1ra-2078/21 — art.306 alin. 2, lit. a, c; 310 alin. 2, 42 alin. 5, CP

1ra-2078/21 — art.306 alin. 2, lit. a, c; 310 alin. 2, 42 alin. 5, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2078/21

1-17181314-01-1ra-19102021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Țurcan Anatolie, Guzun Ion și Plămădeală Ghenadie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii raionului Strășeni,

Lupașcu Ruslan și procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 07 iulie 2021, în cauza penală în privința lui

Cociu Lilian xxxxxx, născut la xxxxxxxx

1976, originar din xxxxxxxxx,

xxxxxxxxx, domiciliat în xxxxxxx,

xxxxxxxxxxx.

Ababii Ghenadie xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxxxxx, originar din

xxxxxxxxx și domiciliat în xxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.07.2017 –07.10.2019;

Instanța de apel: 17.12.2019 – 07.07.2021;

Instanța de recurs: 19.10.2021 – 27.06.2022.

A C O N S T A T A T :

07 octombrie 2019, Cociu Lilian a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 306 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că

fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Prin aceeași sentință, Ababii Ghenadie a fost achitat de sub învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (2) Cod penal, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

La fel, Ababii Ghenadie a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea

1

infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire

la încasarea în mod solidar, din contul lui Cociu Lilian și Ababii Ghenadie în

beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 1484 (una mie patru

sute optzeci și patru) lei.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire

la încasarea din contul lui Ababii Ghenadie în beneficiul statului, a cheltuielilor

judiciare în sumă de 340 (trei sute patruzeci) lei, suportate pentru expertiza

judiciară grafoscopică efectuată în prezenta cauză penală.

A fost respinsă ca inadmisibilă plângerea depusă de Cociu Lilian la data

de 25 septembrie 2017 cu privire la restabilirea în funcția deținută anterior,

explicându-i lui Cociu Lilian că în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (4)

din Legea nr. 3 din 25.02.2016, cu privire la Procuratură, dacă a fost

pronunțată o sentință de achitare, suspendarea din funcție încetează, iar

procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.

A fost explicat părților și participanților la proces, precum și

persoanelor interesate că sentința de achitare duce la reabilitarea deplină a

inculpaților.

potrivit rechizitoriului, inculpații au săvârșit fapte prejudiciabile prevăzute de

legea penală, săvârșite cu vinovăție și pasibile de pedeapsa penală în

următoarele circumstanțe:

Cociu Lilian activând în calitate de procuror în Secția exercitare a

urmăririi penale în cauze excepționale din cadrul Direcției exercitare a

urmăririi penale a Procuraturii Generale, fiind numit în această funcție prin

Ordinul Procurorului General nr. 524-p din 24.09.2004 și fiind, astfel, conform

art. 123 alin. (2) Cod penal (în redacția legii din anul 2002 în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii) persoană cu înaltă funcție de răspundere,

contrar prevederilor art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova de la 12.09.1997; art. 21 din

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994; art. 1 alin. (2),

alin. (3), art. 8 alin. (1) alin. (3), art. 19 alin. (3), art. 52 alin. (1) pct. 6), art. 100

alin. (4), art. 101 alin. (1) alin. (2), art. 254, art. 281 alin. (1), art. 284 alin. (1),

art. 291 Cod de procedură penală (în redacția legii anului 2003, în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 23 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 118 din

14.03.2003 cu privire la Procuratură (în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii), care-l obligau să îndeplinească obligațiile de serviciu în strictă

conformitate cu Constituția și Legile Republicii Moldova, prin asigurarea

respectării prezumției de nevinovăție a persoanei, să activeze în așa mod

încât, în cadrul procesului penal nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală, a săvârșit o infracțiune în următoarele circumstanțe.

2

Astfel, Cociu Lilian, fiind desemnat, prin ordonanța prim-adjunctului

Procurorului General din 03.10.2007, în calitate de conducător al grupului de

urmărire penală și exercitând personal urmărirea penală pe dosarul

nr. 2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin.(3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

cet. Crăciun Andrei, nu a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei

întru stabilirea adevărului, nu a verificat dacă probele sunt administrate

complet și obiectiv, nu le-a supus analizei și nu a verificat dacă acestea

coroborează între ele, nu a asigurat inclusiv administrarea de noi probe și nu a

verificat, în unele cazuri, sursa din care provin probele, nu a purces la

aprecierea fiecărei probe în parte din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar ca rezultat a dispus la data de

19 octombrie 2007 și 19 decembrie 2007 punerea neîntemeiată și ilegală sub

învinuire a lui Crăciun Andrei încriminându-i săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), art. 145

alin. (2) lit. a), c) și art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, acțiuni care

le-a efectuat în biroul său de serviciu nr. 156 din sediul Procuraturii Generale

amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 73, iar la data de

24 decembrie 2007, întocmind rechizitoriul, a expediat dosarul în instanța de

judecată pentru a fi examinat în fond.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Cociu Lilian, urmărind

același scop de tragere neîntemeiată la răspundere penală a cet. Crăciun

Andrei, pe parcursul judecării cauzei, reprezentând învinuirea în numele

statului în judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, (denumirea instanței la

acea perioadă) amplasată pe adresa mun. Chișinău, str. Mihai Viteazul nr. 2, în

perioada de la 27 decembrie 2007 până la 09 februarie 2009, în susținerea

activă a poziției sale, pe care a evitat să o îmbine cu obiectivitatea și

nepărtinirea, pentru stabilirea adevărului, contribuirea la exercitarea unei

justiții corecte și adoptarea unor hotărâri judecătorești legitime, temeinice și

echitabile, neîntemeiat și ilegal, la 01 februarie 2008, i-a modificat

inculpatului Crăciun Andrei în ședința de judecată învinuirea în sensul

agravării, pentru aceleași fapte, punându-l sub învinuire în baza art. 27,

art. 145 alin. (2) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), j) și

art. 145 alin. (2) lit. a), alin.(3) lit. j) Cod penal, iar ulterior, după finalizarea

cercetării judecătorești, în cadrul dezbaterilor judiciare, a orientat

neîntemeiat instanța astfel încât inculpatul Crăciun Andrei să fie recunoscut

vinovat la 09 februarie 2009, în săvârșirea infracțiunilor încriminate și prin

cumul de pedepse, în baza art. 84 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

definitivă de 21 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013,

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2009 a fost

3

casată, iar cet. Crăciun Andrei a fost achitat din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către acesta.

Respectiv, cet. Crăciun Andrei a fost tras ilegal la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunilor excepțional de grave, nefiind vinovat de

săvârșirea acestora, iar drept rezultat, plasat și ținut în detenție ilegală pe

parcursul a 5 ani și 8 luni, fapt care i-a cauzat prejudicii morale, compensate

de instanța de judecată prin încasarea a 1.500.000 lei de la bugetul de stat,

fapte care reprezintă urmări grave.

Astfel, Cociu Lilian, prin acțiunile sale intenționate, fiind persoană cu

înaltă funcție de răspundere, a săvârșit tragerea cu bună-știință la răspundere

penală a unei persoane nevinovate de către cel care efectuează urmărirea

penală, urmărind învinuirea de săvârșirea unei infracțiuni excepțional de

grave, faptă soldată cu urmări grave, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 306 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal.

Ababii Ghenadie activând în calitate de inspector superior al

serviciului omoruri și crime grave al secției poliției criminale a CGP

mun. Chișinău, fiind numit în această funcție prin Ordinul Ministrului

Afacerilor Interne nr. 353 ef. din 18.11.2005 și fiind, astfel, conform art. 123

alin. (1) Cod penal (în redacția legii din anul 2002, în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii) persoană cu funcție de răspundere, fiind inclus prin

ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din 03.10.2007, în grupul

de urmărire penală în cauza nr. 2007038285 și investit cu atribuții de ofițer

de urmărire penală, contrar prevederilor art. 6 alin. (2) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950, în vigoare pentru Republica

Moldova de la 12.09.1997; art. 21 din Constituția Republicii Moldova,

adoptată la 29.07.1994, art. 1 alin. (2) și alin. (3), art. 8, art. 19 alin. (3), art. 57

alin. (5), art. 93 alin. (1), art. 100 alin. (1), art. 254 alin. (1), art. 279 alin. (1)

din Codul de procedură penală (în redacția legii anului 2003, în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 3 alin. (2) alin. (3), art. 13 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 333 din 10.11.2006, privind statutul ofițerului de urmărire

penală, art. 3, art. 4 din Legea nr. 416 din 18.12.1990, cu privire la poliție (în

vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii), care-l obligau să îndeplinească

obligațiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituția și Legile Republicii

Moldova, prin asigurarea respectării prezumției de nevinovăție a persoanei, să

activeze în așa mod încât, în cadrul procesului penal nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, a săvârșit infracțiuni în

următoarele circumstanțe.

Astfel, Ababii Ghenadie, fiind inclus prin ordonanța adoptată de

prim-adjunctul Procurorului General din 03.10.2007, în grupul de urmărire

penală și investit cu atribuții de ofițer de urmărire penală în dosarul

nr. 2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

4

cet. Crăciun Andrei, recurgând la o metodă ilegală de întărire a declarațiilor

numitului de auto-incriminare prin inventarea unor evenimente inexistente,

la o dată și în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a

contrafăcut procesul-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie, născut

la xxxxxxxxxxxxxxx, datat cu 12 octombrie 2007, înscriind fals în actul

respectiv, precum că din numele ultimului declarații importante pentru cauza

penală de referință și anume faptul că, în luna august 2007 numitul ar fi

depistat o armă la o gunoiște din preajma or. Durlești, depoziții care au servit

în calitate de probe de acuzare în cauza menționată, falsificarea acestui act

fiind confirmată prin Raportul de expertiză judiciară (grafoscopică) nr. 17 din

07 februarie 2017.

Prin acțiunile sale, Ababii Ghenadie, a săvârșit falsificarea probelor în

procesul penal de către o persoană cu funcție de răspundere, adică a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 310 alin. (2) Cod penal (în redacția Legii nr. 985

din 18.04.2002, cu modificările ulterioare operate prin Legea nr. 277 din

18.12.2008 și prin Legea nr. 207 din 29.07.2016), în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, lege care ușurează pedeapsa și ameliorează situația persoanei

în raport cu legea care este în vigoare la data emiterii prezentei ordonanțe.

Tot el, Ababii Ghenadie, fiind inclus prin ordonanța adoptată de

prim-adjunctul Procurorului General din 03.10.2007, în grupul de urmărire

penală și investit cu atribuții de ofițer de urmărire penală în dosarul

nr.2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

cet. Crăciun Andrei, la o dată și în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, fiind conștient că săvârșește acțiuni care ar putea genera

tragerea ilegală a unei persoane la răspundere penală, a prezentat

procurorului, care exercita urmărirea penală pe caz, procesul-verbal falsificat

de audiere a martorului Covaleov Vitalie, născut la xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat

cu 12 octombrie 2007, contribuind astfel prin acordare de mijloace la punerea

neîntemeiată și ilegală sub învinuire a lui Andrei Crăciun pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2)

lit. a), art. 145 alin. (2) lit. a), c) și art. 27, 145 alin. (2) lit. a), c) Cod penal și

expedierea dosarului cu rechizitoriu în instanța de judecată pentru a fi

examinat în fond, pentru ca ulterior, inculpatul Crăciun Andrei să fie

recunoscut vinovat la 09 februarie 2009, în săvârșirea infracțiunilor

incriminate și prin cumul de pedepse, în baza art. 84 Cod penal, să-i fie

stabilită o pedeapsă definitivă de 21 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013,

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2009 a fost

casată, iar cet. Crăciun Andrei a fost achitat din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către acesta.

Respectiv, cet. Crăciun Andrei a fost tras ilegal la răspundere penală

5

pentru săvârșirea infracțiunilor excepțional de grave, nefiind vinovat de

săvârșirea acestora, iar drept rezultat, plasat și ținut în detenție ilegală pe

parcursul a 5 ani și 8 luni, fapt care i-a cauzat prejudicii morale, compensate

de instanța de judecată prin încasarea a 1.500.000 lei de la bugetul de stat,

fapte care reprezintă urmări grave.

Astfel, Ababii Ghenadie, prin acțiunile sale intenționate, fiind persoana cu

funcție de răspundere, a săvârșit complicitate prin acordarea de mijloace la

tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate de

către cel care efectuează urmărirea penală, urmărind învinuirea de

săvârșirea unei infracțiuni excepțional de grave, faptă soldată cu urmări

grave, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), 306 alin. (2)

lit. a) și c) Cod penal.

penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Lupașcu Ruslan, a contestat

sentința cu apel solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Cociu Lilian să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 306 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, iar

inculpatul Ababii Ghenadie să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c) și

art. 310 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pentru infracțiunea prevăzută de art.

42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, a unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de

5 ani, iar în temeiul art. 53 lit. g) și art. 60 lit. b) Cod penal, de liberat de

răspundere penală pe inculpatul Ababii Ghenadie pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (2) Cod penal, în legătură cu

intervenirea prescripției, precum și încasarea în mod individual de la

inculpatul Ababii Ghenadie suma cheltuielilor judiciare în mărime de 340 lei

pentru expertiza judiciară grafoscopică (raportul de expertiză judiciară nr. 17

din 07 februarie 2017).

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță și-a întemeiat soluția

reieșind din concluzia precum că învinuirea înaintată inculpatului Cociu Lilian

s-a bazat în mod principal pe declarațiile părții vătămate Crăciun Andrei, fapt

contrar celor expuse de către partea acuzării în susținerea învinuirii înaintate.

A menționat procurorul că, prima instanță nu a supus analizei

probatoriul prezentat de partea acuzării, sub pretextul că copiile de pe actele

procesuale, pe care de fapt se întemeia prioritar poziția acuzării, nu au fost

autentificate în modul corespunzător, menționând că legislația

procesual-penală nu conține careva reglementări privind modalitatea de

autentificare a copiilor de pe documente, de care s-ar putea ghida persoana

care efectuează urmărire penală. Or, în cazul din speță autentificarea copiilor

6

de pe materialele din cauza penală nr. 2007038285 s-a efectuat prin aplicarea

ștampilei umede a instituției, cu indicarea funcției persoanei care a efectuat

acest procedeu, acestea fiind ridicate cu întocmirea ordonanței și a

procesului-verbal respectiv, în procesul-verbal s-a efectuat descrierea

detaliată a actelor, iar examinarea acestor acte s-a efectuat și prin

proces-verbal separat.

A susținut procurorul că, nici pe parcursul urmăririi penale, nici în

cadrul judecării cauzei, participanții la proces nu au obiectat asupra

autenticității sau asupra modului de autentificare a copiilor de pe actele

respective și nici instanța de judecată nu a abordat în nici un fel acest aspect,

pentru că de fapt, pentru acuzator nu prezenta o dificultate prezentarea

cauzei penale nr. 2007038285 în original pentru examinare în ședința de

judecată, cu condiția restituirii acestui dosar, organului procuraturii, la

expirarea necesității, pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale.

A concluzionat procurorul că, prima instanță a intervenit cu această

poziție doar la emiterea sentinței și nu a analizat și supus aprecierii

probatoriul prezentat de partea acuzării, iar prin acest procedeu a descalificat

absolut neargumentat, pe niște motive formale și subiective, probele de bază

în acest dosar. Or, instanța de judecată, evitând să intre în esența

argumentelor procurorului, s-a axat pe declarațiile părții vătămate Crăciun

Andrei, care într-adevăr în unele cazuri au fost contradictorii, dar nefiind

orientate întru distorsionarea adevărului puteau fi consecința unor reacții ale

persoanei respective reieșind din starea fizică și psihică de la momentul

audierilor în mai multe ședințe de judecată asupra unor circumstanțe ce au

avut loc mai mult de 10 ani în urmă.

La fel, procurorul a menționat că, pe parcursul judecării cauzei partea

acuzării a solicitat citirea declarațiilor cet. Panovici Nadejda în ședința de

judecată în condițiile art. 371 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, or în

cazul dat s-a constatat imposibilitatea de a asigura prezența acestei persoane

în instanța de judecată, deoarece numita se afla peste hotarele Republicii

Moldova, iar la urmărirea penală martorul respectiv a fost confruntat cu

învinuitul Cociu Lilian, inclusiv cu înregistrarea video a acțiunii procesuale.

A indicat procurorul că, prima instanță a respins cererea procurorului,

deoarece nu a fost demonstrată imposibilitatea absolută de a asigura prezența

acestei persoane în ședința de judecată. Or în ședința de judecată procurorul a

prezentat probe că cet. Panovici Nadejda a părăsit teritoriul Republicii

Moldova într-o direcție necunoscută și citațiile expediate la domiciliul numitei

nu au dat nici un rezultat.

