1ra-117/22 — art.art.27, 171 al.2 lit. c Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.art.27, 171 al.2 lit. c Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-117/22 — art.art.27, 171 al.2 lit. c Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-117/2022
1-18010642-01-1ra-25012022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 septembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Craiu Nicolae, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Berescu
Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Completului de
judecată al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2021, în privința inculpatului
Domnescu Igor xxx, născut la xxx, originar și domiciliat în
xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 11.01.2018 – 02.07.2021;
Instanța de apel: 06.08.2021 – 04.11.2021;
Instanța de recurs ordinar: 25.01.2022 – 13.09.2022.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 02 iulie 2021, Domnescu Igor
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, la
5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus de a încasa de la Domnescu Igor în beneficiul statului cheltuieli de
judecată în sumă de 23 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale în cadrul urmăririi
penale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a stabilit că, Domnescu Igor, la data de
03 martie 2016, între orele 15:30 și 19:00, acționând în comun acord cu o persoană în
privința căreia cauza penală a fost disjunsă prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul
Central din 24 mai 2017, aflându-se în apartamentul nr. 65, amplasat în or. Cahul, str.
Păcii nr. 1, cu Xxx. După ce ultima a refuzat se întrețină raporturi sexuale cu Domnescu
Igor și cu persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, ultimii, prin
constrângerea fizică și psihică, manifestată prin aplicarea loviturii peste cap, scoaterea
xxx cu partea de sus a corpului peste fereastră, cu amenințarea aruncării la pământ de la
al patrulea etaj al casei, prin tragerea de păr, dezbrăcarea forțată de haine, au încercat să o
violeze pe Xxx, însă din cauze independente de voința persoanei în privința căreia cauza
penală a fost disjunsă și independente de voința lui Domnescu Igor, nu au putut să
finalizeze intenția lor, deoarece partea vătămată Xxx a opus rezistență și a fugit din
apartament.
1
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima
instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Domnescu Igor întrunesc elementele
constitutive a infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, conform
indicilor calificativi: tentativa de viol, adică tentativa săvârșirii raportului sexual, prin
constrângere fizică sau psihică a persoanei, de două persoane, acțiunile intenționate
îndreptate nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de
voința făptuitorilor, aceasta nu și-a produs efectul.
Avocatul Berescu Andrei în interesele inculpatului a contestat cu apel sentința,
solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Domnescu Igor să fie recunoscut vinovat
și condamnat în conformitate cu prevederile art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, și în
temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, să fie dispusă încetarea procesului penal, cu
liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului prescripției de
tragere la răspundere penală.
În motivarea cererii de apel partea apărării a invocat că, prima instanță a menționat
în sentința de condamnare despre lipsa probelor și a martorilor care ar susține temeinicia
solicitării apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului potrivit art.art.27, 171
alin.(1) Cod penal, însă nu este clar din ce motive sentința din 11 decembrie 2017
pronunțată în privința lui Axenti Iurie, prin care acțiunile inculpatului au fost reîncadrate
potrivit art.173 Cod penal și a fost dispusă încetarea procesului penal, nu a fost apreciată
drept probă ce ar susține poziția apărării privind reîncadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului Domnescu Igor potrivit art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal.
Avocatul a notat că, prima instanță a reținut doar argumentul apărării cu privire la
simpla declarație de nevinovăție, însă nu a dat o apreciere obiectivă și celorlalte
argumente pe care le-a invocat apărarea, cu privire la lipsa elementelor componenței de
infracțiune, cu privire la subiectul infracțiunii, or din conținutul calificării acțiunilor
pentru care a fost condamnat Domnescu Igor, urmau a fi trase la răspundere penală alte
două persoane.
Apărarea a mai reținut că, fapta de care este învinuit inculpatul Domnescu Igor a
fost săvârșită la 03 martie 2016, iar termenul prescripției de tragere la răspundere a fost
întrerupt la 02.04.2021, atunci când inculpatul a fost anunțat în căutare fiind reținut la 22
aprilie 2021. Astfel, curgerea termenului de prescripție a fost întrerupt pe un termen de
20 zile, din data săvârșirii infracțiunii - 03 martie 2016 și până la data de 08 iulie 2021 au
trecut mai mult de 5 ani.
Prin decizia Completului de judecată al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie
2021, apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță
judecând cauza a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet
și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia că fapta
inculpatului Domnescu Igor corect a fost încadrată în baza prevederilor art.art.27, 171
alin.(2) lit. c) Cod penal.
