1ra-1019/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1019/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1019/2022

1-21104562-01-1ra-14072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana,

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 16 februarie 2022 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2022, în privința inculpatei

Zelinschi Irina XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.07.2021 - 16.02.2022,

instanța de apel: 07.03.2022 - 04.05.2022,

instanța de recurs: 14.07.2022 - 17.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Zelinschi Irina a fost

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, cu încetarea procesului penal în corespundere cu art. 107 Cod penal, în

legătură cu amnistia, cu înlăturarea răspunderii penale.

1

intenție și în interes material, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, la 19 mai 2021, în prima jumătate a zilei, în timp ce la domiciliul ei din

XXXXXXXX, XXXXX, a venit în ospeție cunoscuta sa Popa Nadejda și, folosindu-

se de faptul că la rugămintea ei, Popa Nadejda a ieșit să ducă gunoiul, iar geanta pe

care о avea la sine a lăsat-o fără supraveghere în apartament, știind că nu este

observată de nimeni, prin acces liber, a sustras pe ascuns din gentuța părții vătămate

mijloace bănești în sumă de 1800 lei, cauzându-i părții vătămate Popa Nadejda о

daună materială în proporții considerabile în sumă de 1800 lei.

Instanța a reținut, că inculpata a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată și acțiunile urmează a fi încadrate, astfel, în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Totodată, inculpata a pledat pentru aplicarea legii amnistiei.

Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

În temeiul art. 66 lit. p) și art. 72 alin. (3) lit. o) din Constituția Republicii

Moldova, la 24.12.2021 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea în vigoare

de la publicare la 31.12.2021 M.O 325-333.

Potrivit art. 1 alin. (1), (4) al Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,

învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului

de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,

dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2-5, 7, 8. Aplicarea

amnistiei față de persoanele bănuite, învinuite se decide de procuror, la faza de

urmărire penală, iar față de persoanele inculpate care cad sub incidența art. 2 alin.

(4) - de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.

Conform art. 2 alin. (1), (3) procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite

până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Încetarea procesului penal conform

alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Astfel, infracțiunea comisă de inculpată este una mai puțin gravă, se

pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 4 ani și aceasta și-a dat acordul scris la încetarea procesului în baza

amnistiei, fiind întrunite cerințele stipulate în actul amnistiei.

Potrivit art. 332 alin. (1), (4), (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275

pct. 5)-9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Sentința de încetare a procesului penal poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu

recurs în instanța ierarhic superioară, în modul prevăzut de prezentul cod. În cazul

2

prevăzut la art. 275 pct. 4) încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Or, în privința inculpatei sunt aplicabile prevederile art. 107 Cod penal și art.

285 Cod de procedură penală, fiind stabilit temei pentru încetarea procesului penal

în legătură cu amnistia - Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în

vigoare de la publicare la 31.12.2021 M.O 325-333.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu absolvirea de executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 243 cu

privire la amnistie.

Apelanta a invocat că potrivit art. 107 Cod penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Conform art. 285 alin .(2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale

are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute de art. 275 pct. 4)-9 din

prezentul cod.

Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală va fi

încetată în cazurile în care a intervenit amnistia.

Aplicarea amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei, prin urmare,

instanța a recunoscut-o pe Zelinschi Irina vinovată de comiterea faptei imputate.

Însă, unica soluție care poate fi adoptată de către instanța de judecată, în cazul

solicitării aplicării amnistiei, este sentința de condamnare, conform art. 389 alin. (4)

pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea

ei în cazul amnistiei.

Astfel, adoptarea sentinței de încetare a procesului penal pe motivul

intervenirii amnistiei este ilegală, deoarece art. 107 Cod penal stabilește că amnistia

este actul care are ca efect înlăturarea de pedeapsă penală, iar în speță, inculpata a

fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, cu înlăturarea răspunderii penale, fapt ce nu este posibil în cazul

încetării procesului penal.

Legea nr. 243 privind amnistia prevede doar absolvirea de pedeapsă a

inculpatului, nu se referă și cu privire la soarta obiectelor infracțiunii, iar instanța de

fond s-a expus prin sentința de încetare asupra corpului delict, anexat la dosar.

Totodată, art. 389 Cod de procedură penală este unica normă procesuală care

permite recunoașterea persoanei culpabile de comiterea unei infracțiuni (art. 285

alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală).

