1ra-2287/21 — art.186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-2287/21 — art.186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2287/21

1-20139481-01-1ra-27122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Palamarciuc Constantin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2020-20.04.2021;

Instanța de apel: 07.05.2021-06.10.2021;

Instanța de recurs: 27.12.2021– 18.04.2022.

a c o n s t a t a t :

Palamarciuc Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186

alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Palamarciuc Constantin în beneficul statului suma

de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate și civile SRL „XXXXX”, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții

vătămate și civile SRL „XXXXX”, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

Constantin pe 13 februarie 2020, la aproximativ ora 03:46, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu o altă persoană în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă într-o procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, prin spargerea geamului de la vitrină, au pătruns în casa de amanet

amplasată pe str. XXXXX, care aparține SRL „XXXXX”, de unde pe ascuns au

1

sustras: - un telefon mobil de model „Samsung Galaxy J 6”, cu IMEI 1: XXXXX și

IMEI 2: XXXXX la prețul de 1 999 lei; - un telefon mobil de model „Samsung

Galaxy A 30”, cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX la prețul de 2 899 lei; - un

telefon mobil de model „Samsung Galaxy J 8” cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2:

XXXXX care se afla într-o husă, la prețul de 1 800 lei; - un telefon mobil de model

„Xiaomi Mi A2 Lite” cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, care se afla într-o

husă, la prețul de 1 800 lei; - un telefon mobil de model „Samsung Galaxy A 20”

cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX la prețul de 2 999 lei; - un telefon mobil

de model „Sony G 3121 Xperia” cu IMEI XXXXX la prețul de 1 199 lei; - un

telefon mobil de model „Huawei Y 6” cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX la

prețul de 1 499 lei; - un telefon mobil de model „Wiko Sunny” cu IMEI 1:

XXXXX și IMEI 2: XXXXX la prețul de 599 lei; - un telefon mobil de model

„Xiaomi Redmi 7” cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, care se afla într-o

husă, la prețul de 1 699 lei; - un telefon mobil de model „Huawei Honor 7x” cu

IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, care se afla într-o husă, la prețul de 1 899

lei; - un telefon mobil de model „Samsung Galaxy A 80” cu IMEI XXXXX, care

se afla într-o husă, la prețul de 5 000 lei, - un telefon mobil de model „Samsung

Galaxy A 10” cu IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, care se afla într-o husă, în

care era inserată cartela SIM XXXXX, la prețul de 2 800 lei, respectiv, i-a cauzat

părții vătămate SRL „Blago Group” o daună materială considerabilă în sumă totală

de 26 192 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal,

individualizată prin „Furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită de două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul pentru infracțiunea

săvârșită să-i stabilească pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității sau pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

În motivarea apelului a indicat că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii, s-a căit sincer în cele comise și-a cerut scuze de la partea vătămată, a

săvârșit infracțiunea ca rezultat al unor circumstanțe grele.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, probelor

administrate de acuzatorul de stat demonstrează că faptele infracționale ale

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în

2

această parte, de către părțile la proces.

Referitor la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61 și 75 Cod penal, respectiv a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. După caracterul și gradul prejudiciabil al faptei,

infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal se califică ca

infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub

formă de amendă în mărime de la 650 la 1 350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 4 ani.

Din materialele cauzei penale a rezultat că, inculpatul Palamarciuc

Constantin s-a sustras de a se prezenta în instanța de fond și instanța de apel, cauza

penală fiind examinată în lipsa sa. Fiind audiat la faza urmăririi penale, inculpatul

Palamarciuc Constantin a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii

incriminate. Prejudiciul material cauzat prin infracțiune nu a fost recuperat.

În conformitate cu prevederile art.76 Cod penal, instanța de fond nu a reținut

careva circumstanțe atenuante în privința inculpatului Palamarciuc Constantin.

În acord cu prevederile art.77 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu de

circumstanță agravantă - „săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză”.

Astfel, pe 14 octombrie 2014 de către Inspectoratul de Poliție Soroca a fost

pornită urmărirea penală confirm indicilor infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2),

lit. b), c) și d) Cod penal. Prin ordonanța din 22 octombrie 2014 a fost încetată

urmărirea penală pornită în privința inculpatului Palamarciuc Constantin, conform

art.109 Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 29.11.2019, Palamarciuc Constantin a

fost recunoscut vinovat de comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art.186 alin.(2)

lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa prin prisma art. 84 alin.(1) Cod

penal - 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În contextul celor indicate, instanța de apel a respins solicitarea avocatului

de ai stabili inculpatului o pedeapsă non-privativă de libertate, deoarece această

măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise și din personalitatea inculpatului, totodată, o

pedeapsă non-privativă de libertate ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa

penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Cu referire la argumentele invocate de către avocat care se referă la faptul

că, instanța de judecată nu a luat în considerație că, învinuitul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, s-a căit sincer în cele comise, și-a cerut scuze de

la partea vătămată, instanța de apel le-a apreciat critic, deoarece aceste aspecte nu

