1ra-604/22 — Art. 322 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 22 noiembrie 2021, a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Basoc Andrei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Basoc Andrei urmărind scopul transmiterii tăinuite de controlul stabilit, către unei persoane deținute în penitenciar a obiectului al cărui transmitere și păstrare este interzisă conform legislației privind executarea hotărârilor cu caracter penal, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cunoscând cu certitudine că introducerea, transmiterea și păstrarea obiectelor sub formă de telefoane mobile în instituțiile penitenciare este interzisă, acționând în mod intenționat, la 16 septembrie 2019, fiind escortat din Penitenciarul nr. 4 Cricova în Penitenciarul nr. 11 Bălți, a transmis tăinuit de la control, către deținuții Penitenciarului nr. 11 Bălți, de pe str. Ștefan cel Mare, 78A, mun. Bălți, telefonul mobil de marca și model „L8star BM-90”, cu numărul de xxxxx, care ulterior la data de 30 octombrie 2019, aproximativ ora 11:30, a fost depistat și ridicat în celula numărul 03 a Penitenciarului nr. 11 Bălți, fiind într-un ascunziș improvizat, și anume într-un vas de masă plastică, iar conform Anexei nr. 7 din Hotărârea 1 Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea „Statutului executării pedepsei de către condamnați”, telefoanele mobile sunt incluse în lista obiectelor, produselor alimentare și lucrurilor interzise în penitenciar să le aibă asupra lor, să le primească prin colete, pachete cu provizii, banderole sau să le procure. Astfel, acțiunile inculpatului Basoc Andrei au fost încadrate în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative: transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare a obiectelor a căror transmitere și păstrare este interzisă conform legislației privind executarea hotărârilor cu caracter penal.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Basoc Andrei să fie liberat de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal din motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală. În motivarea apelului a indicat, că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor administrate de partea acuzării, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate. Astfel, partea acuzării a precizat că prima instanță nu a luat în considerație prevederile Codului de executare, și anume art. 204 alin. (6), 2211 alin. (1), (2), (9) Cod de executare, precum și prevederile Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006. În acest context, partea acuzării a menționat că percheziția din 30 octombrie 2019 a fost efectuată de către funcționarii publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare în baza Codului de executare, precum și în baza Hotărârii Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, iar aceste acte normative speciale nu condiționează efectuarea perchezițiilor în celula din penitenciar, cu obținerea prealabilă a autorizației judecătorului de instrucție sau verificarea legalității după efectuarea lor. Or, acțiunile colaboratorilor penitenciarului au fost efectuate în instituția penitenciară, care are un alt statut juridic decât domiciliul persoanei, iar nulitatea acestor acte procesuale nu poate fi invocată sub aspectul lipsei autorizației judecătorului de instrucție, după cum a indicat prima instanță. Prin urmare, a menționat că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită, iar acțiunile acestuia întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal. Așadar, partea acuzării a precizat că întrucât infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, se atribuie la infracțiuni ușoare, fapta fiind săvârșită la 16 septembrie 2019, și ținând cont de Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și Anexa la aceasta, potrivit cărora în perioada 17 martie 2020 – 15 mai 2020, a fost suspendat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, se atestă că la caz, a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, potrivit art. 60 Cod penal, din care motiv inculpatul Basoc Andrei urmează a fi liberat de 2 răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, în legatură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2022, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea încetării procesului penal, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Basoc Andrei considerat condamnat în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsă penală potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod penal, din motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță a examinat superficial cauza penală în privința lui Basoc Andrei, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, în lipsa unei cercetări obiective a probelor prezentate de partea acuzării, conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din care motiv instanța greșit a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal în privința lui Basoc Andrei, în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în legătură că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală. Astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a stabilit faptul că la data de 30 octombrie 2019, ora 11:30, în Penitenciarul nr. 11 Bălți, acțiunea de urmărire penală a fost efectuată contrar prevederilor legale, apreciind-o cu efectuarea unei percheziții la domiciliu, or, percheziția a fost efectuată de către colaboratorii penitenciarului în instituția penitenciară – Penitenciarul nr. 11 Bălți, care are un alt statut juridic decât domiciliul persoanei. În acest context, reținând prevederile art. 204 alin. (6), 2211 alin. (1), (2), (9) Cod de executare, pct. 5, 75, 76 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, instanța de apel a stabilit că percheziția în Penitenciarului nr. 11 Bălți, din 30 octombrie 2019 a fost efectuată de către funcționarii publici cu statut special din cadrul administrației instituției penitenciare, acțiuni care au avut loc în temeiul dispozițiilor Codului de executare și Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006. Astfel că efectuarea percheziției în baza acestor prevederi exclude necesitatea obținerii autorizației prealabile a judecătorului de instrucție sau legalizarea ulterioară a percheziției. La caz, nulitatea procesului-verbal de percheziție (control, cercetare) și ridicare nr. 1090 din 30 octombrie 2019, nu poate fi invocată sub aspectul lipsei autorizației judecătorului de instrucție, după cum a menționat prima instanță. Așadar, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului Basoc Andrei, în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost demonstrată, și acțiunile acestuia întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal. 3 Prin urmare, reținând prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3), alin. (6) Cod de procedură penală, art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța de apel a ajuns la concluzia că în speță s-a constatat temei pentru liberarea inculpatului de pedeapsă penală și ținând cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar din momentul săvârșirii acesteia – 30 octombrie 2019, au trecut mai mult de doi ani, instanța de apel a considerat oportun de a-l libera pe Basoc Andrei de pedeapsa penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului, fără a indica un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, inculpatul Basoc Andrei să fie achitat. În argumentarea recursului, partea apărării indică că instanța de apel a expus o apreciere greșită probatoriului administrat, or, în speță lipsește obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, din care motiv inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală. De asemenea, invocă apărarea, că telefonul nu a fost ridicat de la Basoc Andrei, acesta fiind depistat în celula nr. 03 a Penitenciarului nr. 11 Bălți, într-un vas de masă plastică. Nici un martor nu indică către inculpat. Basoc Andrei nu se află la evidența medicului psihiatru.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Potrivit dispozițiilor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat de avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului Basoc Andrei, constată că aceasta nu dezvăluie argumentele ilegalității deciziei recurate prin prisma temeiurilor de drept conținute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală pentru declararea recursului, precum nu specifică nici în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărârii atacate. 4 Astfel, în textul cererii de recurs nu se regăsesc careva motive concrete argumentate sub aspectul temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care ar dezvălui problematica recursului și eroarea gravă de fapt care ar fi afectat soluția instanței de apel, din care motiv Colegiul penal nu se va expune referitor la legalitatea deciziei contestate, deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Referitor la aspectele menționate, instanța de recurs amintește, că în cazul în care o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală, să indice în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce în cazul dedus judecății, lipsește. La caz, din conținutul recursului declarat rezultă dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, insistând asupra necesității casării acesteia și rejudecării cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de învinuirea înaintată, însă în argumentarea acestei poziții avocatul nu dezvăluie concret motivele ilegalității hotărârii judecătorești precum și temeiurile de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În concluzie, Colegiul penal remarcă, că atunci când autorul recursului nu invocă concret motivele ilegalității deciziei contestate, rezultă că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 429, 430 Cod de procedură penală și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Basoc Andrei xxxxx, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 august 2022. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Catan Liliana Guzun Ion 5