1ra-634/2022 — 1ra-634/2022

1ra-634/2022 — 1ra-634/2022 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-634/2022

1-19087892-01-1ra-22042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2022,

în privința inculpatului

Pacatovici Igor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.04.2019 - 08.05.2020,

instanța de apel: 13.06.2020 - 18.01.2022,

instanța de recurs: 22.04.2022 - 20.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Pacatovici Igor a fost

condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 450

unități convenționale, ce constituie 9000 lei.

Cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 780 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pacatovici Igor a procurat de la o persoană care se numea Amarfi Veaceslav, un

certificat de asigurare de răspundere civilă auto externă „Carte Verde”, emis de

compania de asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA, cu nr. XXXXXX

XXXXXX, pentru automobilul de marca „Volkswagen Golf”, cu n.î. XXXXXX și

un raport de testare tehnică a mijlocului de transport menționat supra, pentru care a

achitat per total 450 euro, acte despre care cunoștea că conțin date false, or, s-a

1

stabilit că polița de asigurare „Carte Verde” cu nr. XXXXXX XXXXXX nu a fost

emisă pentru autovehiculul de marca „Volkswagen Golf”, cu n.î. XXXXXX de

compania de asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA, iar mijlocul de

transport nu a trecut testarea tehnică la stațiile specializate și, prin urmare, sunt false.

Tot el, la 08 octombrie 2016, aflându-se pe teritoriul Republicii Italia,

conducând mijlocul de transport de marca „Wolksvagen Golf”, cu n.î. XXXXXX ,

a fost implicat într-un accident rutier, după care, cunoscând cu certitudine că

certificatul de asigurare de tip „Carte Verde” cu nr. XXXXXX XXXXXX conține

date false, l-a prezentat autorităților competente ale Republicii Italia, cu scopul de a

fi eliberat de obligația de restituire a daunelor materiale cauzate în urma producerii

accidentului rutier.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vinovăția în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei

în procedură simplificată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 64 alin. (2) și

(3) Cod penal (în vigoare la momentul comiterii faptei), potrivit căror unitatea

convențională de amendă era egală cu 20, iar mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 150 la 1000 unități convenționale, precum și de

faptul că inculpatul anterior nu a fost tras la răspundere penală, a comis pentru prima

dată o infracțiune și s-a căit sincer de cele comise.

Cauze Speciale, Vidrașco Tatiana, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa cu amendă în mărime de 712 unități convenționale.

Apelanta a invocat că sancțiunea art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede

pedeapsă cu amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 5 ani. În pofida calculelor matematice efectuate care, de facto, ar permite

aplicarea unei amenzi sub limita minimă, de iure, legiuitorul obligă stabilirea unei

amenzi minime de 500 unități convenționale, fapt de care instanța de fond nu a ținut

cont la pronunțarea sentinței.

2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după

cum urmează: „Procesul penal în privința lui Pacatovici Igor, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal se încetează în baza Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova

nr. 243 din 24.12.2021.

Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.”

Instanța de apel a constatat că procedura de aplicare a amnistiei față de

inculpat, reglementată de art. 2 din Legea nr. 243 stipulează expres că procesul penal

încetează la faza de judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de

judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar,

dacă sunt întrunite condițiile expuse în lege.

2

Inculpatul Pacatovici Igor, în temeiul cererii depuse, și-a manifestat personal

acordul în scris la aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021.

Astfel, circumstanțele de fapt ale cauzei se încadrează în prescripțiile generale

ale Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Or, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă la începutul lunii

octombrie 2016 și, respectiv 08 octombrie 2016, până la adoptarea Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, a recunoscut vina integral, a

manifestat căință sinceră și activă, a depus acordul în scris privind încetarea

procesului penal în baza Legii cu privire la amnistie, întrunind condițiile prescrise la

art. 2 al legii nominalizate.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel.

Recurentul invocă că, potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul

ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță si

asupra drepturilor persoanei vătămate.

Totodată, aplicarea amnistiei fată de inculpat nu constituie temei de reabilitare

a persoanei, fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de

comiterea faptei imputate sau, ca excepție a faptei prejudiciabile elementele căreia

au fost identificate de către instanța de judecată (în sensul recalificării acțiunilor

inculpatului în favoarea acestuia) și cu dispunerea liberării acestuia de executarea

pedepsei.

