1ra-2282/21 — 46, 195 alin. 1 CP

1ra-2282/21 — 46, 195 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2282/21

1-20025789-01-1ra-24122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către condamnat,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 04

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Gabură Valeriu xxxxxxxxxxe, născut la

xxxxxxxxxxx, originar și domiciliat în r-nul

xxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.02.2020 – 22.10.2020;

Instanța de apel: 10.11.2020 – 04.10.2021;

Instanța de recurs: 24.12.2021 – 01.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Valeriu, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

46, 195 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsa de

12 (doisprezece) ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în cadrul MAI pe un termen de 5 (cinci) ani.

Tot el, Gabură Valeriu a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestei

Legi i s-a stabilit pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal i s-a stabilit lui Gabură Valeriu,

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, în

mărime de 15 (cincisprezece) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în cadrul MAI pe un termen de 5 (cinci) ani.

2009 au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Gabură V. și al

avocatului Matcovschi M. în interesele acestuia și a fost menținută sentința

atacată.

1

15 octombrie 2009, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul

Gabură V., casată parțial sentința Judecătoriei Hîncești din 05 august 2008 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2009,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunile lui Gabură

V. au fost reîncadrate din prevederile art. 46, 195 alin. (5) Cod penal, în cele

ale art. 186 alin (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 9 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a deține funcții în cadrul MAI pe un termen de 5 ani.

Menținută condamnarea lui Gabură V. în baza art. 208 alin. (3) lit. b) Cod

penal, la 5 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține

funcții în cadrul MAI pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis În rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate au fost

menținute.

28 octombrie 2010 s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat

de inculpatul Gabură V. împotriva sentinței din 05 august 2008, deciziilor

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2009 și a Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2009, deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

19 ianuarie 2012, s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de

Gabură V. ca fiind necorespunzător după formă și conținut.

26 aprilie 2012, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat

de inculpatul Gabură V., pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, fiind declarat repetat, invocându-se aceleași motive.

retras recursul în anulare.

din 19 iulie 2012, a fost admisă cererea lui Gabură V. de retragere a recursului

în anulare cu încetarea procedurii.

11 octombrie 2012, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de inculpatul Gabură Valeriu, pe motiv că nu îndeplinește cerințele

legale de conținut, fiind declarat repetat, invocându-se aceleași motive.

24 ianuarie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de

Gabură V. deoarece nu îndeplinește cerințele legale conținut și fiind declarat

repetat.

2

26 martie 2013 a fost respinsă, cererea de revizuire declarată de inculpatul

Gabură V., împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 05 august 2008,

deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2009,

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2009,

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2010, 19

ianuarie 2012, 26 aprilie 2012, 11 octombrie 2012 și 24 ianuarie 2013, ca

neîntemeiată.

neîntemeiată, cererea de revizuire depusă de către Gabură V. împotriva

sentinței judecătoriei Hâncești din 05 august 2008.

19 noiembrie 2014, s-a decis respingerea apelurilor declarate de revizuentul

Gabură V. și avocatul Croitor A. în numele condamnatului revizuent Gabură

V. împotriva sentinței Judecătoriei r-nul Hîncești din 03.06.2014 ca nefondate,

fiind menținută hotărârea atacată fără modificări.

01 aprilie 2015 s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

avocatul, Croitor A., în numele condamnatului, Gabură V., împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești din 03 iunie 2014 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l

pe Gabură V., ca fiind declarat peste termen.

a fost înregistrată cererea de revizuire înaintată de condamnatul Gabură

Valeriu prin care a solicitat:

- admiterea cererii de revizuire a procesului penal de condamnare atât

în privința sa cât prin extindere și în privința altor participanți la procesul

penal cărora pe parcurs le-a expirat calitatea procesuală de bănuit, față de ei

tot fiind aplicată norma neconstituțională a art. 63 alin. (6) Cod de procedură

penală pe motiv, că aceasta influențează direct calitatea probelor la adoptarea

deciziei și poate împiedica stabilirea adevărului în cadrul procesului de

judecată;

- anularea sentinței judecătoriei Hîncești din 05.08.2008 și a deciziilor

Curții de Apel Chișinău din 31.03.2009, și Curții Supreme de Justiție din

15.10.2009 precum declararea nulă a tuturor deciziilor adoptate în privința sa

la faza urmăririi penale, adoptate după expirarea calității procesuale de

bănuit precum și a acțiunilor procesuale dispuse în privința sa și cu

participarea sa efectuate ca acțiuni efectuate înafara cadrului legal al

procesului penal;

