1ra-614/2022 — art.208/1 CP

1ra-614/2022 — art.208/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-614/22

1-20066609-01-1ra-21042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, din 15 decembrie 2021, în cauza penală

privind acuzarea lui

Vașcișin Vitali xxxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în xxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 18.06.2020 – 24.12.2020;

instanța de apel: 10.02.2021 – 15.12.2021;

instanța de recurs: 21.04.2022 – 12.10.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

decembrie 2020, Vașcișin Vitali a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, și în baza acestei Legi, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost

condamnat la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6

luni.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită în

privința lui Vașcișin Vitali, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

A fost dispusă încasarea de la Vașcișin Vitali, în beneficiul Statului,

suma de 3150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Vașcișin Vitali în perioada de timp cuprinsă între 17 iulie 2019 până

la data de 17 octombrie 2019, aflându-se la domiciliul concubinei sale -

Xxxxx Svetlana amplasat în xxxxxx, acționând cu intenția unică de a încărca

din spațiul Internet, vizualiza și deține imagini fotă/video sau alte

1

reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități sexuale

explicite, reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor

sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă,

utilizând sisteme informatice (calculatoare și telefoane mobile), ce erau

conectate la rețeaua Internet cu adresa xxxxx, ce a fost alocată la adresa

indicată de către compania „Starnet Soluții” SRL, intenționat a descărcat din

spațiul Internet, prin intermediul programelor de calculator (software)

destinate pentru partajarea de fișiere în spațiul Online, ulterior a folosit și a

deținut - 57 fișiere grafice (foto) și video, printre care și fișierele cu numerele

unice de identificare (valoarea HASH) „xxxxx”, care potrivit bazei de date

internaționale, administrată de OIPC „Interpol” - „ICSE” și bazei de date

internaționale polițienești „GRIDCOP”, reprezintă materiale din categoria

pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale

copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau

obscenă.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare, din 05 mai 2020,

urmare a examinării Anexei la raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

201, din 11 martie 2020 potrivit căruia a fost supus expertizei dispozitivul

rigid de stocare a informației (HDD) de marca „xxxx”, cu nr. de serie „xxxx”,

extras din laptopul de marca „xxxx”, model „xxx”, cu nr. de serie „xxxx”,

ridicat prin procesul-verbal de percheziție, din 17 ianuarie 2020, efectuată la

domiciliul temporar a lui Vașcișin Vitali, amplasat în mun. Chișinău, xxxxx,

laptop ce aparține și a fost utilizat de către ultimul, au fost identificate 125

fișiere foto și 66 fișiere video, ce sunt înregistrate în baza de date

internațională administrată de OIPC „Interpol” - „ICSE” (International Child

Sexual Exploitation Database) și baza de date Protecția copilului „Blue

BearLace”, ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care

constituie imagini în formă electronică ale copiilor implicați în activități

sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale unui copil,

reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, pe care Vașcișin Vitali le-a

folosit si deținut până la 17 ianuarie 2020.

Astfel, acțiunile lui Vașcișin Vitali au fost încadrate juridic în baza art.

2081 Cod penal, după semnele calificative – „pornografie infantilă, adică

folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți

copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau

alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră

lascivă sau obscenă, în formă electronică."

3.1. Procurorul în Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Rusu Roman, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Vașcișin Vitali,

să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că pedeapsa

aplicată inculpatului, este prea blândă în sensul aplicării față de inculpat a

prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție este una greșită

și nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a

2

inculpatului, or instanță la individualizarea pedepsei penale nu a ținut cont

de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

3.2. Avocatului Croitor Alexei în numele inculpatului Vașcișin Vitali, prin

care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Vașcișin Vitali, să-i fie

aplicate prevederile art. 55 Cod penal, cu liberarea de la răspunderea penală

și tragerea la răspunderea contravențională, cu aplicarea sancțiunii

contravenționale sub forma de amendă, încetarea procesului conform art.

285, 332 Cod de procedura penală.

În argumentarea cererii de apel avocatul a invocat că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale, iar pedeapsa

stabilită este excesiv de aspră. A susținut că la caz că sunt întrunite

condițiile necesare pentru aplicarea art. 55 Cod penal.

