1ra-663/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-663/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-663/2022

1-18185415-01-1ra-04052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 18 august

2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2022,

declarat de avocata Cornelia Gorencu, în numele inculpatului

Dimitriu Radu XXXX.

Termenul de examinare

instanța de fond: 17.09.2018 - 18.08.2021,

instanța de apel: 10.09.2021 - 27.01.2022,

instanța de recurs: 04.05.2022 - 27.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități

convenționale, ce constituie 35.000 lei.

orele 22:00 - 23:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane și

însușirii acestora, conștientizând caracterul ilegal și prejudiciabil al faptelor sale,

acționând în vederea realizării intenției infracționale, în timp ce se afla în incinta

magazinului de la stația de alimentare cu carburanți „Vento”, amplasată pe str. Liviu

Deleanu nr. 6, mun. Chișinău, profitând de faptul că nu este văzut de nimeni, a sustras

de pe tejghea un telefon mobil de model „Samsung J5” cu nr. IMEI - XXXX, la preț

de 2500 lei, în care era activă cartela SIM cu nr. XXXX, după care cu bunul sustras a

1

părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzând părții vătămate Anna Pancenco

daune în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina și a declarat că a alimentat

mașina la benzinăria Vento, unde era cu două cunoscute, după care a intrat în veceu.

Când a ieșit, Natalia și Irina îl așteptau la ușa veceului și le-a spus că a găsit un telefon.

Irina i-a spus să-l dea ei și el i-a spus dacă vrea să î-l ia, după a achitat afară pentru

benzină, s-au urcat în mașină și au plecat. A doua zi, l-a sunt Irina și i-a spus că

telefonul nu lucrează și să-l întoarcă, după care el s-a văzut cu ea, l-a luat și l-a pus în

torpedoul mașinii și a umblat cu el cam 5 zile. Apoi l-a sunat Mămăligă Sergiu și l-a

dus acasă la verișoara lui, care se numește Angela Florea, cărei i-a vândut acel telefon

contra 500 lei. Ea l-a întrebat dacă nu este furat și el i-a răspuns că nu este furat, l-a

găsit. Ea l-a întrebat dacă nu v-a avea probleme, iar el i-a răspuns că în caz de ceva să

spună că el i l-a vândut. Nu a avut intenția să fure telefonul, l-a găsit jos în veceu. Acei

500 lei care i-a dat Angela pentru telefon, i-a cheltuit pe mâncare.

Totodată, vinovăția inculpatului este cert dovedită prin probele administrate,

inclusiv:

declarațiile părții vătămate Pancenco Anna, că stând la casa stației peco, a lăsat

acolo portmoneul și două telefoane și s-a îndreptat cu vânzătoarea spre frigiderul cu

înghețată, care este foarte aproape de casă. A luat înghețată și îndată s-au întors spre

casă, ea a achitat pentru înghețată, așa cum era multă lume, a luat din grabă lucrurile

sale și a mers la terasă. Acolo, imediat a constatat că îi lipsește un telefon și anume

telefonul de model J5. Imediat a început să suna pe el, telefonul era conectat, dar nimeni

nu ridica receptorul, apoi a chemat poliția. Organul de urmărire penală i-a restituit

telefonul. Are pretenții materiale în mărime de 1700 lei pe care i-a achitat pentru

reparația lui;

declarațiile martorului Florea Angela, că stăteau la balcon de vorbă. Dimitriu R.

a scos un telefon din buzunar zicând că îl vinde. I-a propus surorii sale să îl cumpere

pentru suma de 500 lei, dar ea nu avea bani. Apoi, prietena ei a dorit să îl cumpere, dar

nu avea bani. Atunci ea i-a spus ca este de acord să îl cumpere la prețul de 500 lei. El i

l-a pus în mâna si i-a spus ca trebuie să îl decodeze. Ea l-a decodat și a achitat 200 lei,

plus i-a dat 500 lei. Ea, când l-a cumpărat, i-a spus că dacă e furat și o găsește, ea

imediat o să spună de la cine l-a cumpărat. El a zis că nu se teme deoarece nu este furat,

iar ea i-a spus că nu se teme pentru că l-a cumpărat în prezența martorilor, mama sora

si prietena ei. Peste aproximativ o lună, a venit politia la poartă, cărora le-a comunicat

de la cine a procurat telefonul;

declarațiile martorului Cecan Natalia că s-au oprit la benzinărie să alimenteze

automobilul. Ea cu Irina au plecat în magazinul din benzinărie și au luat apă, iar

Dimitriu R. s-a dus la WC. Ieșind, le-a zis „fetelor uitați-vă eu am găsit un telefon”.