- să fie în tot sau în parte aplicat prin extindere și în privința celorlalți

participanți la proces, adică în partea episoadelor la care le-a expirat calitatea

procesuală și procesul s-a închis;

3

- încetarea procesului penal în privința sa prin Sentință conform art. 391

alin. (1) pct. 1), 5) Cod de procedură penală: există o hotărâre a OUP în

privința sa de scoatere de sub urmărirea penală, ca consecință a expirării de

drept a calității procesuale de bănuit, emisă conform art. 63 alin. (3), 284, 285

sau 286 Cod de procedură penală; lipsește cererea prealabilă a victimei sau

părții-vătămate;

- emiterea unei Încheieri prin care procurorul să fie obligat să prezinte

ordonanța motivată din 09.02.2007 sau 10.02.2007 privind scoaterea sa de sub

urmărirea penală pentru 10 furturi de cai și o bovină cu încetarea ori clasarea

cauzei penale în privința sa, precum și ordonanța de revocare a măsurii

preventive, atât în privința sa cât și în privința celorlalți participanți, pentru a

fi posibilă examinarea cererii și a lua cunoștință cu apărătorul;

- actele de revocare a măsurii preventive și scoaterea de sub urmărirea

penală în privința sa și celorlalți participanți nu sunt anexate la materialele

dosarului penal. În cazul în care au fost emise, s-ar putea afla în copii la mapa

de supraveghere din Procuratura Generală, iar în cazul că au fost tăinuite,

nimicite sau pierdute, solicită să fie dispusă restabilirea lor în modul prevăzut

de art. 526-530 Cod de procedură penală.

În cererea de revizuire condamnatul Gabură Valeriu a indicat:

- la 02.02.2007 în privința sa și a lui: Schipschi V., Dîru S., Frumuzachi

R., Frumuzachi I. și alte două persoane necunoscute, a fost pornită o cauză

penală toți fiind bănuiți în comiterea a 10 (zece) furturi de cabaline și o bovină

în sumă de 10 mii lei, având calificativul art. 195 alin. (1) Cod penal;

- la 07.02.2007 ora 1030, dânsul a fost reținut conform art. 166 Cod penal;

- la 10.02.2007 ora 1029 au expirat 72 ore, fără ca dânsul să fie pus sub

învinuire. Procesul penal în privința sa s-a închis, el, Gabură V., rămânând

nevinovat. Practic, față de el procurorul urma să aplice prevederile art. 63 alin.

(3) și 284, 285 și 286 Cod de procedură penală;

- procurorul și-a îndeplinit conștiincios obligațiunile, a emis ordonanțele

de revocare a măsurii preventive arestul și a emis ordonanța motivată de

scoatere a sa de sub urmărirea penală, a încetat ori clasat procesul în privința

sa, dar a tăinuit tot și nu a adus la cunoștință actele procesuale nici lui Gabură

V., nici apărătorilor săi și nici instanțelor;

- concomitent procurorul a operat în mod automat norma legală a art.

63 alin. (6) Cod de procedură penală fără emiterea ordonanței de reluare a

urmării penale în modul prevăzut de art. 287 Cod de procedură penală în care

să fie arătat viciul fundamental ori circumstanțele noi sau recent descoperite,

a redeschis procesul penal unde el, Gabură V. și alții au fost cercetați penal;

aplicate măsuri preventive; au fost puși sub învinuire; finisată urmărirea

penală; dosarul emis în judecată; cauza judecată în prima instanță, în apel, în

recurs;

4

- toate trei instanțe au menținut acuzația adusă cu excepția furtului de la

Ciobanu în privința sa și a celorlalți inculpați fapta calificată conform art. 46,

195 alin. (1), (186 al.4), 208 alin. (3) Cod penal;

- calitatea procesuală de bănuit a expirat de drept și altor bănuiți,

participanți la proces. După devenirea irevocabilă a sentinței, Curtea

Constituțională a RM, prin Hotărârea nr. 26 din 23.11.2010, a recunoscut

neconstituțională norma legală a art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală.

Această normă legală a fost aplicată la redeschiderea procesului și, respectiv,

a produs o fraudă procedurală;

- în drept invocă Gabură V. art. art. 458 alin. (2), 459, 460, 461, 462, 463,

464, 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

2020, cererea de revizuire înaintată de Gabură Valeriu împotriva sentinței

judecătoriei Hîncești din 05 august 2008, a fost respinsă ca neîntemeiată.