A menționat procurorul că, în procesul-verbal din 28 noiembrie 2007

depozițiile lui Djaniev Razzah au fost adaptate în așa fel, încât descrierea

infractorului să coincidă cu aspectul lui Crăciun Andrei, inclusiv cu hainele și

încălțămintea depistate în rezultatul percheziției la domiciliul numitului. Nu e

vina lui Djaniev Razzah că nu a citit declarațiile care au fost puse la baza

învinuirii lui Crăciun Andrei, ci a procurorului Cociu Lilian, care în mod

7

intenționat a efectuat înscrierile respective în modul în care i-a fost

convenabil.

Tot la acest capitol, a menționat că, dacă avea sau nu Djaniev Razzah să-l

cunoască pe infractor, urma anume să fie clarificat de către procurorul Cociu

Lilian prin prezentarea spre recunoaștere și să petreacă confruntări, acțiuni ce

nu s-au efectuat, deoarece putea să compromită atingerea scopului de tragere

la răspundere penală a lui Crăciun Andrei în caz de rezultat negativ.

A susținut procurorul că, în speță, marja de incertitudine manifestată de

către Djaniev Razah privind recunoașterea infractorului a fost preluată fără

careva argumentare întemeiată de către prima instanța și utilizată ca un

argument al achitării inculpatului Cociu Lilian.

De asemenea, a indicat procurorul că, argumentele instanței precum că

probele administrate de inculpatul Cociu Lilian în calitate de procuror în

cauza penală nr. 2007038285 au fost verificate de către șeful secției Sergiu

Garabagiu, de către un procuror pentru misiuni speciale, precum și de către

prim-adjunctul Procurorului General, Vasile Pascari, care a confirmat

rechizitoriul și numai după acest exercițiu procesual, cauza penală în privința

cet. Crăciun Andrei a fost expediată în judecată, sunt neîntemeiate. Or, pe

parcursul urmăririi penale în cauza nr. 2007038285, procurorul Cociu Lilian,

în scopul înlăturării impedimentelor existente și întărirea poziției de

recunoaștere a vinei de către cet. Crăciun Andrei, a adaptat unele probe, cu

scopul aducerii lor în concordanță cu poziția deja formulată în acest dosar și

anume:

- consemnarea denaturată a declarațiilor suplimentare ale cet. Ermicioi

Ivan, potrivit cărora, la 29 iulie 2010, în timp ce se aflau în vie, a fost

amenințat de către cet. Crăciun Andrei în cadrul unui conflict;

- consemnarea denaturată a declarațiilor martorului Panovici Nadejda,

potrivit cărora, soțul numitei, Panovici Vitalie, care între timp a decedat, pleca

la vânătoare cu cet. Crăciun Andrei în timpul când era în viață și i-a transmis

ultimului spre păstrare o armă de vânătoare de model „Winchester”, care nu a

mai fost ulterior restituită;

- consemnarea denaturată a declarațiilor suplimentare ale părții

vătămate Djaniev Razzah, potrivit cărora, numitul deja a declarat că persoana

care a împușcat în el nu avea pantalonii introduși în încălțăminte, faptul

precum că admite că agresorul era încălțat în încălțăminte sportivă care era

foarte murdară, că îmbrăcămintea putea oferi infractorului o aparență de

corpolență sportivă;

- anexarea la dosar a procesului-verbal falsificat de audiere a

martorului, potrivit căruia, Covaleov Vitalie, a declarat că a depistat la o

gunoiște din preajma or. Durlești arma utilizată de către cet. Crăciun Andrei la

săvârșirea infracțiunii.

Subsidiar, a menționat procurorul că, aceste probe au fost incluse în

rechizitoriu și în modul în care au fost expuse, în coraport cu declarațiile de

auto incriminare ale cet. Crăciun Andrei, într-adevăr indică asupra vinovăției

8

ultimului, or rolul procurorului ierarhic superior este formarea unei opinii

asupra vinovăției persoanei în rezultatul studierii materialelor dosarului, ceea

ce nu presupune și verificarea autenticității acestor probe prin careva acțiuni

procesuale suplimentare.

Astfel, faptul că probele sus menționate au fost manipulate, a apărut în

evidență pe parcursul judecării dosarului nr. 2007038285 și nu la etapa

verificării materialelor cauzei și aprobării rechizitoriului de către procurorul

ierarhic superior, prin urmare concluziile primei instanței la acest capitol,

procurorul le-a considerat eronate și nu pot fi puse la baza sentinței de

achitare contestate.

A susținut procurorul că, încadrarea acțiunilor inculpatului Cociu Lilian

s-a efectuat conform elementelor infracțiunii incriminate, și anume: obiectul

infracțiunii - valorile sociale ce apără persoanele de tragere neîntemeiată la

răspundere penală, or nici o persoană nevinovată nu trebuie să fie trasă la

răspundere. latura obiectivă - manifestată prin elementul material, or

inculpatul, Cociu Lilian, fiind direct responsabil de exercitarea urmăririi

penale pe dosarul de omor și tentativă de omor a cetățenilor Chiorescu Ștefan

și Djaniev Razzah, prin derogare de la prevederile Codului de procedură

penală, în calitate de procuror, intenționat nu a luat toate măsurile prevăzute

de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor cauzei întru stabilirea adevărului, neadministrând complet și

obiectiv toate probele necesare, precum și nu a verificat dacă probele sunt

administrate complet și obiectiv, dacă acestea coroborează între ele, în unele

cazuri sursa din care provin, nu a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, precum și a evitat

intenționat să contribuie la exercitarea unei justiții corecte și adoptarea unor

hotărâri judecătorești legitime, iar pentru ași atinge scopul criminal,

inculpatul Cociu Lilian, în calitate de procuror a emis arbitrar ordonanțe de

punere sub învinuire, inclusiv în sensul agravării, prin manipularea și

aprecierea eronată a probelor în privința lui Crăciun Andrei, a întocmit

rechizitoriul prin modelarea și descrierea tendențioasă a probelor conform

intenției sale, iar după remiterea dosarului în judecată, a orientat greșit și

neîntemeiat instanța de judecată în dezbaterile judiciare.

În ceea ce privește urmarea produsă - cet. Crăciun Andrei a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea unor infracțiuni excepțional de grave cu executarea a circa

5 ani 8 luni de închisoare pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o.

Legătura cauzală - condamnarea cet. Crăciun Andrei a fost posibilă

datorită acțiunilor și inacțiunilor inculpatului Cociu Lilian, descrise în

elementul material, or fără emiterea acestor acte și luare de poziții nu era

posibilă producerea urmărilor.

Subiect - procurorul, cu statut de persoană cu înaltă funcție de

răspundere, desemnat prin ordonanța procurorului ierarhic superior în

calitate de conducător al grupului de urmărire penală în cauza

nr. 2007038285 și având atribuții de exercitare personală a urmăririi penale

9

în acest dosar.

Latura subiectivă - intenția directă de a-l trage la răspundere penală pe

Crăciun Andrei despre care cunoștea că este nevinovat, or din cumulul de

probe inițial administrate în cadrul urmăririi penale în cauza nr. 2007038285

existau dubii serioase privind săvârșirea infracțiunii anume de către această

persoană și procurorul a manipulat unele probe în vederea aducerii lor în

concordanță cu declarațiile de auto-incriminare ale cet. Crăciun Andrei,

precum și nu a reacționat la poziția părții vătămate Djanie Razzah vis-a-vis de

săvârșirea infracțiunii de către ultimul.

Tot aici, a menționat procurorul că, analizând evoluția acțiunilor

inculpatului Cociu Lilian, care fiind principala figură responsabilă de

investigarea infracțiunilor de omor și tentativă de omor este evidentă și

demonstrată latura subiectivă de comiterea infracțiunii de tragere cu

bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate, or audierea

suplimentară a cet. Djaniev Razzah, din care nu rezultă concretizări ale

circumstanțelor investigate, ci invers declarații abstracte, ajustate la

rezultatele altor acțiuni de urmărire penală, inclusiv neîncrederea că Crăciun

Andrei ar fi fost implicat în omor, nu i-a permis să purceadă la confruntări

între presupusul infractor și victimă.

A indicat procurorul că, poziția acuzatorului de stat la acest capitol, a

fost expusă inclusiv expres, în replică la critica adusă de către apărătorul

Vizdoga Ion la una din etapele dezbaterilor judiciare, însă rezultă că prima

instanța a ignorat aceste argumente ale acuzării, susținând declarativ că

aceste aspecte de calificare nu au fost clarificate pe parcursul judecării cauzei,

ceea ce indică încă odată asupra faptului că sentința de achitare este

neîntemeiată.

A menționat procurorul că, prima instanță neîntemeiat a pus la baza

sentinței de achitare Hotărârea Curții Constituționale nr. 24 din

17 octombrie 2019, or prin această hotărâre nu a fost declarat

neconstituțional și textul „soldată cu urmări grave” de la agravanta prevăzută

la lit. c), alin. (2) art. 306 Cod penal, care era în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii, fiind în vigoare și la moment.

Procurorul a susținut că, hotărârea Curții Constituționale nr. 24 a fost

adoptată la 17octombrie 2019 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de

15 noiembrie 2019, după încheierea dezbaterilor judiciare și pronunțarea

dispozitivului sentinței din 07 octombrie 2019.

Cu referire la capătul de acuzare incriminat inculpatului Ababii

Ghenadie conform art. 310 alin. (2) Cod penal, a menționat că, apreciind critic

raportul de expertiză judiciară nr. 17 din 07 februarie 2017, instanța de

judecată a avut o abordate incorectă, deoarece de fapt, în cadrul urmăririi

penale în prezenta cauză, s-a stabilit că la materialele cauzei penale

nr. 2007038285, la o dată și în circumstanțe imposibil de a fi stabilite, a fost

anexat procesul-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie, născut la

xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat cu 12 octombrie 2007, care a fost contrafăcut, de

10

asemenea în circumstanțe imposibil de stabilit, de către inculpatul Ababii

Ghenadie, acesta fiind investit cu atribuții de ofițer de urmărire penală.

A susținut procurorul că, în procesul de verificare a legalității

administrării probelor în dosarul nr. 2007038285, în cadrul urmăririi penale

în prezenta cauză a fost constatat conform datelor existente în Registrul de

stat al populației, că persoana sus menționată, Covaliov Vitali xxxxxx, de fapt a

decedat încă în anul 2007 și a fost necesară dobândirea de înscrisuri și

semnături efectuate de către numit pe parcursul vieții, pentru a le compara cu

sintagma manuscrisă „Дин кувинтеле меле e скрис корект е читит” și cu

semnăturile aplicate în procesul-verbal datat cu 12 octombrie 2007.

Astfel, a fost stabilit că cet. Covaliov Vitali, în timpul când era în viață, a

fost cercetat penal în cauza nr. 2006010837, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 Cod penal, și că acest dosar conține mai multe acte

procesuale cu înscrisuri efectuate personal de către acesta, doar că identitatea

lui este expusă ca Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx.

La fel, a indicat procurorul că, datele de anchetă ale uneia și aceleiași

persoane, care conform Registrului de stat al populației figura ca Covaliov

Vitali xxxxxx, au fost introduse incorect de către inculpatul Ababii Ghenadie în

procesul-verbal de audiere a martorului datat cu 12 octombrie 2007, care a

fost anexat la cauza penală nr. 2007038285, ca Covalenco Vitalie xxxxxx,

precum și în actele procesuale în cauza penală nr. 2006010837, de către

persoanele ce gestionau acest dosar, ca Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx.

A menționat că, pentru a se înlătura orice dubii referitor la persoana lui

Covaliov Vitali xxxxx, înscrisurile și semnăturile căruia au fost prezentate ca

modele pentru comparație, în cadrul urmăririi penale au fost întreprinse

unele acțiuni procesuale, cum ar fi audierea martorilor Gherciu Petru și

Raducan Ruslan, care au gestionat cauza penală nr. 2006010837 și nemijlocit

au interacționat cu Covaliov Vitali xxxxxx. Acești martori au confirmat că

înscrisurile și semnăturile de pe un șir de acte procedurale din cauza

respectivă au fost efectuate personal de către acest cetățean.

Mai mult, procurorul a susținut că, a fost stabilit faptul precum că

Covaliov Vitali xxxxx, fiind cercetat în cauza penală nr. 2006010837 în calitate

de persoană fără loc permanent de trai (boschetar), la fel figura ca persoană

fără loc permanent de trai și în procesul-verbal de audiere a martorului datat

cu 12 octombrie 2007, întocmit de către inculpatul Ababii Ghenadie.

Astfel, neexistând careva dubii precum că persoana Covaliov Vitali

xxxxxx, Covaliov Vitalii xxxxxxxxxxx și Covaleov Vitalie xxxxxx, la care s-a

referit inculpatul Ababii Ghenadie, este una și aceeași persoană, a fost numită

o expertiză judiciară grafoscopică pentru a se constata dacă înscrisurile și

semnăturile din procesul-verbal de audiere a martorului datat cu

12 octombrie 2007, aparțin aceleiași persoane care figurează în actele

procesuale din cauza penală nr. 2006010837.

Procurorul a indicat că, în întrebările din ordonanța de numire a

expertizei au fost indicate datele de identitate ale lui Covaliov Vitali xxxxxx

11

exact în modul în care aceste date erau indicate în actele procesuale din litigiu.

La dispoziția expertului au fost prezentate spre comparație în original

procesul-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx datat cu

12 octombrie 2007, întocmit de către inculpatul Ababii Ghenadie, precum și în

întregime materialele cauzei penale nr. 2006010837. În procesul efectuării

expertizei, actele comparate au fost supuse fotografierii de către expert, în

măsura în care el a considerat necesar, iar aceste fotografii au fost anexate la

raportul de expertiză. Potrivit raportului de expertiză judiciară (grafoscopică)

nr. 17 din 07 februarie 2017, în procesul-verbal de audiere a martorului

Covaleov Vitalie xxxxxx, datat cu 12 octombrie 2007, scrisul manuscris „Дин

кувинтеле меле e скрис корект е читит”, nu a fost executat de către numit,

iar semnăturile aplicate pe acest act procesual precum că din numele său

probabil nu au fost executate de către acesta.

A relatat procurorul că, raportul de expertiză este suficient de clar, nu

trezește careva dubii și necătând la acestea, din motive lipsite de o cuvenită

argumentare, la o anumită etapă a examinării cauzei în judecată, prin

încheierea din 05 februarie 2019, prima instanță a reluat cercetarea

judecătorească, pentru audierea expertului Maxim Munteanu asupra unor

pretinse neclarități din raportul de expertiză sus indicat, și în loc ca să fie

înlăturate toate dubiile, care în opinia instanței de judecată precum că existau

în raportul de expertiză, în urma unei serii de întrebări adresate expertului

Maxim Munteanu de către instanță și de către partea apărării, care posibil că

nu întotdeauna erau pe înțelesul expertului audiat, raportul respectiv din

contra, în mod artificial și-a pierdut din claritatea inițială.

În context, a menționat că, la ultima etapă de examinare a cauzei, partea

apărării nu a solicitat numirea unei expertize suplimentare, audierea cărorva

martori, sau cercetarea materialelor comparative din cauza penală

nr. 2006010837 în ședința de judecată și nici partea acuzării, fiind convinsă că

vina inculpatului Ababii Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 310 alin. (2) Cod penal, a fost pe deplin demonstrată.

La fel, a indicat că, prima instanță neîntemeiat a criticat faptul că actele

cauzei penale nu au fost ridicate și anexate la prezenta cauză prin ordonanță

și proces-verbal de ridicare, or potrivit art. 157 alin.(1) Cod de procedură

penală, constituie mijloc material de probă documentele în orice formă care

provin de la persoanele fizice sau juridice, dacă în ele sunt expuse ori

adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză.

Prin urmare, procurorul a susținut că, dosarul nr. 2006010837 a fost

interpelat oficial de al Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție

mun. Chișinău, în arhiva căruia se păstra, iar această instituție a prezentat

dosarul în mod oficial la solicitare, după expirarea necesității, în contextul

alin. (2) din art.157 Cod de procedură penală, cauza penală nr. 2006010837

nu a fost anexată la materialele prezentului dosar, ci a fost restituită

deținătorului legal, pentru păstrare în condițiile art. 211 din același Cod.

Copiile de pe cauza nr. 2006010837 nu au fost anexate la prezenta cauză, or

12

erau suficiente fotografiile anexate la raportul de expertiză judiciară

(grafoscopică) nr. 17 din 07 februarie 2017.

De asemenea, procurorul a notat că, modalitatea de dobândire a

materialelor cauzei penale nr. 2006010837, pentru comparație, nu a fost

contestată de către participanții la proces, soluția primei instanței în acest

sens fiind apreciată drept o manifestare a unei atitudini de formalitate

excesivă.

A indicat procurorul că, procesul-verbal de audiere a martorului

Covaleov Vitalie xxxxxx, datat cu 12 octombrie 2007 a fost contrafăcut cu

scopul de a întări probatoriul în privința lui Andrei Crăciun în cauza

nr. 2007038285, că actul respectiv a fost anexat la materiale cauzei penale și

cu scopul de a-l trage pe Crăciun Andrei la răspundere penală, conținutul

acestuia a fost inclus în rechizitoriu și expediată cauza penală în instanța de

judecată.

