1ra-321/2022 — art. 217 alin. 2 ; 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-321/2022 — art. 217 alin. 2 ; 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-321/2022

1-20086916-01-1ra-03032022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Victor Boico,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Starîi Andrei în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2021, în cauza penală, în

privința lui

Atamaniuc Constantin XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.07.2021 până la 19.08.2021;

Instanța de apel de la 05.10.2021 până la 30.11.2021;

Instanța de recurs de la 03.03.2022 până la 18.07.2022.

C O N S T A T Ă:

Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 217 alin.

(2) Cod penal, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 60 Cod penal, eliberându-l

de răspundere penală, din motivul expirării termenului prescripției de tragere la

răspundere penală.

Atamaniuc Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal și în baza acestei legii i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor

sau analogilor lor pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

S-a aplicat în privința lui Atamaniuc Constantin până la intrarea sentinței în

vigoare, măsura preventivă sub formă de obligațiunea de nepărăsire a țării.

Pedeapsa sub formă de închisoare, aplicată lui Atamaniuc Constantin prin

prezenta sentință, urmând a fi pusă în executare din momentul rămânerii definitive a

sentinței, cu calcularea termenului din momentul reținerii acestuia.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Constantin la XXXXX, la o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, s-a

deplasat în mun. Chișinău și de la persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală, a procurat atât pentru consum propriu, cât și pentru distribuire și înstrăinare

altor persoane, analogi a drogurilor. Păstrând la sine drogurile procurate ilegal, în

aceiași zi a revenit în or. XXXXX. Ulterior, aproximativ la ora XXXXX aflându-se pe str.

XXXXX din or. XXXXX, în automobilul de model „VAZ 21093” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, al cărui conducător era Popovici Ivan și pasager Țîbîrnă

Gheorghe, cărora le-a distribuit droguri, pe care le-au consumat. Prin urmare,

aproximativ la ora 22:43 după ce a consumat împreună cu Țîbîrnă Gheorghe și Popovici

Ivan drogurile, intenționat păstra în autoturismul de model „VAZ 21093”, cu numărul

de înmatriculare XXXXX, două fragmente de butelii, prin intermediul cărora au

consumat droguri. Automobilul condus de Popovici Ivan, fiind stopat de către

inspectorii de patrulare rutieră, unde au fost depistate și ridicate fragmentele de butelii

și potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/2- R-630 din 09.06.2017, pe suprafața internă

a fragmentelor de butelii din plastic, s-a depistat substanța narcotică - rășină de cannabis

- cu masa (recalculată la masă uscată) 0,73 grame (0,35 gr. + 0,38 gr).

Rășină de cannabis este inclusă în Tabelul nr. l „Lista Substanțelor stupefiante și

substanțele psihotrope, neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr. l „Substanțe

stupefiante” aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.l088 din 05.10.2004”, cu

modificările ulterioare.

Conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe 3

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora - 0,73 grame constituie proporții

mari.

Tot atunci, Atamaniuc Constantin a înstrăinat ilegal lui Popovici Ivan o parte din

droguri, care potrivit raportului de expertiză nr.34/12/2-R-630 din 09.06.2017 reprezintă

masa vegetală uscată și mărunțită, de culoare galben cu greutatea de 0,144 gr și 0,131 gr,

în care s-a depistat MDMB(N)-2201(C20H28FN3O3) care nu este inclusă în Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 ”Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, dar

reprezintă analog al substanței stupefiante AB-PINACACHM, care este inclusă în

Tabelul nr. 1 „Lista Substanțelor stupefiante și substanțele psihotrope, neutilizate în

scopuri medicale”, Lista nr. l „Substanțe stupefiante” aprobate prin Hotărârea

prenotată.

Conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanță depistate

în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora - 0,275 gr constituie proporții deosebit de

mari.

Astfel prin acțiunile sale intenționate Atamaniuc Constantin a comis infracțiunea

2

prevăzută la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, circulația ilegală a substanțelor narcotice,

manifestată prin procurarea, păstrarea, distribuirea și înstrăinarea ilegală a analogilor

drogurilor, în proporții deosebit de mari.