16.1. Prima instanță a reținut că, alegațiile revizuentului potrivit cărora,

instanța urmează să admită cererea de revizuire și să redeschidă procesul

penal, deoarece norma la care face referire revizuentul a fost declarată

neconstituțională, la cazul din speță, instanța l-a găsit neîntemeiat și ilegal. Or,

potrivit art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se

aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării

cauzei în instanța judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect

ultraactiv, adică dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o nouă lege

procesuală penală, pot rămâne aplicabile acțiunilor procesuale reglementate

de legea nouă. Caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă.

În cadrul cercetării judecătorești, nu și-a găsit confirmare temeiul

invocat de către revizuent, stabilit de norma pct. 4) alin. (3) art. 458 Cod

procedură penală.

În continuare instanța a subliniat, că legiuitorul identifică revizuirea

drept o cale de retractare și nu de reformare a hotărârii contestate. Pe calea

revizuirii nu poate fi verificată în baza materialelor din dosare legalitatea și

temeinicia hotărârilor adoptate.

În final, prima instanță nu a reținut argumentele revizuentului referitor

la necesitatea redeschiderii procedurii, întrucât circumstanțele de fapt indicate

în cererea de revizuire nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

a fost atacată de către:

- Avocatul Bunduchi Anatolie în numele condamnatului prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei Decizii prin care cererea de

revizuire a lui Gabură Valeriu să fie admisă, cu rejudecarea cauzei conform

regulilor de procedură privind judecarea în prima instanță.

5

- Condamnatul Gabură Valeriu prin care a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 22 octombrie 2020, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

cererea de revizuire să fie declarată admisibilă, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în ordine de revizuire pe temeiul invocat în cerere.

17.1. În motivarea cerințelor sale, avocatul Bunduchi Anatolie a invocat

următoarele aspecte:

- conform prevederilor art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală,

„Hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii dacă Curtea Constituțională

a recunoscut drept neconstituțional prevederea legii aplicată în cauza

respectivă”;

- la data de 24 februarie 2020 în Judecătoria Hîncești (sediul Central) a

fost înregistrată cererea de revizuire înaintată de către Gabură V., iar temei de

adresare a constituit declararea de către Curtea Constituțională ca

neconstituțional art. 63 alin. 6 Cod de procedură penală;

- potrivit art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, (pînă a fi exclus prin

Legea nr. 62 din 01.04.2011, în vigoare la 20.04.2011), dacă, la expirarea

termenilor indicate în alin. (2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub

urmărire penală sau punerea ei sub învinuire, calitatea de bănuit încetează de

drept. încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea

termenilor indicate în alin. (2), în cazul acumulării ulterioare a probelor

suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru același fapt;

- în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) Cod de procedură

penală, bănuit este persoana fizică față de care există anumite probe că a

săvârșit o infracțiune pînă la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi

recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale,

după cum urmează: procesul verbal de reținere; ordonanța sau încheierea de

aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate și ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Totodată, Codul de procedură

penală la alin.(2) art. 63, reglementează termenele în care persoana poate avea

calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 de ore în cazul reținerii

persoanei, 10 zile în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate

și nu mai mult de 3 luni sau, cu acordul Procurorului General și al adjuncților

săi, 6 luni în cazul emiterii unei ordonanțe de recunoaștere în calitate de

bănuit. În același scop Codul de procedură penală, la alin. (3) art. 63,

reglementează acțiunile pe care trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu

organul de urmărire penală. Astfel, la momentul expirării termenului de

reținere organul de urmărire penală trebuie să elibereze bănuitul ori să

revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui,

dispunând scoaterea acestuia de sub urmărire penală sau punerea lui sub

învinuire;

6

- potrivit alin. (5) art. 63 Cod de procedură penală, „calitatea de bănuit

încetează din momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive

aplicate în privința lui ori, după caz, anulării ordonanței de recunoaștere în

calitate de bănuit și scoaterii lui de sub urmărire penală sau din momentul

emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere sub

învinuire;

