1ra-1954/2021 — art. 287 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct.6, 8, 12, 14 CPP
1ra-1954/2021 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1954/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
14 decembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Russ Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021 și a sentinței Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 04 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe
Popa Gheorghe, născut la xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx
bd. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.11.2018 - 04.12.2019
instanța de apel: 14.05.2020 – 22.06.2021
instanța de recurs: 15.09.2021 – 14.12.2021
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 decembrie 2019,
Popa Gheorghe, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod
penal, la amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 35 000 lei.
Cheltuielile judiciare constituite din 320 lei MD, în legătură cu efectuarea
raportului de expertiză judiciară nr.201802D2003 din 02.10.2018, au fost trecute în
contul statului.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Popa Gheorghe, la 10 iulie 2018,
aproximativ la ora 21:30, aflându-se în loc public și anume în cabinetul
președintelui ACCL al blocului locativ amplasat pe bd. Xxxxx, mun. Xxxxx, având
drept scop comiterea unui act de huliganism, acționând cu intenție directă, dându-
și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și
admițând în mod conștient survenirea acestora, încălcând grosolan și demonstrativ
regulile sociale și morale de conviețuire, exprimând o vădită lipsă de respect față de
societate, manifestată prin neglijarea premeditată a conduitei și liniștii în societate,
conștientizând că acțiunile sale deveneau inevitabil cunoscute persoanelor din
preajmă, din motive huliganice, i-a adresat lui Brailean Sergiu cuvinte necenzurate.
1
Ulterior, în continuarea acțiunilor sale criminale, Popa Gheorghe,
desconsiderând normele etice general acceptate și manifestând o obrăznicie
deosebită, i-a aplicat lui Brailean Sergiu multiple lovituri cu pumnii în regiunea
craniului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201802D2003 din
02 octombrie 2018, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție
cerebrală, edem al țesuturilor moi la nivelul capului, echimoză la nivelul feței, care
condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se
califică ca vătămare corporală ușoară.
Astfel, instanța de fond, a calificat acțiunile lui Popa Gheorghe în baza art. 287
alin.(1) Cod penal, pe semnele: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă
grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.
Nefiind de acord cu sentința în cauză, apărătorul Russ Sergiu în numele
inculpatului, a atacat-o cu apel, în care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță prin care să fie achitat,
pe motiv că acțiunile acestuia sunt pasibile doar de sancțiune în baza articolelor
contravenționale.
În motivarea apelului, a indicat:
- instanța de fond contrar prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, nu a
constatat dacă fapta imputată lui Popa G. nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii;
- concluziile aduse în motivarea sentinței sunt întemeiate doar pe probele
acuzării;
- consideră eronată concluzia instanței de judecată despre vinovăția lui Popa
Gheorghe în comiterea infracțiunii de huliganism prevăzut de art. 287 alin. (1) Cod
penal, precum și despre faptul că, acțiunile acestuia au fost îndreptate direct și
intenționat spre încălcarea grosolană a ordinii publice, care în viziunea instanței și
este obiectul principal al infracțiunii la care a atentat inculpatul având scopul direct
de a se impune regulilor de conviețuire socială or, pe parcursul procesului penal
din conținutul probelor cercetate s-a stabilit că, acțiunile lui Popa Gheorghe erau
îndreptate direct spre cauzarea durerilor fizice și pricinuirea de leziuni corporale
neînsemnate părții vătămate, din motiv de răzbunare pentru injurie și înjosirea
demnității sale de către partea vătămată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021,
a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, cu toate că
inculpatul Popa Gheorghe vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a conchis că
vina inculpatului Popa Gheorghe în comiterea huliganismului imputat, se
dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente,
concludente, utile și veridice și coroborează între ele și combat argumentele
apelurilor declarate de inculpat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Brailean
Sergiu, martorilor Andrieș A., Popescu L., Macovei S., Iachimov I., Bocaci I.,
2
procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 10.07.2018 (f.d.15), procesul-
verbal privind actele de constatare din 10.07.2018 (f.d.14), îndreptarea din data de
10.07.2018, eliberată de către inspectorul superior Filip Victor lui Brailean Sergiu
privind prezentarea acestuia către Centrul de Medicină Legală pentru stabilirea
gradului de leziuni corporale (f.d.27), raportul de constatare nr.201802P2371 din 11
iulie 2018 (f.d.25-26), plângerea lui Brailean Sergiu din 06 septembrie 2018 (f.d.07),
raportul de expertiză judiciară nr. 201802D2003 din 02 octombrie 2018 (55-56),
procesul-verbal de confruntare (f.d.46-50).