Instanța de apel a notat că, aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de
probe administrate la cauza penală, și cercetate direct și nemijlocit în cadrul cercetării
2
judecătorești, care au fost apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Totodată, instanța de apel a remarcat că versiunea părții apărării precum că fapta
imputată inculpatului Domnescu Igor nu constituie infracțiunea prevăzută de art.art.27,
171 alin.(2) lit. c) Cod penal, dar necesită a fi calificată potrivit componenței infracțiunii
prevăzute de art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Domnescu Igor în săvârșirea
infracțiunii de tentativă de viol, comisă de două persoane, se probează prin depozițiile
părții vătămate Xxx, care în declarațiile sale consecutive și în mod concret descrie
acțiunile săvârșite de inculpat în privința sa, și anume că, inculpatul Domnescu Igor
împreună cu o altă persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură
separată, a tentat la întreținerea unui raportului sexual forțat cu partea vătămată Xxx, prin
constrângerea fizică și psihică, manifestată prin aplicarea de lovituri în regiunea capului,
încercarea de a o dezbrăca forțat de haine, tragerea de păr și amenințarea că o va arunca
de la balcon, intenție care însă nu a fost dusă la bun sfârșit din motivul opunerii de
rezistență din partea părții vătămate, cât și fuga acesteia din apartament, și care
coroborează cu ansamblul de probe enunțate și descrise mai sus, ce în cumulul lor
probează la modul direct vinovăția inculpatului Domnescu Igor în comiterea faptei
incriminate.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel a notat că declarațiile părții vătămate Xxx
sunt confirmate obiectiv prin raportul de expertiză medico-legală nr.145 din 04.03.2016,
conform căruia la partea vătămată au fost constatate leziuni corporale sub formă de
echimoze pe genunchi produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil și
la cădere și lovirea de careva obiect, se califică medico-legal ca vătămare corporală
neînsemnată. De asemenea, declarațiile părții vătămate mai sunt confirmate și prin
procesul-verbal de consemnare a plângerii din 03 martie 2016 depusă imediat după ce
aceasta a reușit să fugă din apartamentul inculpatului; procesul-verbal de cercetare a fața
locului din 03 martie 2016, potrivit căruia locul infracțiunii a fost indicat de partea
vătămată, ca fiind apartamentul nr. 65 din blocul nr. 1 pe str. Păcii, or. Cahul; procesele-
verbale de confruntare efectuată dintre partea vătămată Xxx și inculpatul Domnescu Igor,
în cadrul căreia aceasta și-a menținut declarațiile depuse inițial la urmărirea penală,
precum și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 04.03.2016, în cadrul căreia
partea vătămată Xxx l-a recunoscut pe Domnescu Igor.
Din declarațiile părții vătămate Xxx, a probelor administrate la cauza penală,
instanța de apel a stabilit că într-adevăr fapta infracțională s-a realizat anume în modul în
care a fost relatată de către partea vătămată Xxx, iar declarațiile inculpatului Domnescu
Igor de negare a circumstanțelor declarate de partea vătămate sunt o tactică de apărare,
care urmărește scopul de eschivare de a răspundere penală pentru fapta comisă.
Drept urmare, nu există nici un temei de a pune la îndoială declarațiile părții
vătămate referitor la tentativa inculpatul Domnescu Igor de a întreține cu aceasta relații
sexuale forțate săvârșite prin constrângere fizică și psihică, împreună cu o altă persoană
în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, la data de 03 martie
3
2016, între orele 15:30 și 19:00 în apartamentul nr.65 din mun. Cahul, str. Păcii nr.1, iar
în consecință depozițiile părții vătămate necesită a fi apreciate ca fiind pertinente,
concludente, utile și veridice, și care urmează a fi puse la baza sentinței de condamnare în
privința inculpatului Domnescu Igor.
Instanța de apel a mai menționat că, calificarea violului (art. 171 Cod penal), ca
fiind săvârșit de două sau mai multe persoane, poate avea loc în cazul în care persoanele
(nu mai puțin de două) participante la viol acționau de comun acord, în privința victimei.
De asemenea, instanța de apel a explicat că, viol, săvârșit de două sau mai multe
persoane, sunt calificate nu doar acțiunile persoanelor care au săvârșit raportul sexual, dar
și acțiunile persoanelor care, prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de
victimă, au făcut posibilă săvârșirea acțiunii sexuale respective.
Sub acest aspect, instanța de apel din declarațiile părții vătămate Xxx a stabilit cu
certitudine că atât inculpatul Domnescu Igor, cât și persoana în a cărei privință cauza a
fost disjunsă într-o procedură separată, au aplicat față de aceasta constrângerea fizică,
manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, acționând de comun acord în
vederea întreținerii raportului sexual cu partea vătămată. Aceste împrejurări denotă cu
certitudine că fapta inculpatului Domnescu Igor corect a fost calificată în baza
prevederilor art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal.
