții vătămate, care a mai declarat în cadrul ședinței

că-i pare rău că l-a denunțat precum că a violat-o, or faptele invocate de ea

nu corespund adevărului.

2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura

pedepsei și a cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărâri, după cum urmează:

Mutelica Igor a fost condamnat în baza art.171 alin.(3) lit. a) Cod penal

la 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă

de 24 259,98 lei a fost respinsă.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. Instanța de apel a statuat că, prima instanță just a încadrat

acțiunile inculpatului, vinovăția acestuia fiind constatată în baza

ansamblului de probe administrate de către prima instanță și cercetate

suplimentar în instanța de apel.

Totodată, la stabilirea pedepsei, prima instanță urma să țină cont, că

în lipsa circumstanțelor atenuante, aplicarea pedepsei la limita minimă a

fost nejustificată, având în vedere că infracțiunea comisă este catalogată ca

excepționala de gravă, îndreptată împotriva minorului.

În același timp, instanța de fond justificat a apreciat ca neîntemeiată

cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

legate de rechizite și combustibil în sumă de 1062 lei, or, nu se încadrează

în prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, întemeiat dispunând

respingerea solicitării acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

3

inculpatului a sumei de 14.259,98 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

declarat recursuri ordinare:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena,

prin care a solicitat casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că este neargumentată soluția instanței de apel

cu privire la neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată

în sumă totală de 14.259,98 lei, deoarece ele au fost suportate în legătură

cu efectuarea expertizelor judiciare și a acțiunilor procesuale deci, cheltuieli

care sunt prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 1) și 5) Cod de procedură penală,

iar în conformitate cu art. 229 Cod de procedură penală acestea sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul Statului.

5.2. Inculpatul, solicitând casarea acestei decizii și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat. Recurentul a indicat că nu a comis nicio

infracțiune, fiind condamnat ilegal, fără careva probe.

martie 2020, recursurile ordinare au fost admise, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a statuat că, potrivit textului incriminator,

Mutelica Igor a fost pus sub învinuire pentru că: ”...având scopul întreținerii

unui raport sexual forțat cu fiica sa, Xxxxxx Natalia, născută la xxxxxx, despre

care știa cu certitudine că este minoră și care se afla în grija lui, prin

constrângere fizică, exprimată prin aplicare a mai multor lovituri cu pumnul

peste corp, în rezultatul cărora ultima a primit dureri fizice, și prin

constrângere psihică, manifestată prin amenințări, forțat, contrar voinței,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și expune voința

din cauza vârstei sale fragede, a izbit-o la pământ, unde a imobilizat-o ținând-

o de mâini, a dezbrăcat-o forțat și a întreținut cu ea un raport sexual obișnuit”.

Prin rechizitoriu, acțiunile inculpatului, au fost încadrate în baza art.

171 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângerea fizică și psihică a persoanei, despre care se cunoștea cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 14 ani și care se afla la îngrijirea

făptuitorului.

În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la

acuzațiile aduse unei persoane și implicit cu privire la încadrarea juridică a

faptei pe care instanța o poate reține împotriva sa, este o condiție esențială

a echității procedurii.

Potrivit art. 1331 Cod penal, noțiunea de membru de familie presupune

două accepțiuni diferite, în funcție de lipsa sau prezenta conlocuirii

făptuitorului și victimei: a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații

de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații

de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor;

b) în condiția locuirii separate: persoanele aflate în relații de căsătorie, copiii

4

lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuți în afara căsătoriei, cei aflați sub

curatelă.”

Din cele expuse, prezintă relevanță faptul că, circumstanța agravantă

analizată are un caracter personal și privește deopotrivă făptuitorul și

victima infracțiunii de viol, aceștia trebuind să îndeplinească o calitate

specială, anume: aceea de membru al familiei.

Astfel, instanța de recurs a conchis că încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal, nu se conciliază cu

baza factologică descrisă în rechizitoriu. Ori, prin actul de învinuire,

inculpatului i-a fost incriminate ”întreținerea unui raport sexual forțat cu fiica

sa, Xxxxxx Natalia, născută la xxxxxx, despre care știa cu certitudine că este

minoră și care se afla în grija lui”.

