1ra-1692/2021 — art. 27, 187 al. 2, lit.f CP

Dosarul nr. 1ra-1692/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpata

Strijova Olga, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui,

Strijova Olga xxxxxx, născută la

xxxxxxxxx, originară și domiciliată în mun.

xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.02.2019 – 28.11.2019;

Instanța de apel: 04.09.2020 – 21.04.2021;

Instanța de recurs: 26.07.2021 – 15.12.2021.

A C O N S T A T A T :

28 noiembrie 2019, Strijova Olga a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și în baza acestei

Legi i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani,

fără amendă, în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatei, pe un termen de

probă de 2 ani.

S-a încasat de la Strijova Olga în beneficiul părții civile Buhtiearov

Oleg, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2 500 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Olga, la 24.01.2019 în jurul orelor 1830 având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în incinta atelierului SRL ’’Zatic

Plus” din xxxxxxx, mun. Chișinău, s-a apropiat de masa cu articole din aur

și a sustras în mod deschis un lanț din aur de culoare aurie cu lungimea de

1

17,3 cm, 3 inele din aur de culoare aurie, articole cu masa totală de 19 gr. și

prețul de aproximativ 20 000 lei, care aparțin lui SRL ’’Zatic Plus”, după care,

articolele sustrase le-a introdus în geanta sa personală, după care, a smuls

de la gâtul angajatului Buhtiearov Oleg un lanț poleit cu aur cu masa de 20

gr., la preț de 2500 lei, bunuri cu care a încercat să părăsească atelierul, însă

a fost reținută de către angajații poliției, acțiunile acesteia neproducându-și

efectul.

Acțiunile Olgăi Strijova au fost încadrate în baza art. 27, 187 alin. 2 lit.

f) Cod penal, adică ”tentativa la sustragerea deschisă a bunurilor altor

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

inculpata Strijova Olga prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit.

f) Cod penal.

3.1 În motivarea cererii de apel inculpata Strijova Olga a indicat că:

- acuzarea nu a prezentat probe suficiente pentru a fi stabilită cu

certitudine vinovăția sa, declarațiile martorilor acuzării sunt în mare parte

contradictorii și nu sunt credibile;

- nu recunoaște vinovăția în cele imputate, pledează nevinovată și

pretinde că concluziile primei instanțe, în temeiul cărora a fost găsită

vinovată, sunt eronate și sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, cu

probele administrate.

aprilie 2021 a fost respins ca nefondat apelul inculpatei Strijova Olga și

menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că prima instanță la pronunțarea

sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpata Strijova Olga a săvârșit infracțiunea pentru care a fost

condamnată.

În continuare instanța de apel a menționat că deși inculpata nu și-a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, culpa acesteia se

probează prin probele analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală din care rezultă vinovăția inculpatei Strijova Olga

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și

anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate Cojuhari Daria,

declarațiile părții vătămate Buhtiearov Oleg, declarațiile martorului

Crupnov Vladimir, declarațiile martorului Strijov Oleg, declarațiile

martorului Strijov Vladimir și prin sistemul de acte și documente acumulate

și administrate în cadrul urmăririi penale cum ar fi: procesul verbal de

cercetare la fața locului din 24.01.2019 cu planșă ilustrativă(f.d.8-11);

2

ordonanța și procesul verbal de ridicare din 24.01.2019 a articolelor din aur.

(f.d.12-13); procesul verbal de examinare a obiectelor din 28.01.2019 (f.d.14);

procesul verbal de examinare a înregistrărilor video de pe telefonul mobil al

martorului Strijov Vladimir, din 28.01.2019 (f.d.25) și ordonanța de anexare

la materialele cauzei penale a înregistrărilor video (f.d.26).