Procurorul a susținut că, argumentul primei instanței despre

obligativitatea indicării procurorului cu care a acționat în complicitate

inculpatul Ababii Ghenadie este una absolut subiectivă, or în cazul dat s-a

demonstrat că Ababii Ghenadie a acționat prin acordare de mijloace pentru ca

Crăciun Andrei să fie tras ilegal la răspundere penală.

La fel, a menționat că, procesul-verbal a fost anexat la materialele cauzei

de către inculpatul Cociu Lilian, în gestiunea nemijlocită a căruia, la acea etapă

se afla cauza penală, iar prin prisma art. 98 Cod de procedură penală, aceste

fapte, ca fiind unanim recunoscute, le apreciază ca fiind circumstanțe și fapte

ce nu trebuie dovedite.

A indicat că, inculpatul Ababii Ghenadie a acționat cu intenție și în

comun cu principalul responsabil de investigație, inculpatul Cociu Lilian în

calitate de procuror, astfel încât rezultatele tuturor acțiunilor de urmărire

penală, fiind privite în ansamblu, să poată fi apreciate prin principiul

coroborării probelor, fapt ce a făcut ca ulterior să nu vină cu reacții procurorii

ierarhic superiori.

A concluzionat procurorul că, soluția primei instanțe este eronată

deoarece ultima a ignorat standarde înalte ale respectării drepturilor omului,

sentința urmând a fi casată, iar inculpații Cociu Lilian și Ababii Ghenadie

declarați vinovați si condamnați pentru comiterea infracțiunilor incriminate.

07 iulie 2021, a fost respins apelul procurorului în Secția combatere tortură

din cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale,

Lupașcu Ruslan, ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 07 octombrie 2019.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că,

prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt precum și nevinovăția

inculpaților Cociu Lilian și Ababii Ghenadie în săvârșirea infracțiunilor

incriminate. Or, vinovăția inculpaților nu a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc de totalitatea probelor acumulate, împrejurări constatate corect de

13

prima instanță, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, aceste împrejurări au fost constatate prin

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele,

cum ar fi: declarațiile inculpatului Cociu Lilian care pledează pentru

nevinovăția sa; declarațiile inculpatului Ababii Ghenadie care la fel pledează

pentru nevinovăția sa; declarațiile părții vătămate Crăciun Andrei; declarațiile

martorului Razzah Djaniev; declarațiile martorului Panovici Nadejda;

conținutul declarațiilor martorului Postică Aureliu; conținutul declarațiilor

martorului Garabagiu Sergiu; conținutul declarațiilor martorului Pascari

Vasile; conținutul declarațiilor expertului Munteanu Maxim.

La fel, au fost supuse cercetării în conformitate cu prevederile art. 373

Cod de procedură penală, următoarele documente și procese-verbale ale

acțiunilor procesuale:

Volumul I

- f.d. 39 - Ordonanța privind efectuarea ridicării din 09 august 2016;

- f.d. 40-42 - Proces-verbal de ridicare din 09 august 2016;

- f.d. 46 - Proces-verbal de examinare suplimentară a documentelor din

15 iunie 2017;

- f.d. 47 - Ordonanța privind efectuarea ridicării din 15 iunie 2017;

- f.d. 48 - Proces-verbal de ridicare din 15 iunie 2017;

- f.d. 53 - Copia ordonanței privind pornirea urmăririi penale din

31 iulie 2007;

- f.d. 54 - Copia ordonanței de retragere a cauzei penale de la un organ

de urmărire penală și transmiterea la alt organ de urmărire penală din

02 august 2007;

- f.d. 55-56 - Copia ordonanței de formare a grupului de urmărire penală

din 06 august 2007;

- f.d. 57-58 - Copia ordonanței privind modificare grupului de urmărire

penală din 03 octombrie 2007;

- f.d. 65-72 - Copia procesului-verbal de audiere a părții vătămate

Djaniev Razzah din 04 august 2007;

- f.d. 73-75 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Crăciun

Andrei din 31 iulie 2007;

- f.d. 80-82 - Copia procesului-verbal de perchiziție din 03 august 2007;

- f.d. 83-85 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului Crăciun

Andrei din 07 august 2007;

- f.d. 98-100 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Crăciun

Ion din 31 iulie 2007;

- f.d. 104-106 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Ermicioi

Ion din 22 august 2007;

- f.d. 109-110 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Horneț

Vitalie din 23 octombrie 2007;

- f.d. 111-112 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Țușca

Andrei din 23 octombrie 2007;

14

- f.d. 113-114 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Ermicioi

Ivan din 19 octombrie 2007;

- f.d. 115-116 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Panovici

Nadejda din 19 octombrie 2007;

- f.d. 117-118 - Copia procesului-verbal de audiere martorului Covaleov

Vitalie din 12 octombrie 2007;

- f.d 119-121 - Copia procesului-verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate Djaniev Razzan din 19 octombrie 2007;

- f.d. 126-128 - Copia raportului de expertiză psihiatrică legală

ambulatorie nr. 629 din 10 decembrie 2007;

- f.d. 162-164 - Copia ordonanței de punere sub învinuire din

19 decembrie 2007;

- f.d. 141 - Copia ordonanței de punere sub învinuire din

19 octombrie 2007;

- f.d. 171-180 - Copia rechizitoriului întocmit la 25 decembrie 2007;

Volumul II

- f.d. 6-8 - Copia ordonanței de modificare a acuzării în ședința de

judecată în sensul agravării ei din 01 februarie 2008;

- f.d. 39-45 - Copia alocațiune la cauza penală nr. 2007038285;

- f.d. 46-49 - Copia declarațiilor inculpatului Crăciun Andrei în ședința

de judecată;

- f.d. 50-53 - Copia declarațiilor părții vătămate Djaniev Razzan în

ședința de judecată din 04 iunie 2008;

- f.d. 54-55 - Copia declarațiilor martorului Ermicioi Ion în ședința de

judecată din 04 noiembrie 2008;

- f.d. 56-57 - Copia declarațiilor martorului Panovici Nadejda în ședința

de judecată din 04 noiembrie 2008;

- f.d. 58-60 - Copia declarațiilor martorului Țușcă Andrei în ședința de

judecată din 04 noiembrie 2008;

- f.d. 61-62 - Copia declarațiilor martorului Ceban Damian în ședința de

judecată din 18 decembrie 2008;

- f.d. 67-71 - Copia sentinței nr.1-30/09 din 09 februarie 2009 adoptată

de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău;

- f.d. 72-73 - Copia opiniei separate nr. 1-30/09 din 09 februarie 2009

emisă de judecătorul Judecătoriei Buiucani Lazari S.;

- f.d. 129-139 - Copia hotărârii plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 4-1re- 284/12 din 22 octombrie 2012;

- f.d. 160-172 - Copia deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 1a-140/13 din

11 iunie 2013;

Volumul III

- f.d. 179-183 - Raportul de expertiză judiciară nr. 17 întocmit la

07 februarie 2017;

- f.d. 184-186 - Planșa fotografică la raportul de expertiză judiciară

nr. 17 întocmit la 07 februarie 2017;

15

- f.d. 196 - Plicul de culoare cafenie în care se află corpul delict

procesul-verbal de audiere a martorului Covaliov Vitalie întocmit la

12 octombrie 2007 de către Ababii Ghenadie pe 2 file;

Volumul IV

- f.d. 60-61 - Copia ordinului nr. 524-p din 24 septembrie 2004;

- f.d. 126-132 - Copia hotărârii din 30 decembrie 2015, adoptată de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău;

- f.d. 133-145 - Copia deciziei din 06 aprilie 2016, adoptată de Colegiul

Civil al Curții de Apel Chișinău;

- f.d. 146-152 - Copia încheierii din 12 octombrie 2016 emisă de Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție;

- f.d. 155 - Scrisoarea nr. 19-06/429 din 03 aprilie 2017;

- f.d. 156 - Copia scrisorii nr. 19-06/418 din 30 martie 2017;

- f.d. 157 - Copia scrisorii nr. 19-06/419 din 30 martie 2017;

- f.d. 158 - Ordin de plată nr. 176 emis la 10 ianuarie 2017;

De asemenea au fost supuse cercetării la solicitarea părții apărării

următoarele probe:

Volumul I

- f.d. 1-4 - Ordonanța privind începerea urmăririi penale din

22 iulie 2016;

- f.d. 17-20 - Proces-verbal de constatare a celor consemnate privitor la

infracțiunea depistată din 22 iulie 2016;

- f.d. 22-26 - Raportul din 20 iunie 2016;

- f.d. 55-56 - Copia ordonanței de formare a grupului de urmărire penală

din 06 august 2007;

- f.d. 57-58 - Copia ordonanței privind modificare grupului de urmărire

penală din 03 octombrie 2007;

- f.d. 107-108 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului Sula

Andrei din 24 octombrie 2007;

- f.d. 111-112 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului din

23 octombrie 2007;

- f.d. 113-114 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului

Ermicioi Ivan din 19 octombrie 2007;

- f.d. 115-116 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului

Panovici Nadejda din 19 octombrie 2007;

- f.d. 117-118 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului

Covaliov Vitalie din 12 octombrie 2007;

- f.d. 122-123 - Copia cerinței 246;

- f.d. 129 - Copia mandatului nr. 136 din 18 octombrie 2007;

- f.d. 130 - Copia procesului-verbal de reținere din 18 octombrie 2007;

- f.d. 131 - Copia ordonanței de recunoaștere a persoanei în calitate de

bănuit din 18 octombrie 2007;

- f.d. 132 - Copia procesului-verbal de audiere a bănuitului Crăciun

Andrei din 18 octombrie 2007;

16

- f.d. 134 - Copia mandatului nr. 1126 din 19 octombrie 2007;

- f.d. 135-140 - Copia procesului-verbal de audiere suplimentară a

bănuitului Crăciun Andrei din 19 octombrie 2007;

- f.d. 141 - Copia ordonanței de punere sub învinuire a cet. Crăciun

Andrei din 19 octombrie 2007;

- f.d. 142-145 - Copia procesului-verbal de audiere a învinuitului

Crăciun Andrei din 19 octombrie 2007;

- f.d. 148 - Copia încheierii nr.868/07 emisă de Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău;

- f.d. 150 - Copia mandatului nr. 172552 din 25 octombrie 2007;

- f.d. 151-152 - Copia încheierii nr.925/07 emisă de Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău;

- f.d. 152 - Copia încheierii nr.994/07 emisă de Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău;

- f.d. 153-154 - Copia procesului-verbal de verificare a declarațiilor la

locul infracțiunii din 26 octombrie 2007;

- f.d. 155 - Copia încheierii din 31 octombrie 2007 emisă de judecătorul

de instrucție Crutco S.;

- f.d. 156 - Copia ordonanței privind autorizarea înregistrării de imagini

și comunicări din 31 octombrie 2007;

- f.d. 157-161 - Copia stenogramei;

- f.d. 165-168 - Copia procesului-verbal de audiere a învinuitului

Crăciun Andrei din 19 decembrie 2007;

- f.d. 169-170 - Copia procesului-verbal de prezentare învinuitului și

apărătorului a materialelor dosarului penal din 20 decembrie 2007;

- f.d. 171-180 - Copia rechizitoriului pe cauza penală nr. 2007038285

din 25 decembrie 2007;

- f.d. 182 - Copia scrisorii din 25 decembrie 2007;

Volumul II

- f.d. 1-3 - Copia procesului-verbal al ședinței de judecată în cauza

penală preliminară din 14 ianuarie 2008;

- f.d. 15-16 - Copia actului de deces nr. 4991 din 06 decembrie 2007;

- f.d. 17 - Copia raportului din 11 noiembrie 2007;

- f.d. 18 - Copia raportului din 11 noiembrie 2007;

- f.d. 67-71 - Copia sentinței nr.1-30/09 din 09 februarie 2009 adoptată

de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău;

- f.d. 81-83 - Copia procesului-verbal al ședinței de judecată nr. 1a-

903/2009 din 23 septembrie 2009;

- f.d. 84-88 - Copia deciziei din 23 septembrie 2009 adoptată de Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău;

Volumul III

- f.d. 19-21 - Proces-verbal de audiere a martorului Gratii Natalia

din 21 iulie 2016;

- f.d. 23-25 - Proces-verbal de audiere suplimentară a martorului

17

Gratii Natalia din 18 octombrie 2016;

- f.d. 45-46 - Proces-verbal de audiere a martorului Panovici Alexandru

din 15 decembrie 2016;

- f.d. 54-56 - Proces-verbal de audiere a martorului Panovici Nadejda

din 25 aprilie 2017;

- f.d. 57-58 - Proces-verbal de audiere a martorului Străiestaru Valeriu

din 25 aprilie 2017;

- f.d. 66-67 - Proces-verbal de audiere a martorului Pascari Vasile din

16 iunie 2017;

- f.d. 102-103 - Proces-verbal de examinare a documentelor din

06 octombrie 2016;

- f.d. 104-105 - Proces-verbal din 06 octombrie 2016;

- f.d. 106 - Ordonanța privind recunoașterea în calitate de mijloc

material de probă și anexare din 06 octombrie 2016;

- f.d. 107 - Plic cu inscripția „3 (trei) discuri DVD-RW cu înregistrări

video ridicate din cauza penală nr.2013928102” în interiorul căruia se află 3

CD-uri format DVD-R cu înregistrări video;

- f.d. 167 - Extras din Registrul de Stat al Populației cu numărul de

înregistrare - 534711332;

Volumul VI

- f.d. 1 - Citație din 07 martie 2017 nr. 8-39/13-206;

- f.d. 4-6 - Ordonanța de punere sub învinuire din 13 martie 2017;

- f.d. 8-12 - Proces-verbal de audiere a învinuitului Cociu Lilian din

13 martie 2017;

- f.d. 46 - Copia procesului verbal al ședinței de judecată din

15 noiembrie 2007;

- f.d. 47 - Copia încheierii nr. 925/07 din 15 noiembrie 2007;

- f.d. 49 - Copia procesului-verbal al ședinței de judecată din

14 decembrie 2007;

- f.d. 50 - Copia încheierii nr. 994/07 di 14 decembrie 2007;

- f.d. 77 - Copia ordinului cu privire la suspendarea din funcție nr. 258-p

din 09 martie 2017;

- f.d. 78-79 - Hotărârea nr. 12-28/17 cu privire la demersul Procurorului

General despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui

procuror din 09 martie 2017.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, potrivit ordonanțelor de

punere sub învinuire, dar și potrivit rechizitoriului, inculpatul Cociu Lilian, a

fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 306 alin.

(2) lit. a), c) Cod penal, tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei

persoane nevinovate de către cel care efectuează urmărirea penală urmărind

învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni excepțional de grave, fapta soldată cu

urmări grave, iar inculpatul Ababii Ghenadie, a fost pus sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal,

tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate de

18

către cel care efectuează urmărirea penală urmărind învinuirea de săvârșire a

unei infracțiuni excepțional de grave, fapta soldată cu urmări grave, precum și

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (2) Cod penal,

falsificarea probelor în procesul penal de către o persoană cu funcție de

răspundere, (în redacția Legii nr. 985 din 18.04.2002, cu modificările ulterioare

operate prin Legea nr.277 din 18.12.2008 și prin Legea nr. 207 din 29.07.2016),

în vigoare la momentul săvârșirii faptei, lege care ușurează pedeapsa și

ameliorează situația persoanei în raport cu legea care este în vigoare la data

emiterii prezentei ordonanțe.

Reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței

de judecată, instanța de apel a concluzionat că, vinovăția inculpaților Cociu

Lilian și Ababii Ghenadie în infracțiunile incriminate acestora, nu a fost

demonstrată în mod cert și fără echivoc, iar apelul declarat de procuror este

unul neîntemeiat, fiind bazat pe presupuneri neargumentate și fără a avea

vreun suport juridic probant.

În continuare, instanța de apel a conchis că, în situația din speță,

acuzatorul de stat nu a dovedit nici existența temeiului real și nici a celui

juridic, de atragere la răspundere penală a inculpaților Cociu Lilian și Ababii

Ghenadie, iar din probele prezentate nu rezultă în mod cert și fără echivoc că

ultimii ar fi comis infracțiunile imputate.

Instanța de apel a evidențiat că, obiectul juridic special al infracțiunii

prevăzută de art. 306 din Codul penal, constă în relațiile sociale privind

activitatea normală a organelor de urmărire penală, autoritatea acestora iar

latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin tragerea cu bună-știință la

răspundere penală a unei persoane nevinovate de comiterea unei infracțiuni

de cel care efectuează urmărirea penală. Subiectul infracțiunii este unul

special - persoana care efectuează urmărirea penală, ofițerul de urmărire

penală sau procurorul. Latura subiectivă se realizează prin intenție directă.

