1ra-1808/21 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1808/21 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1808/2021

1-20009271-01-1ra-13082021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana,

Plămădeală Ghenadie,

judecând în baza materialelor cauzei, recursul ordinar declarat de către

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Fortuna Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Fortuna Andrei XXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 23.01.2020– 23.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021 – 02.06.2021;

Instanța de recurs: 13.08.2021 – 07.02.2022.

A C O N S T A T A T :

Fortuna Andrei, a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, din motivul că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 23 decembrie

2020 a fost recunoscut vinovat cet. Munteanu Vasile, însă în privința acestuia nu a

fost depusă cererea de recurs ordinar.

constatat că Fortuna Andrei, de către organul de urmărire penală, se învinuiește

de comiterea faptei prejudiciabile, prevăzute de legea penală și pasibilă de

pedeapsă penală, precum că, de comun acord și împreună cu Munteanu Vasile, în

perioada lunii noiembrie 2018, data și ora exactă nu a fost stabilită, acționând cu

intenție directă la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane și urmărind

scop de profit, prin efracție a pătruns în domiciliul lui Munteanu Ion, amplasat în

xxxxx din mun. Hîncești, și pe ascuns a sustras: scurtă pentru bărbați la preț de 1

200 lei; o pereche de blugi de culoare albastră pentru bărbați, la preț de 1 000 lei; o

pereche de blugi de culoare neagră pentru bărbați.

Acțiunile inculpatului Fortuna Andrei, de către organul de urmărire penală,

au fost calificate și încadrate juridic în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) din

1

Codul penal, cu indicii calificativi, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșită de două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a stabilit că, în baza

probatoriului administrat în cadrul judecării cauzei - analizat în coroborare cu

circumstanțele cazului, constatate în cadrul cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului Fortuna Andrei, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești, iar învinuirea nu poate fi bazată doar pe declarațiile inculpatului

Munteanu Vasile pe care acesta în ședința de judecată nu le-a susținut, alte careva

probe în vederea confirmării vinovăției inculpatului Fortuna Andrei, de către

acuzator nu au fost prezentate instanței.

Hîncești, Ureche Lilia, care a solicitat repunerea în termen, admiterea apelului,

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care va fi recunoscut Fortuna Andrei culpabil

de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 85 alin. (l) din Codul

penal, la pedeapsa stabilită de adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 20 noiembrie 2019,

stabilindu-i definitiv 4 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:

- instanța de fond incorect a stabilit și a apreciat declarațiile inculpaților ca

veridice, că inculpatul Fortuna Andrei nu a participat de comun acord și

împreună cu Munteanu Vasile;

- acuzarea s-a bazat pe declarațiile lui Munteanu Vasile date în calitate de

bănuit, declarații confirmate de către partea vătămată Munteanu Ion în instanța

de judecată, care a indicat că într-adevăr Munteanu Vasile, nefiind constrâns fizic

sau psihic, benevol a declarat cu cine, unde, ce a sustras și ce a făcut ulterior chiar

la fața locului grupei operative, iar pretinsele acuzații de influență asupra sa,

Munteanu Vasile nu a confirmat;

- doar dânsului îi erau cunoscute anumite circumstanțe, inculpații sunt

complici mereu la săvârșirea infracțiunilor, ambii fiind reținuți în același loc, deci,

instanța de judecată trebuie să le dea o apreciere critică declarațiilor lui Fortuna

Andrei și cele date în instanța de judecată ale lui Munteanu Vasile.

fost repus în termen și admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința în

privința inculpatului Fortuna Andrei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

2

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Fortuna Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa stabilită, s-a adăugă partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central din 20 noiembrie 2019, stabilindu-i definitiv lui Fortuna Andrei, pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de

fond, la pronunțarea sentinței, în privința învinuirii aduse lui Fortuna Andrei,

eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură

penală.

În decizia constestată s-a indicat că, fiind audiat în ședința de judecată,

inculpatul Munteanu Vasile, vina în comiterea infracțiunilor imputate, a

recunoscut-o parțial, și anume în partea ce ține de comiterea infracțiunii de

sustragere a bunurilor din domiciliul părții vătămate Munteanu Ion, comunicând

că fapta a fost comisă fără participarea lui Fortuna Andrei.

Analizând aceste declarații prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de

procedură penală, instanța de apel le-a considerat ca fiind parțial veridice, fiind

apreciate critic declarațiile inculpatului în partea în care a indicat că furtul comis

în noiembrie 2018, a fost fără participarea inculpatului Fortuna Andrei, or faptul

că infracțiunea pe episodul cu partea vătămată Munteanu Ion, a fost comisă

împreună cu Fortuna Andrei, se probează prin declarațiile inculpatului Munteanu

Vasile, oferite în calitate de bănuit (f.d. 31, vol. I).

