1ra-736/2022 — art. 187 alin. 1 CP

1ra-736/2022 — art. 187 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-736/2022

1-20151113-01-1ra-17052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 iulie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Bejenuță Maximus Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Bejenuță Maximus Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187

alin. (1) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite lui Bejenuță Maximus

s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an și nu va fi executată

dacă în perioada de probațiune fixată condamnatul Bejenuță Maximus nu va săvârși

o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și respectarea condițiilor, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, s-a obligat Bejenuță Maximus ca pe

perioada de probațiune fixată să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

03 și 40 min., Bejenuță Maximus, aflându-se pe str. Xxxxx, din mun. Chișinău,

1

urmărind scopul sustragerii bicicletei de modelul „Btwin” ce aparține lui Chirtoacă

Andrian și era pe aleea aceleiași străzi, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind survenirea acestora, deschis a sustras

bicicleta acestuia, care valorează 3000 lei, a urcat pe ea și s-a deplasat într-o direcție

necunoscută, cauzându-i lui Chirtoacă Andrian daună materială în mărime de 3000

lei.

Corespunzător ordonanței de învinuire și rechizitoriului, acțiunile lui Bejenuță

Maximus au fost încadrate juridic în temeiul art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, după

indicii: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu

probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța de judecată a conchis că,

învinuirea adusă inculpatului Bejenuță Maximus, ca atare, este întemeiată doar

fragmentar, însă acțiunile căruia incorect fiind calificate de către acuzatorul de stat în

temeiul art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, necesitând astfel o reîncadrare juridică

potrivit art. 187 alin. (1) Cod penal.

Adrian, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încetat procesul penal pe baza

încălcărilor de procedură și anume art. 63 și 275 alin. (3) și alin.(9) Cod de procedură

penală și să fie achitat inculpatul Bejenuță Maximus din motiv că acțiunile acestuia

nu conțin elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) Cod

penal.

În motivarea apelului, a invocat că, în procesul examinării cauzei de instanța de

judecată a stabilit că, în acțiunile lui Bejenuță Maximus nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiind

recalificate la art. 187 alin. (1) Cod penal, care prevede expres jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane.

În susținerea nevinovăției inculpatului Bejenuță Maximus, comunică că nu a

existat intenția de a săvîrși infracțiunea și că la acel moment cînd Bejenuță Maximus

se plimba în vizorul părții vătămate timp de 40 minute nu a avut intenția să sustragă

bicicleta, iar când a venit poliția acesta a sustras bicicleta, astfel organul de urmărire

penală nu a dat o apreciere corectă acțiunilor lui Bejenuță Maximus și a camuflat

acțiunile acestuia sub formă de infracțiune prevăzută de art. 187, care de fapt nici nu

a avut loc. Acțiunile începute ca furt, dacă au fost descoperite de către victimă sau de

către alte persoane și au fost continuate de infractor cu scopul însușirii averii sau

reținerii ei, se încadrează drept jaf.

Menționează că în procesul confruntării dintre părtea vătămată cu inculpatul

unde acesta comunică că, eronat a considerat că Bejenuță Maximus a dorit

sustragerea bicicletei. În afară de aceasta, dacă de a presupune pentru un moment că

Bejenuță Maximus a săvîrșit acastă infracțiune atunci organul de urmărire penală a

2

calificat incorect acțiunele acestuia și anume urmau să fie calificate în baza art. 187

alin. (1) și nu în 2 lit. f) CP, deoarece din declarațiile părții vătămate la momentul

confruntării a declarat că venitul acestuia este de aproximativ 15000 -17000 lei iar

suma de 3000 lei la care a fost evaluată bicicleta nu este una considerabilă, ceea ce a

fost necesitatea de a raporta noțiunea de considerabilă la situația financiară a

persoanei.