Făptuitorul știe cu certitudine că este trasă la răspundere penală o persoană

nevinovată și dorește acest lucru.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Cociu Lilian:

Instanța de apel a reținut că, în situația din speță, prima instanță corect

a ajuns la concluzia că învinuirea adusă inculpatului Cociu Lilian este

întemeiată pe presupuneri, în mod principal pe declarațiile părții vătămate

Crăciun Andrei, care sunt contradictorii, or, acesta a oferit răspunsuri

contradictorii la întrebările părților și participanților la proces, declarațiile

acestuia fiind în contradicție cu declarațiile martorului Postică Aurel și

Garabagiu Sergiu care au comunicat că l-au întrebat dacă nu cumva a fost

impus să recunoască vinovăția, dacă conștientizează efectele recunoașterii

infracțiunilor încriminate. În ședința de judecată partea vătămată Crăciun

Andrei a comunicat la întrebările acordate că „a depus plângeri, dar că ele nici

nu ajungeau la poliție. Nu a scris doar pe Ababii Ghenadie, acolo au fost scrise pe

mai multe persoane, Balcan Ion, șeful lor Cociorva și mai era unul care nu-i mai

cunoaște numele, au fost multe persoane”; despre faptul că a fost maltratat,

19

Crăciun Andrei nu i-a comunicat procurorului Cociu Lilian „îi era frică să nu fie

dus înapoi în izolator și să fie ucis/bătut, din această cauză a recunoscut vina.

Nu i -a comunicat domnului Cociu Lilian că a fost trădat de Ababii și Balcan”; nu

i-a comunicat nici procurorului Postică Aureliu că ar fi fost maltratat și condus

în vie cu o zi înainte de acțiunea procesuală - verificarea declarațiilor la locul

infracțiunii „nu a încercat să spună procurorului despre cele întâmplate,

deoarece era stresat”.

La fel, instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat a apreciat

și faptul că inițial, Crăciun Andrei nu a comunicat că ar mai fi discutat cu un alt

procuror pe marginea dosarului, dar fiind audiat suplimentar în calitate de

parte vătămată în cadrul ședinței de judecată, la întrebările instanței de

judecată, vădit evaziv, a comunicat că totuși a discutat cu un alt procuror, care

era mai superior ca procurorul Cociu Lilian „Acesta i-a acordat întrebări

referitor la omor, dar a comunicat că nu ține minte concret ce întrebări i-au fost

acordate. L-a întrebat dacă a fost impus să i-a vina asupra sa, a tăcut si astfel a

recunoscut că a fost maltratat. L-a întrebat dacă a fost intimidat de unii

colaboratori, l-a întrebat dacă cunoaște consecințele actelor procesuale

semnate, l-a întrebat dacă nu regretă de fapta comisă, dar el nu și-a amintit ce

i-a răspuns acelui superior”.

Prin urmare, prima instanță întemeiat nu a reținut ca fiind plauzibilă

alegația procurorului Lupașcu Ruslan, expusă în dezbaterile judiciare potrivit

căreia atât timp cât Crăciun Andrei a reafirmat în cadrul ședințelor de

judecată că pe parcursul urmăririi penale în cauza penală nr. 2007038285,

când a fost audiat în calitate de parte vătămată, a fost supus maltratării de

către angajații poliției, aceste declarații sunt suficiente pentru confirmarea

acuzării aduse inculpaților de rând cu celelalte probe pe care le-a menționat,

or prin aceasta s-ar demonstra faptul că probatoriul din cauza penală

nr. 2007038285 a fost viciat, acumularea acestuia fiind efectuată prin metode

interzise de lege.

La fel, prin declarațiile sale, martorul Djaniev Razzah a confirmat în

cadrul ședinței de judecată că, la etapa urmăririi penale procurorul Cociu

Lilian i-a explicat dreptul de a citi procesul-verbal și mai apoi de a-l semna.

Chiar dacă acesta i-ar fi declarat procurorului Cociu Lilian că Crăciun Andrei

parcă nu ar semăna cu infractorul, or la întrebarea instanței de judecată acesta

a comunicat că „dacă avea să-i fie prezentată persoana care l-a împușcat,

probabil putea să o recunoască, dar nu a putut spune că ar fi sigur 100% de

aceasta”, respectiv declarațiile acestuia nu sunt de natură să confirme

învinuirea adusă inculpatului Cociu Lilian.

Instanța de apel a considerat justă și întemeiată concluzia primei

instanțe privind faptul că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

prezentate careva probe pertinente și concludente, în măsura să confirme

vinovăția inculpatului Cociu Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal.

Instanța de apel a constat că, prima instanță nu a dat o apreciere actelor

20

procesuale, ridicate de către procurorul Lupașcu Ruslan și anexate la

materialele cauzei în copie xerox, și anume:

Volumul I

- f.d. 54 - Copia ordonanței privind pornirea urmăririi penale din

31 iulie 2007; f.d. 54 - Copia ordonanței de retragere a cauzei penale de la un

organ de urmărire penală și transmiterea la alt organ de urmărire penală din

02 august 2007; f.d. 55-56 - Copia ordonanței de formare a grupului de

urmărire penală 06 august 2007; f.d. 57-58 - Copia ordonanței privind

modificare grupului de urmărire penală din 03 octombrie 2007;

f.d. 65-72 - Copia procesului-verbal de audiere a părții vătămate Djaniev

Razzah din 04 august 2007; f.d. 73-75 - Copia procesului-verbal de audiere a

martorului Crăciun Andrei din 31 iulie 2007; f.d. 80-82 - Copia

procesului-verbal de perchiziție din 03 august 2007; f.d. 83-85 - Copia

procesului-verbal de audiere a martorului Crăciun Andrei din 07 august 2007;

f.d. 98-100 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului Crăciun Ion

din 31 iulie 2007; f.d. 104-106 - Copia procesului-verbal de audiere a

martorului Ermicioi Ion din 22 august 2007; f.d. 109- 110 - Copia

procesului-verbal de audiere a martorului Homeț Vitalie din 23 octombrie 2007;

f.d. 111-112 - Copia procesului-verbal de audiere a martorului Țușca Andrei din

23 octombrie 2007;f.d. 113-114 - Copia procesului-verbal de audiere a

martorului Ermicioi Ivan din 19 octombrie 2007; f.d. 115-116 - Copia

procesului-verbal de audiere a martorului Panovici Nadejda din

19 octombrie 2007; f.d. 117-118 - Copia procesului-verbal de audiere a

martorului Covaleov Vitalie din 12 octombrie 2007; f.d 119-121 - Copia

procesului-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Djaniev Razzah din

19 octombrie 2007; f.d. 126128 - Copia raportului de expertiză psihiatrică legală

ambulatorie nr. 629 din 10 decembrie 2007; f.d. 162-164 - Copia ordonanței de

punere sub învinuire din 19 decembrie 2007; f.d. 141 - Copia ordonanței de

punere sub învinuire din 19 octombrie 2007; f.d. 171-180 - Copia rechizitoriului

întocmit la 25 decembrie 2007.

Volumul II

- f.d. 6-8 - Copia ordonanței de modificare a acuzării în ședința de

judecată în sensul agravării ei din 01 februarie 2008; f.d. 39-45 - Copia

alocațiune la cauza penală nr. 2007038285; f.d. 46-49 - Copia declarațiilor

inculpatului Crăciun Andrei în ședința de judecată; f.d. 50-53 - Copia

declarațiilor părții vătămate Djaniev Razzah în ședința de judecată din

04 iunie 2008; f.d. 54-55 - Copia declarațiilor martorului Ermicioi Ion în

ședința de judecată din 04 noiembrie 2008; f.d. 56-57 - Copia declarațiilor

martorului Panovici Nadejda în ședința de judecată din 04 noiembrie 2008;

f.d. 58-60 - Copia declarațiilor martorului Țușcă Andrei în ședința de judecată

din 04 noiembrie 2008; f.d. 61-62 - Copia declarațiilor martorului Ceban

Damian în ședința de judecată din 18 decembrie 2008; f.d. 67-71 - Copia

sentinței nr.1-30/09 din 09 februarie 2009 emisă de Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău; f.d. 72-73 - Copia opiniei separate nr. 1-30/09 din

21

09 februarie 2009, emisă de judecătorul Judecătoriei Buiucani Lazari S.H.;

f.d. 129-139 - Copia hotărârii plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 4-1re-284/12 din 22 octombrie 201, f.d. 160-172 - Copia deciziei Curții de

Apel Chișinău nr. 1a-140/13 din 11 iunie 2013; f.d. 146-152 - Copia încheierii

din 12 octombrie 2016 emisă de Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție; f.d. 156 - Copia scrisorii

nr. 19-06/418 din 30 martie 2017; f.d. 157 - Copia scrisorii nr. 19-06/419 din

30 martie 2017.

Volumul IV - f.d. 46 - Copia procesului-verbal al ședinței de judecată din

15 noiembrie 2007; f.d. 47 - Copia încheierii nr. 925/07 din

15 noiembrie 2007; f.d. 49 - Copia procesului-verbal al ședinței de judecată

din 14 decembrie 2007; f.d. 50 - Copia încheierii nr. 994/07 din

14 decembrie 2007; f.d. 77 - Copia ordinului cu privire la suspendarea din

funcție nr. 258-p din 09 martie 2017).

Totodată, instanța de apel, a supus cercetării în original actele

procesuale menționate supra și a concluzionat că, acestea la fel nu

demonstrează faptul că inculpatul Cociu Lilian a întreprins careva acțiuni

intenționate de a trage la răspundere penală o persoană nevinovată. Or,

probele administrate de către Cociu Lilian în cadrul cauzei penale

nr. 2007038285 au fost verificate de către șeful secției Garabagiu Sergiu, de

către un procuror pe misiuni speciale, iar pe final de către prim-adjunctul

Procurorului General, Pascari Vasile, care a confirmat rechizitoriul și numai

după acest exercițiu procesual, cauza penală în privința lui Crăciun Andrei a

fost expediată în instanța de judecată.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanță întemeiat a stabilit

faptul că în conținutul ordonanței de punere sub învinuire, acuzatorul de stat

nu a indicat prin ce s-a materializat latura subiectivă, latura obiectivă și

consecințele infracțiunii prevăzute de art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal,

incriminate lui Cociu Lilian, și în ce au constat acțiunile nemijlocite

intenționate ale acestuia, și nici nu a reușit să clarifice acest aspect, nici pe

parcursul examinării cauzei penale.

Totodată, instanța de apel a reținut considerentele expuse în hotărârea

Curții Constituționale nr. 24 din 17.10.2019, potrivit cărora Curtea observă că

nu există repere fixe în legea penală în funcție de care să poată fi apreciat

conținutul noțiunii de „urmări grave” utilizată în aceste articole din Codul

penal. De asemenea, legea nu stabilește niciun criteriu material care să

cuantifice „gravitatea” urmării prejudiciabile. De altfel, calificarea urmărilor

infracțiunii ca fiind „grave” are implicații majore în privința agravării

răspunderii penale a făptuitorului. Această concluzie decurge din compararea

sancțiunilor infracțiunilor tip în care nu este prevăzut semnul calificativ

„urmări grave” și infracțiunile agravate care prevăd această noțiune.

Astfel, chiar și în cazul infracțiunilor ale căror subiecte practică o

anumită activitate profesională [articolele 307 alin. (2) lit. c) și 335 alin. (11)

din Codul penal] există riscul ca „gravitatea” să fie apreciată în baza unor

22

criterii arbitrare și discreționare de către cei dotați cu competența aplicării

legii penale (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții Europene în cauza

Oleksandr Volkov v. Ucraina din 09 ianuarie 2013, § 186, în care Curtea a

constatat că formularea unei legi nu era suficient de clară pentru a le permite

destinatarilor săi - judecători, adică persoane bine pregătite din punct de

vedere juridic, să cunoască faptele care le pot angaja răspunderea

disciplinară).

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, în lipsa unor repere fixe

stabilite în legea penală, calificarea urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii ca

fiind „urmări grave” se face la discreția celor care aplică legea penală,

justițiabilul aflându-se într-o stare de incertitudine juridică. Prin urmare,

Curtea urma să emită o Adresă către Parlament în vederea stabilirii în legea

penală, cu exactitate, a urmărilor care pot fi calificate drept „urmări grave” în

contextul tuturor infracțiunilor din Codul penal.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că, aceste constatări ale primei

instanțe cu privire la faptul că atât timp cât nu există repere fixe în legea

penală în funcție de care să poată fi apreciat conținutul noțiunii de „urmări

grave”, constatările discreționare ale acuzatorului de stat în cazul din speță,

precum că în acțiunile inculpatului Cociu Lilian xxxxxxx ar fi prezentă

agravanta indicată la lit. c) din art. 306 din Codul penal, constituie o

interpretare extensivă defavorabilă, care dacă ar fi reținută și de către

instanța de judecată, poate să constituie inevitabil o încălcare a articolului 7

din CEDO.

În acest sens, Curtea Europeană a reiterat în cauza Prigală v. Republica

Moldova, 13 februarie 2018, § 38-40, că interpretarea extensivă defavorabilă

constituie o încălcare a articolului 7 din CEDO.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, în speță nu s-a demonstrat

prin probe incontestabile existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 306

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, iar vinovăția inculpatului Cociu Lilian nu a fost

dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile, administrate

în conformitate cu legea procesuală penală, motiv din care sentința de

achitare, adoptată de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru) din

07 octombrie 2019, în privința lui Cociu Lilian, a considerat-o întemeiată.

În urma celor relatate mai sus, instanța de apel, acordând eficiență

prevederilor art. 8 și art. 389 Cod de procedură penală a conchis că, prima

instanță, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, corect a constatat

nevinovăția inculpatului Cociu Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 306 alin.(2) lit. a), c) Cod penal și întemeiat a aplicat prevederile art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, adoptând o sentință de achitare în

privința acestuia din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Cu referire la plângerea inculpatului Cociu Lilian prin care acesta a

solicitat restabilirea în funcția deținută anterior, până la adoptarea definitivă a

hotărârii judecătorești asupra cauzei penale, instanța de apel a menționat că,

23

prima instanță just și întemeiat a dispus respingerea acesteia ca fiind

inadmisibilă, or în cazul pronunțării unei sentințe de achitare în conformitate

cu art. 55 alin. (4) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură,

suspendarea din funcție încetează, iar procurorul este restabilit în toate

drepturile anterioare.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Ababii Ghenadie în

baza art. 310 alin. (2) Cod penal:

Instanța de apel a reținut că, la baza a cesteia a fost pus procesul-verbal

de audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx din 12 octombrie 2007,

recunoscut în calitate de corp delict și cercetat în cadrul ședinței de judecată și

care chipurile a fost falsificat de către inculpatul Ababii Ghenadie, deoarece

„Scrisul manuscris „Дин кувинтеле меле скрис корект е читит” de la fila

nr. 2 (numerotată cu nr. 84) din procesul-verbal de audiere a martorului pe

numele cet. Covaliov Vitali xxxxxx din 12 octombrie 2007, întocmit în incinta

CGP mun. Chișinău nu a fost executat de Covaliov Vitali, iar semnăturile de la

rubricile „Martor _______” de pe fila nr. 1 (numerotată cu nr. 83) și aplicată mai

jos de textul „Дин кувинтеле меле скрис корект е читит” de pe fila nr. 2

(numerotată cu nr. 84) din procesul-verbal de audiere a martorului pe numele

cet. Covaliov Vitali din 12 octombrie 2007, întocmit în incinta CGP

mun. Chișinău, probabil nu au fost executate de cet. Covaliov Vitali. Cauza

probabilității fiind cuantumul redus al materialului grafic în litigiu, ceea ce nu

permite identificarea unui număr mai mare de indici divergenți esențiali”.

La caz, instanța de apel a reținut drept plauzibilă constatarea primei

instanțe cu privire la faptul că acuzatorul de stat, de fapt, a indicat în partea

dispozitivă a ordonanței de numire a expertizei grafoscopice din

25 ianuarie 2017, că pune la dispoziția expertului semnăturile si înscrisurile

efectuate de către Covaliov Vitali xxxxxx, chiar dacă în conținutul acestor acte

procesuale era indicat un alt prenume si patronimic (Covaliov Vitalii

xxxxxxxxxxx), comunicând în cadrul ședinței de judecată că el personal a

interacționat cu ofițerul/ofițerii de urmărire penală, care au întocmit actele

procesuale în cauza penală nr. 2006010837, prezentată ca material

comparativ, respectiv în acest mod s-a încredințat că anume Covaliov Vitalii

xxxxxxxxxxx a cărui nume, prenume, patronimic a fost indicat în conținutul

acestor acte procesuale, le-ar fi semnat și anume acestuia i-ar aparține și

scrisul manuscris din conținutul lor, dar nu a comunicat de ce în textul

ordonanței de numire a expertizei a fost indicat alt prenume și patronimic

(Covaliov Vitali xxxxxx), probabil ca să coincidă cu numele, prenumele

(Covaliov Vitali) indicat în copia actului de deces nr. 4991 din

06 decembrie 2007.