Totodată, a menționat că instanța de fond nu au ținut cont de atitudinea

inculpatul fâță de consecințele survenite, iar pedeapsa aplicată este una

inechitabilă, apreciind în complexitate probele, gravitatea infracțiunii comise,

urmările survenite după consumarea infracțiunii, comportament inculpatului

până la și după comiterea infracțiunii, luând în considerație și circumstanțele

atenuante prezente - recunoașterea vinovăției; personalitatea inculpatului și

condițiile de viață, precum că se caracterizează numai pozitiv, este fără

antecedente penale, are un loc permanent de trai, astfel, consideră că este

posibil că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc fără atragerea

la răspunderea penală.

A invocat că aprecierea conduitei persoanei vinovate depinde de

atitudinea sa față de fapta săvârșită, și relevant este faptul că inculpatul a

manifestat de la bun început căință totală față de cele comise.

Instanța de fond nu a respectat în deplină măsură prevederile normelor

menționate iar pedeapsa aplicată inculpatului este una prea dură în raport

cu fapta comisă, consecințele survenite contravin criteriilor generale de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 61 și art.75 Cod Penal. Iar

sentința contestată este una nemotivată în partea neaplicării art. 55 Cod

penal, fapt ce contravine art.6 din Convenția, dreptul la un proces echitabil.

15 decembrie 2021, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că,

judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării

lor, astfel prima instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, după indicii

calificativi – „pornografia infantilă, adică producerea, distribuirea, difuzarea,

importarea, exportarea, oferirea, vinderea, procurarea, schimbarea, folosirea

3

sau deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau

alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră

lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică”.

Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75

Cod penal, respectiv a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță, ținând cont de

circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii comise care, potrivit art.16

Cod penal, se încadrează în categoria mai puțin grave, recunoașterea

vinovăției prin conștientizarea pericolului faptei comise, căința sinceră,

comportarea inculpatului după consumarea infracțiunii, lipsa

circumstanțelor agravante, în calitate de circumstanța a reținut comiterea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, corect a ajuns la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6

luni, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea executării

pedepsei pe termen de probațiune de 2 ani.

Cu privire la solicitarea avocatului privind aplicarea prevederilor art.55

Cod penal în privința lui Vașcișin Vitali, instanța de apel a considerat

inoportun aplicarea prevederilor respective, reieșind de infracțiunea comisă,

consecințele acesteia, precum și relațiile sociale la care atentează această

categorie de infracțiune.

Totodată, instanța de apel a reiterat că prin sintagma „poate” din textul

alin.(1) art.55 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o

obligație față de instanța de judecată. Alin.(1) stipulează că, în cazul când

sunt stabilite condițiile menționate de instanță în pct.1)-4), instanța trebuie

să ajungă la convingerea că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a

fi supusă răspunderii penale. Instanța de judecată, conform art.101 Cod de

procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și conform propriei convingeri,

deduse conform prevederilor art.55, dar și art.75 Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a stabilit cu certitudine că

Vașcișin Vitali nu întrunește condițiile necesare pentru a fi liberat de

răspundere penală, din care considerente, cererea apărătorului a fost

respinsă.

cadrul Procuraturii de Circumscripție, Țurcanu Svetlana, invocând

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a declarat

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că modalitatea de

executare a pedepsei închisorii aleasă de către prima instanță și menținută

de către instanța de apel nu este în acord cu principiul proporționalității

având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, de impactul social al ei,

personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia în timpul și după

4

consumarea evenimentului prejudiciabil, fapt ce denotă că cel mai eficient

mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare.

La caz, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea

inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis

instanțelor de a da dovadă de indulgență în privința respectivului. Ultimul,

timp de aproape 6 luni folosea 125 imagini și 66 fișiere video material din

categoria pornografiei infantile, urmare săvârșea continuu cu intenție directă,

respectivul nu a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, a încercat să

inducă în eroare atât organul de urmărire penală, cât și instanțele de

judecată despre descărcarea, folosirea si distribuirea fișierelor cu caracter

pornografic infantil care în cadrul cercetării judecătorești în instanță de apel.

Consideră că Vașcișin Vitali nu a conștientizat pericolul social pe care îl

prezintă fapta sa, nu se căiește sincer și în condițiile respective nu poate

beneficia de indulgența instanțelor de judecată împuternicite de a-i numi

pedeapsa penală.