Irina a zis „dă-mi-l te rog mie” și el i l-a dat. A doua zi a sunat Irina și i-a zis că acest

telefon nu este bun, el nu lucrează și că vrea să-l restituie lui Radu, i-a dat numărul

acestuia. Apoi, au convenit și i l-a transmis înapoi, nu cunoaște ce a făcut cu el;

procesul-verbal din 16.08.2018, prin care de la Florea Angela a fost ridicat un

telefon mobil de model Samsung Galaxy J5;

2

procesul-verbal de examinare din 16.08.2021, obiectul supus examinării fiind

telefon mobil de model Samsung Galaxy J5, ridicat de la Florea Angela, cu nr. de IMEI:

XXXX;

procesul-verbal din 20.08.2018, prin care de la Pancenco Anna a fost ridicată

copia contractului de furnizare a serviciilor de comunicații electronice accesibile

publicului, fiind stabilit că prețul telefonului mobil de model Samsung Galaxy J5,

constituie 2499 lei.

Deci, fapta ilegală de sustragere s-a confirmat prin declarațiile părții vătămate

Pancenco Anna, care a sesizat colaboratorii poliției despre dispariția bunului său și care

a explicat circumstanțele în care a fost sustras telefonul care îi aparținea. A explicat că

prejudiciul cauzat este unul considerabil. Respectiv, fiind audiată în calitate de parte

vătămată Pancenco Anna și fiind avertizată de răspundere penală a menționat

circumstanțele în care a observat că îi lipsește telefonul mobil, acesta fiind sustras din

cadrul stației peco „Vento”.

Declarațiile părții vătămate au fost susținute și au coroborat cu declarațiile

martorului Burlacova Ecaterina.

Au fost luate în considerație cele menționate de partea vătămată și martorul

Burlacova Ecaterina, când acestea au comunicat că au telefonat de nenumărate ori pe

telefonul mobil de model ”Samsung J5” cu nr. IMEI - XXXX, la preț de 2500 lei, în

care era activă cartela SIM cu nr. XXXX și acesta nu era deconectat, apoi, peste o

perioadă de timp, acesta a fost deconectat, iar în următoarele clipe a fost conectat din

nou.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile martorului

Florea Angela, care a menționat că a procurat telefonul mobil de model ”Samsung J5”

de la Dimitriu R., la prețul de 500 lei și căreia i-a apărut întrebarea referitoare la modul

de dobândire a acestuia, fiind întrebat inculpatul dacă nu este furat, acesta a răspuns

negativ și că l-a găsit, dar totuși l-a vândut la prețul de 500 lei, un bun care de fapt îi

era străin.

În circumstanțele expuse, și martorul Cecan Natalia care a declarat că era într-o

zi de vară, în anul 2018, orele 22:00 seara. Ea se afla în sect. Buiucani, cu ea mai era o

fată, pe nume Irina și ea trebuia să elibereze gazda, avea niște genți mari și trebuia să

le ducă în s. Vorniceni. Soțul ei, Cecan Ghenadie, l-a sunat pe Dimitriu R. și l-a rugat

să o ducă la țară cu aceste genți. În acest timp, s-au oprit la benzinărie ca să alimenteze

automobilul, la bezinăria care se afla în sect. Buiucani, spre str. Deleanu și spre satul

ei. Inculpatul, cât timp a alimentat, ea cu Irina a plecat în magazinul din benzinărie și

au luat apă sau gume, nu mai ține minte exact. Dimitriu R. s-a dus la WC. Ieșind, au

ieșit și fetele, cărora le-a zis „fetelor uitați-vă eu am găsit un telefon” și Irina a zis „dă-

mi-l te rog mie” și el i l-a dat.

Aceste declarații au confirmat cele declarate de partea vătămată, care a

menționat că telefonul i-a fost sustras din stația Peco, iar alegațiile inculpatului precum

că a găsit acel telefon mobil, au fost apreciate critic, or, acesta a indicat ”că a găsit

telefonul jos, la podea, în veceul benzinăriei”, cunoscând că telefonul nu îi aparține și

la acel moment știind că în stația Peco se află multă lume, a beneficiat de poziția că

nimeni nu îl poate vedea și l-a sustras, or nu i s-a putut reține în acțiunile acestuia

3

declarațiile precum că l-a găsit, cunoscând că acest bun cu certitudine nu-i aparține și

urma să-l restituie administratorului sau să anunțe poliția.