Secțiunea 1 a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale al Codului de

procedură penală identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a fi adoptată

de către instanțele de judecată la finalizarea examinării unei cauze penale și anume:

sentințe de condamnare (art. 389 Cod de procedură penală); sentințe de achitare (art.

390 Cod de procedură penală); sentințe de încetare a procesului penal (art. 391 Cod

de procedură penală).

Ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, care poate avea loc și

în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, una din soluțiile care poate fi

adoptată în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă sentința de

condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei, în cazul

amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Deci, adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii

amnistiei, situație masiv întâlnită în practica judiciară existentă la aplicarea legii

anterioare cu privire la amnistie, aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de

încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură

penală.

Pe lângă aceasta, emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe

motivul aplicării amnistiei este exclusă de următoarele acte normative:

3

art. 396 pct. 4) Cod de procedură penală, care stabilește că, în cazul încetării

procesului penal, urmează a fi revocate măsurile de asigurare a acțiunii civile și a

eventualei confiscări speciale, fapt care nu poate fi acceptat în cazul aplicării

amnistiei, or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra pedepselor și măsurilor

de constrângere cu caracter educativ, nu și asupra bunurilor ce urmează a fi

confiscate, acțiunii civile, măsurilor de siguranță...;

art. 107 alin. (1) Cod penal, care prescrie că amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi constată vinovăția persoanei în

comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu

este posibil în cazul încetării procesului penal;

Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de

pedeapsa penală a inculpatului, nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei

față de inculpat, confiscarea sau distrugerea obiectelor infracțiunii;

art. 389 Cod de procedură penală, unica normă procesuală care permite a

recunoaște persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni (art. 285 alin. (2), 275

pct. 4) Cod de procedură penală).

Astfel, soluția adoptată de instanța de apel privind încetarea procesului penal

în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest fapt contravine normelor

procesuale în vigoare.

Adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu

poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod

penal, 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243.

Aplicarea oricărei modalități de liberare de pedeapsă penală, prevăzută de

prezenta lege, poate avea loc doar în condițiile în care organul de urmărire penală,

instanța de judecată sau judecătorul de instrucție constată întrunirea cerințelor

stipulate în alin. (1).

Însă, instanța de apel a omis aceste prevederi, iar decizia adoptată este

motivată inadecvat și pasibilă casării, fiind interpretată greșit aplicarea actului de

amnistie.

Or, pentru aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate, acestea urmează

să fie liberate/absolvite de executarea pedepsei, adoptarea unei soluții de încetare a

procesului penal fiind contrară situației prevăzute la art. 8 al Legii privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, care prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei

principale, însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și

pedeapsa complimentară care urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută

doar la emiterea unei sentințe.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

4

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, dispozitivul hotărârii este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de

apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.

409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod,

exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau

când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin.

(4) Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi

naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și

va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și

(7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de

nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea

urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar

5

voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1)

Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile

prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute

în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se

admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod

obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin.

(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea

de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art.

394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat,

dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea

este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2)

Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie

să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța

de judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă

nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza

de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei

care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal

dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub

incidența art.6.

6

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) dispunând, neclar, în dispozitiv că: „Procesul penal în privința lui Pacatovici

Igor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal

se încetează în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021.”, nu a indicat niciun articol din

legea menționată și nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie

prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate supra.

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice

cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția

includerii lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2

alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin.

(1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1)

pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului

penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza

ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin

adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (

Sentința de încetare a procesului

), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța

penal

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare

a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei

sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale

procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în

condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală,

spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală,

adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

b) conform procesului-verbal al ședinței de judecată, nu a verificat absolut

nicio probă în cadrul judecării apelurilor de pe rol, prin citirea lor în ședința de

7

judecată și consemnarea în procesul-verbal, dar în descriptivul deciziei și-a întemeiat

concluziile pe probele cauzei (vol. II, f.d. 17-20, art. 101, 414 alin. (2) și (6) CPP);

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. din prezenta decizie, cât și în felul și esența

în care acestea au fost enunțate, în special în latura individualizării pedepsei.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a adoptat

o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, dispozitivul

hotărârii fiind expus neclar, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, casează total decizia Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2022, în privința inculpatului Pacatovici Igor XXX,

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 29 iulie

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8