La fel invocă faptul că, la data de 18.09.2020, adică peste termenul de 3 luni,

Procurorul în Procuratura Municipală of. Buiucani la recunoscut în calitate de

învinuit pe Bejenuță Maximus. Prin urmare ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit este datată cu 27.05.2020, iar ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit

a fost emisă la data de 18.09.2020, adică peste termenul de 3 luni. Astfel, este evident

că Procurorul în Procuratura Municipală of. Buiucani, Gheorghii Varvarici urma să

aplice prevederile art. 275 Cod de procedură penală, privind încetarea procesului

fapt ce nu a fost aplicată norma nominalizată. Este evident că odată cu expirarea

termenului de 3 luni din momentul recunoașterii în calitate de bănuit pînă la

momentul recunoașterii în calitate de învinuit este o circumstanță prevăzută de legea

penală care condiționează excluderea urmăririi penale.

Un alt aspect în vederea clasării cauzei penale este lipsa elementelor

componente ale infracțiunii și anume că la data de 03.06.2020 a avut loc procedura

de confruntare între partea vătămată și bănuit unde au fost clarificate mai multe

circumstanțe care sunt ignorate de către organul de urmărire penală și procuror. În

cadrul confruntării s-a stabilit că salariul neoficial a părții vătămate este mai mare de

10 000 lei, iar suma de 3000 lei cu care a fost apreciată bicicleta este una neînsemnată

în raport cu venitul părții vătămate, la fel partea vătămată a menționat că, suma de

3000 lei adică costul bicicletei nu este una considerabilă. Organul de urmărire penală

nu a luat în considerație declarațiile atît a părții vătămate, cît și a lui Bejenuță

Maximus și anume faptul că, toate 4 persoane care se aflau la fața locului au luat-o la

fugă deoarece și-a făcut apariția echipajul mobil de poliție, iar persoanele

participante în dosarul penal, din frica să nu-i fie aplicată amenda contravențională

de 25 000 lei au luat-o la fugă, iar ulterior Bejenuță Maximus se întorcea spre locul

unde s-au pornit pentru a-i restitui bicicleta părții vătămate. Aspect este acel

moment că pînă la apariția poliției partea vătămată împreună cu Bejenuță și încă

două persoane au stat aproximativ peste 40 minute împreună unde Bejenuță

Maximus se plimba cu bicicleta care a transmis-o personal părții vătămate, neavînd

intenția de a o sustrage. Aceste circumstanțe nu pot fi evitate deoarece prezintă

importanță primordială care caracterizează lipsa elementelor infracțiunii.

Lipsa unor semne a obiectului, laturii obiective, laturii subiective se constată

prin natura circumstanțelor de drept ce impune achitarea lui Bejenuță Maximus. În

cazul cînd un element al infracțiunii lipsește ori nu poate fi constatat referitor la

fapta unei persoane și se exclude posibilitatea săvîrșirii acestei fapte de către altă

persoană se dispune scoaterea de sub urmărire penală și încetarea urmăririi penale

în cauza dată.

Respectiv prevederea nominalizată poate fi aplicată ca temei de neîncepere a

3

urmăririi penale dacă din actul de sesizare și acțiunile extraprocesuale de verificare

rezultă inexistența anumitor semne ale oricărei componente a infracțiunii.

Solicită instanței achitarea inculpatului Bejenuță Maximus pe motiv că în

acțiunile acestuia nu se conțin elementele componente ale infracțiunii prevăzute la

art. 187 alin. (2) Cod penal.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului Bejenuță Maximus, just

încadrându-le în dispoziția art. 187 alin. (1) Cod penal, - jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane.

Necătând la faptul că, inculpatul nu a recunoscut vinovăția sa în comiterea

infracțiunii incriminate, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod

penal de către Bejenuță Maximus este dovedită prin următoarele probe administrate,

cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința

instanței de apel, și anume: declarațiile părții vătămate Chirtoacă Andrian depuse în

cursul urmăririi penale, precum și declarațiile acestuia depuse în cadrul

confruntărilor cu bănuitul/învinuitul Bejenuță Maximus, declarațiile părții vătămate