Prin urmare, instanța de apel s-a solidarizat cu concluzia primei

instanțe precum că, nu este clar în baza cărui act procesual, acuzatorul de stat

a ridicat cauza penală nr. 2006010837, în care se pretinde că se aflau actele

procesuale descrise în pct. 2.1 a ordonanței de numire a expertizei

grafoscopice din 25 ianuarie 2017, indicată în anexă la scrisoarea de însoțire,

24

care au fost prezentate expertului ca material comparativ, pentru formularea

concluziilor din raportul de expertiză judiciară.

Totodată, instanța de apel a reținut că, potrivit declarațiilor expertului

Munteanu Maxim, date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, după

reluarea cercetării judecătorești, urmează că nici nu a observat/sesizat că

numele, prenumele, patronimicul (Covaleov Vitalie xxxxxx) indicat în

conținutul procesului-verbal de audiere a martorului din 07 octombrie 2007,

care a fost recunoscut în calitate de corp delict în prezenta cauză penală, nu

coincide cu numele, prenumele, patronimicul persoanei indicat în actele

prezentate de procuror ca material comparativ (Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx),

deși în raportul de expertiză judiciară nr. 17 din 17 ianuarie 2017, în concluzie

a indicat: „1.a. Scrisul manuscris ... nu a fost executat de cet. Covaliov Vitali; 1.b.

Semnăturile ... probabil nu au fost executate de cet. Covaliov Vitali”.

Or, expertul Munteanu Maxim nu a pus la îndoială și/sau nu a luat în

calcul că scrisul manuscris și semnăturile din actele procesuale prezentate ca

material comparativ ar putea să aparțină unor persoane diferite. Astfel,

expertul, în raportul de expertiză judiciară nr. 17 din 17 ianuarie 2017 a

formulat o concluzie cu probabilitate (1.b. Semnăturile... probabil nu au fost

executate de cet. Covaliov Vitali), explicând în cadrul ședinței de judecată în

prima instanță considerentele care nu i-au permis să formuleze o concluzie

certă, asupra întrebării indicate în textul ordonanței procurorului.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță întemeiat a reținut că

planșa demonstrativă la raportul de expertiză judiciară nr. 17 din

07 februarie 2017, conține im. nr. 1 - aspectul general al cauzei penale

nr. 2006010837, im. nr. 9 - scris manuscris liber model de comparație

executat pe P-V de audiere a bănuitului din 09 august 2006 de către Covaliov

Vitali (nume, prenume indicat în copia actului de deces nr. 4991 din

06 decembrie 2007), fără a fi realizate imagini integrale cu aceste acte

procesuale, care se pretinde că ar conține fragmentele din acestea, incluse în

planșa demonstrativă, chiar dacă denumirea acestor acte au fost indicate în

ordonanța procurorului ca modele de comparație, pe când procesul-verbal de

audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx din 12 octombrie 2007, l-a inclus

integral în im. nr. 2.3 din planșa demonstrativă (f.d. 184-187 Vol. III).

De asemenea, instanța de apel a menționat că, trecând peste aceste

neclarități, prima instanță just a reținut că expertul Munteanu Maxim nu a

formulat concluzii certe în raportul de expertiză judiciară pe care l-a întocmit,

nu s-a încredințat că semnătura și scrisul manuscris din materialul

comparativ indicat în pct. 2.1 al ordonanței de numire a expertizei

grafoscopice din 25 ianuarie 2017 (f.d. 171, 172, Vol. III) ar aparține aceleiași

persoane Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx, a.n. xxxx, a neglijat faptul că numele,

prenumele, patronimicul persoanei din procesul-verbal de audiere a

martorului Covaleov Vitalie xxxxxx din 12 octombrie 2007 și din actele

procesuale care se pretinde că au fost prezentate ca material comparativ nu ar

coincide și că de fapt nu ar coincide nici cu numele, prenumele, patronimicul

25

persoanei indicat de procuror în partea dispozitivă a ordonanței (Covaliov

Vitali xxxxxx), iar în concluzii la raportul de expertiză judiciară a indicat doar

numele, prenumele Covaliov Vitali, indicat în copia actului de deces nr. 4991

din 06 decembrie 2007.

Totodată prima instanță întemeiat a reținut și faptul că procesul-verbal

de audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx din 12 octombrie 2007, a fost

ridicat din cauza penală nr. 2007038285, iar procurorul Ruslan Lupașcu a

întocmit ordonanța privind efectuarea ridicării din 24 ianuarie 2017 și

procesul-verbal de ridicare din 24 ianuarie 2017, iar la materialele cauzei

penale nu se regăsește o ordonanță sau un proces-verbal de ridicare a actelor

procesuale care au fost utilizate pentru cercetare comparativă, contrar celor

indicate în conținutul art. 126 alin. (1) și art. 131 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel s-a solidarizat și cu

constatarea primei instanțe, prin care ultima a reținut că în cadrul ședinței de

judecată nu a fost cercetat nici un act procesual indicat în pct. 2.1 din partea

dispozitivă a ordonanței de numire a expertizei grafoscopice din

25 ianuarie 2017 (f.d. 171, 172, Vol. III), care să conțină scrisul manuscris și

semnătura lui Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx, pe care expertul Munteanu Maxim

le-ar fi utilizat ca modele de comparație la întocmirea raportului de expertiză

judiciară, fiind cercetată doar im. nr. 1 - aspectul general al cauzei penale nr.

2006010837 (f.d. 184 Vol. III) și scrisoarea de însoțire nr. 8-39/13-73 din

25 ianuarie 2017, în conținutul căreia la anexă este indicat: „3. Dosarul penal

nr. 2006010837, cu acte procesuale pentru cercetare comparativă pe 34 file”,

dar acestea nu pot înlătura dubiile apărute în legătură cu materialul

comparativ utilizat la întocmirea raportului de expertiză și concluziile indicate

în conținutul acestuia.

Or, însăși expertul Munteanu Maxim a indicat în conținutul raportului

de expertiză judiciară nr. 17 din 07 februarie 2017, că materialul prezentat

pentru comparație corespunde parțial cerințelor, iar după audierea expertului

Munteanu Maxim pe marginea raportului de expertiză judiciară, în cadrul

ședinței de judecată și după apariția circumstanțelor care justificau

prezentarea unor probe suplimentare de către partea acuzării, aceasta nu a

solicitat numirea unei expertize repetate, suplimentare și/sau în comisie, nu a

prezentat careva probe care să indice că persoana Covaleov Vitalie xxxxxx,

audiat ca martor potrivit procesului verbal de audiere din data de

12 octombrie 2007, este aceeași persoană a cărui nume, prenume, patronimic

Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx a fost indicat în actele procesuale prezentate

expertului ca material comparativ și este aceeași persoană a cărui nume,

prenume a fost indicat în actul de deces ca fiind Covaliov Vitali, nu a solicitat

suplimentar audierea martorilor nemijlocit în ședință de judecată, deși a

comunicat că a interacționat cu ofițerul/ofițerii de urmărire penală, care au

întocmit acte procesuale în cauză penală nr. 2006010837, care au fost

prezentate expertului ca material comparativ, acțiuni care posibil urmau să

26

înlăture neclaritățile, dubiile și incertitudinile apărute.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a menționat că, prima instanță

corect a stabilit că singura probă - raportul de expertiză judiciară nr. 17

întocmit la 07 februarie 2017 nu poate fi pus la baza sentinței de condamnare

a lui Ababii Ghenadie, atât timp cât neconcordanțele, dubiile și incertitudinile

apărute nu au fost înlăturate în careva mod, iar alte probe care să susțină

faptul falsificării procesului-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie

xxxxxx din 12 octombrie 2017, la materialele cauzei penale nu se regăsesc și

nici pe parcursul examinării cauzei penale nu au fost prezentate.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, în speță nu s-a

demonstrat prin probe incontestabile existența faptei infracțiunii prevăzute

de art. 310 alin. (2) Cod penal, iar vinovăția inculpatului Ababii Ghenadie nu a

fost dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile,

administrate în conformitate cu legea procesuală penală, motiv din care

sentința de achitare, adoptată de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

din 07 octombrie 2019, în privința lui Ababii Ghenadie, a considerat-o

întemeiată.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Ababii Ghenadie în

baza art. art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal:

Instanța de apel a reținut că, Ababii Ghenadie a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2)

lit. a), c) Cod penal, însă în cadrul urmăririi penale nu a putut fi stabilit cu care

din procurori ar fi acționat în complicitate inculpatul Ababii Ghenadie când ar

fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în situația în care procurorul

Lupașcu Ruslan nu a putut stabili cu care procuror ar fi acționat în

complicitate inculpatul Ababii Ghenadie, acesta nu poate fi de sine stătător

subiect al infracțiunii incriminate, atât timp cât subiectul infracțiunii

prevăzute de art. 306 Cod penal, este unul special - persoana care efectuează

urmărirea penală.

Or, în cauza penală de învinuire a lui Crăciun Andrei în săvârșirea

infracțiunilor încriminate, urmărirea penală a fost efectuată inițial de

procurorul Postică Aurel și ulterior de procurorul Cociu Lilian, potrivit

ordonanțelor prim-adjunctului Procurorului General, adoptate în acest sens în

cauza penală, respectiv procurorul Lupașcu Ruslan nu a reușit să stabilească

cu cine dintre acești doi, sau cu oricare alt procuror ar fi acționat în

complicitate inculpatul Ababii Ghenadie, pentru a săvârși infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 306 alin. (2) lit. a), c) Cod penal.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut că, chiar dacă

inculpatul Ababii Ghenadie a fost inclus în grupul de urmărire penală, potrivit

ordonanței prim-adjunctului Procurorului General, adoptată în cauza penală,

acesta a efectuat o singură acțiune procesuală de urmărire penală și anume a

audiat martorul Covaleov Vitalie xxxxxx, consemnând declarațiile acestuia în

27

procesul-verbal de audiere a martorului din 12 octombrie 2007, iar

procurorul Lupașcu Ruslan nu a reușit în cadrul examinării cauzei să

probeze/demonstreze faptul că acest proces ar fi fost falsificat și că de fapt

această acțiune procesuală nu ar fi avut loc. Or, în conformitate cu art. 8

alin. (3) din Codul de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei

de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, prima instanță întemeiat a

adoptat în privința inculpatului Ababii Ghenadie, o sentință de achitare, din

motiv că partea acuzării nu a administrat și prezentat probe care să susțină

existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 306

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, or inculpatul de unul singur, atât timp cât nu s-a

stabilit cu cine ar fi acționat în complicitate, nu poate fi subiect al infracțiunii

incriminate, deoarece nu a efectuat urmărirea în cauza penală, pornită pe

faptul omorului lui Chiorescu Ștefan și tentativei de omor a lui Djaniev Razzah.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, argumentele expuse în

apelul declarat de acuzatorul de stat sunt nefondate, nu corespund realității,

fiind combătute în totalitate prin conținutul sentinței atacate, în care prima

instanță și-a argumentat pe deplin poziția adoptată.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a

reținut că, prima instanță întemeiat nu a dispus încasarea acestora din contul

inculpaților Cociu Lilian și Ababii Ghenadie or, cheltuielile de judecată

solicitate nu se încadrează în prevederile art. 227 alin. (2) Cod de procedură

penală.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar invocând temeiurile de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

07 iulie 2021 cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un

alt complet de judecată.

În argumentarea recursului partea acuzării menționează că, în prezenta

cauză, instanța de apel în derogare de la prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a dat o apreciere eronată probatoriului, punând accentul

doar pe depozițiile și versiunea apărării, și făcând o interpretare eronată a

dreptului material, care nu coroborează cu celelalte probe administrate în

cauză.

Astfel, partea acuzării reiterează că, instanța de apel nu a îndeplinit

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, contrar practicii judecării cauzelor

penale în ordine de apel și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în cererea de apel, fapt ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Partea acuzării menționează că, nu este de acord cu poziția instanței de

apel privind soluția de achitarea menținută în privința inculpaților Cociu

28

Lilian și Ababii Ghenadie, soluție contrară normelor procesuale, iar motivarea

invocată de către instanță nu poate fi acceptată ca o motivare justificativă a

concluziei adoptate.

Consideră că, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor

prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor încriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor

motivelor indicate în apelul procurorului.

Analizând motivele invocate de către instanțele de fond, raportate atît la

probele administrate cît și la actele procesuale, partea acuzării apreciază

drept eronate acele invocări cu privire la lipsa unor elemente ale

componențelor de infracțiuni incriminate inculpaților, or în contrariu, se

constată că toate aceste caracteristici ale componențelor de infracțiuni pe caz

au fost dovedite.

Subsidiar, consideră greșită afirmația instanțelor de fond cu privire la

faptul că „în ordonanța de punere sub învinuire a lui Cociu Lilian nu este indicat

prin ce s-a materializat latura subiectivă, latura obiectivă și consecințele

infracțiunii...”, or asemenea invocări sânt de ordin general și nu conțin cel

puțin o analiză amplă și minuțioasă a actului procesual, fără a fi efectuată și o

analiză a circumstanțelor expuse în conținutul acest act.

Indică partea acuzării că, actul de învinuire pe caz, corespunde rigorilor

procesuale specificate în dispoziția art. 281 Cod de procedură penală și este

unul clar, complet cu o descriere deplină a tuturor circumstanțelor în care a

avut loc fapta și respectiv a urmărilor acestei fapte.

Totodată, în acest sens, partea acuzării reține că, încadrarea acțiunilor

inculpatului Cociu Lilian s-a efectuat conform elementelor infracțiunii

încriminate și corespunde tuturor elementelor dreptului material.

Totodată, menționează că, analizând evoluția acțiunilor inculpatului

Lilian Cociu, în calitate de procuror, care, era principala figură responsabilă de

investigarea infracțiunilor de omor și tentativă de omor, este evidentă și

demonstrată latura subiectivă de comiterea infracțiunii de tragere cu

bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate, or audierea

suplimentară a cet. Djaniev Razzah, din care nu rezultă concretizări ale

circumstanțelor faptei investigate, ci invers declarații abstracte, ajustate la

rezultatele altor acțiuni de urmărire penală, inclusiv neîncrederea că Crăciun

Andrei ar fi fost implicat în omor, nu i-a permis să purceadă la confruntări

între presupusul infractor și victimă.

Poziția părții acuzării la acest capitol, a fost expusă inclusiv expres, în

replică la critica adusă de către partea apărării în persoana avocatului Vizdoga

Ion la una din etapele dezbaterilor judiciare, însă rezultă că instanța de

judecată a ignorat aceste argumente ale acuzării, susținând declarativ că

aceste aspecte de calificare nu au fost clarificate pe parcursul judecării cauzei,

ceea ce indică încă odată asupra faptului că sentința de achitare este una

neîntemeiată.

29

În aceiași ordine de idei, partea acuzării constată greșită motivarea

instanțelor de fond cu privire la respingerea probatoriului administrat, cu

privire la excluderea copiilor actelor procesuale preluate din o altă cauză

penală pe motiv că „nu au fost autentificate în modul stabilit” precum și pe cele

invocate cu privire la faptul că învinuirea este bazată pe presupuneri și în mod

principal pe declarațiile părții vătămate Crăciun Andrei.

Consideră că, în analiza acestor motive ale instanțelor de fond, se atrage

atenția că, poziția acuzării în prezenta cauză este argumentată pe depozițiile

părții vătămate Crăciun Andrei doar tangențial, în linii generale, or după

specificul său, infracțiunea prevăzută de art. 306 Cod penal, fiind o infracțiune

contra justiției, nici nu poate fi demonstrată doar prin audierea persoanelor.

În procesul investigării prezentului caz, sarcina procurorului a fost de a

demonstra că urmărirea penală în privința lui Crăciun Andrei s-a desfășurat în

mod ilegal, cu scopul tragerii ilegale a acestuia la răspundere penală.

Partea acuzării susține că, în speță, constatarea infracțiunii săvârșite s-a

efectuat în urma studierii în ansamblu a materialelor cauzei penale

nr. 2007038285, or în această cauză, a fost condamnată ilegal o persoană

pentru o infracțiune care nu a săvârșit-o și drept consecință s-a aflat ilegal în

detenție mai mult de 5 ani, iar bugetul statului a fost prejudiciat în sumă de

1500000 lei - cheltuieli cu statut de recompensă materială și morală în

temeiul Legii nr.1545 din 25.02.1998.

Indică faptul că, pe parcursul cercetării cauzei penale a fost analizată

modalitatea în care a fost acumulat probatoriul în cauza penală

nr. 2007038285, fiind stabilit faptul că unele probe au fost manipulate, adică

adaptate pentru ca să coincidă cu declarațiile de auto-incriminare a lui

Crăciun Andrei, prin modalitatea la care partea acuzării a făcut referință.

Astfel, menționează că, opinia instanțelor de fond precum că învinuirea

încriminată lui Cociu Lilian se întemeiază în mod principal pe declarațiile

părții vătămate Crăciun Andrei este una absolut incorectă și contrară poziției

acuzării și probelor cercetate.