Mai mult, însăși inculpatul a declarat că a vândut acest telefon mobil Angelei

Florea la preț de 500 lei, ultima confirmând că într-adevăr a procurat acest telefon de

la Dimitriu R. la prețul de 500 lei, bani pe care inculpatul i-a cheltuit pentru procurarea

produselor, băuturilor, în vederea satisfacerii doleanțelor sale și aici s-a evidențiat

scopul de cupiditate, a vândut acest bun în vederea obținerii unui venit.

Prezența scopului de cupiditate nu presupune prezența obligatorie a motivului de

cupiditate. Explicația este că motivul de cupiditate constă în năzuința făptuitorului de

a obține, de pe urma celor sustrase, venit material pentru sine sau pentru apropiații săi,

fie pentru ceilalți participanți la infracțiune, sau, mai scurt, pentru o persoană care a

acordat, direct sau indirect, o asistență materială făptuitorului sau care, în previziunea

făptuitorului, îi va acorda o astfel de asistență în viitor.

Prin urmare, vina inculpatului a fost probată și prin probele materiale cercetate

în cadrul cercetării judecătorești, inclusiv: procesul-verbal de ridicare din 16.08.2018,

prin care s-a constatat că de la Florea Angela a fost ridicat un telefon mobil de model

Samsung Galaxy J5; procesul-verbal de examinare din 16.08.2021, obiectul supus

examinării a fost telefonul mobil de model Samsung Galaxy J5 ridicat de la Florea

Angela, fiind stabilit că acesta are nr. de IMEI: XXXX; procesul-verbal de ridicare din

20.08.2018, prin care de la Pancenco Anna a fost ridicată copia contractului de

furnizare a serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului, prin care s-a

stabilit că prețul telefonului mobil de model Samsung Galaxy J5, constituie 2499 lei.

Ori, versiunea înaintată de către inculpat a fost combătută prin declarațiile părții

vătămate, a martorilor și a mijloacelor materiale de probă, cercetate în cadrul ședinței

de judecată analizate.

Astfel, lui urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, circumstanța atenuantă fiind săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, că anterior nu a fost în conflict cu

legea, este căsătorit, are doi copii minori la întreținere, dintre care unul este cu grad de

dizabilitate, la locul de domiciliu este caracterizat pozitiv, concluzionând că corectarea

și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime

de 700 u.c., ce constituie 35.000 lei, care v-a avea efectul realizării principiilor pedepsei

penale de reeducare a inculpatului și restabilirii echității sociale.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a indicat că în faptele inculpatului nu au fost întrunite elementele laturii

obiective și subiective ale infracțiunii de sustragere. Nu a fost demonstrat cu certitudine

că inculpatul ar fi avut intenția de a săvârși furtul incriminate, acesta negând în ședința

4

de judecată acuzațiile aduse. De către inculpat nu au fost săvârșite careva acțiuni ilicite.

De asemenea, inculpatul nu a sustras bunul pe ascuns, or, acesta a găsit telefonul mobil

întâmplător în WC. Respectiv, lipsește legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit

de partea vătămată și acțiunile inculpatului. Totodată, prejudiciul material nu a fost

dovedit, deoarece OUP nu a identificat corespunzător apartenența telefonului mobil.

Or, din declarațiile părții vătămate s-a dedus că acesta se afla, de fapt, la balanța

întreprinderii, unde activează partea vătămată și nu îi aparține cu drept de proprietate

privată.

Astfel, de către acuzatorul de stat nu au fost acumulate suficiente probe

pertinente și concludente în vederea stabilirii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, iar instanța de fond adoptând soluția de condamnare a

inculpatului, nu și-a motivat suficient soluția adoptată, nu a apreciat fiecare probă

separat și în coroborare, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității. Prin urmare, a adoptat o sentință nemotivată și ilegală în derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

2022, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, în ședința instanței de apel, fiind legal

citat nu s-a prezentat, nu a adus la cunoștința instanței motivul neprezentării, nu a

solicitat examinarea apelului în lipsa sa, fiind dispusă examinarea apelului în lipsa lui.

Prima instanță, corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor incriminate.

Subsecvent, cert s-a stabilit că părții vătămate i-a fost sustras un telefon mobil

de model ”Samsung J5”, prin ce i-a fost cauzat o daună în proporții considerabile.

Fapta ilegală de sustragere s-a confirmat prin declarațiile părții vătămate

Pancenco A., care a sesizat colaboratorii poliției despre dispariția bunului său și care a

explicat circumstanțele în care a fost sustras telefonul care îi aparținea. A explicat că

prejudiciul cauzat este unul considerabil. Respectiv, fiind audiată în calitate de parte

vătămată și fiind avertizată de răspundere penală, ea a menționat circumstanțele în care

a observat că îi lipsește telefonul mobil, acesta fiind sustras din cadrul stației peco

„Vento”.

