1ra-402/22 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 28 mai 2021, Negară Tudor a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit rechizitoriului Negară Tudor se învinuiește în aceea că la 31 august 2017, aproximativ ora 11:30, aflându-se, cu consimțământul tacit al proprietarului, la domiciliul lui Munteanu Nina, amplasat în xxxxx, profitând de starea de ebrietate a ultimei, intenționat, din interes material, pe ascuns a sustras mai multe bunuri confecționate din aur, cauzându-i astfel părții vătămate Munteanu Nina o daună materială considerabilă în sumă totală de 15 000 lei. Acțiunile lui Negară Tudor, au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Negară Tudor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar 1 potrivit art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Negară Tudor pentru un termen de probațiune de 2 ani, și să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Munteanu Nina privind încasarea sumei de 15 000 lei. În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a apreciat just probele administrate conform art. 101 Cod de procedură penală, aceasta greșit ajungând la concluzia privind achitarea inculpatului Negară Tudor. Astfel, în opinia acuzării, declarațiile părții vătămate Munteanu Nina, ale martorilor Sculea Albert și Ivașcu Oleg, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 septembrie 2016, procesul-verbal de confruntare din 27 decembrie 2016 dintre învinuitul Negară Tudor și martorul Ivașcu Oleg, procesul-verbal de confruntare din 27 decembrie 2016 dintre partea vătămată și învinuitul Negară Tudor, confirmă vinovăția inculpatului. De asemenea, consideră că este neîntemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia partea vătămată urma să se adreseze deodată la poliție pentru recuperarea bunurilor sustrase. Prin urmare, partea acuzării a reiterat că probele administrate la materialele cauzei demonstrează faptul că inculpatul Negară Tudor s-a aflat în casa și ograda părții vătămate, ceea ce se confirmă de către inculpat, partea vătămată și martorii Ivașcu Oleg și Sculea Albert, însă când ultimii au plecat, în gospodăria părții vătămate a rămas doar aceasta și inculpatul Negară Tudor. Or, totalitatea probelor examinate demonstrează că inculpatul Negară Tudor urmează să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Munteanu Nina privind încasarea sumei de 15 000 lei, partea acuzării a menționat că aceasta urmează a fi admisă, întrucât prejudiciul a fost cauzat prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 decembrie 2021, a fost admis apelul, casată sentința, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Negară Tudor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare. Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Negară Tudor pentru un termen de probațiune de 1 (unu) an. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că deși prima instanță a ajuns la concluzia privind achitarea lui Negară Tudor din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, totuși în motivarea soluției reține că lipsește elementul subiectiv al infracțiunii prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal. Prin urmare, instanța de apel a stabilit că prima instanță nu a analizat fiecare probă în parte, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora. Instanța de apel a menționat că este eronată concluzia primei instanțe 2 privind aprecierea critică a declarațiile părții vătămate Munteanu Nina, din motiv că aceasta nu s-a adresat în aceeași zi cu plângere la poliție pentru recuperarea bunurilor sustrase, or, din declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta bănuindu-l pe Negară Tudor că i-ar fi sustras bijuteriile, a mers inițial la acesta pentru a-și recupera bunurile, iar ulterior a doua zi la 01 septembrie 2016, a scris cerere la poliție. Astfel, contrar prevederilor stabilite de art. 101 Cod de procedură penală, prima instanță nu a apreciat declarațiile părții vătămate în coroborare cu declarațiile martorilor Sculea Albert și Ivașcu Oleg, precum și cu celelalte probe materiale administrate în ședința de judecată. Având în vedere prevederile art. 6 CEDO, art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală, precum și faptul că partea acuzării contestă o sentință de achitare, solicitând emiterea unei sentințe de condamnare a inculpatului Negară Tudor în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel, la cererea procurorului, a dispus cercetarea probelor prezentate de părți în susținerea pozițiilor sale, inclusiv audierea din nou a părții vătămate Munteanu Nina și a inculpatului Negară Tudor prezent în instanța de apel. Prin urmare, instanța de apel a constatat că Negară Tudor, la data de 31 august 2017, aproximativ ora 11:30, aflându-se, cu consimțământul tacit al părții vătămate Munteanu Nina, în domiciliul ultimei, situat în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, profitând de starea de ebrietate a acesteia, intenționat, din interes material, a sustras pe ascuns mai multe bunuri confecționate din aur, cauzând părții vătămate Munteanu Nina, prejudiciu material considerabil în sumă totală de 15 000 lei. Astfel, instanța de apel a precizat că vinovăția inculpatului Negară Tudor în săvârșirea infracțiunii incriminate, este dovedită prin probele cercetate suplimentar în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile martorului Sculea Albert (f.d.149); declarațiile martorului Ivașcu Oleg (f.d.150); procesul- verbal privind sesizarea infracțiunii ori constatarea bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune din 09 septembrie 2016 (f.d.4); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 septembrie 2016 (f.d.5); cererea scrisă de partea vătămată Munteanu Nina din 01 septembrie 2016 (f.d.7); procesul-verbal de confruntare din 27 decembrie 2016 (f.d.30-31); procesul-verbal de confruntare din 27 decembrie 2016 (f.d.32). În acest context, analizând probele enunțate, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului Negară Tudor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, a fost demonstrată în afara oricărui dubiu rezonabil. Or, declarațiile părții vătămate Munteanu Nina apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor Sculea Albert și Ivașcu Oleg, cu cererea scrisă de partea vătămată la data de 01 septembrie 2016 referitor la sustragerea bijuteriilor din aur; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 septembrie 2016; procesele-verbale de confruntare din 27 decembrie 2016 3 prin care organul de urmărire penală a efectuat confruntarea declarațiilor între martorul Ivașcu Oleg și învinuitul Negară Tudor, respectiv, partea vătămată Munteanu Nina și învinuitul Negară Tudor, demonstrează săvârșirea de către inculpatul Negară Tudor a infracțiunii de sustragere pe ascuns a bijuteriilor din aur de la partea vătămată Munteanu Nina, cauzându-i acesteia daune în proporții considerabile. Instanța de apel a precizat, că la caz nu s-au stabilit careva dubii în privința declarațiilor părții vătămate, care sunt consecutive, coerente și detaliate cu privire la acțiunile de sustragere a bijuteriilor din aur de pe