- din materialele cauzei penale, cît și din probele prezentate în cadrul

examinării cererii de revizuire s-a constatat faptul că la data de 07.02.2007,

Gabură V. a fost reținut, respectiv din acea dată, dînsul a căpătat statut de

bănuit. La data de 10.02.2007 lui Gabură V. i-a expirat de drept termenul de

bănuit menționat la art. 63 alin. 2) Cod de procedură penală, corespunzător

organul de urmărire penală urma să emită în privința persoanei o ordonanță

de punere sub învinuire sau în cazul în care nu a dispus prin ordonanță

punerea sub învinuire, organul de urmărire penală era obligat să elibereze

bănuitul reținut, dispunând scoaterea acestuia de sub urmărire penală;

- urmează să se constate că Organul de urmărire penală contrar

prevederilor art. 175 alin. (4) Cod de procedură penală, la data de 09.02.2007

fără a emite în privința persoanei bănuite o ordonată de punere sub învinuire

a înaintat instanței de judecată un demers cu privire la aplicarea față de

Gabură V. a măsurii preventive arestul. Or, conform prevederilor art. 175 alin.

(4) Cod de procedură penală, arestarea la domiciliu și arestarea preventivă

pot fi aplicate numai față de învinuit, inculpat;

- la data de 09.02.2007, Gabură V. avea statut de bănuit aflându-se încă

în interiorul termenului de reținere, care s-a menținut pînă la 13.02.2007 cînd

prin ordonanța de punere sub învinuire, s-a dispus punerea sub învinuire a

acestuia;

- organul de urmărire penală în procesul aplicării prevederilor normei

art. 63 Cod de procedură penală, s-a condus nemijlocit de aliniatul 6 al art. 63

Cod de procedură penală, și a statuat că poate relua urmărirea penală chiar

dacă la caz au expirat termenele specificate la alin. (2) art. 63 Codul de

procedură penală, chiar dacă în privința persoanei nu există o ordonanță de

punere sub învinuire. Or, în cazul cînd calitatea de bănuit a încetat de drept,

ca urmare a expirării termenelor prescrise de alin. (2) art. 63 Cod de

procedură penală, persoana are convingerea că nu mai este bănuită și

urmărită penal;

- menționează partea apărării că, Curtea Constituțională prin Hotărîrea

sa nr. 26 din 23.11.2010 a constatat că din propoziția a doua a alin. (6) a art. 63

Cod de procedură penală, „legiuitorul nu numai a neglijat normele tehnicii

legislative, dar, contrar prevederilor art. 22 și art. 287 Cod de procedură

penală, a permis organelor de urmărire penală să pună persoana sub

învinuire pentru aceeași faptă de două și mai multe ori, motiv pentru care art.

63 alin.(6) Cod de procedură penală a fost recunoscut neconstituțional - în

7

asemenea circumstanțe urmează să se constate că, prima instanță nu a ținut

cont de prevederile legii aplicabile speței și greșit a statuat că cererea de

revizuire înaintată de către Gabură V. este neîntemeiată;

- instanța de judecată eronat a interpretat prevederile art. 63 alin. (2)

Cod de procedură penală, și greșit a statuat că Gabură V. a deținut calitatea de

bănuit din 07.02.2020 pînă la 13.02.2020 această calitate fiind menținută prin

aplicarea în privința sa la data de 09.02.2007 a unei măsuri preventive pe un

termen de 10 zile, corespunzător în interiorul acestui termen Gabură V. a fost

pus sub învinuire și astfel a fost respectat termenul de 3 luni acordat de

norma legală citată supra;

- norma aliniatului 2 al art. 63 Cod de procedură penală stabilește clar

că, dacă organul de urmărire penală după expirarea celor 72 ore de la reținere

aplică în privința persoanei o măsură preventivă neprivativă de libertate dar

numai mult decît pentru 10 zile, atunci persoana se consideră ca avînd încă

statut de bănuit, corespunzător dacă în interiorul acestui termen persoana nu

a fost pusă sub învinuire calitatea acestuia expiră de drept;

- urmează să se constate că lui Gabură V. i-a fost aplicată o măsură

preventivă privativă de libertate - arestul, dar nu o măsură preventivă

neprivativă de libertate care ar fi permis menținerea calității de bănuit iar, în

asemenea circumstanțe calitatea sa de bănuit a expirat de drept după 72 ore

de la reținere adică la data de 10.02.2007, motiv pentru care organul de

urmărire penală urma să emită o ordonanță de eliberare a persoanei și

scoatere de sub urmărire penală. Or, calitatea de bănuit a lui Gabură Valeriu a

expirat la data de 10.02.2020, corespunzător instanța greșit a statuat că după

expirarea termenului de reținere și punerea sub învinuire a acestuia, statutul

de bănuit s-a menținut prin aplicarea față de acesta a măsurii preventive

arestul care se aplică doar în cazul în care persoana are statut de învinuit sau

inculpat;