Instanța de apel a considerat că aceste declarații urmează a fi luate în calcul și

apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile, care coroborează cu probele ce

vor fi analizate infra și indubitabil indică că inculpatul Fortuna Andrei a comis

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

Analizând declarațiile inculpatului Fortuna Andrei depuse în cadrul ședinței

de judecată în instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de

procedură penală, instanța le-a apreciat ca nefiind veridice, or, depozițiile

inculpatului au fost oferite cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală, mai

mult, declarațiile lui Fortuna Andrei sunt combătute prin declarațiile inculpatului

Munteanu Vasile, oferite în cadrul urmăririi penale, dar și prin probele analizate:

declarațiile părții vătămate Munteanu Ion depuse în instanța de apel, ordonanța

privind fixarea termenului de urmărire penală din 02.10.2019, (f.d. 5); proces-

verbal privind consemnarea celor constatate din 23.09.2019, (f.d. 10); cererea cet.

3

Munteanu Ion din 20.09.2019, (f.d. 11); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 20.09.2019, (f.d. 12-15); declarațiile cet. Munteanu Ion din 20.09.2019, (f.d. 16);

declarațiile cet. Munteanu Irina din 20.09.2019 (f.d. 17); declarațiile cet. Munteanu

Vasile din 20.09.2019, (f.d. 18); proces-verbal de audiere a părții vătămate

Munteanu Ion din 13.11.2019, (f.d. 23).

Astfel, instanța de apel, din analiza materialelor cauzei, a stabilit că Fortuna

Andrei, de comun acord și împreună cu Munteanu Vasile, în perioada lunii

noiembrie 2018, data și ora exactă nu a fost stabilită, acționând cu intenție directă

la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane și urmărind scop de profit,

prin efracție a pătruns în domiciliul lui Munteanu Ion, amplasat în xxxxx din

mun. Hîncești, și pe ascuns a sustras: scurtă pentru bărbați la preț de 1 200 lei; o

pereche de blugi de culoare albastră pentru bărbați, la preț de 1 000 lei; o pereche

de blugi de culoare neagră pentru bărbați la preț de 1 000 lei; palton de culoare

neagră pentru bărbați la preț de 2 500 lei; o scurtă de iarnă de culoare galbenă

pentru dame la preț de 1 600 lei; o scurtă de toamnă de culoare neagră pentru

dame la preț de 800 lei; pantaloni de tip sport la preț de 400 lei; două perechi de

teniși, firma „Adidas” la preț de 800 lei/perechea, astfel pentru două perechi 1 600

lei; o pereche de teniși „Nike” la preț de 800 lei; două perechi de cizme de iarnă,

mărimea 39, pentru dame la preț de 800 lei; două perechi de cizme de iarnă,

mărimea 39, pentru dame la preț de 2 000 lei/perechea, astfel pentru două perechi

4 000 lei; bijuterii: lănțișor suflat cu aur la preț de 800 lei; pandativ cruce la preț de

300 lei; un inel suflat cu aur pentru dame la preț de 600 lei; mașină de cusut marca

„Singer” la preț de 2 500 lei, căuzîndu-i astfel ultimului o daună materială în

proporții considerabile în sumă totală de 19 100 lei.

Analizând și apreciind sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 din

Codul de procedură penală, apreciate ca fiind dobândite cu respectarea normelor

de procedură, fiind pertinente, concludente și utile, care coroborează între ele, cu

declarațiile inculpatului Munteanu Vasile, a părții vătămate, din care instanța de

apel, indubitabil a stabilit că Fortuna Andrei, a comis infracțiunea prevăzută de

art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal, cu indicii calificativi, furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, prin

pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a apreciat critic motivele invocate de primă instanță, că furtul

ar fi fost comis doar de către Munteanu Vasile, or atât ultimul, în cadrul urmăririi

penale, cît și partea vătămată Munteanu Ion, au oferit declarații care cuprind

informații, că în luna noiembrie 2018, furtul a fost comis de Munteanu Vasile și

Fortuna Andrei.

