1ra-198/22 — art.352-1 alin.1 CP

1ra-198/22 — art.352-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-198/22

1-18040544-01-1ra-09022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 mai 202 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Dolința Ion XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.12.2018-03.12.2019;

Instanța de apel: 23.12.2019-14.07.2020;

Instanța de recurs: 31.10.2020 – 17.05.2021;

Instanța de apel: 18.08.2021-17.11.2021;

Instanța de recurs: 09.02.2022– 04.05.2022.

a c o n s t a t a t :

Dolința Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3521 alin.(1) Cod

penal, la amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 40 000

lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația documentelor

de strictă evidență pe un termen de 3 ani.

În baza art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată s-a adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Bălți din 07.12.2016, cu stabilirea pedepsei definitive sub

formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40

000 lei, cu privarea dreptului de a exercita activitate ce ține de circulația

documentelor de strictă evidență pe un termen de 3 ani și cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.87 alin.(2) Cod penal, s-a dispus executarea pedepselor

complementare de sine stătător.

1

octombrie 2018, la aproximativ 12:20, aflându-se la volanul automobilului de

model XXXXX a fost stopat de către subofițerul SP a SSP al IP Bălți, agent

superior Dumbravanu Roman, pe segmentul de drum de pe str. Aerodromului,

mun. Bălți, în apropierea pieței “Caraciobanu”, ulterior conștientizând caracterul

ilicit al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind survenirea acestor urmări,

intenționat, a prezentat un permis de conducere a fratelui său pe nume Dolința

Oleg. XXXXX eliberat la data de XXXXX, ultimul s-a dovedit a fi decedat la data

de XXXXX, ulterior acest fapt a produs anumite consecințe juridice și anume că pe

numele lui Dolința Oleg a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție

prevăzută de art.240 alin.(1) Cod contravențional.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Dolința Ion întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art.3521 alin.(1) Cod penal, individualizată prin - „Declarația necorespunzătoare

adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecințe

juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană, atunci când, potrivit legii sau

împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor consecințe”.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Dolința Ion să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.3521 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de

800 unități convenționale.

În temeiul art.85 alin (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință de adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 07.12.2016, stabilind lui Dolința Ion

pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța de judecată, ținând

cont de consecințele și circumstanțele celor săvârșite, corect a calificat acțiunile lui

Dolința Ion în baza art.3521 alin.(1) Cod penal. Însă, prin aplicarea față de inculpat

a pedepsei complementare privarea de dreptul de a exercita activitatea ce ține de

circulația documentelor de strictă evidență, instanța de judecată greșit a conchis în

privința acestei pedepse, or, pedeapsa complementară în cauză este prevăzută

numai în caz de stabilire a pedepsei principale sub formă de închisoare.

3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că, în descrierea faptei care a fost constatată

de instanța de fond, nu este menționat ce declarații necorespunzătoare au fost

făcute unui organ competent, or, organul competent nici nu a fost nominalizat.

Totodată, nici din descrierea din rechizitoriu nu sunt constatate semnele faptei

prejudiciabile și semnele componenței de infracțiune - art.3521 alin.(1) Cod penal.

Prin prisma art.6 alin.(3) lit. a) din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, a jurisprudenței CEDO în

coroborare cu prevederile art.8 alin.(3), art.66 alin.(2) pct. 1), art.24 alin.(2),

2

art.325 alin.(1), art.281 alin.(2), art.296 alin (2), art.389 alin.(2) și art.394 alin.(1)

pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul a menționat că orice acuzat trebuie să

fie informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și în mod

amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.

Actul de învinuire trebuie să fie clar, să cuprindă formularea învinuirii cu

indicarea mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii, a circumstanțelor care

se referă la prezenta tuturor semnelor elementelor componenței infracțiunii

respective și a consecințelor acesteia. Instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii. Judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în

favoarea inculpatului;

Cu trimitere la concluzia instanței de fond, potrivit căreia declarația făcută

de Dolința Ion este producătoare de consecințe juridice și anume că pe numele

decedatului Dolința Oleg, a fost întocmit un proces-verbal cu privire la

contravenția prevăzută de art.240 alin.(1) Cod contravențional, inculpatul a

menționat că, o atare poziție adoptată de instanța de judecată este eronată. Or, este

inadmisibil ca prin întocmirea unui proces verbal pe numele unei persoane

decedate, să producă consecințe juridice în privința acesteia. Mai mult, instanța de

judecată era obligată să precizeze care sunt consecințele juridice survenite în

privința decedatului Dolința Oleg.

Potrivit sentinței, declarațiile necorespunzătoare adevărului au fost depuse în

cadrul unui proces contravențional, fapt prevăzut expres în ordonanța de punere

sub învinuire, însă fără a specifica care este organul competent. Totodată, atât timp

cât pretinsele declarații au fost făcute în cadrul procesului contravențional, incorect

a fost recunoscut vinovat, deoarece nu poate fi atras la răspundere pentru

declarațiile care le face în scop de apărare și nu era obligat să spună adevărul.