Argumentele părții apărării precum că fapta celei de-a doua persoană, în a cărei
privință cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, Axenti Iurii, a fost recalificată de
către instanța de judecată la pronunțarea sentinței din 11 decembrie 2017 în baza
prevederilor art.173 Cod penal, nu pot fi reținute ca un temei de a recalifica fapta
inculpatului Domnescu Igor din prevederile art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal în
baza art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, deoarece calificarea infracțiunii se face în baza
faptei prejudiciabile la data săvârșirii, dar nu în baza unor circumstanțe noi care apar
ulterior pe parcursul examinării cauzei, or, art.113 alin.(1) Cod penal, stabilește, se
consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii
exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,
prevăzute de norma penală.
În altă ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea
părții apărării de încetare a procesului penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură
cu intervenirea termenului prescripției de tragere la răspundere penală, or, la caz, având
în vedere prevederile art.60 alin.(1) lit. c) Cod penal și că infracțiunea imputată
inculpatului face parte din categoria celor grave, termenul de prescripție în privința
inculpatului Domnescu Igor nu a intervenit.
De asemenea, neîntemeiată este și solicitarea părții apărării privitor la încetarea
procesului penal în privința inculpatului Domnescu Igor, în legătură cu împăcarea
părților, în acest sens instanța de apel a reținut prevederile art.109 alin.(1) Cod penal,
"împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau
mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute
la capitolele II-VI, la art.264 alin.(1) din Partea specială,...". Astfel pornind de la gradul
prejudiciabil al infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal,
incriminată lui Domnescu Igor, care în corespundere cu art.16 Cod penal, se atribuie la
4
categoria infracțiunilor grave, împăcarea părții vătămate cu inculpatului nu poate fi
aplicată, fiindcă contravine prevederilor legale, corespunzător procesul penal nu pot fi
încetat pe asemenea temeiuri.
Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului Domnescu Igor, instanța de apel a
considerat că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a acordat
deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familie acestuia.
Instanța de apel analizând ansamblul circumstanțelor care caracterizează persoana
inculpatului, precum și luând în considerare lipsa circumstanțelor care atenuează și celor
care agravează răspunderea acestuia, de gravitatea infracțiunii săvârșite și de lipsa
pretențiilor de ordin material și moral de la partea vătămată față de inculpat, a considerat
că prima instanță corect a ajuns la concluzia că reeducarea și corectarea inculpatului
Domnescu Igor este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen
de 5 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, conform art.72 Cod penal.
Avocatul Berescu Andrei în numele inculpatului, în temeiul pct.12) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și
solicită casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care Domnescu Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat potrivit
prevederilor art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, și în temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod
penal, să fie dispusă încetarea procesului penal, cu liberarea de răspundere penală în
legătură cu intervenirea termenului prescripției de tragere la răspundere penală.
În motivarea cerințelor sale, avocatul invocă că atât prima instanță cât și instanța de
apel eronat au interpretat circumstanțele de fapt și de drept, încadrând juridic greșit fapta
săvârșită de inculpatul Domnescu Igor.
De asemenea, evidențiază că instanța de apel a menționat în decizie despre lipsa
probelor care ar susține temeinicia solicitării apărării privind recalificarea acțiunilor
inculpatului potrivit art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, însă consideră că nu este clar din
ce motive, sentința din 11 decembrie 2017 în privința inculpatului Axenti Iurie, prin care
a fost dispusă recalificarea acțiunilor inculpatului potrivit art.173 Cod penal, nu a fost
apreciată drept probă pertinentă ce ar susține poziția apărării privind solicitarea de
reîncadrare juridică a acțiunilor inculpatului, Domnescu Igor, potrivit art.art.27, 171
alin.(1) Cod penal.
În același context, recurentul notează că instanța de apel a menționat despre faptul
că calificarea infracțiunii se face în baza faptei prejudiciabile la data săvârșirii dar nu în
baza unor circumstanțe noi care apar ulterior pe parcursul examinării cauzei, însă instanța
nu a ținut cont de faptul că sentința din 11 decembrie 2017 în privința inculpatului Axenti
Iurie, al 2-lea coautor, prin care a fost recalificată fapta ultimului nu este o circumstanță
nouă dar reprezintă o apreciere diferită a circumstanțelor de fapt și de drept a autorității
judecătorești în raport cu calificarea efectuată de organul de urmărire penală prin care s-a
5
decis pornirea urmăririi penale potrivit semnelor componenței de infracțiune prevăzute la
art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal.