- consideră că instanța de judecată a interpretat greșit și eronat

Hotărîrea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 prin care art. 63 alin.(6)

Cod de procedură penală, a fost declarat neconstituțional menționând că „la

caz se aplică legea care este în vigoare în timpul urmării penale sau al

judecării cauzei si prin urmare legea procesuală poate avea efect ultraactiv

doar în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală iar caracterul

ultraactiv se stipulează în legea nouă”. Din dispozițiile Hotărîrii menționate

supra, în situația revizuirii în favoarea condamnatului a unei hotărâri de

condamnare pe motivele indicate în art. 458 alin.(3) pct. 4) Cod de procedură

penală, Hotărîrea Curții Constituționale manifestă un caracter retroactiv,

corespunzător Colegiul Penal poate să constate că în privința lui Gabură V.,

organul de urmărire penală, la caz procurorul a reluat urmărirea penală

călăuzindu-se în mod special de prevederile alin. (6) art. 63 Cod de procedură

penală, propoziția a doua.

8

17.2. În motivarea cerințelor sale, condamnatul a invocat următoarele

aspecte:

- modul în care s-a desfășurat urmărirea penală și judecarea cauzei de

învinuire și acuzare cade perfect sub incidența cazului examinat și expus în

Decizia Curții Constituționale invocată în cererea de revizuire. În procesul de

învinuire a sa, desfășurat la faza urmării penale, Ordonanțele de punere sub

învinuire sunt tardive, iar procedura dublată. Fiind recunoscut bănuit prin

ordonanță și fiind reținut în temeiul art. 166 Cod de procedură penală,

termenul de menținere în calitate de bănuit se aplică cel indicat la art. 63 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală – 72 ore;

- în sentința pronunțată, instanța a considerat că era aplicabil art. 63 alin.

(2) pct. 3) Cod de procedură penală ceea ce în opinia apelantului este incorect,

pe motiv că conform legii și Deciziei Curții Constituționale, pct. 3) alin. (2) art.

63 Cod de procedură penală se aplică numai bănuiților în privința cărora nu a

fost aleasă vre-o măsură de reprimare;

- deși în cadrul cercetării judecătorești au fost cercetate ordonanțele de

pornire a proceselor penale, de recunoaștere a sa de mai multe ori în calitate

de pentru una și aceeași faptă, ordonanțele de punere repetată sub învinuire,

emise tardiv, instanța a evitat să le enumere aceste acte procedurale în

sentință, motiv din care a ajuns la o concluzie eronată și ilegal i-a respins

cererea de revizuire.

04 octombrie 2021, apelul declarat de avocatul Bunduchi A. în numele

condamnatului și apelul declarat de condamnatul Gabură V. au fost respinse

ca fiind nefondate, fiind menținută fără modificări hotărîrea atacată.

18.1. Instanța de apel a stabilit că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia de a respinge

cererea de revizuire a condamnatului Gabură V. în cauza penală de

condamnare a lui Gabură V. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 46,

195 alin. (1) (recalificată de Curtea Supremă de Justiție în art. 186 alin. (4) Cod

penal) și art. 208 alin. (3) Cod penal.

În continuare a mai reținut că perima instanță corect a stabilit că potrivit

art. 63 alin. (1) Cod procedură penală, bănuitul este persoana fizică față de

care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune pînă la punerea ei sub

învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din

următoarele acte procedurale, după caz: procesul verbal de reținere;

ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de

libertate; ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. Potrivit

art. 63 alin. (2) Cod procedură penală, organul de urmărire penală nu este în

drept să mențină în calitate de bănuit: 1) persoana reținută – mai mult de 72

de ore; 2) persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă

neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la

9

cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii preventive; 3) persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate –

mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi –

mai mult de 6 luni.

În speță, Gabură V. a fost reținut pe data de 07.02.2007, potrivit

procesului-verbal de reținere. Totodată, prin Ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit, Gabură V. la data de 07.02.2007 a fost recunoscut în calitate

de bănuit, iar potrivit pct. 3) alin. (2) art. 63 Cod procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate –

mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi -

mai mult de 6 luni.