În acest context, instanțele urmau să se expună asupra clarității

învinuirii sub aspectul ”membru de familie” și ”a persoanei aflate la îngrijirea

făptuitorului” care reprezintă noțiuni ce se exclud reciproc, și drept

consecință impune eventual încadrarea acțiunilor inculpatului în baza altei

norme penale, decât cea în baza căreia a fost pus sub învinuire și

condamnat.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză amplă asupra tuturor

circumstanțelor cauzei și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe

în parte, care confirmă sau infirmă vinovăția inculpatului, este cu

certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la

această etapă a procedurilor, urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin

rejudecarea cauzei.

Statuările ce preced, denotă cu certitudine că, la caz, nu există o

coroborare între cele incriminate inculpatului și cele descrise, de facto, în

rechizitoriu.

De asemenea, instanța de recurs a menționat că, în această cauză o

deosebită atenție instanțele de fond urmau să-i acorde părții vătămate

minore, care, fiind abuzată sexual, a suferit o traumă psihologică de o

intensitate sporită, ceea ce a și influențat asupra poziției procesuale

contradictorii a acesteia pe parcursul urmăririi penale și în cadrul judecării

cauzei.

Mai mult, instanța de apel și-a fondat soluția exclusiv pe probele

examinate și cercetate în prima instanță, fără audierea inculpatului și

consemnarea declarațiilor acestuia în conținutul procesului-verbal, și nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului.

2020, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată nouă

hotărâre. Mutelica Igor a fost condamnat în baza art. 171 alin (2), lit. b2 )

Cod penal la 10 ani închisoare.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul Statului cheltuielile judiciare în

sumă de 13.197,98 lei.

Dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte s-au menținut fără

modificări.

5

7.1. Instanța de apel a statuat că, în urma examinării probelor

prezentate, s-a constatat în acțiunile lui Mutelica Igor elementele infracțiunii

de viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința, săvârșit asupra unui membru de familie, infracțiune

prevăzută la art. 171 alin. (2), lit. b2 ) Cod penal.

Astfel, Mutelica Igor, în una din zilele a lunii septembrie a anului 2016,

fiind în stare de ebrietate, aflându-se pe drumul de țară din extravilanul s.

Xxxxxx, r-nul Glodeni, în apropierea stânei cu denumirea populară ”în

sotci”, amplasată la marginea satului, unde lucra în calitate de cioban,

având scopul întreținerii unui raport sexual forțat cu fiica sa Xxxxxx Natalia,

născută la xxxxxx, prin constrângere fizică, exprimată prin aplicare a mai

multor lovituri cu pumnul peste corp, în rezultatul cărora ultima a primit

dureri fizice și prin constrângere psihică, manifestată prin amenințări, forțat,

contrar voinței, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și

expune voința din cauza vârstei fragede, a izbit-o la pământ, unde a

imobilizat-o ținând-o de mâini, a dezbrăcat-o forțat și a întreținut cu ea un

raport sexual obișnuit.

Instanța de apel a constatat că prin probele administrate s-a constatat

că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate conform art. 171 alin. (2),

lit. b 2 ) Cod penal și anume: violul - raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unui

membru de familie.

Ori, în actul de învinuire adus lui Mutelica Igor, se conțin două noțiuni

contradictorii prevăzute de legea penală și anume statutul special de

membru al familiei cum este cel de fiică indicat și statutul special de

persoană aflată la îngrijire.

Instanța de fond, contrar acestor două noțiuni, fără a face o diferențiere

între agravantele actului de viol care sunt membru de familie și persoană

aflată la îngrijire a calificat acțiunile lui Mutelica I. la alin. (3), art. 171 Cod

penal, admițând în totalitate agravanta de persoană aflată la îngrijire.

Potrivit art. 1331 Cod penal, noțiunea de membru de familie presupune

două accepțiuni diferite, a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații

de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații

de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor;

b) în condiția locuirii separate: persoanele aflate în relații de căsătorie, copiii

lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuți în afara căsătoriei, cei aflați sub

curatelă.

Mai mult, victima se află în grija făptuitorului atunci când acesta are

obligația contractuală (de muncă, de prestații) sau morală de a acorda

victimei asistență socială, ori în puterea relațiilor de rudenie are îndatorirea

legală de a îngriji victima, pe când din materialele cauzei penale a fost cert

constatat faptul că Xxxxxx Natalia. deținea statutul de membru a familiei și

nu persoană aflată la întreținere, iar organul de urmărire penală clar a

6

indicat că aceasta este fiica inculpatului.