Chirtoacă Andrian fiind audiat la etapa urmăririi penale, martorul Sorescu Octavian,

martorul Fleștor Veaceslav, martorul Svalov Nichita

Vinovăția inculpatului se confirmă și prin materialele cauzei penale cercetate în

ședința judiciară și în instanța de apel și anume: procesul-verbal de sesizare despre

săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 25.05.2020 (f.d. 11);

ordonanța de ridicare și procesul-verbal de ridicare, ambele din 19 mai 2020 (f.d. 23-

24); procesul-verbal de examinare a bicicletei ridicate de la Bejenuță Maximus, și

ordonanța organului de urmărire penală privind recunoașterea acesteia în calitate de

corp delict și anexată la cauza penală, ambele acte din 27.05.2020 (f.d 25-27);

ordonanța organului de urmărire penală din 27.05.2020 {f.d. 28- 29); procesul-verbal

de confruntare dintre partea vătămată și bănuit din 28 mai 2020 (f.d. 50); continuarea

confruntării dintre bănuit și partea vătămată, consemnată în procesul-verbal din 03

iunie 2020 (f.d. 51-52); precum și alte materiale anexate la cauza penală și cercetate la

judecarea cauzei.

Instanța de apel prin cercetarea probelor pertinente, concludente, utile și

veridice expuse supra a constatat dovedit că, învinuirea adusă inculpatului Bejenuță

Maximus în temeiul art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, înaintată la urmărirea penală și

susținută de procuror în ședința de judecată, nu s-a confirmat doar în partea

agravantei lit. f) - săvîrșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile, fiind

demonstrată doar sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, care s-a confirmat

la judecarea cauzei penale, această faptă fiind întărită întru totul prin probe

pertinente și concludente.

Analizând solicitarea apărării de achitare a inculpatului Bejenuță Maximus,

instanța de apel a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea

apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării

4

hotărârii contestate în partea constatării vinovăției inculpatului Bejenuță Maximus în

comiterea infracțiunii, deoarece jaful comis de către Bejenuță Maximus, este

coroborat cu desăvârșire prin probele administrate și examinate în cadrul ședinței de

judecată.

De fapt în ședința de judecată inculpatul Bejenuță Maximus nu a recunoscut

fapta și a declarat că a luat bicicleta părții vătămate, deplasându-se într-o direcție

necunoscută cu permisiunea părții vătămate și intenționa să o restituie.

Totodată, fiind reținute și apreciate critic aceste declarații a inculpatului

Bejenuță Maximus din motiv că, au fost depuse în scopul exonerării de la

răspunderea penală a acestuia, și versiunea în cauză este combătută din analiza

probelor analizate și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

În acest context, având în vedere faptul că, acuzatorul de stat în cadrul ședinței

de judecată în cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu a prezentat probe

pertinente și concludente, care ar confirma că prejudiciul cauzat părții vătămate

Chirtoacă Andrian în sumă de 3000 lei este considerabil, or partea vătămată

Chirtoacă Andrian în cadrul confruntărilor a declarat că prejuduciul cauzat pentru el

nu este unul considerabil (f.d. 51 verso), instanța de judecată a calificat corect

acțiunile inculpatului Bejenuță Maximus potrivit art. 187 alin. (1) Cod penal, după

indicii: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

Sub aspectul laturii subiective, ținînd cont de împrejurările săvârșirii faptei,

astfel cum a fost descris mai sus, instanța a reținut că inculpatul a prevăzut și

urmărit încălcarea inviolabilității și libertății lui Chirtoacă Andrian, precum și a

urmărit desconsiderarea deplină a relațiilor sociale, astfel a săvârșit faptele cu

vinovăție sub forma intenției directă. Cumulul de probe administrat în cadrul

cercetării judecătorești, permite instanței de a considera drept demonstrată latura

subiectivă a infracțiunii de acțiuni contra patrimoniului reținută în privința

inculpatului, exprimată prin intenție.