Tot el, la XXXXX la o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, s-a

deplasat în mun. Chișinău și de la persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală, a procurat atât pentru consum propriu, cât și pentru distribuire și înstrăinare

altor persoane, analogi a drogurilor. Păstrând la sine drogurile procurate ilegal și în

aceiași zi a revenit în or. XXXXX.

Ulterior, aproximativ la ora 22:43 Atamaniuc Constantin, aflându-se pe str.

XXXXX din or. XXXXX, în automobilul de model ,,VAZ 21093”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, condus de către Popovici Ivan, intenționat păstra această

substanță, pentru consum propriu. Fiind stopat de către inspectorii de patrulare rutieră

autoturismul de model „VAZ 21093”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în care se

afla în calitate de pasager a aruncat drogurile, care au fost ridicate în cadrul cercetării la

fata locului.

Potrivit raportului de expertiză nr.34/12/2-R-630 din 09.06.2017 în masa vegetală

uscată și mărunțită, de culoare galben cu greutatea de 0,149 gr. s-a depistat MDMB(N)-

2201(C20H28FN3O3), care nu este inclusă în Hotărârea Guvernului nr.1088 din

05.10.2004 ”Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante,

psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, dar reprezintă analog al

substanței stupefiante AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul nr. 1 „Lista

Substanțelor stupefiante și substanțele psihotrope, neutilizate în scopuri medicale”,

Lista nr. 1 „Substanțe stupefiante” aprobate prin Hotărârea prenotată. Conform

Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora - 0,149 grame constituie proporții mari.

Astfel prin acțiunile sale intenționate Atamaniuc Constantin XXXXX a comis

infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal, manifestată prin procurarea și

păstrarea analoagelor substanțelor stupefiante în proporții mari și fără scop de

înstrăinare

inculpatul Atamaniuc Constantin și apel suplimentar avocatul Starîi Andrei în numele

inculpatului, prin care au solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărârii, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

achitarea lui Atamaniuc Constantin de comiterea infracțiunilor incriminate.

3.1. În motivarea apelurilor, au indicat că, instanța de judecată nu a luat în calcul

probe concludente și pertinente, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului, or, în

ședința de judecată s-a constatat că Atamaniuc Constantin nu prezintă risc social sporit

dincolo de elementarul dubiu, faptul infracțiunii, fiind înaintată o învinuire neclară,

3

neprevizibilă și imposibilă de a fi asigurată apărarea, or echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia.

Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile lui Atamaniuc Constantin, fără a

face o cercetare obiectivă a celor invocate referitor la sancționarea sa contravențională

pentru consum ilegal de droguri conform art. 85 Cod contravențional.

Au indicat că față de Atamaniuc Constantin a fost aplicată o pedeapsă prea aspră,

deoarece nu se caracterizează negativ, nu s-a demonstrat vinovăția sa prin probe directe,

ultimul doar a consumat droguri pentru ce a fost sancționat contravențional, nu a păstrat

drogurile pentru a fi înstrăinate.

Au considerat că instanța de judecată, la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de cele

invocate de apărare, și s-a bazat doar pe declarațiile procurorului din rechizitoriu, care

a încadrat juridic acțiunile inculpatului Atamaniuc Constantin în prevederile art. 2171

alin.(4) lit. d) Cod penal.

apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

A fost dispusă arestarea lui Atamaniuc Constantin cu luarea inculpatului sub

strajă din sala de judecată.

Termenul executării pedepsei închisorii urmînd a fi calculat din 30.11.2021.

4.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că, prima

instanță în sentință corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) și art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală,

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunilor incriminate.