În concluzie, cele două noțiuni „membru de familie” și ”persoană aflată

la îngrijirea făptuitorului” se exclud reciproc, iar acțiunile inculpatului se

încadrează în baza normei penale prevăzută de art. 171 alin. (2), lit. b2 ) Cod

penal și anume violul - raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unui membru de familie.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

declarat recurs ordinar avocatul Vlas Elena prin care a solicitat casarea

acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat pe art. 171 alin. (2), lit. b 2 ) Cod penal.

8.1. Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerare

motivele invocate de apărare, iar vinovăția lui Mutelica Igor în comiterea

infracțiunii imputate nicidecum nu a fost confirmată incontestabil prin

ansamblul probelor cercetate de prima instanță și instanța de apel.

La data de 04.06.2019, partea vătămată Xxxxxx Natalia s-a prezentat

în ședința instanței de fond și a solicitat să fie audiată repetat. Ea a declarat

că nu-1 mai învinuiește pe inculpat de viol, că tot ce a declarat până la acel

moment, nu este adevărat. Că l-a învinuit pe tatăl său, doar din furie pentru

că a lovit-o de câteva ori. Astfel, aceste declarații ale părții vătămate n-au

fost verificate. Dubiile în probarea învinuirii neînlăturate n-au fost

interpretate de instanță în favoarea inculpatului.

Prin urmare, hotărârile adoptate în privința lui Mutelica Igor sunt

neîntemeiate, deoarece vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii n-a fost

confirmată de probele acuzării.

25 ianuarie 2021, a fost admis recursul declarat, casată decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs ordinar a

indicat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Instanța de recurs ordinar a constatat că instanță de apel rejudecând

cauza potrivit regulilor generale:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu

a desființat sentința total și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând parțial o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal;

b) recalificând acțiunile inculpatului și condamnându-l în baza art. 171

7

alin (2), lit. b2 ) Cod penal - violul săvârșit asupra unui membru de familie,

nu a coroborat această soluție cu prevederile art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală - judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, cât și cu faptul că prin rechizitoriu asemenea

element calificativ nu i-a fost imputat în genere inculpatului.

Pe lângă aceasta, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua

învinuire, nu a informat inculpatul în mod detaliat cu privire la natura și

cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și dreptul de a dispune de

timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, încălcând, astfel, și

prescripțiile art. 6 §1, §3 lit. a) și b) CEDO - dreptului la un proces echitabil

(Hotărârea CtEDO din 12.04.2011, Adrian Constantin vs. România)

c) doar a trecut în revistă probe administrate, dar nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept,

invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele

și versiunile apărării, în special nu s-a expus sub nicio formă asupra

declarațiilor divergente ale părții vătămate minore Xxxxxx Natalia., date la

faza de urmărire penală și în ședința de judecată, nefiind clar care din

acestea și de ce au fost acceptate sau respinse.

Mai mult, concluzia neclară și divergentă că: „vinovăția inculpatului

este dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate minore

Xxxxxx Natalia, martorilor Camerzan Ion, Camerzan Elizaveta, Mutelica

(Camerzan) Iraida, Albot Sergiu, declarațiile inculpatului Mutelica I. că este

nevinovat”, nu corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în

cadrul cauzei penale;

d) constatarea sumară în fapta considerată ca fiind dovedită că:

„...având scopul întreținerii unui raport sexual forțat cu fiica sa Xxxxxx

Natalia, născută la xxxxxx, prin constrângere fizică... a întreținut cu ea un

raport sexual...” și concluzia ulterioară că: „din probele administrate se

constatată că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate conform art. 171

alin. (2) lit. b2 ) Cod penal și anume: violul - raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unui

membru de familie”, nu a fost coroborată cu dovezile din speță și cu

prevederile art. 46, 47, 48 din Codul familiei (stabilirea provenienței

copilului), în aspectul vizat. Totodată, instanța penală nefiind nici

competentă să soluționeze chestiunea stabilirii paternității.