În același context, menționează că, instanțele de fond, pentru a avea

posibilitatea să-și motiveze soluția în modul în care au efectuat-o, nu au supus

analizei probatoriul prezentat de partea acuzării, sub pretextul că copiile de

pe actele procesuale, pe care de fapt se întemeia prioritar poziția acuzării, nu

au fost autentificate în modul corespunzător.

Partea acuzării indică faptul că, legislația procesual-penală nu conține

careva reglementări privind modalitatea de autentificare a copiilor de pe

documente, de care s-ar putea ghida persoana care efectuează urmărire

penală.

Menționează că, în speță, autentificarea copiilor de pe materialele din

cauza penală nr. 2007038285 s-a efectuat prin aplicarea ștampilei umede a

instituției, cu indicarea funcției persoanei care a efectuat acest procedeu,

acestea fiind ridicate cu întocmirea ordonanței și a procesului-verbal

respectiv, în procesul-verbal s-a efectuat descrierea detaliată a actelor, iar

30

examinarea acestor acte s-a efectuat și prin proces-verbal separat.

Partea acuzării susține că, nici pe parcursul urmăririi penale, nici în

cadrul judecării cauzei, participanții la proces nu au obiectat asupra

autenticității sau asupra modului de autentificare a copiilor de pe actele

respective și nici instanța de judecată nu a abordat în nici un fel acest aspect,

pentru că de fapt, pentru acuzator nu prezenta o dificultate prezentarea

cauzei penale nr. 2007038285 în original pentru examinare în ședința de

judecată, cu condiția restituirii acestui dosar către procuratură, la expirarea

necesității, pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale.

Consideră partea acuzării, că instanțele de fond au intervenit cu această

poziție doar la emiterea soluției contestate fără a analiza și supune aprecierii

probatoriul prezentat de partea acuzării, iar prin acest procedeu a descalificat

absolut neargumentat, pe niște motive formale și subiective, probele de bază

în acest dosar, ceea ce este inadmisibil, iar instanța de apel nu a sesizat

această eroare admisă de către instanța de fond precum și a ignorat în această

parte motivele expuse de procuror în cererea de apel.

Partea acuzării indică faptul că, instanțele de fond au evitat să intre în

esența argumentelor acuzării și s-au axat pe declarațiile părții vătămate

Crăciun Andrei, care într-adevăr în unele cazuri au fost contradictorii, dar

nefiind orientate întru distorsionarea adevărului puteau fi consecința unor

reacții ale persoanei respective reieșind din starea fizică și psihică de la

momentul audierilor în mai multe ședințe de judecată asupra unor

circumstanțe ce au avut loc mai mult de 10 ani în urmă.

Subsidiar, menționează că, prima instanța nu a acceptat declarațiile

martorului Panovici Nadejda, iar instanța de apel audiind martorul respectiv,

nu a ținut cont că circumstanțele relatate de martor vin să confirme cele

descrise în actul de învinuire. Astfel, conform declarațiilor martorului Nadejda

Panovici în cauza penală nr. 2007038285, numita a declarat că în timp ce era

în viață soțul său Panovici Vitalie, acesta avea o pușcă de vânătoare de culoare

neagră, model pe care îl numesc „Wincester”. De câteva ori soțul a fost la

vânătoare. Cunoaște o persoană pe nume Andrei, cu defecte de vorbire, un

cunoscut de-al soțului său, cu care plecau împreună la vânătoare. Din câte

cunoaște, soțul său i-a transmis lui Andrei o armă de vânătoare spre păstrare.

După decesul soțului, ea nu a cerut arma de la Andrei, aceasta rămânând la el.

Aceste declarații au fost incluse în rechizitoriu în calitate de probă a părții

acuzării.

La fel, indică faptul că, potrivit depozițiilor martorului Panovici Nadejda

în cadrul judecării cauzei la Judecătoria Buiucani, numita a declarat că pe

parcursul urmăririi penale în acest dosar a mărturisit că soțul său Panovici

Vitalie, care a decedat în anul 2002, a avut o armă, modelul nu-l ține minte.

Spre recunoaștere careva arme nu i-au fost prezentate. Mai mult de șase ani în

urmă, înainte de decesul soțului, arma a dispărut. Cunoaște că inculpatul

Crăciun Andrei era prieten cu soțul său, însă nu cunoaște dacă plecau

împreună la vânătoare, deoarece soțul nu i-a comunicat despre aceasta, sau că

31

soțul i-ar fi transmis ultimului vreo pușcă. Semnătura pe procesul-verbal de

audiere în calitate de martor pe parcursul urmăririi penale îi aparține, însă

acest act nu a fost scris de ea personal. Posibil că nu a citit bine ce a semnat.

Partea acuzării consideră că, în cadrul urmăririi penale în cauza penală

nr. 2007038285, pentru a materializa apartenența armei cu care ar fi comisă

infracțiunea și modalitatea în care această armă precum că ar fi ajuns în

posesia lui Crăciun Andrei, inculpatul Cociu Lilian, în calitate de procuror a

reflectat declarațiile martorului Panovici Nadejda în modul în care acestea să

fie în concordanță cu declarațiile auto-incriminatoare a lui Crăciun Andrei,

poziție care nu a fost susținută de către martorul respectiv în cadrul audierii

în instanța de judecată, fapt prin care se evidențiază intenția lui Cociu Lilian

de a incrimina lui Crăciun Andrei infracțiunea pe care o investiga indiferent de

circumstanțele care dictau o poziție nu tocmai clară.

De asemenea, partea acuzării susține că, situație similară se atestă și la

aprecierea dată de către instanțele de fond a declarațiilor martorului Djaniev

Razzah, or prima instanță a afirmat că declarațiile acestui martor „nu sânt de

natură să confirme învinuirea adusă...”, iar instanța de apel nemotivat a preluat

această argumentare și a respins motivele invocate de către partea acuzării în

apelul declarat.

Mai mult, menționează că, acuzarea nu a supus dubiului faptul că la

întocmirea procesului-verbal de audiere a părții vătămate Djaniev Razzah din

28 noiembrie 2007, în cauza penală nr. 2007038285, inculpatul Cociu Lilian în

calitate de procuror pe caz i-a explicat persoanei audiate că are dreptul de a-l

citi înainte de a-l semna. Important este că în cuprinsul declarațiilor din acest

proces-verbal, evenimentele descrise de către Djaniev Razzah diferă de cele

pe care le-a prezentat numitul în cadrul audierilor primare în cauza penală

nr. 200703828, apoi pe parcursul judecării acestei cauze, atunci când a descris

infractorul care l-a împușcat.

Prin urmare, partea acuzării consideră că, în procesul-verbal din

28 noiembrie 2007, depozițiile lui Djaniev Razzah au fost adaptate în așa mod,

încât descrierea infractorului să coincidă cu aspectul lui Crăciun Andrei,

inclusiv cu hainele și încălțămintea depistate în rezultatul percheziției la

domiciliul acestuia. Nu este vina lui Djaniev Razzah că nu a citit declarațiile

care au fost puse la baza învinuirii lui Crăciun Andrei, ci a inculpatului Cociu

Lilian, care în calitate de procuror a efectuat înscrierile respective în modul în

care i-a fost convenabil.

La fel, menționează că, faptul dacă avea sau nu Djaniev Razzah să-l

recunoască pe infractor, urma anume să fie clarificat de către Cociu Lilian prin

prezentarea spre recunoaștere și petrecerea confruntărilor, acțiuni ce nu s-au

efectuat, deoarece puteau compromite atingerea scopului de tragere la

răspundere penală a lui Crăciun Andrei în cazul unui rezultat negativ.

Consideră partea acuzării că, în prezenta cauză, marja de incertitudine

manifestată de către Djaniev Razzah privind recunoașterea infractorului a fost

preluată fără careva argumentare întemeiată de către instanța de judecată și

32

utilizată ca un argument al achitării inculpatului Cociu Lilian.

Menționează că, argumentele instanțelor de fond precum că „probele

administrate de către Cociu Lilian în cauza penală nr. 2007038285 au fost

verificate de către șeful secției Garabagiu Sergiu, de către un procuror pentru

misiuni speciale, precum și de către prim-adjunctul Procurorului General, Vasile

Pascari, care a confirmat rechizitoriul și numai după acest exercițiu procesual,

cauza penală în privința lui Crăciun Andrei a fost expediat în judecată”, sunt

argumente eronate și nu corespund cerințelor procesual penale, or anume

inculpatul Cociu Lilian, în calitate de procuror a fost persoana responsabilă de

acumularea probelor, înaintarea învinuirii și dispunerea unei soluții legale pe

marginea cazului.

În acest sens, acuzarea reiterează poziția că pe parcursul urmăririi

penale în cauza penală nr. 2007038285, procurorul Lilian Cociu, în scopul

înlăturării impedimentelor existente și întărirea poziției de recunoaștere a

vinovăției de către Crăciun Andrei, a adaptat unele probe, cu scopul aducerii

lor în concordanță cu poziția deja formulată în acest dosar și anume:

consemnarea denaturată a declarațiilor suplimentare a lui Ermicioi Ivan -

potrivit cărora la 29 iulie 2010, în timp ce se aflau în vie, a fost amenințat de

către Crăciun Andrei în cadrul unui conflict; consemnarea denaturată a

declarațiilor martorului Panovici Nadejda - potrivit cărora, soțul său Panovici

Vitalie, care între timp a decedat, pleca la vânătoare cu Crăciun Andrei în

timpul când era în viață și i-a transmis ultimului spre păstrare o armă de

vânătoare de model „Wincester”, care nu a mai fost ulterior restituită;

consemnarea denaturată a declarațiilor suplimentare ale părții vătămate

Djaniev Razzah - conform cărora numitul deja a declarat că persoana care a

împușcat în el nu avea pantalonii introduși în încălțăminte, faptul precum că

admite că agresorul era în încălțăminte sportivă care era foarte murdară, că

îmbrăcămintea putea oferi infractorului o aparență de corpolență sportivă;

anexarea la materialele dosarului a procesului-verbal falsificat de audiere a

martorului Covaleov Vitalie xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat cu

12 octombrie 2007, conform cărora numitul a depistat la o gunoiște din

preajma or. Durlești arma precum că utilizată de către Crăciun Andrei la

săvârșirea infracțiunii.

Partea acuzării susține că, aceste probe au fost incluse în rechizitoriu și

în modul în care au fost expuse, în coraport cu declarațiile de auto-incriminare

făcute de Crăciun Andrei, într-adevăr indicau asupra vinovăției ultimului, or

rolul procurorului ierarhic superior este formarea unei opinii asupra

vinovăției persoanei în rezultatul studierii materialelor dosarului, ceea ce nu

presupune și verificarea autenticității acestor probe prin careva acțiuni

procesuale suplimentare.

Astfel, faptul că probele sus menționate au fost manipulate, a apărut în

evidența pe parcursul judecării dosarului nr. 2007038285 și nu la etapa

verificării materialelor cauzei penale și aprobării rechizitoriului de către

procurorul ierarhic superior.

33

Prin urmare, menționează că, concluziile instanței de apel, la acest

capitol sunt eronate și nu pot fi puse la baza soluției de achitare.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Ababii Ghenadie în baza

art. 310 alin.(2) Cod penal, partea acuzării indică faptul că, instanța de apel la

fel a admis o abordare incorectă și contrară normelor procesuale în cazul

aprecierii critice a raportului de expertiză judiciară nr. 17 din

07 februarie 2017.

Menționează că, în cadrul urmăririi penale în prezenta cauză, s-a stabilit

că la materialele cauzei penale nr. 2007038285, la o dată și în circumstanțe

imposibil de a fi stabilite, a fost anexat procesul-verbal de audiere a

martorului Covaleov Vitalie xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat cu

12 octombrie 2007, care a fost contrafăcut, de asemenea în circumstanțe

imposibil de stabilit, de către inculpatul Ababii Ghenadie care a fost investit cu

atribuții de ofițer de urmărire penală.

De asemenea, partea acuzării susține că, în procesul de verificare a

legalității administrării probelor în dosarul nr. 2007038285, în cadrul

urmăririi penale în prezenta cauză penală, s-a constatat că potrivit datelor

existente în Registrul de stat al populației, persoana sus menționată figurează

drept Covaliov Vitali xxxxxx, a.n. xxxxxxxxxxxxxxxxxx. Dat fiind faptul că

persoana Covaliov Vitali xxxxxx a decedat încă în anul 2007, a fost necesară

dobândirea de înscrisuri și semnături efectuate de către numit pe parcursul

vieții, pentru a le compara cu sintagma manuscrisă „дин кувителе меле е

скрис корект е читит” și cu semnăturile aplicate în procesul-verbal datat cu

12 octombrie 2007. În acest sens, s-a stabilit că Covaliov Vitali xxxxxxx, în

timpul când era în viață, a fost cercetat penal în cauza nr. 2006010837, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod penal și că acest dosar

conține mai multe acte procesuale cu înscrisuri efectuate personal de către

acesta, doar că identitatea lui este expusă ca Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx.

Partea acuzării evidențiază că, datele de anchetă a unei și aceleiași

persoane, care conform Registrului de stat al populației figura ca Covaliov

Vitali xxxxxx, au fost introduse incorect de către inculpatul Ababii Ghenadie în

procesul-verbal de audiere a martorului datat cu 12 octombrie 2007 și anexat

la materialele cauzei penale nr. 2007038285, ca Covaleov Vitalie xxxxxx,

precum și în actele procesuale în cauza penală nr. 2006010837, de către

persoanele ce gestionau acest dosar, ca Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx.

Menționează că, pentru a se înlătura orice dubii referitor la persoana lui

Covaliov Vitali xxxxxx, înscrisurile și semnăturile căruia au fost prezentate ca

modele pentru comparație, în cadrul urmăririi penale au fost întreprinse

unele acțiuni procesuale, cum ar fi audierea martorilor Gherciu Petru și

Raducan Ruslan, care au gestionat cauza penală nr. 2006010837 și nemijlocit

au interacționat cu Covaliov Vitali xxxxx, acești martori confirmând că

înscrisurile și semnăturile de pe un șir de acte procedurale din cauza

respectivă au fost efectuate personal de către acest cetățean.

Astfel, s-a stabilit faptul că Covaliov Vitali xxxxxx, fiind cercetat în cauza

34

penală nr. 2006010837 în calitate de persoană fără loc permanent de trai

(boschetar), la fel figura ca persoană fără loc permanent de trai și în

procesul-verbal de audiere a martorului datat cu 12 octombrie 2007 întocmit

de către inculpatul Ababii Ghenadie.

Prin urmare, partea acuzării consideră că, neexistând careva dubii

precum că persoana Covaliov Vitali xxxxxx, Covaliov Vitalii Xxxxxxxxxxx și

Covaleov Vitalie xxxxxxx, la care s-a referit inculpatul Ababii Ghenadie, este

una și aceiași persoană, a fost numită o expertiză judiciară grafoscopică

pentru a se constata dacă înscrisurile și semnăturile din procesul-verbal de

audiere a martorului datat cu 12 octombrie 2007, aparțin aceleiași persoane

care figurează în actele procesuale din cauza penală nr. 2006010837. În

conținutul întrebărilor din ordonanța de numire a expertizei au fost indicate

datele de identitate a lui Covaliov Vitali xxxxxxx exact în modul în care aceste

date erau indicate în actele procesuale din litigiu.

Astfel, la dispoziția expertului au fost prezentate spre comparație în

original procesul-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx datat

cu 12 octombrie 2007, întocmit de către inculpatul Ababii Ghenadie, precum

și în totalitate materialele cauzei penale nr. 2006010837. În procesul

efectuării expertizei, actele comparate au fost supuse fotografierii de către

expert, în măsura în care el a considerat necesar, iar aceste fotografii au fost

anexate la raportul de expertiză.

Partea acuzării indică faptul că, potrivit raportului de expertiză judiciară

(grafoscopică) nr. 17 din 07 februarie 2017, în procesul-verbal de audiere a

martorului Covaleov Vitalie xxxxxxx, a.n. xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat cu

12 octombrie 2007, scrisul manuscris „дин кувителе меле е скрис корект е

читит”, nu a fost executat de către acesta, iar semnăturile aplicate pe acest

act procesual precum că din numele său, probabil nu au fost executate de

către dînsul.

Prin urmare, concluzionează partea acuzării că, raportul de expertiză

este suficient de clar și nu trezește careva dubii. În pofida acestui fapt, din

motive lipsite de o argumentare corespunzătoare, la o anumită etapă a

examinării cauzei penale în instanța de judecată, prin încheierea din

05 februarie 2019, s-a reluat cercetarea judecătorească, pentru audierea

expertului Maxim Munteanu asupra unor pretinse neclarități din raportul de

expertiză sus menționat. În loc ca să fie înlăturate toate dubiile, care în opinia

instanței de judecată, precum că existau în raportul de expertiză, în urma unei

serii de întrebări adresate expertului Maxim Munteanu de către instanța de

judecată și de către partea apărării, care posibil că nu întotdeauna erau pe

înțelesul expertului audiat, raportul respectiv, în mod artificial și-a pierdut din

claritatea inițială.