Colegiul penal a conchis că inculpatul Atamaniuc Constantin nu a negat faptul

consumului de substanțe narcotice, însă nu este de acord cu încadrarea juridică a

acțiunilor sale. În circumstanțele descrise supra, instanța de apel a constatat indubitabil

că Atamaniuc Constantin a comis infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal,

manifestată prin procurarea și păstrarea analoagelor substanțelor stupefiante în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a relevat că în urma efectuării acțiunilor

de urmărire penală, s-a constatat cert că Atamaniuc Constantin la XXXXX a înstrăinat

ilegal lui Popovici Ivan o parte din droguri, care potrivit raportului de expertiză

nr.34/12/2- R-630 din 09.06.2017 reprezintă masa vegetală uscată și mărunțită, de culoare

4

galben cu greutatea de 0,144 gr și 0,131 gr, în care s-a depistat MDMB(N)-

2201(C20H28FN3O3) care nu este inclusă în Hotărârea Guvernului nr. 1088 din

05.10.2004 ”Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante,

psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, dar reprezintă analog al

substanței stupefiante AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul nr. 1 „Lista

Substanțelor stupefiante și substanțele psihotrope, neutilizate în scopuri medicale”,

Lista nr. l „Substanțe stupefiante” aprobate prin Hotărârea prenotat

Așa dar, elementul laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin (4) Cod

penal „procurare” se confirmă prin: declarațiile inculpaților Atamaniuc Constantin și

Popovici Ivan, procesul-verbal de audiere a învinuitului Atamaniuc Constantin din

16.08.2017 și de audiere suplimentară din 16.08.2017, cât și prin procesul-verbal de

confruntare dintre învinuitul Atamaniuc Constantin și Țîbîrnă Gheorghe din 16 august

2017 din care rezultă incontestabil că, la XXXXX Atamaniuc Constantin de unul singur

a procurat din mun. Chișinău o cantitate de substanțe narcotice.

Totodată, instanța de apel a reținut că, elementul „păstrare” de către Atamaniuc

Constantin, a substanțelor narcotice se confirmă prin declarațiile martorilor Tighineanu

Grigore și Jalca Dumitru, cât și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

27.01.2017. Mai mult ca atât însuși inculpatul a recunoscut faptul că văzând poliția a

aruncat jos pachețelul cu substanțe narcotice, iar ulterior acesta a fost găsit de către

poliție. La fel, poliția a depistat și ridicat de la el un pachet de țigări în care se afla 2

pachețele de substanță care tot îi aparțineau lui. Elementul „distribuirii” de către

Atamaniuc Constantin a substanțelor narcotice se confirmă prin declarațiile inculpaților

Atamaniuc Constantin și Popovici Ivan, procesul-verbal de audiere a învinuitului

Atamaniuc Constantin din 16.08.2017 și de audiere suplimentară din 16.08.2017, cât și

prin procesul-verbal de confruntare dintre învinuitul Atamaniuc Constantin și Țîbîrnă

Gheorghe din 16 august 2017, din care reiese cert că la XXXXX, Atamaniuc Constantin

a transmis o parte din substanțele narcotice procurate din mun. Chișinău lui Popovici

Ivan și Țîbîrnă Gheorghe, pentru consumul propriu.

În aceiași consecutivitate, instanța de apel a reținut că elementul „înstrăinarea

ilegală” de către Atamaniuc Constantin a substanțelor narcotice lui Popovici Ivan se

constată prin declarațiile martorilor Tighineanu Grigore și Jalca Dumitru care au

menționat că la întrebărilor ultimilor către șoferul automobilului (Popovici Ivan) dacă a

consumat careva substanțe narcotice, ultimul a răspuns afirmativ și le-a prezentat un

pachețel din polietelenă cu o masă vegetală uscată, de culoare galbuie-verzuie, care

ulterior a fost ridicată prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.01.2017, iar

în asemenea împrejurări se constată faptul înstrăinării ilegale, cu titlu gratuit de către

Atamaniuc Constantin lui Popovici Ivan o parte din substanțele narcotice. Faptul

distribuirii și înstrăinării ilegale a substanțelor narcotice de către Atamaniuc Constantin

se confirmă și prin declarațiile inculpatului Popovici Ivan care a menționat că în seara

5

respectivă s-a întâlnit cu Atamaniuc Constantin, iar acesta i-a spus că are ceva de fumat,

și împreună s-au ridicat în deal spre transformator unde era parcat automobilul tatălui

său și au fumat, cât în mod indirect se constată și prin declarațiile inculpatului

Atamaniuc Constantin care fiind audiat suplimentar a declarat că drogurile le-a procurat

de unul singur de la Chișinău.