Ori, aceste rezumate contravin următoarelor probe - martorul

Camerzan Elizaveta a relatat că inculpatul i-a spus că nu este fiica lui…;

martorul Mutelica (Camerzan) Iraida a declarat că Xxxxxx X. era sub tutela

ei, iar Mutelica I. i-a spus că nu este tatăl ei biologic, totodată el avea grija

de Xxxxxx Natalia …; conform declarațiilor părții vătămate minore Xxxxxx

Natalia, ea știe că Mutelica I. ar fi tatăl ei biologic; conform raportului de

8

evaluare psihologică nr. 160 din 03.07.2017, Xxxxxx Natalia locuiește

împreună cu tatăl biologic, mama vitregă și doi frați…; potrivit certificatului

de naștere a lui Xxxxxx Natalia, seria XXXXXX, eliberat de OSC Glodeni la

02.09.2006, actele privind identitatea lui Xxxxxx Natalia, inculpatul nu este

înregistrat ca părinte al părții vătămate, fiind indicat la capitolul părinții:

tata ----, mama - 14 Xxxxxx Olga (f. d. 75, 144); în actele de identitate ale

inculpatului nu este indicat că ar fi fost căsătorit cu Xxxxxx Olga și că

Xxxxxx Natalia iar fi fost fiică (f. d. 78, 145), conform certificatului Primăriei

com. Xxxxxx, Mutelica I. ar fi tatăl biologic al victimei Xxxxxx Natalia și

ultima se află în grija lui (f. d. 157);

e) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării și repetate în recursul ordinar.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că încălcările specificate,

comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept

prescrise în art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot

fi corectate de către instanța de recurs, fapt ce impune soluția admiterii

recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

au fost admise apelurile declarate, inclusiv din alte motive decât cele

declarate, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Mutelica Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b), b2 ) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a

fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Termenul de executare al pedepsei închisorii s-a calculat de la

24.05.2022, cu includerea în acest termen a perioadei de aflare a lui în

instituția medicală pentru expertiza judiciară în condiții de staționar de la

12.02.2018 până la 27.03.2018 și perioada de executare a pedepsei de la

02.07.2019 până la 24.05.2022.

S-a încasat de la Mutelica Igor în beneficiul Statului cheltuielile

judiciare în sumă de 13197,98 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În partea ce ține de cheltuielile de transport în sumă de 1062 lei,

solicitarea procurorului s-a respins ca fiind nefondată.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel în urma

controlului legalității sentinței, audierii părților procesului penal pe

marginea apelului, înaintării noii învinuiri, audierii inculpatului și cercetării

probelor, cu raportarea la prevederile legale, a constatat că:

Mutelica Igor în una din zilele lunii septembrie 2016, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se pe drumul de țară din extravilanul satului

Xxxxxx, raionul Glodeni, în apropierea stânei cu denumirea populară ”În

Sotci”, unde lucra în calitate de cioban, amplasată la marginea satului, având

9

scopul întreținerii unui raport sexual forțat cu minora Xxxxxx Natalia, a.n.

xxxxxx, despre care știa cu certitudine că este minoră și este fiica concubinei

sale Xxxxxx Olga, cu care locuiau împreună în familie, prin constrângere

fizică exprimată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnul peste corp lui

Nataliei Xxxxxx, în rezultatul cărora ultima a primit dureri fizice și prin

constrângere psihică, manifestată prin amenințări, forțat, contrar voinței sale,

profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și expune voința din cauza

vârstei sale, a izbit-o pe ultima la pământ, unde a imobilizat-o ținând-o de

mâini, a dezbrăcat-o forțat și a întreținut cu ultima un raport sexual obișnuit.

Prin acțiunile sale intenționate Mutelica Igor a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.171 alin.(2) lit. b), b2 ) Cod penal, conform indicilor

calificativi – „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de

a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, membru de

familie, care corespundea prevederilor legale a acestei norme la momentul

comiterii infracțiunii și înaintării noii învinuiri”.

Instanța de apel a reținut că, la momentul examinării apelului, a fost

înaintată inculpatului Mutelica Igor o nouă învinuire unde a fost exclusă lit.

a) a articolului 171 alin.(3) Cod penal – ”persoanei care se afla în grija, sub

ocrotirea, protecția, la educarea sau tratamentul făptuitorului”, dat fiind

faptul, că pentru a avea în grijă de cineva, este necesară prezența unui act

a unei autorități tutelare.

Astfel, prin dispoziția Primăriei urma ca inculpatul Mutelica Igor, care

o avea în grijă pe fiica concubinei sale, să fie împuternicit pentru astfel de

acțiuni.

