4-1re-255/21 — art.320-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 30 decembrie 2019, Golban Vitalii a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art.3201 Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare; - art.3201 Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare; - art.3201 Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare; - art.3201 Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare; - art.3201 Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Golban Vitalii pedeapsa definitivă de 1 an și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Golban Vitalii a săvârșit concursul de infracțiuni, manifestat prin neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, în următoarele circumstanțe: Pe 18.07.2018, la aproximativ ora 14:10, încălcând ordonanța de protecție a victimei violenței în familie din 18 iulie 2018 emisă de către Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani în dosarul nr.XXXXX, prin care era obligat de a nu se apropia de domiciliul tatălui său, Golban Andrei, la o distanță de 300 m, pe un termen de 3 luni, excluzând orice contact vizual, însă ignorând acest fapt s-a apropiat de blocul locativ care este amplasat în mun. XXXXX, intrând în incinta blocului locativ menționat, a început să bată în ușa apartamentului nr. 30, unde se afla Golban Andrei, solicitând ca ultimul să-i permită intrarea în apartamentul în cauză, în rezultat cauzându-i prejudiciul moral. Tot el, la data de 18 iulie 2018, la aproximativ ora 23:00, a venit la domiciliul tatălui său Golban Andrei pe str. XXXXX, astfel încălcând în mod intenționat Ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, din data de 18 iulie 2018, în care erau prevăzute măsurile de protecție a victimelor violenței în familie aplicate pentru o perioadă de trei luni față de victima Golban Andrei, obligându-l în acest mod pe fiul său Golban Vitalii să părăsească temporar locuința comună din mun. XXXXX precum și să stea departe de el la o distanță de 300 metri, excluzând orice contact vizual cu el, să nu contacteze cu ultimul personal și prin terțe persoane, telefonic, prin corespondență poștală sau în orice alt mod. Golban Vitalii pe 19 iulie 2018, la aproximativ ora 11:30, știind cu certitudine că, la data de 18.07.2018 în privința sa, a fost dispusă ordonanța privind aplicarea măsurii de protecție a victimelor violenței în familie pe o perioadă de trei luni, emisă de către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, intenționat nu a executat măsurile de protecție stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimelor violenței în familie, manifestate prin faptul că ultimul a venit la locuința tatălui său Golban Andrei, amplasată pe adresa mun. XXXXX, unde a bătut cu picioarele în ușa de la intrare a apartamentului numindu-l cu cuvinte necenzurate, prin ce a încălcat măsurile stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie în conformitate cu art.3184 alin.(2) lit. a), c) Cod de procedură civilă. La 20.07.2018, în intervalul de timp de la ora 09:00 până la ora 19:00, încălcând ordonanța de protecție a victimei violenței în familie din 18 iulie 2018 emisă de către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani în dosarul nr.XXXXX, prin care era obligat de a nu se apropia de domiciliul victimei Golban Andrei, la o distanță de 300 m., pe un termen de 3 luni, excluzând orice contact vizual, însă ignorând acest fapt s-a apropiat la o distanță de 12 m de domiciliul victimei Golban Andrei, din str. XXXXX, unde s- a aflat mai mult timp, în rezultat cauzându-i prejudiciul moral. 2 Tot el, cunoscând cu certitudine despre faptul că prin ordonanța de protecție emisă de către Judecătoria mun. Chișinău, sediul Râșcani la data de 18 iulie 2018, a fost obligat de a părăsi temporar locuința comună, de a sta departe, la o distanță de 300 metri de locul aflării victimei violenței în familie Golban Andrei, excluzând și orice contact vizual, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, la data de 15 septembrie 2018, în jurul orei 02:00, intenționat a încălcat măsurile stabilite de către instanța de judecată în ordonanța de protecție, s-a apropiat de domiciliul victimei Golban Andrei, amplasat în mun. XXXXX, unde, cu un obiect neidentificat a deteriorat sticla de la geam, fapt ce l-a determinat pe ultimul să solicite intervenția colaboratorilor de poliție. Tot el, cunoscând cu certitudine despre faptul că prin ordonanța de protecție emisă de către Judecătoria mun. Chișinău, sediul Râșcani la data de 09 noiembrie 2018, a fost obligat de a părăsi temporar locuința comună, de a sta departe, la o distanță de 300 metri de locul aflării victimei violenței în familie Golban Andrei, excluzând și orice contact vizual, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, la data de 30 noiembrie 2018, în jurul orei 14:00, intenționat a încălcat măsurile stabilite de către instanța de judecată în ordonanța de protecție, a intrat în domiciliul victimei Golban Andrei amplasat în mun. XXXXXX, unde l-a înjurat, agresându-l verbal, fapt ce l-a determinat pe ultimul să solicite intervenția colaboratorilor de poliție.