Astfel, instanța de apel a constatat că, Popa Gheorghe a comis infracțiunea
imputată lui și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima
instanță și se încadrează în baza art. 287 alin.(1) Cod penal.
Instanța de apel a considerat că argumentele inculpatului nu corespund
adevărului și sunt înaintate în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală,
deoarece sunt contradictorii cu celelalte probe, analizate și apreciate mai sus, care
demonstrează vinovăția lui în comiterea huliganismului imputat.
Instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către Popa
Gheorghe de comiterea infracțiunii incriminate nu echivalează cu achitarea lui sau
cu recalificarea acțiunilor în baza Codului contravențional, deoarece circumstanțele
stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc comiterea de către el a faptelor
incriminate și o califică ca o metodă de apărare, or persoana care pe parcursul
procesului penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat nu poate
fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile
expres prevăzută de legea procesual penală, iar nerecunoașterea vinei de către
Popa Gheorghe pe întreg procesul penal se apreciază ca un drept al acestuia și ca o
metodă de apărare.
Din cele menționate reiese că, de către Popa Gheorghe a fost încălcată și
ordinea publică și manifestată o lipsă de respect față de societate. Popa Gheorghe i-
a aplicat lui Brailean Sergiu lovituri cu pumnii în regiunea craniului regiuni, ale
corpului, în loc public.
De aceea argumentele apelantului, apărătorului Russ Sergiu, precum că
acțiunile lui Popa Gheorghe pot fi calificate ca o contravenție, iar probele acumulate
și examinate în cadrul ședințelor de judecată nu dovedesc faptul că, Popa Gheorghe
n-a săvîrșit infracțiunea de care este învinuit sunt nefondate și au fost respinse pe
motivele indicate supra.
Totodată se consideră infracțiune de huliganism și nu o contravenție, dacă
făptuitorul nu se limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri publice, a
persoanei fizice, tulburarea ordinii publice; tulburarea liniștii în timpul nopții, alte
acțiuni similare; tragerea din armă de foc, în locuri publice, în locuri rezervate
pentru tragere, dar cu încălcarea modului stabilit, însă mai recurge și la aplicarea
violenței, la amenințarea, cu aplicarea violenței sau la opunerea de rezistență
violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele
3
huliganice, or în astfel de circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de pericol
social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin urmare, instanța de apel a stabilit că anume încălcarea grosolană a
ordinii publice cu aplicarea violenței și constituie distincția dintre contravenție și
infracțiune, inclusiv că fapta a fost săvârșită în loc public, în incinta unui bloc
locativ, în prezența martorilor, fiind încălcată ordinea publică, or în împrejurările
descrise fapta comisă de inculpatul Popa Gheorghe depășește gradul de pericol
social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al unei infracțiuni și
aceasta, contrar argumentelor părții apărării, care pretinde că, acțiunile inculpatului
nu au atins acel grad de pericol sporit care este necesar în cazul unei infracțiuni.
Referitor la cele invocate de apelant că, acțiunile lui Popa Gheorghe au fost
îndreptate, în exclusivitatea în privința persoanei lui Brăilean Sergiu și nici într-un
mod, nu urmărea scopul de a periclita în mod grosolan ordinea publică, instanța de
apel a reținut că, obiectul atentatului în prezenta speță a fost doar persoana lui
Brăilean Sergiu, care a fost stopat cu forța să nu sustragă actele, iar acțiunile
inculpatului, absolut nu au fost îndreptate asupra publicului, precum cere
componența huliganismului, și aceasta întrucât: obiectul juridic special al
infracțiunii de huliganism are un caracter complex, și anume: obiectul juridic
principal al infracțiunii de huliganism, care-l constituie relațiile sociale cu privire la
ordinea publică, apărate împotriva acțiunii de huliganism la care prin acțiunile
sale, a atenta inculpatul precum și obiectul juridic secundar, care-l formează
relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică,
morală a persoanei.
Astfel, în speță, acțiunile inculpatului au avut loc în public, în una din părțile
clădirii, blocului locativ, în prezența martorilor, care se aflau în incinta aceluiași
birou, fiind audiați în calitate de martori în prezenta cauză.