Ținând cont de faptul că prin modificările operate în conținutul

învinuirii, nu s-au schimbat acțiunile inculpatului Mutelica Igor, procurorul

nu a schimbat conceptul de viol, instanța de apel a considerat necesar de a

exclude din învinuire lit. a) a art.171 alin.(3) Cod penal - ”persoanei care se

afla în grija, sub ocrotirea, protecția, la educarea sau tratamentul

făptuitorului” și a accepta noua învinuire în baza art.171 alin.(2), lit. b), b2 )

Cod penal, constatând-o ca fiind confirmată pe deplin.

Astfel instanța de apel a menționat că la caz s-a constatat că inculpatul

Mutelica Igor a întreținut un raport sexual cu fiica minoră a concubinei sale,

membru de familie.

Potrivit copiei certificatului de naștere a Nataliei Xxxxxx, seria xxxxx

eliberat de OSC Glodeni, nu este înregistrat ca părinte ”tata” ei, necătând la

faptul că Mutelica Igor nu este înregistrat ca tată, faptul că acesta avea grijă

de minoră și o creștea ca pe fiică, s-a confirmat prin adeverința nr.540 din

04.07.2017 eliberată de Primăria comunei Xxxxxx.

Reieșind din declarațiile însăși a părții vătămate Xxxxxx Natalia,

aceasta cunoștea că Mutelica Igor este tatăl ei biologic, fapt confirmat și de

ultimul. În certificatul de naștere a părții vătămate Xxxxxx Natalia,

inculpatul nu este înregistrat ca ”tata”, fiind indicat la capitolul părinții: tata

-, mama - Xxxxxx Olga (f.d.75,144); în actele de identitate ale inculpatului

10

nu este indicat că ar fi fost căsătorit cu Xxxxxx Olga și că Xxxxxx Natalia i-

ar fi fost fiică (f.d.78, 145), conform certificatului Primăriei com. Xxxxxx,

Mutelica Igor ar fi tatăl biologic al victimei Xxxxxx Natalia și ultima se află

în grija lui (f.d.157).

Deși inculpatul Mutelica Igor n-a recunoscut vina, vinovăția acestuia

se confirmă prin probele administrate de organul de urmărire penală,

cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța de apel și anume prin

declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx Natalia, a martorilor Albot Sergiu,

Jidovanu Oleg, Camerzan Ion, Camerzan Elizaveta din cadrul instanței de

fond, și probele scrise: Vol.I: (f.d.4, denunț de la Camerzan Elizaveta din

03.07.2017; (f.d.5-6), proces-verbal de audiere a martorului Camerzan

Elizaveta din 03.07.2017; f.d.8, ordonanță de ridicare din 03.07.2017; f.d.9,

proces-verbal de ridicare din 03.07.2017; f.d.11, proces-verbal de examinare

a obiectului din 03.07.2017; f.d.13, certificat eliberat de medicul ginecolog

pe numele lui Xxxxxx Natalia; f.d.15-16, raport de evaluare psihologică

întocmit de către Direcția Învățământ, Tineret și Sport; f.d.33-34, raport de

expertiză judiciară nr.515 din 25.07.2017; f.d.38-41, proces-verbal al

ședinței de judecată din 19.07.2017 de audiere în condiții speciale a lui

Xxxxxx Natalia; f.d.42, concluzia psiho-pedagogului Moloșniuc Doina; f.d.43,

concluzia-specialistului Purici Olga (se dă citire); f.d.45, proces-verbal de

examinare a obiectului din 29.07.2017; f.d.46, ordonanță de recunoaștere și

de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 29.07.2017; f.d.71,

răspuns de la directorul IMSP SP Bălți Șchiopu Valentina; f.d.72 – 11,

epicriză pe numele lui Mutelică Igor; f.d.75, certificat de naștere a lui Xxxxxx

Natalia, la rubrica tata nu este nici o mențiune; f.d.77, caracterizarea

psihopedagogică a elevei Xxxxxx Natalia; f.d.81, adeverință-caracteristică

eliberată de primăria comunei Xxxxxx r. Glodeni pe numele lui Mutelica Igor;