Declarațiile părții vătămate au fost susținute și au coroborat cu declarațiile

martorului Burlacova E., acestea comunicând că au telefonat de nenumărate ori pe

telefonul mobil de model ”Samsung J5” cu nr. IMEI - XXXX, la preț de 2500 lei, în

care era activă cartela SIM cu nr. XXXX și acesta nu era deconectat, după care, peste

o perioadă de timp, a fost deconectat, iar în următoarele clipe a fost conectat din nou.

5

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile martorului

Florea A., care a menționat că a procurat telefonul mobil de model „Samsung J5” de la

Dimitriu R. la prețul de 500 lei și acesteia i-a părut întrebarea referitoare la modul de

dobândire a acestuia, însă fiind întrebat, inculpatul a spus că nu este furat că l-a găsit,

dar totuși l-a vândut la prețul de 500 lei, un bun care de fapt îi era străin.

În circumstanțele expuse, s-a făcut referire la declarațiile martorului Cecan N.,

care a declarat că era într-o zi de vară în anul 2018, orele 22:00 seara. Ea se afla în sect.

Buiucani, cu ea mai era o fată Irina și în acest timp, urma să elibereze gazda, avea niște

genți mari și trebuia să le ducă în s. Vorniceni. Soțul ei, Cecan Ghenadie, l-a sunat pe

Dimitriu R. și l-a rugat să o ducă la țară cu aceste genți. S-au oprit la benzinărie ca să

alimenteze automobilul, care se afla în sect. Buiucani, spre str. Deleanu, spre satul ei.

Inculpatul, cât timp a alimentat, ea cu Irina a plecat în magazinul din benzinărie și au

luat apă sau gume, nu mai ține minte exact. Dimitriu R. s-a dus la wc, în timp ce ele au

ieșit, a ieșit și el și a zis „fetelor uitați-vă, eu am găsit un telefon” și Irina a zis ”dă-mi-

l te rog mie” și el i l-a dat.

Aceste declarații ale martorului Cecan N., au confirmat cele declarate de partea

vătămată, care a menționat că telefonul i-a fost sustras din stația Peco, iar alegațiile

inculpatului precum că a găsit acel telefon au fost apreciate critic, or, acesta a indicat

”că a găsit telefonul jos, la podea, în veceul benzinăriei” cunoscând că telefonul nu îi

aparține și la acel moment știind că în stația peco se află multă lume, a beneficiat de

poziția că nimeni nu îl poate vedea și l-a sustras, or nu-i se poate reține în acțiunile

acestuia declarațiile precum că l-a găsit, cunoscând că acest bun cu certitudine nu-i

aparține și urma să-l restituie administratorului sau să anunțe poliția.

Mai mult, însăși inculpatul a declarat că a vândut acest telefon mobil lui Florea

Angela la preț de 500 lei, ultima confirmând că într-adevăr a procurat acest telefon de

la Dimitriu R. la prețul de 500 lei, bani pe care inculpatul i-a cheltuit pentru procurarea

produselor, băuturilor în vederea satisfacerii doleanțelor sale și aici s-a evidențiat

scopul de cupiditate, a vândut acest bun în vederea obținerii unui venit.

În acest context, prezența scopului de cupiditate nu presupune prezența

obligatorie a motivului de cupiditate. Explicația este că motivul de cupiditate constă în

năzuința făptuitorului de a obține, de pe urma celor sustrase, venit material pentru sine

sau pentru apropiații săi, fie pentru ceilalți participanți la infracțiune, sau, mai scurt,

pentru o persoană care a acordat, direct sau indirect, o asistență materială făptuitorului

sau care, în previziunea făptuitorului, îi va acorda o astfel de asistență în viitor.

Prin urmare vina inculpatului a fost probată și prin probele materiale la care s-a

făcut referire în cadrul cercetării judecătorești și anume procesul-verbal de ridicare din

16.08.2018 prin care s-a constatat că de la Florea Angela a fost ridicat un telefon mobil

de model Samsung Galaxy J5; proces-verbal de examinare din 16.08.2021, obiectul

supus examinării este telefon mobil de model Samsung Galaxy J5 ridicat de la Florea

Angela, fiind stabilit că acesta are nr. de IMEI: XXXX; proces-verbal de ridicare din

20.08.2018, prin care de la Pancenco Anna a fost ridicată copia contractului de

furnizare a serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului, prin care s-a

stabilit că prețul telefonului mobil de model Samsung Galaxy J5, constituie 2499 lei.