Totodată, instanța de apel a reiterat că argumentele apelantului prin care

solicită de a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate, sunt declarative și urmează

a fi respinse, or partea vătămată, martorii în cauză au dat declarații în condițiile

libertății de voință și conștiință, fiind preîntâmpinați de răspunderea penală pentru

darea de declarații false, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei, nefiind depuse în

sensul de a-l acuza, pe nedrept, fapt confirmat prin însăși declarațiile inculpatului

Bejenuță Maximus, date în ședința de judecată în instanța de fond și în instanța de

apel, prin care vina în cele încriminate nu o recunoaște , însă în principiu recunoaște

faptul că a luat bicicleta părții vătămate , deplasându-se într-o direcție necunoscută,

doar susține că a luat biciclata cu permisiunea părții vătămate, pe care intenționa să

o restituie. Însă la solicitările părții vătămate de a-i restitui bicicleta nu a reacționat.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Bejenuță Maximus, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din sentința instanței de fond, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de

fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,

5

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

În viziunea instanței de apel, este corectă concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpatul Bejenuță Maximus și semnele componenței de

infracțiune în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, - „jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane

Nu sunt veridice nici aserțiunile apelantului precum că, în speță modul în care

mijloacele de probă au fost obținute s-a desfășurat prin procedee probatorii contrare

Codului de procedură penală și jurisprudenței CEDO, și procesul penal în privința

inculpatului, în ansamblul său, în sensul art.6 al Convenției nu a fost echitabil,

invocând declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului

Bejenuță Maximus în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, și respectiv achitarea inculpatului, instanța de judecată a ținut să elucideze că,

potrivit materialelor cauzei penale, urmărirea penală în această cauză a fost începută

la 26 mai 2020.

La 27 mai 2020, prin ordonanța organului de urmărire penală, Bejenuță

Maximus a fost recunoscut în calitate de bănuit pentru infracțiunea de jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, infracțiune prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale, ulterior audierii bănuitului și efectuării

confruntărilor solicitate de partea apărării, au fost efectuate mai multe acțiuni în

vederea stabilirii locului aflării lui Bejenuță Maximus, pentru a-i fi adusă la

cunoștință ordonanța de punere sub învinuire și audiat în calitate de învinuit,

inclusiv citarea acestuia la organul de urmărire penală, însă careva rezultate pozitive

nu au fost obținute, ca într-un final acesta să fie pus sub învinuire în contumacie la

25 august 2020 și totodată, anunțat în căutare.

În acest context, înaintarea acuzării învinuitului Bejenuță Maximus a fost

realizată în conformitate cu prevederile art. 282 Cod de procedură penală, la 18

septembrie 2020, adică în ziua în care acesta s-a prezentat la procuror sau a fost adus

în mod silit.

Respectiv, nu s-a stabilit încălcarea normelor procesuale penale care

reglementează desfășurarea procesului penal, or toate probele au fost administrate

fără derogări de la normele procedurale, iar aprecierea acestora de către instanța de

judecată a fost efectuată în baza art.26 alin. (2) Cod de procedură penală, precum și

în baza art. 27 Cod de procedură penală - libera apreciere a probelor.

În acest sens, instanța de fond întemeiat la numirea pedepsei inculpatului, a

ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei - inculpatul a săvârșit pentru

prima dată o infracțiune gravă, potrivit caracteristicii eliberate la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu au fost judecat, la evidența medicului psihiatru și

narcolog nu se află, astfel instanța inferioară, conform articolului 394 alin. (2) pct. 3)

Cod de procedură penală, motivat a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se

6

v-a asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, legiuitorul acordă dreptul instanței,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la

caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens.

În speța dată, rezultă că instanța de fond, reieșind din circumstanțele

susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, conform art. 90 Cod penal suspendată condiționat executarea pedepsei

cu fixarea unui termen de probă de 1 (un) an.

De asemenea, instanța a considerat că scopul pedepsei penale va fi atins fără

privarea de libertate a inculpatului, aplicând în privința acestuia prevederile art.90

Cod penal, ca urmare executarea pedepsei urmând a fi suspendată condiționat, pe

un termen de probațiune, dându-i inculpatului posibilitatea îndreptățirii încrederii

instanței și reintegrării în societate împreună cu membrii familii sale, fără o

pedeapsă privativă de libertate.