f.d.82-revendicare pe numele lui Mutelica Igor; f.d.100-101, raport de

expertiză judiciară nr.142 a-2017 din 12.12.2017; f.d.127-134, raport de

expertiză judiciară nr.201836S0016 din 11.04.2018; f.d.176-177, copia

sentinței din 19.06.2001 în privința lui Mutelica Igor; f.d.182, dispoziție

privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească; f.d.183,

dispoziție privind instituirea tutelei/curatelei și plata indemnizațiilor lunare

de întreținere a copiilor aflați sub tutelă/curatelă; f.d.186-195, proces-verbal

de ridicare din 11.06.2018; f.d.196, ordonanță de recunoaștere și de anexare

a corpurilor delicte la cauza penală din 12.06.2018; f.d.197m, proces-verbal

de examinare a obiectului din 12.06.2018; f.d.207- 208, proces-verbal de

audiere suplimentară a martorului Camerzan Iraida; f.d.209, proces-verbal

de audiere suplimentară a martorului Camerzan Elizaveta.

Probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate la art.93-

101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile

pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în

coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția lui Mutelica Igor în

sensul învinuirii aduse.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile lui Xxxxxx Natalia din 04

11

iunie 2019, considerând că au fost influențate de inculpat și rudele acestuia,

de aceia a luat în considerație declarațiile făcute la audierea în condiții

speciale. Or declarațiile acesteia coroborează cu declarațiile martorilor Albot

Sergiu, Jidovanu Oleg, Camerzan Ion, Camerzan Elizaveta din cadrul

instanței de fond, care au confirmat amănunțit circumstanțele întâmplate în

acea zi, precum și cu probele scrise.

De asemenea, în confirmarea vinovăției lui Mutelica Igor vin și

declarațiile martorului Mutelica (Camerzan) Iraida depuse în prima instanță,

potrivit cărora, Xxxxxx Natalia i-a povestit că a fost violată de Mutelica Igor,

însă nu i-a comunicat detalii, căci a început să plângă. A întrebat-o de ce nu

a anunțat poliția, la ce Natalia Xxxxxx a spus că Mutelica Igor i-a spus că o

va omorî. Xxxxxx Natalia avea vânătăi, era bătută, zgâriată pe spate, avea

vânătăi pe la ambele picioare la mușchi pe lateral, fermoarul de la șorți era

rupt. Au fost amenințări de la Mutelica Igor în adresa ei și a Nataliei Xxxxxx.

La fel și martorul Camerzan Elizaveta a confirmat, că Xxxxxx Natalia i-

a povestit despre circumstanțele violului de Mutelica Igor.

În concluzie, instanța de apel a conchis, fapta de viol a lui Mutelica

Igor a fost săvârșită de inculpatul, că fapta întrunește elementele infracțiunii

prevăzute la art.171 alin.(2) lit. b), b2 ) Cod penal, că inculpatul Mutelica Igor

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni de viol, motiv pentru care a

respins argumentele recurentului privind achitarea inculpatului.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel reiterând prevederile

art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite

(infracțiune excepțional de gravă), de motivul și scopul acestuia (satisfacerea

poftei sexuale), lipsa circumstanțelor atenuante, prezența circumstanței

agravante, anterior condamnat, nerecunoașterea vinei, părerea părți

vătămate și celelalte împrejurări individuale ale cazului, precum și scopul

pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, a considerat că

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani este proporțională

și echitabilă faptei comise.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat că la

caz au fost efectuate mai multe expertize: raportul de expertiză judiciară

nr.515 din 25.07.2017 în sumă de 320 lei, raportul de expertiză judiciară

nr.142a 2017 din 12.12.2017 în sumă de 1862 lei, raportul de expertiză

judiciară nr.140a 2017 din 12.12.2017 în sumă de 1862 lei, raportul de

expertiză judiciară nr.201836S0016 din 11.04.2018 în sumă de 9153,98 lei,

în total sumă de 13197,98 lei.

Astfel conducându-se de prevederile art. art. 227, 229 Cod de

procedură penală, instanța de apel a dispus încasarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 13197,98 lei din contul inculpatului.

Instanța de apel a menționat că în privința lui Mutelica Igor nu pot fi

aplicate prevederile art.79 Cod penal, deoarece lipsesc circumstanțe

excepționale care ar motiva coborârea pedepsei sub limita minimă stabilită

de lege.

De asemenea, instanța de apel a statuat că, în privința lui Mutelica

12

Igor nu pot fi aplicate nici prevederile art.90 Cod penal, deoarece în cazul

dat a fost comisă o infracțiune excepțional de gravă, pentru care nu se aplică

suspendarea condiționată a executării ei.

ordinar avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Mutelica Igor, invocând

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Mutelica Igor să

fie achitat.