Un alt argument al apelantului, precum că lipsește și un alt semn al
huliganismului, ce ține de latura subiectivă și anume, intenția, instanța de aple a
reținut că, în cazul huliganismului intenția este una huliganică, apărută spontan și
fără nici un temei pe când între Brăilean Sergiu și Popa Gheorghe de mai mult timp
exista o relație foarte ostilă și tensionată în legătură cu agresarea verbală de către
Brăilean Sergiu a doamnei Popescu Liuba care este în vârstă și invalidă, aceasta
fiind președintele a ACCL și în apărarea căreia, de mai multe ori, a intervenit Popa
Gheorghe și că, relațiile de ostilitate între pretinsa parte vătămată și inculpat
existau și din cauza intenției lui Brăilean Sergiu să schimbe conducerea ACCL din
care făcea parte Popa Gheorghe, și el să preia împreună cu prietenii săi conducerea.
Instanța de apel a stabilit că, nu poate fi reținut argumentul apărării prin care
se susține că, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 152 Cod
penal, din raționamentul că instanța a exclus din învinuire elementul constitutiv
,,adresare de cuvinte necenzurate”, după cum a reținut instanța adresarea de
cuvinte necenzurate este o formă de realizare a actului de huliganism, anume acest
4
deziderat a și stat la baza condamnării inculpatului și nici de cum nu poate fi de
înțeles ca o excludere din învinuire după cum susține apelantul.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, nu este întemeiată critica din
apelul declarat în interesele inculpatului, ce ține de aprecierea și interpretarea
eronată în opinia acestora a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor,
deoarece instanța de fond, ținând seama în plină măsură de prevederile art. 99-101
Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către
părți, a audiat inculpatul, partea vătămată și martorul, a cercetat probele
administrate la dosar, dând citire și altor documente, verificându-le și apreciindu-le
just prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit
starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Popa Gheorghe.
Instanța de apel a constatat că, la caz nu este prezentă nici o discordanță între
cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor
aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe
care materialul probator o susține.
Tot aici, instanța de apel a relevat, că instanța de fond corect a constatat că, în
acțiunile inculpatului Popa Gheorghe sunt prezente toate elementele infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă, argumente pe
care instanța de apel le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.
Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de
fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile
legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de
gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
precum și condițiile de viață ale acestora.
Astfel, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către
Popa Gheorghe, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la
categoria infracțiunilor mai puțin grave, inclusiv s-a ținut cont de motivul comiterii
infracțiunii, o evidentă lipsă de respect față de elementarele reguli morale în
societate, față de drepturile altor persoane și dorința să-și demonstreze atitudinea
disprețuitoare față de persoanele din jur, să-și arate în public superioritatea și forța;
de persoana celui vinovat, că inculpatul Popa Gheorghe este fără antecedente
penale, anterior nu a mai fost judecat, la evidența medicului narcolog sau psihiatru
nu se deține, din spusele acestuia, are la întreținere un copil minor, astfel
îndreptarea și corectarea inculpatului Popa Gheorghe este posibilă fără izolarea
acestuia de societate, or, aplicarea în privința ultimului a unei pedepse sub formă
de închisoare, ar fi una excesivă. De asemenea, inculpatul Popa Gheorghe nu și-a
recunoscut vina. În privința inculpatului Popa Gheorghe circumstanțe atenuante
lipsesc, circumstanțe agravante, de asemenea nu au fost stabilite.
5
Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță a ținut cont de scopul
pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
acestuia, cât și a altor persoane, instanța de fond considerând posibilă corectarea și
reeducarea lui Popa Gheorghe.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului, prin care solicită casarea
acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Popa G. să fie achitat.
În motivarea recursului ordinar, invocă aceleași motive pe care le-a indicat în
apel, suplimentar menționând că:
- la 12 august 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 25
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 287 alin. (1)
din Codul penal (sesizările nr. 208g/2020, nr. 44g/2021, nr. 49g/2021 și nr. 76g/2021),
Curtea a declarat neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din
articolul 287 alin. (1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie
2002;
- instanța de apel neîntemeiat a respins poziția apărării privind neîntrunirea în
acțiunile inculpatului Popa Gheorghe a elementelor constitutive a componenței
infracțiunii de huliganism, prevăzută de alin. (1) art. 287 Cod penal.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6), 8), 12), 14) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiind just
constatate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, corect a reținut constatarea
vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod
penal.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu
menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost
declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este
întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea
atacată este legală, întemeiată și motivată.