În acest sens, reieșind din personalitatea inculpatului Bejenuță Maximus, vîrsta

acestuia, instanța de judecată a considerat că, în raport cu principiul umanismului,

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu executarea reală a acestei

pedepse, ar fi prea severă și lipsită de indulgență în raport cu circumstanțele cauzei,

găsind astfel de cuviință că, pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei va avea drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea inculpatului Bejenuță Maximus, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea celui din urmă, cît și a altor persoane.

Astfel, reieșind din considerentele că, Bejenuță Maximus este student, nu este

amplasat în câmpul muncii, nu are un salariu lunar stabil, iar de alte venituri nu

dispune, instanța de judecată corect a ajuns la concluzia că nu poate aplica față de

inculpat pedeapsa în formă de amendă, întrucât executarea unei astfel de pedepse ar

putea fi iluzorie, în principiu.

La fel, odată ce inculpatul Bejenuță Maximus nu și-a exprimat acordul la

executarea unei pedepse în formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

instanța de judecată fiind în imposibilitate de a aplica o astfel de pedeapsă celui din

urmă, or, munca neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată doar

persoanelor care acceptă să execute o asemenea pedeapsă.

În concluzie, instanța de apel a remarcat că, la individualizarea pedepsei,

instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care stau la baza individualizării

pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului, Bejenuță Maximus, fiind legală, echitabilă

și proporțională.

Instanța de apel a constatat că erori de drept în speța nominalizată nu s-au

stabilit, acțiunile săvârșite de către Bejenuță Maximus, li s-a dat o apreciere și

încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor

art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, ținându-se seama de pericolul social al faptei comise,

7

persoana vinovată, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în

baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea

judecătorească în această parte, la fel nu s-au stabilit.

declarat de către avocatul Berezovschi A. în numele inculpatului, care solicită

casarea acestora, cu emiterea unei noi decizii, prin care Bejenuța M. să fie achitat, pe

motiv că acțiunile acestuia nu conțin elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal și încetată cauza pe încălcări de procedură.

În motivarea recursului ordinar invocă aceleași motive ce le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- instanțele de fond au adoptat o decizie de condamnare contrar legii penale cu

încălcarea normelor materiale prevăzute la art. 15 și art. 187 Cod penal;

- pronunțarea integrală a deciziei a fost la data de 22.03.2022, iar la data de

02.03.2022 a fost adoptată de Comisia Situații Excepționale, decizia nr. 5 prin care au

fost suspendați toți termenii de procedură pînă la data de 04.04.2022, astfel termenul

de 30 zile de contestarea cu recurs începe a curge din ziua următoare, adică din data

de 05.04.2022 cu termenul limită de pînă la data de 06.05.2022, astfel constată că

recursul ordinar a fost înaintat în interiorul termenului stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală;

- instanța de apel și-a motivat decizia pe declarațiile părți vătămate care sunt

diferite începând cu plîngerea înaintată și terminînd cu declarațiile în instanța de

judecată;

- în instanța de apel nu au fost examinate, verificate și nici măcar nu au fost

invitați în ședința de judecată la examinarea apelului, astfel instanța de apel nu a

avut posibilitate să verificate și să consemneze în procesul verbal al ședinței de

judecată declarațiile acestora, iar conform prevederilor Codului de procedură penală

instanța de apel era obligată să invite martorii oculari, care de altfel sunt și probele

acuzării;

- recercetarea probelor la rejudecarea cauzei penale de instanța de apel este o

procedură obligatorie, instituită prin lege, care nu urmează a fi discutată, dar

executată, astfel, Curtea de Apel Chișinău, ignorând prevederile art. 419, 414 Cod de

procedură penală;