8.1. În argumentarea recursului ordinar, avocatul a invocat

următoarele argumente:

- instanța de apel, doar a trecut în revistă probele administrate, dar nu

a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de

fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a

respins probele și versiunile apărării precum că inculpatul Mutelica Igor nu

a comis fapta incriminată;

- în privința declarațiilor divergente ale părții vătămate minore Xxxxxx

Natalia date la faza de urmărire penală și în ședința de judecată, instanța de

apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Xxxxxx Natalia din 04 iunie

2019, considerând că au fost influențate de inculpat și rudele lui și a luat în

considerație declarațiile făcute la audierea în condiții speciale. Din aceste

constatări ale instanței de apel nu este clar de ce instanța de apel a luat în

considerare declarațiile făcute în condiții speciale și nu cele date de Xxxxxx

Natalia nemijlocit în instanța de judecată;

- instanța de apel nu a făcut trimitere la vreo probă care ar confirma

faptul că Xxxxxx Natalia a fost influențată de inculpatul Mutelica Igor și

rudele acestuia pentru a face declarații în favoarea inculpatului;

- referindu-se la declarațiile martorilor Albot Sergiu, Jidovanu Oleg,

Camerzan Ion, Camerzan Elizaveta și Mutelica (Camerzan) Iraida instanța de

apel nu a motivat ce anume din declarațiile menționate demonstrează vina

inculpatului. Asemenea motivare este defectuoasă, neclară, contrară

practicii CEDO cu referire la art. 6 CEDO care reglementează dreptul la un

proces echitabil;

- nu există nicio probă directă care ar confirma versiunea violului

înafara de declarațiile inițiale ale părții vătămate Xxxxxx Natalia, declarații

pe care aceasta din urmă le-a infirmat în ședința de judecată din 04.06.2019.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.515 din 25.07.2017, la Xxxxxx

Natalia nu s-a depistat careva vătămări corporale, inclusiv și în regiunea

organelor genitale, iar integritatea himenului s-a dovedit a fi nedereglată.

procedură penală, procurorul Crîjanovschi Sergiu a depus referință asupra

recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit

neîntemeiat.

13

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot

fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Din conținutul recursului declarat se atestă, că apărarea invocă în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1),

pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Însă, reieșind din esența criticilor invocate de către recurent, instanța

de recurs reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor, întrucât partea apărării face o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului

Mutelica Igor în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.171 alin.(2), lit. b),

b2) Cod penal.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că nu

și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind

identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de

recurs, dat fiind faptul că, instanță de apel, la judecarea apelului și

adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1),

pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra

motivelor relevante invocate în apelul recurentului. Au fost reflectate clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel de condamnare a

inculpatului, soluție fiind întemeiată pe acțiunile procesuale și cumulul de

probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicități lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar

afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor

temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

14

Referitor la argumentele recurentului precum că, inculpatul urmează a

fi achitat din motiv ca nu a comis fapta imputată, Colegiul penal, punctează

că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or în decizia instanței de apel au fost combătute aceste argumente

(f. d. 39-45 vol. III), motivări ce sunt în coroborare cu circumstanțele

constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe cercetate

de prima instanță și instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, și

corespunde practicii CtEDO.

Mai mult ca atât, instanța de recurs, apreciază critic argumentul

recurentului precum că, concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe

probe, întrucât instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei

și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicități

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept.

Astfel, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art. 101 alin. (3)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu

are o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate unora în defavoarea altora așa cum

a declarat recurentul, dar coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind corect că ele sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției

inculpatului Mutelică Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171

alin.(2), lit. b), b2 ) Cod penal, fapt care a fost stabilit cert de către instanța

de apel, prin analizarea atât a declarațiilor părții vătămate Xxxxxx Natalia (f.

d. 41-43 vol. 1), cât și a martorilor Camerzan Ion (v.2, f.d. 28), Camerzan

Elizaveta (v.2, f.d. 29), Mutelică-Camerzan Iraida (v.1, f.d. 30-31) Albot Sergiu

(v.2, f. d. 39), Jidovanu Oleg (v.2, f.d. 35-36), Rusu Oleg (v. 2, f. d. 37-38),

Mutelica Ion( v.2, f.d.40), depuse în prima instanță și cercetate în ședința

instanței de apel.