De asemenea, menționează că, instanțele de fond neîntemeiat au

concluzionat că materialele cauzei penale nu au fost ridicate și anexate la

prezenta cauză prin ordonanță și proces-verbal de ridicare, or potrivit art. 157

alin.(1) Cod de procedură penală, constituie mijloc material de probă

35

documentele în orice formă care provin de la persoane oficiale fizice sau

juridice, dacă în ele sunt expuse ori adeverite circumstanțe care au importanță

pentru cauza. Respectiv, dosarul nr. 2006010837 a fost interpelat oficial de la

Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție mun. Chișinău, în arhiva

căruia se păstra, iar această instituție a prezentat dosarul în mod oficial, la

solicitare. După expirarea necesității, în contextul alin. (2) din art. 157 Cod de

procedură penală, cauza penală menționată, nu a fost anexată la materialele

prezentului dosar penal, ci a fost restituită deținătorului legal, pentru păstrare

în condițiile art. 211 din același Cod. Copiile de pe cauza nr. 2006010837 nu

au fost anexate la prezenta cauză, or erau suficiente fotografiile anexate la

raportul de expertiză judiciară (grafoscopică) nr. 17 din 07 februarie 2017.

Partea acuzării evidențiază că, modalitatea de dobândire a materialelor

cauzei penale nr. 2006010837, pentru comparație, nu a fost contestată de

către participanții la proces, ci este o manifestare a unei atitudini de

formalitate excesivă ce aparține din oficiu instanței de judecată.

Susține că, pe parcursul urmăririi penale în prezenta cauză, datorită

specificului infracțiunii cercetate, precum și scurgerii unei perioade de circa

10 ani de la evenimentele cercetate, nu a fost posibil de stabilit circumstanța

în care inculpatul Ababii Ghenadie a prezentat procurorului procesul-verbal

contrafăcut de audiere a martorului Covaleov Vitalie xxxxxx, a.n. xxxxxxxxx,

datat cu 12 octombrie 2007.

Partea acuzării consideră că, acest proces-verbal a fost contrafăcut cu

scopul de a întări probatoriul în privința lui Crăciun Andrei în cauza

nr. 2007038285, că actul respectiv a fost anexat la materiale cauzei penale și

cu scopul de a-l trage pe Crăciun Andrei la răspundere penală, conținutul

acestuia a fost inclus în rechizitoriu, care a fost expediat împreună cu cauza

penală în instanța de judecată.

Argumentele instanțelor de fond privind obligativitatea indicării

procurorului cu care a acționat în complicitate inculpatul Ababii Ghenadie,

partea acuzării le consideră subiective, or în cazul dat s-a demonstrat că

inculpatul Ababii Ghenadie a acționat prin acordare de mijloace pentru

tragerea ilegală la răspundere penală a lui Crăciun Andrei.

Partea acuzării evidențiază că, procesul-verbal menționat, a fost anexat

la materialele cauzei de către inculpatul Cociu Lilian în calitate de procuror, în

gestiunea nemijlocită a căruia la acea etapă se afla cauza penală, iar prin

prisma art. 98 Cod de procedură penală, aceste fapte, ca fiind unanim

recunoscute, se apreciază ca fiind circumstanțe și fapte ce nu trebuie dovedite.

La fel, susține că, inculpatul Ababii Ghenadie a acționat cu intenție și în

comun cu principalul responsabil de investigație, procurorul Cociu Lilian,

astfel încât rezultatele tuturor acțiunilor de urmărire penală, fiind privite în

ansamblu, să poată fi apreciate prin principiul coroborării probelor, fapt ce a

făcut ca ulterior să nu vină cu reacții procurorii ierarhic superiori.

În concluzie, partea acuzării menționează că, instanța de apel la

adoptarea deciziei nu a dat apreciere corectă și justă a cumulului de probe

36

cercetate în prezenta cauză, soluție care nu poate fi menținută, or probatoriul

administrat vine să combată motivele invocate de instanță.

Prin urmare, consideră că, instanța de apel nu și-a motivat plauzibil

soluția adoptată, din ce reiese că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de procedură

penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia

urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

numele inculpatului, au depus referință la recursul ordinar declarat, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Susține partea apărării că, argumentele invocate de autorii recursului

privind dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, nu sunt

suficiente pentru a răsturna hotărârea de achitare adoptată în prezenta speță,

prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Consideră că, hotărârea contestată cuprinde temeiurile de fapt și de

drept ce au dus, în speță, la respingerea apelului declarat de către procuror, cu

menținerea sentinței adoptate de prima instanță. Prin urmare, analiza

probelor efectuate de către instanța de apel și considerentele expuse asupra

acestora, nu conțin aprecieri ce ar genera o altă hotărâre, decât cea expusă în

decizia adoptată.

În opinia părții apărării, critica autorilor sub aspectul temeiurilor de

casare invocate în recursul declarat este nefondată, fiind axată pe mențiuni de

ordin general, ce poartă caracter de dezacord și în esență nu conține o

motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de a interveni în

hotărîrea atacată deoarece concluziile formulate în acest sens de către

instanța de apel nu derogă de la prevederile legale.

Suplimentar, partea apărării menționează că, declarațiile lui Crăciun

Andrei privind presupusele abuzuri din partea lui Lilian Cociu nu corespund

adevărului, sunt contradictorii între ele, la fiecare etapă sau audiere dânsul a

făcut declarații diferite, care au dus instanțele de judecată în eroare.

Precizează că, sentințele de achitare (conform cauzei CEDO Lavrechov vs

Cehia) nu generează recunoașterea ilegalității urmăririi penale desfășurate

inițial și achitarea unei persoane nu înseamnă că urmărirea penală era ilegală

sau viciată în alt mod. La audierea suplimentara a lui Crăciun Andrei după

reluarea cercetării judecătorești acesta reda deja mai multe versiuni care se

combat între ele.

Partea apărării indică faptul că, potrivit laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 306 Cod penal, se stabilește că acțiunea făptuitorului constă

în tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate

de cel care efectuează urmărirea penală.

Poziția acuzării pe această cauză penală se întemeiază pe o normă

juridică ce are la bază niște presupuneri formulate de o manieră imprecisă și

neclară ce le conferă autorităților procuraturii care le aplică o marjă excesivă

37

de discreție.

Astfel, noțiunea de răspundere penală, este clar reglementată de

prevederile art. 50 Cod penal, care stabilește că se consideră răspunderea

penală condamnarea publică. în numele legii, a faptelor infracționale și a

persoanelor care le-au săvârșit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile

de constrângere prevăzute de lege.

Menționează că, drept definiție a noțiunii de răspundere penală este

statuat că este o formă a răspunderii juridice care constă potrivit art. 50 Cod

penal, în condamnarea publică în numele legii, a faptelor infracționale și a

persoanelor care le-au comis, condamnare ce poate fi precedată de măsurile

de constrângere prevăzute de lege. Condamnarea publică constă în faptul că

ședințele de judecată, în cauzele penale sunt deschise, la ele are acces publicul

și sentința de condamnare totdeauna se pronunță public. Răspunderea penală

constituie o consecință inevitabilă a săvîrșirii infracțiunii. Realizarea

răspunderii penale, adică condamnarea publică de către stat a faptei

prejudiciabile săvârșite și a infractorului, este exprimată în sentința de

condamnare și de aplicare a pedepsei penale corespunzătoare.

Partea apărării concluzionează că, în speță, se constată divergențe a

noțiunii de răspundere penală stabilită în art. 50 Cod penal, noțiune descrisă

în partea generală a Codului penal, ce se răsfrânge totalmente și asupra părții

speciale a Codului penal, cu elementul laturii obiective de răspundere penală

din art. 306 Cod penal.

Astfel, susține partea apărării, că infracțiunea prevăzută de art. 306 Cod

penal, nu prevede ca element al laturii obiective înaintarea acuzării cu

susținerea acesteia în instanța judiciară. Or, prevederile art. 51-53 Cod de

procedură penală nu atribuie în competențele procurorului noțiunea de

tragere la răspundere penală. Lipsa unei asemenea competențe legale a

procurorului de tragere la răspundere penală, nu poate genera recunoașterea

ca infracțiune a acțiunilor de tragere cu bună-știință la răspundere penală a

unei persoane nevinovate.

Menționează că, potrivit normei juridice penale a infracțiunii de tragere

cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate, latura

subiectivă constă în intenție directă, adică făptuitorul știa cu certitudine

despre ilegalitatea acțiunilor sale și întreprindea toate măsurile de a atrage cu

bună-știință la răspundere penală o persoană nevinovată.

În cazul cînd legislația națională stabilește că vinovăția persoanei poate

fi constatată doar printr-o sentință definitivă, la etapa înaintării acuzării și

susținerii acesteia în instanța de judecată, această acuzare este doar o

presupunere din partea acuzatorului de stat, care este bazată pe o apreciere a

probelor conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege (art.

101 Cod de procedură penală).

Potrivit art. 93 Cod de procedură penală, probele sânt elemente de fapt

dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea

38

existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante

pentru justa soluționare a cauzei. În calitate de probe în procesul penal se

admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții

civile, părții civilmente responsabile, martorului; raportul de expertiză;

corpurile delicte; procesele-verbale privind acțiunile de urmărire penală și ale

cercetării judecătorești; documentele (inclusiv cele oficiale); înregistrările

audio sau video, fotografiile; constatările tehnico-științifice și medico-legale.

Elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost

dobândite de organul de urmărire penală sau de altă parte în proces, cu

respectarea prevederilor prezentului cod.

Partea apărării susține că, concluziile unui procuror și judecător privind

vinovăția persoanei în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, sunt întemeiate pe fiecare probă care urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Alin. (2) al

prezentului articol reglementează că „reprezentantul organului de urmărire

penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege”.

Consideră partea apărării că, în rezultatul administrării cumulului de

probe, în cadrul urmăririi penale s-a constatat lipsa elementului obligatoriu al

infracțiunii imputate lui Cociu Lilian și anume latura subiectivă care urmează

a fi manifestată prin intenție directă, adică tragerea la răspundere penală cu

bună-știință a unei persoane nevinovate.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

39

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de către

instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea

precum și de a constata motivele care au dus la emiterea soluției contestate.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă

motiv de casare.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

recurentul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile

pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că recurentul, de fapt, își

exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanțele de

fond, criticând modul în care acestea au apreciat probatoriul administrat la

dosar, însă la acest capitol este necesar de menționat că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste aspecte,

Colegiul penal lărgit, constată că această instanță, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

comițând erori de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se

incidența temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Astfel, reieșind din materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit

constată că, prima instanță în sentința pronunțată a dispus achitarea lui

inculpaților Cociu Lilian și Ababii Ghenade de sub învinuirea înaintată în baza

art. art. 306 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta acestora nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, și totodată a

dispus achitarea lui Ababii Ghenadie de sub învinuirea înaintată în baza

art. 310 alin. (2) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către partea acuzării,

instanța de apel l-a respins și a menținut sentința primei instanțe fără

modificări.

40

Analizând argumentele care i-au format convingerea instanței de apel

cu privire la necesitatea menținerii soluției primei instanțe de achitare a

inculpaților Cociu Lilian și Ababii Ghenade de sub învinuirea înaintată în baza

art. 306 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta acestora nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, Colegiul penal lărgit

constată că decizia recurată nu conține motive legale pe care se întemeiază

soluția, iar soluția pronunțată este contrară prevederilor legii procesual

penale și practicii judiciare.

Așadar, argumentul de bază susținut de către instanța de apel în

motivarea soluției sale se referă la faptul că „[…] Reieșind din cumulul de probe

cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, Colegiul Penal

concluzionează că apelul procurorului este neîntemeiat, fiind bazat pe

presupuneri neargumentate și fără a avea vreun suport juridic probant, motiv

din care urmează a fi respins. Or, în situația din speță, acuzatorul de stat nu a

dovedit nici existența temeiului real și nici a celui juridic, de atragere la

răspundere penală a inculpaților Cociu Lilian și Ababii Ghenadie, iar din probele

prezentate nu rezultă în mod cert și fără echivoc că ultimii ar fi comis

infracțiunile imputate […]”, „[…] acuzatorul de stat nu a indicat prin ce s-a

materializat latura subiectivă, latura obiectivă și consecințele infracțiunii

prevăzute de art. 306 alin. (2) lit. a), c) din Codul penal, incriminate lui Cociu

Lilian, și în ce au constat acțiunile nemijlocite intenționate ale acestuia, și nici nu

a reușit să clarifice acest aspect, nici pe parcursul examinării cauzei penale […] ”.

Totodată, în partea descriptivă a deciziei contestate, instanța de apel se

referă la faptul că „[…] nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența

faptei infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (2) Cod penal, iar vinovăția

inculpatului Ababii Ghenadie nu a fost dovedită prin probe suficiente,

pertinente, concludente și utile […]”.

Pornind de la prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, se va reține că sentința de achitare se adoptă dacă: 1) nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii; 2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat; 3) fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; 4) fapta nu este prevăzută

de legea penală; 5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă că aceste constatări ale instanței de

apel reținute în motivarea soluției, poartă un caracter contradictoriu în ce

privește temeiul legal de achitare, or, aspectele descrise mai sus denotă faptul,

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că importanta

sentinței ca act judiciar impune întrunirea condițiilor de legalitate și

temeinicie a ei, aceasta urmând a fi motivată și bazată pe principiile generale

ale efectuării justiției, or, la caz nu este suficientă argumentarea instanței de

apel privind legalitatea sentinței primei instanțe sub aspectul general că

„probele administrate nu confirmă vinovăția inculpatului”. Or, necesită a se

41

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că, aspectele învinuirii

înaintate inculpaților prin ordonanța de punere sub învinuire și actul de

sesizare al instanței de judecată prezintă o importanță deosebită, deoarece

rolul lor este acela de a determina încadrarea juridică a faptei imputabilă

inculpatului, atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul

de desfășurare a judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând,

concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al

acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice

a unei fapte, Colegiul penal lărgit face trimitere la dispozițiile art. 6 § 3 lit. a)

din Convenție, care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite

notificării „acuzației” aduse persoanei deferite judecății.

Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de

sesizare al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea

și dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în

privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă

fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa

și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se

constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului

dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu

privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza

Pelissier și Sassi contra Franței nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera

de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai

general drept la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la

acuzațiile aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității

procedurii. Dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației

trebuie analizat în lumina dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare

42

eficientă pentru a răspunde coerent, prompt și adecvat acuzației înaintate.

Analizând argumentele care i-au format convingerea instanței de apel

cu privire la necesitatea menținerii soluției primei instanțe de achitare a

inculpaților, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit prevederilor art. 394 alin.

(3) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

achitare trebuie să cuprindă 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în

privința învinuitului a fost trimisă în judecată și descrierea circumstanțelor

cauzei constatate de instanța de judecată și 2) enunțarea temeiurilor pentru

achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de

achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Colegiul penal lărgit reține că, atât prima instanță, cât și instanța de

apel, constată în descriptiv nevinovăția inculpaților fără a ține cont de

prevederile legale expuse supra, omițând de a înfăptui o analiză profundă a

învinuirilor aduse inculpaților, fără a-și expune sub acest aspect

considerentele privind nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu

faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu și fără a da răspuns la

toate argumentele privind aceste chestiuni.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, în speță potrivit rechizitoriului,

inculpații se învinuiesc că au săvârșit fapte prejudiciabile prevăzute de legea

penală, săvârșite cu vinovăție și pasibile de pedeapsa penală în următoarele

circumstanțe:

Cociu Lilian activând în calitate de procuror în Secția exercitare a

urmăririi penale în cauze excepționale din cadrul Direcției exercitare a

urmăririi penale a Procuraturii Generale, fiind numit în această funcție prin

Ordinul Procurorului General nr. 524-p din 24.09.2004 și fiind, astfel, conform

art. 123 alin. (2) Cod penal (în redacția legii din anul 2002 în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii) persoană cu înaltă funcție de răspundere,

contrar prevederilor art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova de la 12.09.1997; art. 21 din

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994; art. 1 alin. (2),

alin. (3), art. 8 alin. (1) alin. (3), art. 19 alin. (3), art. 52 alin. (1) pct. 6), art. 100

alin. (4), art. 101 alin. (1) alin. (2), art. 254, art. 281 alin. (1), art. 284 alin. (1),

art. 291 Cod de procedură penală (în redacția legii anului 2003, în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 23 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 118 din

14.03.2003 cu privire la Procuratură (în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii), care-l obligau să îndeplinească obligațiile de serviciu în strictă

conformitate cu Constituția și Legile Republicii Moldova, prin asigurarea

respectării prezumției de nevinovăție a persoanei, să activeze în așa mod

încât, în cadrul procesului penal nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală, a săvârșit o infracțiune în următoarele circumstanțe.

