1ra-2265/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-2265/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2265/2021

1-20061983-01-1ra-21122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Victor BOICO

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

CERCUN Anatolii Xxxxxx născut

la xx xxxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat în

r-nul Xxxxx, s. Xxxxxx Xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.06.2020 – 13.08.2020;

Instanța de apel: 29.12.2020 – 14.09.2021;

Instanța de recurs: 21.12.2021 – 07.02.2022.

Asupra recursului ordinar menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Cercun Anatolii a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod Penal la 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu includerea în termenul de

pedeapsă a perioadei reținerii și aflării în stare de arest de la 20 mai 2020 până la

13 august 2020.

1

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 5 ani, cu obligarea lui

Cercun Anatolii să nu-și schimbe domiciliul și /sau reședința fără consimțământul

organului de probațiune.

De la Cercun Anatolii s-a încasat în folosul părții vătămate Prisăcari Victoria

prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei, în rest cerința privința încasarea

prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin sentință a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

Anatolii la data de 05 martie 2020, aproximativ la ora 00:40 minute, împreună și

prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, cauza penală în privința căruia a fost

disjungată, aflându-se pe str. Meșterul Manole 6, mun. Chișinău, urmărind scopul

sustragerii bunurilor unei altei persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru

viața sau sănătatea persoanei, a sustras, în mod deschis, de la Victoria Prisăcari

bani în sumă de 1130 lei, cauzându-i părții vătămate o daună în proporții

considerabile.

Prin acțiunile sale intenționate, Cercun Anatolii a comis infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, jaf, adică sustragerea, în

mod deschis, a bunurilor altei persoane, comisă de două persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

3.1. Procurorul delegat în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, Ion

Neguriță, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei

și în latura civilă, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui Cercun Anatolii să-i

fie stabilită o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis și amendă în mărime de 1350 u.c., ceea ce constituie 67 500 lei. A

admite acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Prisăcari Victoria și a

încasa de la Cercun Anatolii prejudiciul material cauzat părții vătămate în sumă de

2580 lei și prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

În expunerea dezacordului cu sentința, apelantul a invocat că:

- instanța de judecată neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal și a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de 5 ani față de inculpatul

Cercun Anatolii;

- la stabilirea pedepsei inculpatului, urma să fie atrasă o atenție sporită la

circumstanțele comiterii infracțiunii și anume la faptul că Cercun Anatolii, dorind

să se distreze, să consume băuturi spirtoase, a hotărât că cea mai bună și mai

2

ușoară cale de a intra în posesia unor mijloace bănești este să comită un jaf.

- inculpatul și-a ales victima la întâmplare, fapt care vorbește despre sine

încrederea acestuia că infracțiunea „se va solda cu succes” si el va obține o sumă

de bani care să-i permită să consume băuturi alcoolice și să se distreze într-un club

de noapte, precum și încrederea că el va fi identificat și pedepsit pentru această

faptă;

- în privința lui Cercun Anatolii urmează a fi aplicată în calitate de pedeapsă

principală doar închisoarea, anume pentru a avea efect direct asupra acestuia,

deoarece aplicarea unei pedepse alta decât închisoarea, va avea și un efect negativ

asupra părții vătămate, acesteia creându-i-se percepția că statul nu își protejează

cetățenii care au un comportament social corect fapt care o va menține într-o stare

de neliniște, panică, frică, anxietate și neîncredere în organele de drept;

- instanța de fond nu s-a expus asupra prejudiciului material cauzat părții

vătămate, care a fost probat în cadrul cercetării judecătorești;

- instanța nu a aplicat fată de inculpat pedeapsa complementară – amenda,

aceasta fiind una obligatorie deoarece inculpatul a comis o infracțiune contra

proprietății altei persoane, iar în acest caz, pedeapsa complementară cu aplicarea

amenzii ar fi una echitabilă și proporțională faptei săvârșite.

3.2. Avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cercun Anatolii să fie

achitat, deoarece vinovăția inculpatului nu a fost dovedită în ședința de judecată.

În motivarea apelului, avocatul a indicat următoarele argumente:

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța de judecată nu a ținut cont

de circumstanțele cauzei, de probele administrate în cadrul cercetării judecătorești,

de comportamentul inculpatului, de personalitatea acestuia, de declarațiile

martorilor, motivând superficial soluția adoptată.

- în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că acțiunile

inculpatului diferă de învinuirea adusă acestuia;

- acuzarea nu a prezentat probe care să dovedească că inculpatul a săvârșit

infracțiunea incriminată.

2021, apelul declarat de avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului a fost respins

ca nefundat, apelul procurorului a fost admis, casată integral sentința și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Cercun Anatolii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

3

Pedeapsa, în parte, de 2 ani închisoare, s-a dispus a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis, iar partea de pedeapsă de 3 ani închisoare, urmând

a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, cu calcularea

termenului pedepsei din data reținerii.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial.

De la Cercun Anatolii s-a încasat în beneficiul părții vătămate Prisăcari

Victoria, suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin decizie, s-a soluționat și soarta corpurilor delicte.

4.1. Efectuând controlul temeiniciei sentinței contestate în baza probelor

cercetate în apel, instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Cercun Anatolii a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată fiind apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul Cercun Anatolii vina în comiterea infracțiunii o recunoaște

parțial, Colegiul penal a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, Colegiul penal a

constatat că, ele demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Cercun

Anatolii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de prima instanță prin

prisma articolului sus-enunțat, ca jaf, adică sustragerea, în mod deschis, a

bunurilor altei persoane, comisă de două persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Cu referire la solicitările invocate de partea apărării, precum că prima

instanță urma să pronunțe o sentință de achitare în privința inculpatului, Colegiul a

atestat că aceste afirmații ale apărării reprezintă opinia subiectivă a apelantului, or,

luând în considerație că din probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și ansamblul probelor scrise

ale cauzei indicate supra, urmează a fi apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

4

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii de jaf.