corpul său, săvârșite de Negară Tudor. Mai mult, partea apărării în ședința de judecată nu a invocat un careva argument în sensul respingerii declarațiilor părții vătămate ca fiind neveridice. Deși partea vătămată Munteanu Nina, la data săvârșirii infracțiunii, se afla în stare de ebrietate, această circumstanță nu reprezintă temei pentru a pune la îndoială declarațiile acesteia. De asemenea, instanța de apel a stabilit că partea vătămată Munteanu Nina a declarat că prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 15 000 lei, este unul considerabil (f.d.14), circumstanță în temeiul căreia acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Prin urmare, instanța de apel a reiterat faptul că din totalitatea probelor examinate și circumstanțelor stabilite la caz, se constată că acțiunile inculpatului Negară Tudor au fost îndreptate spre sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, după care cu bunurile sustrase a părăsit domiciliul părții vătămate, cauzându-i acesteia daune în proporții considerabile, acțiuni care se confirmă prin declarațiile părții vătămate Munteanu Nina care direct a indicat la inculpatul Negară Tudor, precum și indirect prin declarațiile martorilor Scurea Albert și Ivașcu Oleg. Așadar, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului Negară Tudor, întrunesc elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Cu referire la individualizarea pedepsei, reținând prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a menționat că inculpatul Negară Tudor a săvârșit o infracțiune care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, anterior acesta a fost tras la răspundere penală, însă antecedentul fiind stins, de la locul de trai se caracterizează negativ, nu are persoane la întreținere, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, și nu este angajat în câmpul muncii, iar careva circumstanțe care atenuează sau agravează răspunderea penală, potrivit art. 76, 77 Cod penal, nu s-au stabilit, astfel concluzionând instanța că corectarea și reeducarea inculpatului Negară Tudor, precum și restabilirea echității sociale va fi posibilă cu aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru un termen de probațiune de 1 an, potrivit art. 90 Cod penal, și obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să participe la programe probaționale. 4 În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului Negară Tudor este una echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, reținându-se atitudinea inculpatului față de infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia, precum și în măsură să asigure corectarea și resocializarea inculpatului, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a stabilit că partea vătămată Munteanu Nina nu a înaintat acțiune civile în modul prevăzut de lege, respectiv nu s-a constatat nici un temei legal pentru a fi dispusă încasarea prejudiciului în sumă de 15 000 lei din contul inculpatului Negară Tudor, precum solicită procurorul în cererea de apel.

Avocatul Stoian Ion în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe. În argumentarea recursului menționează, că prima instanță just a ajuns la concluzia că urmărirea penală în privința lui Negară Tudor a fost efectuată superficial, or, instanța de judecată nu trebuie să fie predispusă să accepte concluziile date de procuror în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii, întrucât vinovăția persoanei se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Astfel, susține că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele cauzei la examinarea apelului, prin ce a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Procurorul a depus referință la recursul declarat de partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În opinia procurorului, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Examinând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie 5 invocate de recurent. Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat de apărare, se constată că, acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă nu face trimitere la un careva temei concret pentru declararea recursului din cele prevăzute exhaustiv în punctul invocat. Astfel că Colegiul penal, analizând decizia atacată, conchide că toate temeiurile prevăzute de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În aceeași ordine de idei, Colegiul penal menționează că pentru a verifica temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, este necesar de a indica motivele concrete în ce constă dezacordul recurentului cu decizia contestată, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul părții apărării prin constatări subiective constituie o derogare de la regula unui proces contradictoriu în condițiile egalității armelor. Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate de către apărare, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului Negară Tudor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în 6 ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora. Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Totodată, analizând esența criticilor formulate, se atestă că partea apărării se referă și la aceea că fapta nu a fost săvârșită de către inculpatul Negară Tudor, din care motiv solicită achitarea acestuia, respectiv invocând și prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. La caz, apărarea consideră că lipsesc careva probe care ar demonstra că anume Negară Tudor a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Potrivit materialelor cauzei se atestă, că prima instanță a ajuns la concluzia privind achitarea lui Negară Tudor, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. 7 La judecarea apelului procurorului, instanța de apel a stabilit, că vinovăția inculpatului Negară Tudor, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost demonstrată prin cumulul de probe administrate la materialele cauzei și cercetate în ședința instanței de apel. Astfel, Colegiul penal raportând argumentele recursului la conținutul deciziei contestate, conchide că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, corect apreciind că în baza probelor cercetate, vinovăția lui Negară Tudor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost demonstrată pe deplin, din care motiv l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Negară Tudor în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului, pentru un termen de probațiune de 1 an, potrivit art. 90 Cod penal. Având în vedere motivele care au stat la baza pronunțării soluției contestate, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate. În consecință, Colegiul penal conchide, că la examinarea recursului declarat de avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Negară Tudor, nu au fost stabilite careva erori care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 7. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Negară Tudor, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Negară Tudor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 02 septembrie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Catan Liliana Guzun Ion 8