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocata Dobroviceanu - Mutavici Valentina în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să fie achitat în baza art.390 alin.(1) pct. 3 Cod de procedură penală, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, iar pe episoadele din data de 18.07.2018, 18.07.2018, 15.09.2018 și 15.11.2018– să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate. În motivarea cerințelor sale avocata a invocat că pe episodul din 20.07.2018, în acțiunile lui Golban Vitalii nu există elementele constitutive ale infracțiunii în baza art.3201 Cod penal, deoarece el nu a avut intenția să încalce încheierea judecătorului din 18.07.2018. Inculpatul nu avea alt loc de trai sau la cine să apeleze pentru a-și găsi un alt loc de trai, prin urmare a fost nevoit să-și găsească un loc de trai în apropierea casei părinților. Apărarea solicită achitarea lui Golban Vitalii pe episodul din 20.07.2018 în baza art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală, or, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar pe celelalte 4 episoade să-i fie numită o pedeapsă non privativă de libertate.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 3 2020, apelul avocatei Dobroviceanu-Mutavici Valentina în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, menținând fără modificări hotărârea atacată.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just a aplicat în speță normele de procedură penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. În ședințele de judecată în instanța de fond, pe parcursul judecării cauzei inculpatul nu s-a prezentat, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.321 alin.(2) Cod de procedură penală, cauza a fost judecată în lipsa acestuia, în privința lui fiind inițiate investigații de căutare, anunțat în căutare și pornit dosarul de căutare nr. XXXXX din 14.11.2019. Instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art.art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În corespundere cu prevederile art.16 Cod penal, infracțiunea săvârșite de către Golban Vitalii se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond în mod întemeiat a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite și că ele au fost comise sistematic, de motivele acestor fapte, de persoana celui vinovat, inclusiv de antecedentele penale pentru o infracțiune conexă comisă anterior de către Golban Vitalii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. S-a reținut că Golban Vitalii, deși deținea un loc permanent de trai, acesta se afla sub interdicția conviețuirii în acest imobil cu membrii familiei sale, în virtutea riscului agresării și aplicării violenței fizice și psihice asupra acestora. Inculpatul a fost caracterizat negativ la locul de trai, nu a fost angajat în câmpul muncii, careva informații despre sursele legale de venit nu au fost prezentate, el nu a colaborat cu organul de urmărire penală, vina în comiterea infracțiunii imputate nu a recunoscut-o pe toate capetele de învinuire imputate, nu s-a căit de cele comise, s-a eschivat de la judecarea cauzei în instanța de fond, astfel în privința lui fiind întreprinse măsuri de anunțare în căutare. 4 Mai mult, inculpatul nu a întreprins măsuri concludente în vederea remedierii situației constatate de instanță în procesul aplicării măsurilor de protecție față de victimele violenței în familie, dar pe parcursul judecării cauzei, din explicațiile surorii sale Biriucova Svetlana a continuat să terorizeze și să agreseze părinții săi, în pofida interdicțiilor aplicate de instanță, respectiv nu a conștientizat ilegalitatea și gravitatea acțiunilor sale. Circumstanțe atenuante și agravante pentru inculpatul, conform art.art.76- 77 Cod penal, nu au fost stabilite. Din aceleași considerente, solicitarea apărătorului de aplicare a unei pedepse non privative de libertate în privința inculpatului s-a respins, or instanța de apel a considerat că pedeapsa solicitată nu va constitui un remediu eficient în atingerea scopului pedepsei penale, conform prevederilor art.61 Cod penal și anume, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea comiterii unor noi infracțiuni atât de către acesta cât și de alte persoane, precum și prevenirea cazurilor de eschivare cu rea-voință a condamnaților de la executarea pedepselor non-privative de libertate, existând un dubiu rezonabil că o asemenea pedeapsă va fi ignorată și nu va fi executată de către inculpat. Astfel, s-a considerat că soluția adoptată de către prima instanță va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni închisoare, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său. De asemenea, la stabilirea pedepsei s-a luat în calcul amploarea și pericolul cu privire la neasigurarea măsurilor de protecție. Asemenea fapte în mod cert afectează relațiile din societate menite să protejeze dreptul la sănătatea persoanei, inclusiv la un mediu de conviețuire familial agreabil.