6

Versiunea înaintată de către inculpat a fost combătut prin declarațiile părții

vătămate, a martorilor și a mijloacelor materiale de probă cercetate în cadrul ședinței

de judecată analizate supra.

Infracțiunea prevăzută la art. 186 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele relatate s-a stabilit cert că în acțiunile

inculpatului se întregește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal, în modalitate consumată.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 186 Cod penal se caracterizează,

în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este

obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Instanța de fond a reținut că din analiza probatoriului administrat a rezultat cert

intenția directă a inculpatului Dimitriu R. de a sustrage bunurile ce-i aparțin lui

Pancenco Anna.

Într-o altă ordine de idei, motivul comiterii faptei infracționale nu are careva

efecte la încadrarea juridică, în condițiile în care suntem în prezența comiterii unei

infracțiuni materiale care se consideră consumată din momentul în care făptuitorul a

obținut posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile luate, astfel că

motivul ce a condiționat făptuitorul de a recurge la comiterea faptei infracționale nu

contează.

Mai mult, scopul de cupiditate în acțiunile inculpatului Dimitriu R. a fost cert

constatat în baza probatoriului cercetat, precum și nemijlocit din declarațiile părții

vătămate coroborate cu probele administrate pe prezenta cauză penală.

Prin urmare, vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal a fost demonstrată incontestabil.

Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu

probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, învinuirea adusă inculpatului Dimitriu

Radu a fost întemeiată, acțiunile acestuia just încadrându-le în dispoziția art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică acțiunea de sustragere pe ascuns a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând

cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat

partea vătămată, martorii acuzării a cercetat materialele administrate de organul de

urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

instanței că vinovăția inculpatului Dimitriu R. în săvârșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită integral.

Instanța de fond s-a expus pe larg asupra argumentelor invocate de către partea

apărării, aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, astfel, apelul

declarat în numele inculpatului, în situația respectivă, este unul pur declarativ și

contravine faptei cauzei, stabilite și expuse exhaustiv și analizate corespunzător de

7

către instanța de apel, conform art. 414 Cod de procedură penală, care s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor.

Consecvent, reiterarea de către instanța de apel a alegațiilor instanței de fond în

partea contestată de către apelant, în contextul expus, este inoportună, fiind legale și

întemeiate.

În acțiunile inculpatului sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii

imputate, iar nerecunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii încriminate, nu a

putut servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii nominalizate și a fost apreciată de către instanța drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

În această ordine de idei, concluziile primei instanțe sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul procesului

penal, astfel faptele acestuia, reținute prin sentință, întrunesc elementele infracțiunilor

imputate prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării persoanei vinovate.

hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurenta indică că instanța de apel a reținut toate argumentele invocate de către

partea acuzării, fără a lua în considerație argumentele apărării, fără a da apreciere

probelor invocate în apelul depus, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, inclusiv asupra cauzării prejudiciului material, care nu a fost dovedit, or, OUP

nu a identificat corespunzător apartenența telefonului mobil. Din declarațiile părții

vătămate s-a dedus că acesta se afla, de fapt, la balanța întreprinderii, unde activează

partea vătămată și nu îi aparține cu drept de proprietate privată.

Instanța de apel s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale preluate din

rechizitoriu și sentință, privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, apreciind ca fiind drept declarative alegațiile inculpatului, având drept

scop evitarea răspunderii și pedepsei penale. Or, reieșind din probatoriul administrat în

cauza penală nu a rezultat cert intenția directă a inculpatului de a sustrage bunurile

părții vătămate.

În faptele inculpatului nu au fost întrunite elementele laturii obiective și

subiective ale infracțiunii de sustragere. Inculpatul nu a sustras bunul pe ascuns, or,

acesta a găsit telefonul mobil întâmplător în WC. Respectiv, lipsește legătura de

cauzalitate între prejudiciul suferit de partea vătămată și acțiunile inculpatului.

8

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111)

Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5. din

decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor atacate, care ar fi

esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și care sunt acestea, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, dar raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi

afectat soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în

acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar a

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra

unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

9

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui

infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Pancenco A., ale martorilor Florea A., Cecan N. și

Burlacova E., procesul-verbal de ridicare din 16.08.2018, procesul-verbal de

examinare din 16.08.2021, procesul-verbal de ridicare din 20.08.2018, toate probele

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanțele indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au

respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se detailat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, probele administrate pe caz demonstrând cu

concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

10

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Cornelia Gorencu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2022, în

privința inculpatului Dimitriu Radu XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

11

12