Instanța de apel a evidențiat faptul că alegațiile apărării, cît și ale

inculpatei Strijova Olga, în partea în care s-a solicitat achitarea inculpatei în

special, sunt declarative și a notat că, vinovăția inculpatei pe epizodul

tentativei de jaf se dovedește prin declarațiile reprezentantului părții

vătămate Cojuhari Daria cît și a părții vătămate Buhtiearov Oleg, care sunt

în coroborare cu declarațiile martorilor Crupnov Vladimir, Strijov Oleg și

Strijov Vladimir, care încă de la momentul depunerii plângerii au dat

declarații consecvente, indicând că anume inculpata Strijova Olga a comis

fapta imputată, precum și probele scrise cercetate în ședința de judecată, care

în cumulul lor dovedesc vinovăția inculpatei de comiterea tentativei de jaf

imputate.

A considerat că acțiunile inculpatei au fost calificate corespunzător, iar

careva temeiuri de încetare a procesului penal nu se atestă. La

individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatei Strijova Olga,

prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 76, 77, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, aplicând

o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, instanța de apel

precizând că pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal pe un termen de 5 (cinci) ani, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, stabilită

prin sentință, este legală și proporțională faptelor comise, care va constitui o

metodă de corectare și reeducare a inculpatei.

inculpata Strijova Olga prin care invocând incidența pct. 6) și 8) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, în

temeiul cărei Strijova Olga învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.27, 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, să fie achitată.

5.1 În susținerea recursului inculpata Strijova invocă:

- consideră că nici în prima instanță nici în instanța de apel, nu au fost

stabilite și prezentate careva probe, prin care se confirmă valoarea

prejudiciului presupus cauzat;

3

- pledează nevinovată, nu recunoaște sub nici o formă circumstanțele

de fapt și de drept încriminate, și pretinde că concluziile instanțelor în

temeiul cărora a fost găsită vinovată sunt eronate, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, cu probele administrate;

- instanțele judecătorești au ignorat unele probe utile poziției

procesuale a recurentei, nu a dat o apreciere justă circumstanțelor de fapt,

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor obiecțiilor și apărărilor invocate;

- instanța este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe

la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze

în hotărâre admisibilitatea tuturor probelor administrate;

- consideră ca atît prima instanță cît și instanța de apel, contrar

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, nu a examinat complet și

obiectiv probele administrate la dosar, ne verificându-le sub aspectul

pertinenței și concludenții, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale,

cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, că concluzia despre

vinovăția ei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.27, 187 alin.(2) lit. f)

Cod penal să fie neîntemeiată.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să

fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului

trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea

temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau

mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în

cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate

de instanța de apel împotriva inculpatului.

4

În speță, recurentul critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei,

însă în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, cu toate că sa indicat

temei pentru recurs prevăzut la pct. 6) și 8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, recurenta a omis totalmente și

argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens prin prisma

temeiului pentru recurs invocat (pct. 5 din decizie).

Mai mult, Colegiul remarcă, că simpla invocarea a dezacordului cu

soluția instanțelor în opinia căreia, prima instanță cît și instanța de apel,

contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală, nu a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, ne verificându-le sub

aspectul pertinenței și concludenții, atît pe cele obținute în procesul

urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, că

concluzia despre vinovăția ei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.27,

187 alin.(2) lit. f) Cod penal să fie neîntemeiată, precum și invocarea formală

a articolelor ca temei de drept pentru recurs, nu este motiv ca instanța de

recurs să intervină în decizia atacată. Prin urmare, criticile formulate de

recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate

sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegale.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul ordinar nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul inculpatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri

neargumentate legal de recurent, or, instanța de recurs preia spre examinare

doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu

indicarea legăturii cauzale dintre eroarea de drept pretinsă că a fost admisă

de instanța inferioară și circumstanțele de fapt ale cauzei cărora acestea se

circumscriu.

Prim urmare, în cazul în care autorul nu argumentează ilegalitatea

hotărârii atacate și nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se

bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură

penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

5

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale

de conținut, urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata

Strijova Olga, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Strijova Olga xxxx,

deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

6