În decizie s-a menționat că, conducându-se de prevederile articolelor 6, 7, 61,

75-78 Cod penal, corectarea și resocializarea inculpatului Fortuna Andrei este

4

posibilă doar prin aplicarea față de el a unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin decizie, instanța

de apel a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 20 noiembrie 2019, stabilindu-i

definitiv lui Fotuna Andrei pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Sandu Daniela în numele inculpatului Fortuna Andrei, prin care invocând

incidența pct. 6 și 7 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,

solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1 În susținerea recursului avocatul invocă că:

- decizia este una nefondată, pasibilă a fi casată în tot, deoarece instanța de

apel greșit a reținut ca fapta a fost comisa de către Fortuna Andrei;

- fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul Fortuna Andrei a declarat că

vina în comiterea infracțiunii imputate nu o recunoaște, pe motiv că în acea zi nu

a fost la Hîncesti, fiind la serviciu, pe Munteanu Ion nu-l cunoaște și nici unde

locuiește acesta și nu cunoaște de ce Munteanu Vasile a declarat, în cadrul

urmăriri penale, că au fost împreună la comiterea acestei infracțiuni. Fiind audiat

în cadrul ședinței instanței de apel, inculpatul Fortuna Andrei la fel, nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii;

- fiind audiat în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Munteanu Vasile a

declarat că vina în comiterea infracțiunilor imputate a recunoscut-o parțial și

anume, în partea ce ține de comiterea infracțiunii de sustragere a bunurilor din

domiciliul lui Munteanu Ion, comunicând că fapta a fost comisa fără participarea

lui Fortuna Andrei, iar la poliție a declarat că au fost împreuna, pe motiv că a fost

speriat de către poliție. În ședința instanței de apel, inculpatul Munteanu Vasile a

menținut declarațiile făcute în prima instanță. Alte careva probe care ar

demonstra vinovăția inculpatului Fortuna Andrei, acuzarea nu a prezentat, iar

declarațiile făcute de către inculpatul Munteanu Ion, în cadrul urmăririi penale,

nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, întrucât acestea nu au fost

confirmate în ședința de judecata a primei instanțe și nici în instanța de apel.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

constată că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

5

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În particular, avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și finalitatea

exercitării căii de atac rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic

inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe

care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a

procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează să

se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

La chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța

de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În acest context este relevant de specificat că, la judecarea apelului, în

conformitate cu art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

6

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar potrivit art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină

măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile, prin

prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 7) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței și apelul a fost introdus tardiv.

Cu referire la temeiul prevăzut la pct. 7) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură

penală, invocat de autorul recursului, Colegiul penal lărgit observă că, instanța de

apel nu a respectat întocmai prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală, pronunțând o hotărâre, ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Potrivit cererii de apel depuse (pct. 3 și 3.1 a prezentei decizii), procurorul a

solicitat repunerea în termen, însă fără a o motiva. Instanța de apel nu s-a expus

asupra circumstanțelor ce au determinat soluția de repunere în termen, aceasta

regăsindu-se doar în dispozitivul deciziei deși, apărarea a solicitat respingerea

apelului ca fiind tardiv.

Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen

dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Potrivit jurisprudenței naționale constante, în primă etapă a examinării cauzei

în ordine de apel, instanța trebuie să verifice corectitudinea sesizării ei cu cerere

de apel de către partea în proces sau de către persoana interesată (în cazul în care

nu este parte în proces), adică să verifice dacă cererea de apel a fost declarată în

termenul legal, aceasta deoarece în cazul în care apelul este introdus tardiv,

judecata nu mai are loc, întrucât instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate

cu legislația.

Din sensul reglementărilor de procedură penală, dar și potrivit explicațiilor,

făcute de către Curtea Supremă de Justiție în Hotărârea explicativă nr. 22 din 12

decembrie 2005 „cu privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de

apel”, repunerea în termen este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să

se pronunțe cu motivația respectivă în textul deciziei.

Așadar, Colegiul penal lărgit observă că instanța de apel, fiind sesizată cu

cerere de apel la 13 ianuarie 2021 de către procuror, declarată împotriva sentinței

7

din 23 decembrie 2020, nu a verificat dacă au existat motive pentru a constata

legalitatea repunerii în termen a apelului.

Mai mult, potrivit dezideratelor procurorului, invocate în apelul declarat, s-a

solicitat repunerea în termen a cererii de apel, însă nu a fost motivat apelul sub

acest aspect. Analizând în sensul solicitărilor date decizia instanței de apel,

Colegiul penal lărgit constată lipsa unei motivări în sensul dat. Or, în condițiile

precitate, instanța de apel urma să constate dacă apelul declarat de procuror a fost

depus în termen, sau dacă temeiurile invocate, care au dus la omiterea termenului

de exercitare a dreptului prescris, sunt întemeiate și pot servi drept temei pentru

repunerea în termen a apelului declarat.

În sensul dat, instanța de recurs mai constată, că potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată din 26 mai 2021 (f.d. 119, vol. II), avocatul inculpatului,

expunându-se asupra apelului procurorului declarat, a subliniat că ultimul

urmează a fi respins ca fiind depus peste termen, invocând anumite argumente în

susținerea poziției expuse.