Astfel, norma art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală este considerată una

caducă care, deși se regăsește în cod, este inaplicabilă, întrucât contravine celorlalte

prevederi ale Codului penal și procedură penală, încălcând grav drepturile celorlalte

părți.

În același timp, față de inculpată sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea

nr. 243 cu privire la amnistie, iar acuzarea a susținut poziția instanței de judecată cu

privire la examinarea cauzei penale în privința lui Zelinschi Irina în procedură

3

simplificată, cu constatarea vinovăției acesteia, contestând sentința de încetare a

procesului penal.

Or, instanța de fond urma să adopte o sentință de condamnare în baza art. 389

alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și, întrucât inculpata

întrunea condițiile Legii nr. 243 cu privire la amnistie, cu absolvirea acesteia de la

executarea pedepsei conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe de încetare a procesului

penal este justă, în cazul inculpatei fiind întrunite condițiile stipulate expres de

această lege.

Conform art. 391 pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

achitare sau de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă: dispoziția de achitare

a inculpatului sau de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

achitarea sau încetarea procesului.

Astfel, potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275

pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-

60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

Respectiv, potrivit art. 285 alin. (1) Cod de procedură penală, încetarea

urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală și de finisare

a acțiunilor procedurale, în cazul în care, pe temei de nereabilitare, legea împiedică

continuarea acesteia, temeiurile de nereabilitare fiind expres prevăzute la alin. (2),

care stabilește că încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)-9) din prezentul cod, precum și (...).

Iar art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală prevede că urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care: a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Deci, este justă și corectă soluția instanței de fond de încetare a procesului

penal cu înlăturarea răspunderii penale a inculpatei pentru furtul comis la

29.05.2021.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurenta invocă că potrivit prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

Temeiul la care fac referire instanțele de fond și de apel nu este prevăzut de

art. 391 Cod de procedură penală, inclusiv pct. 6) al acestui articol nu prescrie

liberarea de pedeapsă în legătură cu amnistia și încetarea procesului penal, or,

temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute în art. 275 Cod de

procedură penală, printre acestea și existența altor circumstanțe prevăzute de lege

4

care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală. Iar pct. 9)

repetă conținutul pct. 6) al art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, însă cu o

importantă concretizare, și anume, că alte circumstanțele care exclud sau

condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege.

Prin urmare, în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, este necesară

adoptarea unei sentințe de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389

alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei in căzui amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Astfel, instanța de apel urma să caseze sentința, să stabilească pedeapsă

inculpatei conform principiilor de individualizare a pedepsei și să o libereze de

pedeapsă fără să înceteze procesul penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, când

acesta este expus neclar, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 1 alin.

(1), art. 7 alin. (1)-(8) Cod de procedură penală, procesul penal reprezintă activitatea

organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești desfășurată în

conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile când

prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt

declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală,

normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai

cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și

va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și

(7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de

nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea

urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar

voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1)

Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile

prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

5

cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute

în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se

admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod

obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin.

(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea

de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art.

394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat,

dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea

este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2)

Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie

să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța

de judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează

la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința

persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul

articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor

art. 384-397 Cod de procedură penală, se expune în mod consecvent, astfel ca noua

situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se

6

folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind

sentința judecătorească, pct. 3., 5.).

În pofida acestor prescripții legale, instanța de fond, dispunând neclar și

divergent în dispozitiv că: „Zelinschi Irina se recunoaște vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal... se încetează procesul penal în legătură cu

amnistia, cu înlăturarea răspunderii penale”, nu a respectat procedura de aplicare a

actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate

supra (pct. 1., 2. din decizie).

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice

cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția

includerii lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) - (8) , 2

alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin.

(1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1)

pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului

penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza

ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin

adoptarea sentinței sau deciziei de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (

Sentința de încetare a procesului

), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța

penal

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare

a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul

adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea

esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate

inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de

procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod

de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) - (8) CPP).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta

fiind expus neclar.

7

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, constatând, la fel, sumar, neclar și

divergent că: „...soluția primei instanțe de încetare a procesului penal este justă....”, nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și repetate în

recursul ordinar, în special că: „...instanța de fond urma să adopte o sentință de condamnare

în baza art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea

acesteia de la executarea pedepsei...” (pct. 3., 5. din decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

8

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, casează total decizia Colegiului Penal al Curții

de Apel Bălți din 04 mai 2022, în privința inculpatei Zelinschi Irina XXXXX, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 28

octombrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9