La caz, Gabură V. a deținut calitatea de bănuit din 07.02.2007 până la

data de 13.02.2007 când, prin Ordonanță de punere sub învinuire, s-a dispus

punerea sub învinuire a lui Gabură V., adică în termen de 3 luni, termen

acordat de norma legală citată supra.

Pe de altă parte, a menționat că norma la care face referire Gabură V., și

anume art. 63 alin. (6) Cod procedură penală, a fost declarată

neconstituțională de Curtea Constituțională prin Hotărârea din 23.11.2010,

care, potrivit aceleași hotărâri este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi

de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în ,,Monitorul Oficial al

Republicii Moldova”.

Instanța de apel a reținut că la data de 01 octombrie 2018 Curtea

Constituțională efectuând controlul constituționalității art. 458 alin. (3) pct. 4)

din Codul de procedură penală, la pct. 66, 67 și 68 a Hotărîrii adoptate a notat

că ”66. Așadar, Curtea reține că articolul 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură

penală este conform cu articolul 7 din Constituție în măsura în care revizuirea va

putea fi solicitată, în baza hotărârii de declarare a neconstituționalității unei prevederi

legale aplicate în cauză, doar dacă hotărârea Curții conține în mod expres o asemenea

mențiune. 67. În prezenta cauză, ea a examinat posibilitatea revizuirii hotărârilor

judecătorești irevocabile bazate pe norme de drept penal procedural declarate

neconstituționale și, prin urmare, regula mențiunii exprese a posibilității revizuirii,

descrisă la § 66 din prezenta hotărâre, se va aplica doar în raport cu acestea. 68. În

cazul declarării neconstituționalității unei norme de drept penal substanțial, este

firesc ca față de acestea să se aplice regula efectului retroactiv al normei penale mai

favorabile, garantate de articolul 22 din Constituție”.

După cum s-a menționat mai sus, Gabură V. a fost condamnat definitiv

și irevocabil Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

15 octombrie 2009, adică pînă la adoptarea de către Curtea Constituțională a

Hotărîrii din 23.11.2020, respectiv, acesta nu poate solicita deschiderea

procedurii de revizuire în temeiul unei hotărâri a Curții Constituționale

adoptate după examinarea definitivă a cazului său, or după cum s-a indicat

10

supra, organul de urmărire penală era obligat să aplice norma de procedură în

vigoare la momentul exercitării urmării penale.

În concluzie, s-a remarcat că temeiul invocat de către revizuentul

Gabură V., stabilit de norma pct. 4) alin. (3) art. 458 Cod procedură penală nu

și-a găsit confirmare.

condamnatul Gabură V., prin care invocând incidența pct. 6) și 14) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel.

19.1. În susținerea recursului condamnatul invocă:

- pentru a ajunge la concluzia că în cazul acumulării ulterioare a

probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru

același fapt avea obligația de a ridica dosarul nr.1-7/2008 din arhiva

Judecătoriei Hîncești sediul central și a verifica dacă ulterior după scoaterea

lui Gabură V. de sub urmărirea penală au fost sau nu acumulate noi probe

pentru punerea sub învinuire în mod repetat;

- prin examinarea superficială, fără ridicarea dosarului de bază de

condamnare a sa instanța de apel a admis o eroare judiciară prin expunerea,

că după adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale în privința sa din

lipsa infracțiunii în acțiunile sale în baza probelor noi acumulate organul de

urmărire penală a dispus de dreptul de a continua urmărirea penală în

privința mea și a trimite dosarul în judecată, care nu poate fi reparată de

Curtea Supremă de Justiției decît prin dispunerea rejudecării de către instanța

de apel;

- în opinia sa, unica posibilitate în restabilirea adevărului în dosarul de

condamnare a sa, în care au fost încălcate drepturile procedurale la continuare

a urmăririi penale în absența noilor probe, fără a fi dobândite noi probe după

adoptarea ordonanței de încetare a urmării penale, pentru mine poate servi

doar calea recursului ordinar în Curtea Supremă de Justiție.

depusă de către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea

Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității recursului din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

11

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă

dezacordul cu hotărârile atacate prin prisma criticilor aduce, invocând

incidența temeiurilor de recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 14) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în următoarele temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii

aplicate în cauza respectivă;

La acest capitol instanța de recursa menționează, din conținutul pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, rezultă că legislatorul a prevăzut în

ea 5 cazuri de contestare a hotărârilor judecătorești, însă recurentul, indicând

această eroare de drept, nu a concretizat care din aceste cazuri ca temei pentru

casare le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea,

iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5

menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în

ordine de recurs ordinar.