Din conținutul deciziei se atestă că instanța de apel a neglijat solicitările părții

apărării și nu s-a expus asupra acestora.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de admitere a apelului declarat, fără a-și motiva decizia de repunere în

termen a apelului, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or ignorarea acestui

aspect de către instanța de apel lezează dreptul la un proces echitabil a

participanților la proces.

Totodată, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să

beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să

nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă.

Aplicarea regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca

principiul egalității armelor și a securității raporturilor juridice, în general, în

măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a

prezenta argumentele sale în fața unei instanțe (Varnima Corporation International

S.A. contra Greciei, nr. 48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur contra Franței,

nr.63879/00, §32, 03 octombrie 2006).

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel,

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și anume, a emis o hotărâre ce nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Un alt temei de casare a hotărârii instanței de apel, rezidă și din faptul că ea nu

corespunde rigorilor prevederilor articolelor 314, 389 Cod de procedură penală.

Prevederile art. 314 alin. (1) și (2), 415 alin. (21) Cod de procedură penală,

8

statuează că, instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părți sau

administrate la cererea acestora, inclusiv să audieze inculpații, părțile vătămate,

martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire rapoartelor de expertiză

judiciară, proceselor-verbale și altor documente, precum și să examineze alte

probe prevăzute de prezentul cod. Judecând apelul declarat împotriva sentinței

de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării

solicitați de părți.

Sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

incontestabil, prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Potrivit sentinței, Fortuna Andrei a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Ulterior, instanța de apel, prin admiterea apelului procurorului, a dispus

recunoașterea vinovăției și condamnarea lui Fortuna Andrei în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare.

Din analiza textuală a deciziei, se atestă că instanța de apel și-a întemeiat

soluția de condamnare a inculpatului Fortuna Andrei, pe declarațiile inculpatului

Munteanu Vasile, oferite în calitate de bănuit, iar declarațiile depuse de ultimul în

ședința de judecată în prima instanță, le-a apreciat ca fiind parțial veridice. La

acest capitol, se constată că instanța de apel neîntemeiat a dat preferință

declarațiilor inculpatului Munteanu Vasile depuse organului de urmărire penală,

decât celor depuse în instanța de judecată, motivându-și soluția superficial.

Potrivit deciziei, în ședința de judecată inculpatul Furtuna Andrei a declarat că

vina în comiterea infracțiunii imputate nu a recunoscut-o, pe motiv că în acea zi

nu a fost în Hîncești, fiind la serviciu. Instanța de recurs atestă că asupra acestui

argument, instanța de apel nu s-a expus, nejustificat considerându-le combătute

prin declarațiile inculpatului Munteanu Vasile oferite în cadrul urmăririi penale.

Mai mult, Colegiul penal lărgit observă că instanța de apel și-a întemeiat

sentința pe o probă care nu a fost cercetată în ședința de judecată, și anume pe

declarațiile cet. Munteanu Irina din 20.09.2019.

Potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-

9

verbal.

Din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, se

atestă că cet. Munteanu Irina nu a fost audiată, aceste declarații nici nu au fost

examinate, nefiind consemnate în procesul-verbal (f.d. 120, Vol II).

Astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit constată existența erorii de drept

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, astfel impunându-

se soluția de casare a deciziei.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că sentința este contradictorie,

deoarece concluziile instanței în partea descriptivă a sentinței sunt divergente și

vin în contradicție cu dispozitivul. Și anume, prima instanță, deși a adoptat o

sentință de achitare în privința lui Fortuna Andrei, constată că sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane din luna noiembrie 2018, pe de o parte, a fost

săvârșită de Munteanu Vasile fără participația lui Fortuna Andrei, iar pe de altă

parte, constată vinovăția inculpatului Munteanu Vasile de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b) (de două sau mai multe persoane), c) și d) Cod

penal, ulterior însă revenind la concluzia de excludere a lit. b) din alin. (2) art. 186

Cod penal.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de către

instanța de apel, Colegiul conchide asupra necesității admiterii recursului, casării

totale a hotărârii atacate și dispunerii rejudecării cauzei de către aceiași instanță

de apel.

Dat fiind că, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar conform sentinței

inculpatul Fortuna Andrei a fost achitat, ultimul nu are temei legal de a fi deținut

în continuare în penitenciar, urmând a fi eliberat, dacă nu execută alte hotărâri

judecătorești.

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să

aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate

și a tuturor în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate

inculpatului și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de

10

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către a avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului Fortuna Andrei, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2021 în cauza penală în privința lui Fortuna Andrei

XXXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Fortuna Andrei XXXXXX se eliberează imediat din penitenciar dacă acesta nu

execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 17 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Plămădeală Ghenadie

11