Prin urmare, temei de a pune la îndoială declarațiile acestora, instanța

de recurs nu are, deoarece au fost audiați conform procedurii stabilite de

art. 108 Cod de procedură penală, sub jurământ , fiind avertizați de

răspundere penală conform art. art. 212-213 Cod de procedura penală.

La fel, și prin verificarea probelor materiale acumulate la cadrul

procesului penale, inclusiv reținute în prezenta decizie la pct. 7.1., din care,

prin constatări obiective instanța de apel a stabilit că acestea formează un

ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele

recurentului precum că, inculpatul nu a comis fapta incriminată - viol.

Colegiul penal reține că respectivele probe atestă în mod direct că,

Mutelica Igor în una din zilele lunii septembrie 2016, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, având scopul întreținerii unui raport sexual forțat cu

minora Xxxxxx Natalia, a.n. xxxxxx, despre care știa cu certitudine că este

minoră și este fiica concubinei sale Xxxxxx Olga, cu care locuiau împreună în

familie, prin constrângere fizică, exprimată prin aplicarea mai multor lovituri

15

cu pumnul peste corp lui Nataliei Xxxxxx și prin constrângere psihică,

manifestată prin amenințări, forțat, contrar voinței sale, profitând de

imposibilitatea de a se apăra și de a-și expune voința din cauza vârstei sale,

a izbit-o pe ultima la pământ, unde a imobilizat-o ținând-o de mâini, a

dezbrăcat-o forțat și a întreținut un raport sexual obișnuit.

În acest sens, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute

argumentele recurentului precum că, instanța de apel eronat a apreciat critic

declarațiile părții vătămate Xxxxxx Natalia din 04 iunie 2019 și a dat

credibilitate declarațiilor părții vătămate date în cadrul instanței de judecată,

întrucât, declarațiile părții vătămate date în cadrul urmăririi penale (f. d. 41

vol.1) coroborează întru totul cu declarațiile martorilor Albot Sergiu,

Jidovanu Oleg, Camerzan Ion care au confirmat detaliat circumstanțele

petrecute în acea zi.

De asemenea, declarațiile părții vătămate date în cadrul urmăririi

penale, coroborează cu declarațiile martorului Camerzan Elizaveta (v.2, f. d.

29), prin care se certifică ferm că, ultimei i-au fost mărturisite circumstanțele

faptei de viol, imputate inculpatului.

Colegiul penal reține și concluziile Raportului de expertiză judiciară

nr.142-a-2017 din 12.12.2017, prin care s-a constatat că „(…) în cadrul

examenului psihologic minora Xxxxxx Natalia ”este încordată emoțional”,

”crește tensiunea emoțională când descrie circumstanțele cazului, începe să

plângă”, ”reactualizarea evenimentelor psihotraumatizante trezește la

expertizată emoții negative intense”, ”se plânge de dureri de cap, …frica,

amintiri obsessive legate de abuz”. Xxxxxx Natalia a putut să perceapă

circumstanțele importante pentru dosar, să le memorizeze și reproducă

adecvat. Xxxxxx Natalia nu manifestă predispoziția de a exagera

evenimentele produse și de a fantaza.”

Mai mult ca atât, declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx Natalia

coroborează în totalitate și cu probele scrise reținute în prezenta decizie la

pct. 7.1., din care rezultă vinovăția inculpatului Mutelica Igor în comiterea

infracțiunii de viol prevăzute la art.171 alin.(2), lit. b), b2 ) Cod penal.

Prin urmare, argumentele recurentului precum că, nu există nici o

probă directă care ar confirma versiunea comiterii violului, decât prin

declarațiile părții vătămate Xxxxxx Natalia de la faza de urmărire penală,

Colegiul penal le respinge ca fiind neîntemeiate, întrucât instanța de apel a

argumentat detailat motivele pentru care a fost respinsă versiunea apărării,

probele administrate confirmând cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2), lit. b), b2 ) Cod penal.

Astfel, cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat

o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,

consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârea

atacată, care este legală și întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în

16

recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în

decizia adoptată.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii

lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală,

întemeiată și echitabilă, motiv pentru care se impune inadmisibilitatea

recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru

Igor în numele inculpatului Mutelica Igor, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 24 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Mutelica Igor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 noiembrie 2022.

Președinte Chișca-Doneva Tamara

Judecători Plămădeală Ghenadie

Vascan Nina

17