În pofida faptului că, în sentință sânt enumerate probele pe care instanța le-a

pus la baza sentinței sale, este evident că instanța nu a făcut o analiză obiectivă a

acestor probe și nu le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Totalitatea probelor cercetate în instanța de judecată, doar confirmă că

eronat a fost recunoscut vinovat, pe motiv că acestea nu au valoarea probantă în

sensul demonstrării vinovăției.

Instanța de fond la adoptarea sentinței a comis o încălcare esențială,

nemotivarea judiciară, fapt ce încalcă drepturile și libertățile garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților.

fost respins apelul procurorului, ca nefondat.

Apelul inculpatului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

3

Dolința Ion a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art.3521 alin.(1)

Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că, instanța de fond

a judecat unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective a probelor,

cu aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat constatarea greșită a

aspectelor de drept, ce au dus la emiterea pe caz a unei soluții neîntemeiate și

eronate în privința lui Dolința Ion.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel incorect a emis

decizia de achitare în privința lui Dolința Ion din motiv că ultimul intenționat a

prezentat permisul de conducere pe numele fratelui său decedat și nu din greșeală

așa cum a indicat inculpatul.

mai 2021, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanță între

cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor

aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

nemotivate.

Mai mult, potrivit cazierului contravențional în privința lui Dolința Oleg s-a

atestat că ultimul pe 29.09.2018, a comis contravenția prevăzută de art.240 alin.(2)

Cod contravențional, adică înainte de data comiterii infracțiunii care face obiectul

examinării a cauzei respective. Iar conform informației din baza de date Acces,

fratele inculpatului Dolința Oleg, a decedat la 04.06.2013.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel pripit a

ajuns la concluzia referitor la achitarea lui Dolința Ion de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.3521 alin(1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, în contextul că partea acuzării nu a specificat în

actul de învinuire în ce constă declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui

organ competent de către Dolința Ion, prin ce a admis o eroare de fapt, instanța de

apel urmând să aprecieze obiectiv toate probele.

Rezumând cele menționate, instanța de recurs a constat că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea

unor probe sau respingerea altora (art.394 alin.(1) pct. 2 Cod de procedură penală).

Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel a apreciat selectiv câteva

probe, ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte, ulterior pe

toate în cumul și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor,

4

expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile în decizia adoptată.

2021, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința în latura pedepsei,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri după cum

urmează:

Dolința Ion a fost recunoscut vinovat în baza art.3521 alin.(1) Cod penal, cu

liberarea de pedeapsă penală în legătură cu prescrierea atragerii la răspunderea

penală, prevăzută de art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond

corect a reținut, că prin acțiunile sale, Dolința Ion, prezentând un permis de

conducere pe numele fratelui său, Dolința Oleg XXXXX, cu Seria: XXXXX care

s-a dovedit a fi decedat la data de XXXXX, a dus la periclitarea relațiilor sociale

cu privire la încrederea publică în declarații, servind producerii unor consecințe

juridice, făcute unui organ competent, or, Dolința Ion fiind stopat de colaboratorii

de poliție la cerința acestora a prezentat permisul de conducere pe numele fratelui

său decedat, fapt care a generat întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție în privința lui Dolința Oleg în baza art.240 alin.(1) Cod

contravențional.

În același context, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a statuat

că invocările apărării precum că acțiunile inculpatului Dolința Ion nu întrunesc

elementele constitutive de infracțiune, sunt neîntemeiate. Alegațiile inculpatului

poartă un caracter declarativ, nu corespund probelor cercetate în cadrul examinării

cauzei și în consecință nu pot servi temei pentru admiterea solicitării de achitare.

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat deplină eficiență

prevederilor legislației procesual-penale, a făcut aprecieri a probelor care se

racordă la valoarea acestora și cercetând multilateral, complet, obiectiv și apreciind

totalitatea de probe în ansamblu, just s-a ajuns la concluzia că acțiunile lui Dolința

Ion se încadrează perfect în baza art.3521 alin.(1) Cod penal.

Totodată, fiind constatată și demonstrată infracțiunea prevăzută de art.3521

alin.(1) Cod penal, precum și faptul că aceasta a fost comisă cu vinovăție de către

Dolința Ion, instanța de apel a stabilit existența temeiurilor pentru liberarea

acestuia de pedeapsa penală.

Cu aplicarea prevederilor art.389 alin.(4) pct.3), alin.(6) Cod de procedură

penală și art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, instanța de apel a observat că infracțiunea

comisă de inculpat potrivit art.16 alin.(2) Cod penal, este una ușoară, aceasta fiind

săvârșită pe 14.10.2018 și de la săvârșirea ei au trecut mai mult de 2 ani, prin

urmare a fost oportun de a-l libera pe Dolința Ion de pedeapsă penală în legătură cu

prescrierea atragerii la răspunderea penală.

alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

adoptată, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

5

În motivarea cerințelor sale a invocat că, permisul de conducere pe numele

fratelui a fost prezentat în mod greșit și fără intenție agentului constatator, fiind

deja pornită cauză contravențională în care Dolința Ion în calitate de contravenient

nu poartă răspundere penală pentru declarații false. Argumentele apelantului sub

acest aspect au fost lăsate fără apreciere de către instanța de apel.