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. În motivare recurentul a indicat că, instanțele de judecată nu au dat apreciere obiectivă circumstanțelor cauzei. Inculpatul nu a înțeles pentru ce a fost condamnat și în ce au constatat restricțiile din ordonanța de protecție. Instanța de apel s-a expus foarte vag asupra motivelor invocate în cererea de apel.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12 mai 2021, a fost respins recursul declarat, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, reieșind din dispoziția art.430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să corespundă 5 anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art.427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului. În speță, recurentul a criticat hotărârile adoptate de instanțele de judecată și a menționat că nu s-a expus asupra motivelor indicate în cererea de apel fără a aduce careva argumente în vederea susținerii acestei poziții. În acest context, instanța de recurs ordinar a evidențiat că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu pot face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul penal.

Avocatul Tampei Tatiana în numele condamnatului, a contestat cu recurs în anulare, solicitând casarea hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și decizia Colegiului penal al Curții Suprem de Justiție din 12 mai 2021, cu trimiterea cauzei penale la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă că instanțele ierarhic inferioare cât și instanța de recurs ordinar nu a dat o apreciere obiectivă a circumstanțelor de extremă necesitate. O persoană nu poate fi educată prin metode de tortură și tratament inuman și degradant. Fiindu-i aplicate restricțiile de protecție în privința părții vătămate, condamnatului nu i s-a oferit nici un sprijin din partea statului, nici consiliere psihologică, nici un adăpost pentru a fi protejat și tratat cu demnitate. Mai mult, în materialele dosarului este indicat că condamnatul se află la evidența necrologului ca consumator de alcool. Cu precizie se poate de constatat că nici până la ziua de astăzi, Golban Vitalie nu a înțeles pentru ce a fost condamnat și în ce au constatat restricțiile din Ordonanțele de protecție. Metoda de tratament prin alungarea de la domiciliu este una inumană, dacă nu se oferă un alt spațiu pentru adăpost, iar educarea inculpatului printr-un astfel de tratament a dus la consecințele condamnării lui pentru nerespectarea ordonanței de protecție. Totodată, avocatul a menționat că, instanța de apel s-a expus foarte vag asupra motivelor invocate în cererea de apel a avocatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 6 Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală se specifică căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală. Colegiul menționează că dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeana a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. În acest context, instanța de recurs specifică că, hotărârea judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Lecturând textul recursului în anulare declarat, se reține că recurentul invocă dezacordul cu deciziile instanțelor de judecată fără indicarea încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens. Astfel, Colegiul reține că autorul recursului nu a respectat cerințele legale și a neglijat prevederile art.455 alin.(2) pct. 7) Cod de procedură penală, inclusiv esențiala cerință - nu a invocat concret nici unul din temeiurile prevăzute în art.453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere nu al stării de fapt, ci al problemei de drept care este incidentă speței și dacă aceasta are importanță pentru jurisprudență. În atare circumstanțe Colegiul constată că, recursul în anulare declarat nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare declarat cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedura penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte 7 interese decât interesele legii. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, recursul în anulare declarat de avocatul Tampei Tatiana în numele condamnatului nu întrunește condițiile de conținut și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art.art.432 alin.(2) pct. 1), 453 alin.(2), 456 Cod de procedură penală. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Tampei Tatiana în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12 mai 2021, în cauza penală în privința lui Golban Vitalii XXXXX, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejda Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 8