- după cum rezultă din procesele verbale ale ședințelor de judecată ale instanței

de apel și din argumentarea deciziei contestate, în cadrul ședințelor au fost cercetate

toate probele, martorii oculari nu au fost interogați în cadrul ședinței de judecată, iar

conform prevederilor CPP este obligatoriu să dea declarațiile toți martorii care au

participat în instanța de fond, iar instanța de apel a examinat doar o parte din

probele care au fost puse la baza deciziei de condamnare unde aceasta din urmă

capătă un caracter ilegal și neîntemeiat;

- probele ce au fost puse la baza hotărîrii de condamnare a lui Bejenuță

Maximus, nu au fost recercetate în mod public în ședința de judecată a instanței de

apel, de asemenea, nefiind audiați martorii, și alte probe noi nu au fost prezentate în

8

procesul rejudecării cauzei în instanța de apel;

- instanța de apel, la rejudecarea cauzei, nu a respectat nici corectitudinea

procedurală a administrării probelor, așa după cum cer prevederile art. 100 Cod de

procedură penală, nici nu a dat o apreciere probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, după cum este stipulat în art.

101 Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia, în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Din actele dosarului rezultă, că decizia instanței de apel adoptată la data de 25

ianuarie 2022, în prezenta cauză, a fost pronunțată integral la data de 22 martie 2022,

iar potrivit recipisei anexate la materialele cauzei, avocatului Berezovschi Adrian la

aceiași dată, i-a fost înmânată copia motivată a hotărârii judecătorești (f.d. 244 v. 1).

Prin urmare, Colegiul penal atestă că avocatul Berezovschi Adrian în numele

inculpatului, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel la data de

04 mai 2022, fapt confirmat prin scrisoarea primită pe adresa de email a Curții

Supreme de Justiție (f.d. 3 v. 2).

În prezenta speță, Colegiul penal constată că, termenul de 30 de zile se

calculează începând cu data de 22 martie 2022, pe când inculpatul a depus recurs

ordinar, abia la data de 04 mai 2022, cu mult după expirarea termenului de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar.

Instanța de recurs nu poate reține critica recurentului, precum că, la data de

02.03.2022 a fost adoptată de Comisia Situații Excepționale, decizia nr. 5 prin care au

fost suspendați toți termenii de procedură până la data de 04.04.2022, astfel termenul

de 30 zile de contestare cu recurs începe a curge din ziua următoare adică din data

de 05.04.2022 cu termenul limită de până la data de 06.05.2022, astfel constată că

recursul ordinar a fost înaintat în interiorul termenului stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală. În acest sens, Colegiul penal menționează că, în conformitate cu

pct. 5.3.4 a Dispoziției nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei Situații Excepționale a

Republicii Moldova, termenele de comunicare a actelor de procedura, de depunere și

soluționare a plângerilor, altele decât cele reglementate de pct. 5.3.2, se întrerup,

urmând ca de la data încetarii stării de urgență să înceapa să curgă un nou termen,

de aceeași durata. Termenele de exercitare a cailor de atac în cauzele penale, cu

excepția celor judecate potrivit prezentei dispoziții, se întrerup, urmând ca de la data

9

încetarii stării de urgență să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durata.

Astfel, Colegiul atestă că, în prezenta speță, avocatului Berezovschi A., la data de 22

martie 2022, i-a fost comunicată decizia integrală a instanței de apel, acesta

neobiectând asupra faptului că, nu a fost întrerupt termenul de comunicare a actului.

Totodată, conform pct. 5.3.2, a aceleaiași dispoziții, cauzele penale aflate în curs

pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de examinare, se suspendă de

drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor de la pct. 5.3.1 lit. c ), precum și a

urmatoarelor cauze: b) cele în care au fost dispuse măsuri preventive. Reieșind din

materialele dosarului, se constată că în prezenta speță a fost dispusă măsura

preventivă – obligarea de nepărăsire a locului de trai.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală

ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar de către avocatul Berezovschi A. în numele

inculpatului a fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului,

ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Berezovschi

Adrian în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Bejenuță Maximus

Xxxxx, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 14 septembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Plămădeală Ghenadie

10