În atare situație, instanța de apel a opinat că este corectă concluzia primei instanțe

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpatul Atamaniuc Constantin și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Finalmente, instanța de apel a specificat că nerecunoașterea vinei de către inculpat

instanța de apel o apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina

garantat de art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, prima instanță

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că,

în baza art. 61 Codului penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de

judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate

Instanța de apel a considerat că la stabilirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului care anterior fiind în conflict cu

legea penală, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare cu executare, nu a tras

concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării, și din nou a comis infracțiuni, ceea ce-

l caracterizează pe ultimul ca fiind o persoană predispusă să încalce legea, de

circumstanțele atenuante și agravante stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, astfel fiind respectate dispozițiile art. 6, 7, 16, 61, 70, 75,

76, 77, 78 Cod penal.

6

Instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate, a considerat că în

coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile a faptelor și personalitatea

inculpatului, persoana vinovată poate fi corectată și reeducată prin aplicarea unei

pedepse cu închisoarea, lipsind o alternativă mai puțin severă a sancțiunilor prevăzute

de normele penale imputate. Anume această pedeapsă în formă de închisoare, este

echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către

inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat, cât și

personalitatea inculpatului.

Cât privește argumentul avocatului și inculpatului privind aplicarea unei

pedepsei sub formă de închisoare cu aplicarea art.90 Cod penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiat, or,

în coroborare cu prevederile art. 90 alin.(4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei

periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu se aplică.

În același timp, instanța de apel a reținut a fi întemeiată și concluzia instanței

inferioare privind liberarea inculpatului Atamaniuc Constantin de pedeapsa penală

pentru infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal din motivul expirării

termenului de prescripție. Or, Atamaniuc Constantin a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal, care potrivit art. 16 alin.

(2) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor ușoare, care a fost săvârșită la 27

ianuarie 2017. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură

penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute la art. 275 pct. 5) - 9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile

prevăzute în art. 54 - 60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă. Potrivit art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a

săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de

răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de

judecată la judecarea cauzei în cazurile prescripției de tragere la răspundere penală.

Potrivit alin. (1) lit. a) art. 60 Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Prin prisma art. 16 alin. (2) din Codul penal, prin infracțiuni ușoare se consideră faptele

pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe

un termen de până la 2 ani inclusiv, iar sancțiunea stabilită de art. 217 alin. (2) din Codul

penal se caracterizează prin pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 400 la 700

7

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de până la 150

de ore, sau cu închisoare de până la 1 an. În acest context, se relevă, că potrivit art. 60

alin. (2) – (5) Cod penal, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii până la data

rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, iar în cazul săvârșirii de către

persoană a unei noi infracțiuni, prescripția se calculează pentru fiecare infracțiune

separat. Concomitent, prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor

prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului

cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani, calcularea

prescripției în acest caz începând din momentul săvârșirii unei infracțiuni noi.

De asemenea, instanța de apel a reținut că curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată și în aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei

sau din momentul autodenunțării, însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală

dacă de la data săvârșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă

prin săvârșirea unei noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel a atestat că infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (2)

Cod penal, imputată lui Atamaniuc Constantin s-a consumat la data de 27.01.2017, iar

din momentul comiterii infracțiunii și până la data pronunțării sentinței au trecut mai

mult de 2 ani. Iar, în conformitate cu art. 275 pct.4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală pornită nu mai poate fi efectuată și va înceta în cazul în care a intervenit termenul

de prescripție. Potrivit art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi

penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței

acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a persoanei

decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală nu duce la încetarea procesului penal, în lipsa acordului

expres al inculpaților. Astfel, potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă: fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere

penală în cazurile prevăzute în art.57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în

cazul prevăzut în art.93 din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că în conformitate cu art. 89

alin. (1) Cod penal, prin liberare de pedeapsa penală se înțelege eliberarea persoanei care

a săvârșit o infracțiune de la executarea reală, parțială sau totală, a pedepsei penale

pronunțate prin hotărârea instanței de judecată, iar prin liberarea de răspundere penală,

în conformitate cu prevederile art. 53 coroborat cu art. 60 din Codul penal, se susține

teza stingerii dreptului statului de a mai pedepsi și a obliga infractorul să suporte

consecințele faptei sale. În acest mod, liberarea de răspundere penală a persoanei

constituie o circumstanță care ameliorează într-un sens mai larg situația persoanei ce a

comis infracțiunea, astfel fiind incidentă aplicarea instituției în speță.