Astfel, Cociu Lilian, fiind desemnat, prin ordonanța prim-adjunctului

Procurorului General din 03.10.2007, în calitate de conducător al grupului de

43

urmărire penală și exercitând personal urmărirea penală pe dosarul

nr. 2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin.(3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

cet. Crăciun Andrei, nu a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei

întru stabilirea adevărului, nu a verificat dacă probele sunt administrate

complet și obiectiv, nu le-a supus analizei și nu a verificat dacă acestea

coroborează între ele, nu a asigurat inclusiv administrarea de noi probe și nu a

verificat, în unele cazuri, sursa din care provin probele, nu a purces la

aprecierea fiecărei probe în parte din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar ca rezultat a dispus la data de

19 octombrie 2007 și 19 decembrie 2007 punerea neîntemeiată și ilegală sub

învinuire a lui Crăciun Andrei încriminându-i săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), art. 145

alin. (2) lit. a), c) și art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, acțiuni care

le-a efectuat în biroul său de serviciu nr. 156 din sediul Procuraturii Generale

amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 73, iar la data de

24 decembrie 2007, întocmind rechizitoriul, a expediat dosarul în instanța de

judecată pentru a fi examinat în fond.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Cociu Lilian, urmărind

același scop de tragere neîntemeiată la răspundere penală a cet. Crăciun

Andrei, pe parcursul judecării cauzei, reprezentând învinuirea în numele

statului în judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, (denumirea instanței la

acea perioadă) amplasată pe adresa mun. Chișinău, str. Mihai Viteazul nr. 2, în

perioada de la 27 decembrie 2007 până la 09 februarie 2009, în susținerea

activă a poziției sale, pe care a evitat să o îmbine cu obiectivitatea și

nepărtinirea, pentru stabilirea adevărului, contribuirea la exercitarea unei

justiții corecte și adoptarea unor hotărâri judecătorești legitime, temeinice și

echitabile, neîntemeiat și ilegal, la 01 februarie 2008, i-a modificat

inculpatului Crăciun Andrei în ședința de judecată învinuirea în sensul

agravării, pentru aceleași fapte, punându-l sub învinuire în baza art. 27,

art. 145 alin. (2) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), j) și

art. 145 alin. (2) lit. a), alin.(3) lit. j) Cod penal, iar ulterior, după finalizarea

cercetării judecătorești, în cadrul dezbaterilor judiciare, a orientat

neîntemeiat instanța astfel încât inculpatul Crăciun Andrei să fie recunoscut

vinovat la 09 februarie 2009, în săvârșirea infracțiunilor încriminate și prin

cumul de pedepse, în baza art. 84 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

definitivă de 21 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013,

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2009 a fost

casată, iar cet. Crăciun Andrei a fost achitat din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către acesta.

44

Respectiv, cet. Crăciun Andrei a fost tras ilegal la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunilor excepțional de grave, nefiind vinovat de

săvârșirea acestora, iar drept rezultat, plasat și ținut în detenție ilegală pe

parcursul a 5 ani și 8 luni, fapt care i-a cauzat prejudicii morale, compensate

de instanța de judecată prin încasarea a 1.500.000 lei de la bugetul de stat,

fapte care reprezintă urmări grave.

Astfel, Cociu Lilian, prin acțiunile sale intenționate, fiind persoană cu

înaltă funcție de răspundere, a săvârșit tragerea cu bună-știință la răspundere

penală a unei persoane nevinovate de către cel care efectuează urmărirea

penală, urmărind învinuirea de săvârșirea unei infracțiuni excepțional de

grave, faptă soldată cu urmări grave, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 306 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal.

Ababii Ghenadie activând în calitate de inspector superior al

serviciului omoruri și crime grave al secției poliției criminale a CGP

mun. Chișinău, fiind numit în această funcție prin Ordinul Ministrului

Afacerilor Interne nr. 353 ef. din 18.11.2005 și fiind, astfel, conform art. 123

alin. (1) Cod penal (în redacția legii din anul 2002, în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii) persoană cu funcție de răspundere, fiind inclus prin

ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din 03.10.2007, în grupul

de urmărire penală în cauza nr. 2007038285 și investit cu atribuții de ofițer

de urmărire penală, contrar prevederilor art. 6 alin. (2) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950, în vigoare pentru Republica

Moldova de la 12.09.1997; art. 21 din Constituția Republicii Moldova,

adoptată la 29.07.1994, art. 1 alin. (2) și alin. (3), art. 8, art. 19 alin. (3), art. 57

alin. (5), art. 93 alin. (1), art. 100 alin. (1), art. 254 alin. (1), art. 279 alin. (1)

din Codul de procedură penală (în redacția legii anului 2003, în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 3 alin. (2) alin. (3), art. 13 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 333 din 10.11.2006, privind statutul ofițerului de urmărire

penală, art. 3, art. 4 din Legea nr. 416 din 18.12.1990, cu privire la poliție (în

vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii), care-l obligau să îndeplinească

obligațiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituția și Legile Republicii

Moldova, prin asigurarea respectării prezumției de nevinovăție a persoanei, să

activeze în așa mod încât, în cadrul procesului penal nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, a săvârșit infracțiuni în

următoarele circumstanțe.

Astfel, Ababii Ghenadie, fiind inclus prin ordonanța adoptată de

prim-adjunctul Procurorului General din 03.10.2007, în grupul de urmărire

penală și investit cu atribuții de ofițer de urmărire penală în dosarul

nr. 2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

cet. Crăciun Andrei, recurgând la o metodă ilegală de întărire a declarațiilor

numitului de auto-incriminare prin inventarea unor evenimente inexistente,

45

la o dată și în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a

contrafăcut procesul-verbal de audiere a martorului Covaleov Vitalie, născut

la xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat cu 12 octombrie 2007, înscriind fals în actul

respectiv, precum că din numele ultimului declarații importante pentru cauza

penală de referință și anume faptul că, în luna august 2007 numitul ar fi

depistat o armă la o gunoiște din preajma or. Durlești, depoziții care au servit

în calitate de probe de acuzare în cauza menționată, falsificarea acestui act

fiind confirmată prin Raportul de expertiză judiciară (grafoscopică) nr. 17 din

07 februarie 2017.

Prin acțiunile sale, Ababii Ghenadie, a săvârșit falsificarea probelor în

procesul penal de către o persoană cu funcție de răspundere, adică a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 310 alin. (2) Cod penal (în redacția Legii nr. 985

din 18.04.2002, cu modificările ulterioare operate prin Legea nr. 277 din

18.12.2008 și prin Legea nr. 207 din 29.07.2016), în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, lege care ușurează pedeapsa și ameliorează situația persoanei

în raport cu legea care este în vigoare la data emiterii prezentei ordonanțe.

Tot el, Ababii Ghenadie, fiind inclus prin ordonanța adoptată de

prim-adjunctul Procurorului General din 03.10.2007, în grupul de urmărire

penală și investit cu atribuții de ofițer de urmărire penală în dosarul

nr.2007038285, care a fost pornit în baza art. 145 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe

faptul omorului săvârșit asupra cetățenilor Chiorescu Ștefan și Djaniev Razzah

la 30 iulie 2007, având scopul tragerii neîntemeiate la răspundere penală a

cet. Crăciun Andrei, la o dată și în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, fiind conștient că săvârșește acțiuni care ar putea genera

tragerea ilegală a unei persoane la răspundere penală, a prezentat

procurorului, care exercita urmărirea penală pe caz, procesul-verbal falsificat

de audiere a martorului Covaleov Vitalie, născut la xxxxxxxxxxxxxxxxxx, datat

cu 12 octombrie 2007, contribuind astfel prin acordare de mijloace la punerea

neîntemeiată și ilegală sub învinuire a lui Andrei Crăciun pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. a), art. 27, art. 145 alin. (2)

lit. a), art. 145 alin. (2) lit. a), c) și art. 27, 145 alin. (2) lit. a), c) Cod penal și

expedierea dosarului cu rechizitoriu în instanța de judecată pentru a fi

examinat în fond, pentru ca ulterior, inculpatul Crăciun Andrei să fie

recunoscut vinovat la 09 februarie 2009, în săvârșirea infracțiunilor

incriminate și prin cumul de pedepse, în baza art. 84 Cod penal, să-i fie

stabilită o pedeapsă definitivă de 21 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013,

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2009 a fost

casată, iar cet. Crăciun Andrei a fost achitat din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către acesta.

Respectiv, cet. Crăciun Andrei a fost tras ilegal la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunilor excepțional de grave, nefiind vinovat de

săvârșirea acestora, iar drept rezultat, plasat și ținut în detenție ilegală pe

46

parcursul a 5 ani și 8 luni, fapt care i-a cauzat prejudicii morale, compensate

de instanța de judecată prin încasarea a 1.500.000 lei de la bugetul de stat,

fapte care reprezintă urmări grave.

Astfel, Ababii Ghenadie, prin acțiunile sale intenționate, fiind persoana cu

funcție de răspundere, a săvârșit complicitate prin acordarea de mijloace la

tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate de

către cel care efectuează urmărirea penală, urmărind învinuirea de

săvârșirea unei infracțiuni excepțional de grave, faptă soldată cu urmări

grave, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), 306 alin. (2)

lit. a) și c) Cod penal.

În continuare, Colegiul penal lărgit evidențiază că, acțiunile inculpaților

au fost încadrate în baza unor norme de blanchetă, deoarece acțiunea de

tragerea cu bună-știință la răspundere penală a unei persoane nevinovate de

către cel care efectuează urmărirea penală urmează a fi descrisă în baza

reglementărilor la nivel normativ.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit, ținând cont de prevederile legale

evidențiate supra, menționează că, în Hotărârea nr. 25 din 13 octombrie 2015,

Curtea Constituțională a Republicii Moldova statuează următoarele: „ 63. […]

existența dispozițiilor de blanchetă în normele penale constituie o expresie a

procesului obiectiv de reglementare normativă, fiind o modalitate specială de

formulare a reglementărilor juridico-penale. 64. Fără a contesta principiul

codificării legii penale, recurgerea la dispozițiile de blanchetă în Codul penal

asigură stabilitatea legii penale, astfel încât conținutul acesteia să nu fie direct

proporțional cu frecventele modificări ale actelor normative subsecvente,

precum și legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile.”

Astfel, Colegiul penal lărgit, în jurisprudența sa, a atras atenția asupra

faptului că în asemenea cauze privind învinuirea persoanei în baza unor

norme de blanchetă, instanțele judecătorești urmează să verifice minuțios

actul de punere sub învinuire sub aspectul corespunderii cerințelor legale de

claritate și anume dacă acesta conține indicații concrete asupra cerințelor

înaintării acuzării (punerii sub învinuire), în vigoare la momentul săvârșirii

faptei, pe care le-ar fi încălcat inculpatul, cu indicarea denumirii lor, de către

cine și când au fost adoptate, dispozițiile precise din acestea pe care le-ar fi

neglijat inculpatul în raport cu circumstanțele din speță, care urmau a fi legal

incriminate inculpatului prin rechizitoriu.

Mai mult, Colegiul penal atrage atenția și asupra faptului, că în cazul

existenței în actul de învinuire a invocărilor unor prevederi legale, instanțele

de judecată trebuie să verifice minuțios învinuirile înaintate sub aspectul

temeiniciei invocărilor indicate și incidenței acestora speței.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit notează că, aspectele evidențiate mai

sus prezintă importanță deosebită, deoarece rolul lor este acela de a

determina în final încadrarea juridică a faptei imputabilă inculpatului, atât

pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a

judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând, concordanța între

47

conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

În acest sens Colegiul penal lărgit constată că hotărârile instanțelor

judecătorești la acest capitol sunt viciate, deoarece prin soluțiile pronunțate

instanțele au omis înfăptuirea unei motivări temeinice sub acest aspect,

deoarece concluziile succinte privind lipsa probelor și neclaritatea învinuirii

aduse inculpaților nu pot substitui o analiză minuțioasă a învinuirilor concrete

aduse inculpaților.

În continuare, analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit

mai reține sub un alt aspect că, în urma unei sentințe de achitare pronunțată

de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite

o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării, declarațiile

cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului. În particular, în atare situații administrarea

mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale prevăzute pentru

prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să

perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum

și reacțiile acestora la întrebările adresate pentru formularea opiniei vizavi de

vinovăția persoanei trimise în judecată.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul

acesteia. Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia,

de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare

corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

propria apreciere a acestora.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit prevederilor

art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind învestită cu judecarea

apelului, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

În continuare, analizând textul deciziei contestate prin prisma

argumentelor invocate în recurs și temeiului de casare nominalizat,

recapitulând mersul judecării prezentei cauze penale în instanța de apel,

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, deși în descriptivul deciziei

reține că „La fel întru susținerea vinovăției inculpaților acuzarea a supus

cercetării în conformitate cu prevederile art. 373 din Codul de procedură

penală, următoarele documente și procese-verbale ale acțiunilor procesuale:”

doar le-a trecut în revistă ca probe administrate (pct. 6 al deciziei

contestate/pct. 4.1 al prezentei decizii), analizând conținutul

procesului-verbal al ședinței de judecată din 14 decembrie 2020, se atestă că

acestea nu au fost consemnate ca fiind cercetate, însă fiind consemnate

materialele cauzelor penale care nu au fost apreciate în calitate de probe de

către prima instanță (f.d. 55-65, vol. VI).

Or, potrivit procesului-verbal, însuși președintele ședinței de judecată a

comunicat participanților la proces „despre faptul că aceste dosare sunt

48

prezentate în original, iar o parte dintre participanți nu cunosc conținutul

acestora”, iar ulterior, la întrebarea președintelui ședinței, procurorul

Scutelnic Cătălin a comunicat că „au fost cercetate doar acele materiale din

dosarele solicitate, dar însăși cercetarea probelor nu a fost”. Ulterior, fiind

anunțată întreruperea examinării cauzei, și în continuare, până la retragerea

Colegiului penal în camera de deliberare, instanța de judecată nu s-a expus

asupra acestei chestiuni, astfel fiind omisă cercetarea cu consemnarea în

procesul-verbal a probelor menționate în descriptivul deciziei contestate.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, deși în

descriptivul deciziei reține că „Cu referire la actele procesuale ridicate de către

procurorul Lupașcu Ruslan și anexate la materialele cauzei în copie xerox

…cărora instanța de fond nu le-a dat apreciere și care au fost cercetate în

original în ședința instanței de apel…”, analizând conținutul

procesului-verbal al ședinței de judecată, se atestă că probele cercetate și

consemnate în procesul-verbal nu corespund cu acele probe la care se face

trimitere în decizia contestată, acestea diferă după conținut și volum (număr),

or, în cadrul ședinței de judecată au fost cercetate alte probe decît cele la care

s-a făcut referință.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a

concluzionat neîntemeiat că probele cercetate în original în ședința instanței

de apel, la fel nu demonstrează că inculpatul Cociu Lilian a întreprins careva

acțiuni intenționate de a trage la răspundere penală o persoană nevinovată,

deoarece aceste probe nu sunt reflectate în procesul-verbal. Or, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punctul de

vedere al coroborării lor. În condițiile în care, probele reținute în descriptivul

deciziei contestate cercetarea cărora nu poate fi confirmată prin alt mod decît

consemnarea corespunzătoare a acestora (volum/număr, denumire) în

procesul-verbal, acest fapt nu permite instanței ierarhic superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea precum și de a constata

motivele care au dus la emiterea soluției contestate.

La acest segment, Colegiul penal lărgit amintește că, respectarea

criteriilor expuse în art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, permite

instanțelor de judecată să tragă concluzii privind existența sau inexistența

faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției făptuitorului.

Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar putea crea o

aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite și, totodată, ar putea

conduce instanța la concluzii eronate asupra realității. În ipoteza în care

instanța de fond și/sau instanța de apel ar comite erori care denaturează

realitatea, numite în lege „erori grave de fapt”, corectarea lor, așa cum este

stabilit în articolul 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, îi

revine instanței de recurs.

Eroarea gravă de fapt vizează stabilirea eronată a faptelor și constă în

confirmarea eronată a existenței sau inexistenței lor. În esență, stabilirea

49

faptelor urmărește aflarea adevărului. Aceasta este posibil ca urmare a

aprecierii probelor din perspectiva veridicității lor. Prin urmare, stabilirea

faptelor se află într-o legătură indisolubilă cu aprecierea probelor.

Colegiul penal lărgit reiterează că, cercetarea judecătorească este un

proces de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a

probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta

infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza

legii. Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor

să nu fie arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă

articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De

Tommaso v. Italia [MC], 23 februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie

2019, § 58; Makeyan și alții v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera

apreciere a probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante

dinainte stabilite unei probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de

judecată ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu,

ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte

procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele

potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe și la

respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor

art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în

vedere prevederile art. art. 93, 95, 100-101 Cod de procedură penală, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

50

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii

raionului Strășeni, Lupașcu Ruslan și procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, în cauza penală în privința lui Cociu

Lilian xxxxxx și Ababii Ghenadie xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 19 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

Plămădeală Ghenadie

51