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului Cercun Anatolii, instanța de

apel a menționat că a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 alin. (1) – (2) Cod

penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, concluzionând că

numirea unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate

a executării pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Colegiul Penal a statuat că pedeapsa stabilită de către instanța de fond cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea

pedepsei, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a contribui la realizarea

scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

Totodată, citând prevederile art. 901 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal a

conchis că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal, pedeapsa sub formă de închisoare stabilită pe un termen de 5 ani fără

amendă este una proporțională scopului urmărit precum și echitabilă. Totodată, s-a

concluzionat că în privința inculpatului Cercun Anatolii, urmează a fi aplicate

prevederile art. 901 Cod penal, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare din

termenul pedepsei principale stabilite prin prezenta sentință în penitenciar de tip

semiînchis, iar executarea a 3 ani închisoare din termenul respectiv, se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani.

Colegiul a statuat că, ansamblul de împrejurări ale speței impun a

concluziona precum că corectarea și reeducarea lui Cercun Anatolii este posibilă

prin modalitatea de executare aleasă de către instanța de apel, care este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere faptele comise, urmările produse,

personalitatea inculpatului și situația familială a acestuia, iar pedeapsa non-

privativă de libertate, în privința inculpatului nu poate fi aplicată, deoarece nu-și va

atinge scopul deplin.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prisăcari Victoria

prin care se solicită încasarea prejudiciului material în sumă de 2580 lei și 50 000

lei în calitate de prejudiciu moral, Colegiul penal a notat că, potrivit explicațiilor

5

părții vătămate ultima a declarat că prejudiciul material a fost reparat integral de

către inculpat, neavând pretenții la acest aspect.

Totodată, citând prevederile art. 2036, 2037 Cod civil, ținând cont de

Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04.07.2005 privind satisfacția

echitabilă, instanța de apel a concluzionat de a admite parțial acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Prisăcari Victoria în partea încasării prejudiciului

moral, cu încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de

30 000 lei.

Circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic declară recurs ordinar, prin care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei în latura stabilirii pedepsei și dispunerea rejudecării

cauzei în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, invocă următoarele argumente:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 75

Cod penal și nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale și

consecințele survenite, constatând greșit oportunitatea aplicării pe caz a pedepsei

practic minime;

- la stabilirea pedepsei de către instanța de apel, s-au făcut derogări de la

prevederile art. 901 alin. (3) Cod penal, care prevede că, în cazul infracțiunilor

grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie să fie mai

mică decât jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată.”

- infracțiunea săvârșită de Cercun Anatolii, face parte din categoria celor

grave, iar instanța de apel, stabilindu-i acestuia pedeapsa cu închisoare de 5 ani, nu

era în drept să dispună spre executare în penitenciar doar termenul de 2 ani, acesta

constituind mai puțin de jumătate din pedeapsa stabilită.

5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință nu a fost depusă.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta

urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel parțial, din următoarele

considerente.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este

limitat doar la examinarea chestiunilor de drept, or rațiunea și finalitatea exercitării

acestei căi de atac constă în înlăturarea erorilor judiciare admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

6

Potrivit prevederilor expuse de legislator în art. 434 Cod de procedură penală,

judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de

recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) a aceleiași norme prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

aplicate corect, și hotărârea adoptată trebuie să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au

fost respectate întocmai la judecarea apelului de către instanța ierarhic inferioară.

Drept temeiuri pentru recurs, procurorul invocă pct. 10) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit atestă că recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și

cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărârea recurată sub

7

aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate, iar motivele invocate Colegiul

le consideră întemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a

pedepsei prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel rejudecând cauza, a aplicat

inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă, totodată,

dispunând că „Pedeapsa, în parte, de 2 ani închisoare, urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis, iar partea de pedeapsă de 3 ani închisoare, urmează

a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, cu calcularea

termenului pedepsei din data reținerii.”

În sensul vizat, Colegiul notează că infracțiunea prevăzută la art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără)

amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

Astfel, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită

de Cercun Anatolii, face parte din categoria celor grave.

Totodată, Colegiul lărgit notează că potrivit prevederilor alin. (3) al art. 901

Cod penal, în cazul infracțiunilor grave, partea de pedepasă ce trebuie executată

în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decât jumătate din pedepasa stabilită de

instanța de judecată.

Pe cale de consecință, instanța de apel, fără a ține cont de prevederile art. 901

alin. (3) Cod penal și fără a da o motivare corespunzătoare, a dispus că „Pedeapsa,

în parte, de 2 ani închisoare, urmează a fi executată în penitenciar de tip

semiînchis, iar partea de pedeapsă de 3 ani închisoare, urmează a fi suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani…”.

În cazul dat, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței de apel este

una pripită și nemotivată or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

8

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Din aceste considerente Colegiul lărgit conchide că instanța de apel a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v.

Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că Curtea Supremă de

Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de

a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față

echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

Rezumând cele menționate, se constată că în speță și-a găsit confirmare

temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ceea ce

inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să indice motivele pe care se întemeiază soluția și va ține cont de cele

expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărâre legală și întemeiată în strictă

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2021, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, în cauza penală privindu-l pe CERCUN Anatolii Xxxxxx și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

CERCUN Anatolii Xxxxxx urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a

fost reținut în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

9

septembrie 2021, dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub

formă de arest sau dacă acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri

judecătorești.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă, pronunțată integral la 25 martie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Victor BOICO

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

10