8

În așa fel, instanța de apel a apreciat că, reieșind din materialele cazului, în

privința lui Atamaniuc Constantin nu se atestă alte hotărâri definitive privind săvârșirea

altor infracțiuni până la momentul emiterii prezentei sentințe, precum și nu sunt

incidente prevederile alin. (8) din art. 60 Cod penal, motiv pentru care prima instanță

just a dispus condamnarea lui Atamaniuc Constantin în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

fără a-i fi aplicată o pedeapsă penală, reieșind din prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3)

Cod de procedură penală și cu liberarea de pedeapsă penală conform art. 60 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Andrei în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței și a deciziei, cu

achitarea inculpatului Atamaniuc Constantin.

5.1. În motivarea celor solicitate, apărătorul indică că în seara de XXXXX,

inculpatul Atamaniuc Constantin a fost tras la răspundere contravențională pentru

faptul consumului de droguri, fapt ce nu a fost luat în considerare de către instanța de

judecată.

Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile lui Atamaniuc Constantin fără a

face o cercetare obiectivă a celor invocate referitor la sancționarea sa contravențională

pentru consum ilegal de droguri conform art. 85 Cod Contravențional.

La faza cercetării judecătorești, instanța de judecată nu a luat în calcul probe

concludente și pertinente, care ar fi demonstrat, sau chiar în ședința de judecată despre

comportamentul lui Atamaniuc Constatin că nu prezintă risc social sporit dincolo de

elementarul dubiu, faptul infracțiunii, fiind înaintată o învinuire neclară, neprevizibilă

și imposibilă de a fi asigurată apărarea, or se reamintește că echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art.6 CEDO exprimă necesitatea

acordării unei atenții deosebite dreptului de a fi informat despre natura și cauza

acuzației aduse împotriva sa, în vederea organizării unei apărări eficiente și rezultative

pe cât este de posibil în circumstanțele cauzei și asupra faptei pentru care o persoană

este acuzată.

Conform jurisprudenței constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau

respingerea acestora(cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999).

Conform standardelor enuntate, motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită

de ambiguități și de contradicții, ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care

a condus judecătorul la aceasta, trebuie să exprime respectarea de către judecător a

principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în special respectarea

drepturilor la apărare și dreptul la un proces echitabil). Motivarea trebuie să răspundă

9

pretențiilor părților, fiind importantă deoarece permite justițiabilului să se asigure ca

pretențiile sale au fost examinate și deci ca judecătorul a ținut cont de ele și permite nu

numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil, fiind mai ales o

garanție esențială și împotriva arbitrarului, or cerinta de motivare a hotărîrii sale, obligă

judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care

îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii și, pe de altă parte, ea permite o înțelegere

a funcționării justiției de către societate.

De altfel, prezumția de nevinovăție pleacă de la premisa că sarcina probei revine

acuzării, iar orice îndoială cu privire la vinovăție ar trebui să fie în beneficiul persoanelor

suspectate sau acuzate (in dubio pro reo). Consecința acestui fapt este aceea că hotărârea

instanței trebuie să se întemeieze pe probe veridice, indubitabile, și nu pe simple acuzații

sau presupuneri.

Față de Atamaniuc Constatin a fost aplicată o pedeaspă prea aspră, el nu se

caracterizează negativ, mai mult ca atât vinovăția s-a nu s-a demonstrat prin probe

directe, el doar a consumat droguri pentru ce a fost și sancționat contravețional, nu a

păstrat drogurile pentru a fi înstrăinate.