În acest context, Colegiul menționează că, drept temeiuri de casare a mai

fost invocat și prevederile pct. 14) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care însă și acestea urmează a fi respinse ca nefondat pe motiv că, recurentul

la fel lea invoca formal fără a le motiva prin prisma erorilor depistate în

decizia atacată.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal reține că și motivele invocate în

recursul ordinar nominalizat, nu sunt indicate careva erori de drept concrete

și clar definite, ori se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor atacate, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material.

Colegiul Penal remarcă, că revizuirea reprezintă o cale de retractare a

sentinței și nu de reformare.

12

În cadrul revizuirii temeiurile trebuie să fie obiective, reale și legale ce s-

ar încadra în art. 458 Cod de procedură penală, însă în speță Colegiul a stabilit

că argumentele și motivele recurentului în susținerea admiterii cererii de

revizuire, nu constituie circumstanțe noi dar au existat la etapa judecării

fondului cauzei, astfel argumentele expuse în recurs reprezintă o solicitare a

condamnatului de analiză repetată a acelorași probe administrate în speță și

fiind indicate anumite neajunsuri în opinia condamnatului Gabură V. care s-

au produs la etapa urmăririi penale și cercetării judecătorești.

În sensul dat, Colegiul penal susține poziția instanțelor de grad inferior

ce au examinat cererea de revizuire, reiterând că Gabură V. a fost condamnat

definitiv și irevocabil Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 15 octombrie 2009, adică pînă la adoptarea de către Curtea

Constituțională a Hotărîrii din 23.11.2020, fapt care nu poate constitui temei

pentru admiterea cererii de revizuire a sentinței.

Colegiul penal a stabilit că prima instanță a analizat materialele cauzei

penale nr. 1-7/08 de învinuire a lui Gabură V. de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 46, 195 alin. (1), 208 alin. (3) lit. b) Cod penal, unde a

constatat, că cazul din speță nu poate fi acceptată deschiderea procedurii de

revizuire în temeiul unei hotărâri a Curții Constituționale adoptate după

examinarea definitivă a cazului său, or organul de urmărire penală era obligat

să aplice norma de procedură în vigoare la momentul exercitării urmării

penale.

Or, norma la care face referire, și anume art. 63 alin. (6) Cod procedură

penală, a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin

Hotărârea din 23.11.2010, care, potrivit aceleași hotărâri este definitivă, nu

poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se

publică în ,,Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

Aceste împrejurări denotă în mod concludent că cererea de revizuire a

condamnatului Gabură V. nu conține temeiuri reale și legale de admitere.

Or, potrivit art. 3 din Codul de procedură penală, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale

sau al judecării cauzei în instanța judecătorească. Legea procesuală penală

poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o

nouă lege procesuală penală, pot rămâne aplicabile acțiunilor procesuale

reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă.

Colegiul remarcă, că legiuitorul prevede, expres, că nu orice faptă sau

circumstanță poate justifica o cerere de revizuire, ci numai în cazurile în care:

1) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul

urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe

de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau

împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este

nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru

13

care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a

dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată; 3) două sau mai multe

hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot concilia; 4) Curtea Constituțională a

recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă. (4)

Dacă nu se poate da hotărâre din cauza că s-a împlinit termenul de prescripție a

incriminării sau s-a declarat un act de amnistie sau din cauza că unele persoane au

fost grațiate, precum și din cauza decesului învinuitului, circumstanțele prevăzute la

alin.(3) pct.1)-3) se stabilesc printr-o cercetare efectuată potrivit prevederilor art.443

și 444.

De aceia, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 458 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal susține ca fiind corectă aprecierea instanțelor de

grad inferior că circumstanțe care ar servi drept temei legal de revizuire a

sentinței de condamnare a lui Gabură V. pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. art. 46, 195 alin. (1), 208 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu au

fost stabilite în speță, în legătură cu ce cererea de revizuire este formală și

neîntemeiată, iar hotărârile atacate sunt legale și motivate, neregăsindu-se

temeiuri pentru casarea acestora.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de drept

ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel sub aspectele contestate, deoarece

soluția este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către condamnat,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 04

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Gabură Valeriu xxxxxxxxxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 iulie 2022.

Președinte Boico Victor

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

14