Prima instanță neîntemeiat nu a reținut argumentele expuse supra și

greșit a constatat faptul că în privința inculpatului Vașcișin Vitali, este

aplicabil art. 90 Cod penal, fiind reținută doar o singură circumstanță și

anume faptul că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai

puțin gravă. Nu s-a a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod

penal, întrucât această infracțiune face parte din categoria infracțiunilor

contra familiei și a minorilor.

-instanța de apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei

cauze la normele penale și procesual - penale, admițând dubla valență a

acelorași circumstanțe și împrejurări care au fost reținute inițial la aplicarea

termenului pedepsei cu închisoare în baza art. 208/1 Cod penal, iar

ulterior, în baza acelorași circumstanțe să dispună suspendarea

condiționată a executării pedepsei lui Vașcișin Vitali. Astfel, nu pot fi luate

în considerație circumstanțele reținute de către instanțele de fond și care au

fost - puse la baza aplicării prevederilor art. 90 Cod penal „că inculpatul

Vașcișin Vitali s-a căit sincer de cele săvârșite și a recunoscut vina".

Diminuând pedeapsa, nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor

atenuante (care lipsesc pe caz) și celor agravante stabilite, precum și de

faptul că pedeapsă redusă până la minimul prevăzut de sancțiune se

consideră echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de circumstanțe

atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

raport cu materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului, se atestă invocarea temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când:

5

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar

și când: 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiu penal reține că în speță nu se contestă starea de fapt

stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, în esență criticile recurentului rezumându-se asupra aprecierii

instanțelor a circumstanțelor cauzei care au determinat concluzii

neîntemeiate privind posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării,

nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept

invocate.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de

drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală,

recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă Colegiul penal constată că

aceste alegații sunt vădit neîntemeiate întrucât, instanța de apel, a dat

răspuns la toate argumentele esențiale formulate de partea acuzării în

cererea de apel, soluției de respingere a apelului declarat de procuror fiind

complet motivată și argumentată.

În acest sens, se apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1), pct. 8) Cod de procedură penală

și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Totodată, Colegiul penal menționează că la caz nu și-a găsit confirmare

nici temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 6,7, 61, 75, 76-77, 90 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia,

ținându-se cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Conform alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la caz

ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a

6

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat, or conform

art. 61 alin. (2) Cod procedură penală ,,executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate".

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acea categorie de

pedeapsă, și mărime care ar fi cea mai eficientă pentru atingerea scopului

Legii.

Astfel, se atestă că în urma solicitării și înscrisului autentic al

inculpatului (f.d.8 vol. II), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de

reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Colegiu penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzută de art. 2081

Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita

minimă pentru pedeapsa cu închisoare constituie - 8 luni, limita maximă - 2

ani închisoare.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, corect au

stabilit pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an și 6 luni

închisoare, termenul stabilit încadrându-se în limitele noi stabilite prin

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul

pedepsei penale de corectare și reeducare, precum și de prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În continuare Colegiul penal specifică faptul că, aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

Lege de a se corecta fără a fi izolat de societate.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de

apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la suspendarea

7

condiționată a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii, care potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, constituie infracțiune

mai puțin grave, iar art. 90 Cod penal nu interzice dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepselor pentru săvârșirea acestor genuri de

infracțiuni, de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost condamnat

și a recunoscut vina integral, s-a căit de cele comise, careva circumstanțe

agravante nu au fost reținute, nu se află la evidența medicului narcolog sau

psihiatru, atestându-se că corectarea și reeducarea fiind posibilă fără

izolarea de societate.

Totodată, este important de evidențiat că asupra inculpatului planează

pedeapsa cu închisoare aplicată de către prima instanță, iar orice acțiuni

ilegale comise de către Vașcișin Vitali în perioada de probațiune, vor fi

monitorizate de către organul care exercită controlul executării pedepsei

suspendate condiționat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate în

cererea de recurs referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc

temeinicia intervenției în hotărârile contestate, or, instanțele de grad inferior

și-au motivat complet și întemeiat soluțiile emise, acordând deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului Vașcișin Vitali, o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, care corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că, instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele

penale și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către

recurent în susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea

în esență sunt identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de

apel s-a expus, complet, argumentat și motivat legal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în

cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia adoptată, arătând în mod

8

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru

a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a

oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, care sunt identice celor din cererea de recurs.

În acest context, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu

și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și

echitabilă, astfel recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza

penală privind acuzarea lui Vașcișin Vitali xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

9