Instanța de judecată la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de cele invocate de

apărare, și s-a bazat doar pe declarațiile procurorului din Recizitoriul înaintat către

instanța de judecată.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe

baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs

de către titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul de procedură penală.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că titularul

acestuia nu indică nici un temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, însă, în recursul declarat se face referință la eroare prescrisă

la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, concretizată prin omisiunea

instanței de apel de a se expune asupra tututor argumentelor invocate în apel, dar și

pronunțarea unei hotărâri nemotivate, precum și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

10

Totodată, Colegiul constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite,

invocând dezacordul cu soluția instanței de apel în partea individualizării pedepsei în

privința inculpatului, susținînd că în privința inculpatului a fost aplicată o pedeapsă

prea aspră, iar vinovăția nu s-a demonstrat prin probe directe, or, inculpatul doar a

consumat droguri pentru ce a fost sancționat contravențional.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal lărgit consideră, că acest temei de

casare invocat nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță recurentul invocă ca temei de casare faptul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă în argumentarea

recursului, nu a indicat clar asupra căror argumente esențiale nu s-a expus această

instanță, din cele la care s-a referit în apelul declarat, ci doar face o proprie apreciere a

probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel

propria versiune privind circumstanțele cauzei, iar instanța de recurs ordinar la acest

capitol invocă că nu poate fi acceptată, or contravine constatărilor instanței de apel în

prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris și apreciat de instanța de

apel în decizia sa.

Opozant celor invocate de recurent instanța de recurs ordinar atestă că, instanța

de apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția

adoptată în prezenta speță.

Colegiul menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea individualizării

pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât concluziile sale să conțină

raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate inculpatului Atamaniuc Constantin.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar remarcă din textul deciziei atacate, că se

constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia atacată

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la menținerea sentinței,

expunându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit, conchide că deși recurentul solicită achitarea

inculpatului și invocă că instanța a acordat prioritate probelor acuzării, acesta nu a adus

nici un argument relevant în susținerea acestor solicitări și argumente, iar analizând

partea descriptivă a deciziei instanței apel (reflectată la pct. 4.1 a prezentei decizii) se

atestă că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale supuse atenției

sale, just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a analizat elementele infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.

11

(4) lit. d) Cod penal incriminate inculpatului. Astfel, instanța de recurs ordinar nu

identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva

erori, stabilind justificat că inculpatului Atamaniuc Constantin i-a fost aplicată o

pedeapsă echitabilă în raport cu faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de partea apărării, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că,

în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea

mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blânda, din numărul

12

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

În speță, Colegiul penal lărgit conchide că pedeapsa de 7 închisoare stabilită prin

sentință îl va determina pe inculpatul Atamaniuc Constantin să conștientizeze încă o

dată faptele comise și consecințele survenite, or inculpatul nu și-a recunoscut vina, a

comis două infracțiuni, una dintre care face parte din categoria celor deosebit de grave,

precum și faptul că anterior fiind condamnat nu a tras concluziile necesare și nu a mers

pe cale acorijării și din nou a comis infracțiuni, ceea ce-l caracterizează pe ultimul ca

fiind o persoană predispusă să încalce legea. Pedeapsa aplicată prin sentință este una

echitabilă și legală, fiind ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul săvârșirii

acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea inculpatului, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

persoanei condamnate și condițiile de viață a familiei condamnatului.

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane, astfel, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind efectuarea contrară

prevederilor legale de către instanța de apel a unei individualizări a pedepsei în privința

lui Atamaniuc Constantin, or, recurentul nu a expus care anume prevederi legale au fost

eronat aplicate și în ce a constat concret eroarea admisă de către instanțele de fond la

individualizarea executării pedepsei.

În aceste condiții, Colegiul consideră că, în prezenta speță nu s-au reținut careva

erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă

și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, instanța de recurs consideră că, nu a fost constatată prezența în speța

13

examinată a careva erori, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei

atacate prin prisma celor invocate, astfel că recursul declarat este neîntemeiat și urmează

a fi respinse ca inadmisibil.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Starîi Andrei

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Atamaniuc Constantin XXXXX, cu

menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

14