În final, apărarea conchide că nu există elementele constitutive ale componenței de
infracțiune prevăzute la art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu referire la subiectul
infracțiunii, în cazul inculpatului Domnescu Igor or al 2-lea coautor, Axenti Iurie în
privința căruia a fost pornită urmărirea penală potrivit semnelor componenței de
infracțiune prevăzute la art.art.27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost ulterior tras la
răspundere penală pentru aceeași faptă conform art.173 Cod penal.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul, care s-a pronunțat
pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de formă
și de conținut, prevăzute în art.art.429 și 430 Cod de procedură penală. În acest sens,
acuzatorul de stat a notat că, potrivit mandatului avocațial care se regăsește la materialele
cauzei, lipsesc împuternicirile și semnătura inculpatului Domnescu Igor.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele
invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins.
Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este nefondat).
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.
Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că,
avocatul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de
procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei
săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit
constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul
penal lărgit atestă că acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de
către instanța de apel au fost dovedite elementele infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171
alin.(2) lit. c) Cod penal.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit concluzionează că, alegațiile privitor
la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor inculpatului
Domnescu Igor este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut soluția
primei instanțe, motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor expuse în sentință.
Or, din toate probele examinate și cercetate, instanța de apel a constatat indubitabil și a
motivat concluziile prin care constată că, inculpatul a comis infracțiunea ce i s-a
incriminat.
6
În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit apreciază drept întemeiate
argumentele instanței de apel, precum că din declarațiile părții vătămate Xxx a stabilit cu
certitudine că atât inculpatul Domnescu Igor, cât și persoana în a cărei privință cauza a
fost disjunsă într-o procedură separată, au aplicat față de aceasta constrângerea fizică,
manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, acționând de comun acord în
vederea întreținerii raportului sexual cu partea vătămată. Aceste împrejurări denotă cu
certitudine că fapta inculpatului Domnescu Igor corect a fost calificată în baza
prevederilor art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal.
Mai mult ca atât, instanța de apel a explicat că calificarea violului (art.171 Cod
penal), ca fiind săvârșit de două sau mai multe persoane, poate avea loc în cazul în care
persoanele (nu mai puțin de două) participante la viol acționau de comun acord, în
privința victimei. Totodată, instanța de apel a evidențiat că, viol, săvârșit de două sau mai
multe persoane, sunt calificate nu doar acțiunile persoanelor care au săvârșit raportul
sexual, dar și acțiunile persoanelor care, prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice
față de victimă, au făcut posibilă săvârșirea acțiunii sexuale respective.
În lumina considerentelor reținute supra, Colegiul penal lărgit evidențiază că, nu pot
fi reținute argumentele părții apărării ce se referă la sentința din 11 decembrie 2017, în
privința inculpatului Axenti Iuri, prin care a fost dispusă recalificarea acțiunilor ultimului
potrivit art.173 Cod penal. Or, agravanta prevăzută de art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal se
atestă în următoarele situații: - săvârșirea violului în coautorat; - săvârșirea violului de
către o persoana care posedă semnele subiectului infracțiunii, în comun cu o persoană
care nu posedă aceste semne; - săvârșirea violului de către o persoană care posedă
semnele subiectului infracțiunii, prin intermediul unei persoane care nu posedă aceste
semne.
Astfel, ținând cont de cele stabilite de către instanța de apel și de argumentele care
au stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului, conform învinuirii înaintate prin
rechizitoriu, Colegiul penal apreciază ca fiind declarativ invocată prezența la caz a erorii
prevăzute la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel la
capitolul respectiv a dat deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea
materialului probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului Domnescu Igor
a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod
penal.
Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit, cercetând
suplimentar materialele dosarului, specifică faptul că, judecând apelul, instanța a
examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de
menținere a sentinței.
În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs relevă că, așa cum rezultă din textul
deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile
art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de
fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de avocatul
inculpatului, cu menținerea sentinței.
În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja obiect
de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4.
7
din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu poate servi
temei pentru reexaminarea cauzei.
Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.195-208, vol. II) în coraport cu
motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a expus
argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar,
în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o
însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii
sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie
prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține
motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.
Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de avocatul
Berescu Andrei în numele inculpatului, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată
sub aspectele contestate, soluția adoptată de către instanța de apel fiind legală și
întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
d e c i d e :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Berescu Andrei în
numele inculpatului, împotriva deciziei Completului de judecată al Curții de Apel Cahul
din 04 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Domnescu Igor xxx, cu menținerea
hotărârii contestate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată la 20 octombrie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Craiu Nicolae
Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
8