3

pot justifica aplicarea față de inculpatul Palamarciuc Constantin a unei pedepse

penale non-privativă de libertate, așa cum ultimul s-a sustras de la judecată și nu a

recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, totodată, ultimul anterior a

fost atras la răspundere penală, fiind reținută cu titlu de circumstanță agravantă -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

În ceea ce privește alegațiile avocatului în care s-a referit la faptul că,

inculpatul Palamarciuc Constantin a comis infracțiunea ca rezultat a unor

circumstanțe grele, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, or, în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva împrejurări care să denote faptul

că, inculpatul a acționat ca urmare a unor împrejurări grele de ordin personal sau

familial, în sensul dat, partea apărării nu a administrat careva probe pertinente,

concludente, utile și veridice.

Referitor la pedepsele penale non-privative de libertate reglementate la

sancțiunea normei penale prevăzută la art.186 alin.(2) Cod penal, instanța de apel a

apreciat că, pedeapsa penală sub formă de amendă nu poate fi aplicată inculpatului,

așa cum această măsură de pedeapsă este prea blândă raportată la personalitatea

inculpatului, care pe parcursul desfășurării procesului penal nu a dat dovadă

deplină de căință sinceră și de conștientizare a gradului de pericol social al faptei

comise, totodată ultimul nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune,

nu este angajat în câmpul muncii, respectiv, pedeapsa penală sub formă de amendă

ar rămâne neexecutată.

Referitor la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, instanța de apel la fel nu a stabilit nici un temei pertinent de a dispune

aplicarea unei astfel de sancțiune, cu atât mai mult că, inculpatul s-a eschivat de a

de a se prezenta în ședința de judecată a instanței de fond și apel, respectiv, în lipsa

acordului inculpatului față de aplicarea unei asemenea măsuri de pedeapsă, aceasta

nu este susceptibilă de a fi aplicată.

Cu privire la pedeapsa penală sub formă de închisoare, raportat la

prevederile art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei,

instanța de apel a atestat că, în speță această măsură de pedeapsă ar fi imposibil de

a fi pusă în executare, în contextul în care, inculpatul este anunțat în căutare,

respectiv, instanța de judecată ar fi în imposibilitate de a stabili în sarcina

inculpatului în conformitate cu alin.(6) art. 90 Cod penal, anumite obligații pe care

ultimul ar urma să le respecte pe perioada termenului de probațiune fixat, iar pe de

altă parte, nici organul de probațiune nu ar avea pârghiile de a controla

comportamentul inculpatului pe perioada dată, din moment ce, nu se cunoaște locul

de aflare al inculpatului Palamarciuc Constantin.

Pe această linie de raționamente, instanța de apel a menținut soluția instanței

de fond, care a dispus aplicarea inculpatului Palamarciuc Constantin, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod

penal a pedepsei penale sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, deoarece această măsură

corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei penale în conformitate cu

art.75 Cod penal și a asigurat realizarea scopului pedepsei penale reglementat de

4

art.61 Cod penal.

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală a contestat cu recurs ordinar decizia,

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau pedeapsa sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de avocat în numele inculpatului, menționând că acestea urmează a fi respins ca

fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că,

recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea

aspră, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept menționate, care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

5

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite

- care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de personalitatea acestuia -

care nu este la prima abatere de la legii, fiind anterior condamnat.

În acest context, referitor la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, solicitată de către avocat, Colegiul penal notează că, nu a

stabilit nici un temei pertinent de a dispune aplicarea unei astfel de pedeapsă,

deoarece inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în ședința de judecată a instanței

de fond și apel, respectiv, în lipsa acordului inculpatului față de aplicarea unei

asemenea măsuri de pedeapsă, aceasta nu este susceptibilă de a fi aplicată.

Cu referire la alegația avocatului că, de către instanțele de judecată, în

privința inculpatului urmă a fi aplicată o pedeapsă non privativă de libertate,

Colegiul penal reține că, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal,

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

În aceste circumstanțe se reține că, instanța de apel corect a stabilit că,

Palamarciuc Constantin anterior a fost condamnat:

- prin sentința Judecătoriei Soroca din 29 noiembrie 2019, conform art.186

alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul

comunității;

- prin ordonanța din 22 octombrie 2014, în baza art.186 alin.(2) lit. b), c) și

d) Cod penal, a fost încetată urmărirea penală pornită în privința inculpatului,

6

conform art.109 Cod penal.

Însă, concluziile de rigoare inculpatul nu le-a făcut și astfel, Colegiul penal

respinge argumentele invocate în recurs, or, pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de

către făptuitor și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în

concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia

de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marinescu Dumitru

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Palamarciuc

Constantin XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7