De asemenea, instanța de apel a reținut pripit fapta incriminată inculpatului

ca fiind o declarație falsă și nu s-a expus, dacă agentului constatator se consideră a

fi organ competent în sensul art.3521 Cod penal.

Ordonanța de învinuire din 05.12.2018 prin care Dolința Ion a fost pus sub

învinuire nu conține informație certă cu privire la identitatea organului competent

căruia se invocă că a fost făcută declarație falsă prin prezentarea permisului de

conducere pe numele fratelui decedat.

La fel, nici sentința instanței de fond nu conține o reținere a faptei

incriminate inculpatului în care să fie identificat în mod cert organul competent

căruia a fost făcută declarația falsă și dacă pentru această faptă inculpatul este

pasibil de răspundere penală.

Identificarea certă a organului competent căruia Dolința Ion a făcut declarații

false prezintă o importanță deosebită pentru condamnarea ultimului, or, în

momentul condamnării instanța de judecată trebuie să indice motive ce ar permite

inculpatului să înțeleagă de ce fapta sa nu cade sub incidența art.312 Cod penal,

deși a fost făcută în cadrul unui proces contravențional.

Pe aceiași linie de considerente, recurentul a făcut trimitere la constatările

Curții Constituționale în Hotărârea din 22.05.2018 asupra excepției de

neconstituționalitate ridicată în privința art.3521 Cod penal, unde a statuat că, nu

poate fi atrasa la răspundere penala conform articolului nominalizat persoana care

face declarații false în fața organului de urmărire penală sau instanța de judecată.

Potrivit motivelor indicate în hotărârea curții se atestă că, o persoană nu

poate fi atrasă la răspundere penală pentru declarații false făcute în cadrul unui

proces civil, penal sau contravențional pornit în privința sa însă aceste argumente

au rămas fără aprecierea instanței de apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

6

Reieșind din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar și 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că, instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Dolința Ion în baza art.3521 alin.(1) Cod

penal. În consecință, se intervine cu solicitarea de a se dispune remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile

comise nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Însă, verificând alegațiile recurentului și circumstanțele cauzei în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, și temeiuri

pentru casare nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct. 6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că,

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct.7 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate

cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

argumentele părți apărării, la caz fiind administrate probe pertinente și concludente

susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor esențiale invocate în apeluri și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, expuse în

hotărârea atacată.

Referitor la argumentul avocatului precum că, potrivit constatărilor Curții

Constituționale făcute prin decizia nr.46 din 22.05.2018 privind excepției de

neconstituționalitate a unor prevederi din art.3521 Cod penal, unde este statuat că

nu poate fi atrasa la răspundere penală conform articolului nominalizat persoana

care face declarații false în fața organului de urmărire penală sau instanța de

judecată, Colegiul penal le respinge ca fiind neîntemeiate.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit prevederilor art.7

alin.(6) Cod procedură penală, hotărârile Curții Constituționale privind

interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea unor prevederi legale

sânt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele de judecată și pentru

7

persoanele participante la procesul penal.

Astfel, în pct. 33 din decizia enunțată se notează că „…termenul „organ

competent” din articolul 3521 din Codul penal nu include instanțele judecătorești

și organele de urmărire penală. De altfel, Curtea constată că, potrivit acestei

interpretări, depunerea declarațiilor false în fața instanțelor judecătorești și a

organelor de urmărire penală, inclusiv de către avocați, nu poate atrage

răspunderea prevăzută de articolul 3521 alin. (1) din Codul penal.”

Reieșind din aceste constatări, se rezidă că Dolința Ion este învinuit în faptul

că a prezentat permisul de conduce a fratelui, subofițerul SP a SSP al IP Bălți,

agent superior Dumbravanu Roman, care nu este organ de urmărire penală sau

instanță de judecată, respectiv constatările Curții nu sun relevante speței deduse

judecații, din potrivă confirmă corectitudinea soluției luate de către instanțiile

ierarhic inferioare.

Mai mult, instanța de apel a judecat cauza penală în strictă conformitate cu

prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, înlăturând erorile constatate

prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2020.

Subsecvent, având în vedere veridicitatea argumentelor instanței de apel în

motivarea soluției sale și în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări

inutile, Colegiul penal o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide

că, în speță, nu sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, Colegiul penal menționează că, recursul nu a fost motivat sub

acest aspect, ne fiind indicat care elemente componente a infracțiunii imputate

lipsesc. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

8

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, impunându-se soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Polivenco Victor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

17 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Dolința Ion XXXXX, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

9