În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.
Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Russ Sergiu în numele
inculpatului se reține, că acesta invocă ca temei de drept pct. 6), 8), 12), 14) din alin.
6
(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta
este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică
greșită; Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în
cauza respectivă.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea
părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiurile
invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind
faptul, că instanța de apel, judecând cauza și verificând probele în ședința de
judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și
examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii
penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de
condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la
concluzia de menținere a sentinței de vinovăție a inculpatului în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Totodată, instanța de recurs
consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea
descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor
din art. 6 CEDO.
Colegiul penal reține, că în recurs avocatul Russ S. în numele inculpatului,
învocă practic aceleași motive pe care le-a indicat în apel, iar instanța de apel s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală,
întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept,
prezentate în hotărârea atacată și corect a considerat, că Popa G. este vinovat în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,
referitor la faptul că, în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și asupra opiniei recurentului
că, inculpatul a aplicat violența asupra lui Brăilean S. însă nu din intenții
huliganice, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a
formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor
recurentului, pe care Colegiul le însușește.
Avînd ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei
instanței de apel, în viziunea Colegiului, această instanță și-a motivat soluția
adoptată, iar autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar
7
combate concluzia instanțelor de judecată. În principiu argumentele invocate în
recurs, sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat
prevederile legale stipulate la art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-
se motivat asupra argumentelor esențiale invocate în apel.
De asemenea, Colegiul penal consideră, că nu sunt întemeiate nici criticile
referitoare la faptul că, violența fizică în privința lui Brăilean S. a fost aplicată
pentru a curma încercările lui de a sustrage acte de pe masa președintelui asociației,
precum și pentru a-l îndepărta din acea încăpere, însă nu din intenții huliganice. La
alegațiile date, instanța de recurs menționează, că acestea au constituit obiect de
discuție în cadrul instanțelor de fond, asupra cărora instanțele de judecată s-au
expus suficient și argumentat, deoarece au constituit linia principală de apărare în
cadrul prezentului proces penal și cărora le-au fost acordate o atenție deosebită,
precum rezultă din materialele cauzei și hotărârile adoptate în speța dată. Deci,
reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal nu se poate îndepărta de la
concluziile precum că, obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism are un
caracter complex și anume: obiectul juridic principal al infracțiunii de huliganism,
care-l constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva
acțiunii de huliganism la care prin acțiunile sale a tentat inculpatul, precum și
obiectul juridic secundar, care-l formează realțiile sociale cu privire la integritatea
corporală, sănătatea sau libertatea psihică, morală a persoanei. Astfel, instanța de
apel întemeiat a reținut că, în speță, acțiunile inculpatului au avut loc în public, în
una din părțile clădirii, blocului locativ, în prezența martorilor, care se aflau în
incinta aceluiași birou, fiind audiați în calitate de martori în prezenta cauză.
Cu privire la invocările autorului recursului, precum că instanțele inferioare
eronat au accepat poziția acuzării, precum că în acțiunile inculpatului este întrunită
latura subiectivă a infracțiunii de huliganism, Colegiul le consideră nefondate,
deoarece instanțele de fond, ținând cont de totalitatea probelor administrate în
cauză, întemeiat au reținut că, probele cercetate minuțios în cadrul examinării
cauzei, demonstrează că inculpatul a acționat cu intenție directă, conștientizând de
fapt caracterul public, prezența martorilor în momentul iscării conflictului și că îl
deranja prezența victimei la adunare, a reacționat disproporționat în raport cu
acțiunile victimei, alegând un procedeu antisocial în vederea atingerii scopului de
a-l da afară din oficiu.
Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că, instanța de apel întemeiat a respins
argumentele referitor la faptul că, acțiunile inculpatului, care a aplicat violența în
intenția de a curma acțiunile evident provocatoare ale lui Brăilean S., nu pot fi
calificate conform art. 287 Cod penal, fiind pasibile doar de sancțiune în baza
articolelor Codului contravențional. Astfel, Colegiul penal statuează că, instanțele
de fond întemeiat au remarcat faptul că, huliganismul incriminat de norma penală,
presupune și prezența unei acțiuni adiacente-acțiune exprimată alternativ, în
aplicarea violenței asupra persoanei. Se consideră infracțiune de huliganism și nu o
8
contravenție, dacă făptuitorul nu se limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri
publice a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice, tulburarea liniștei în timpul
nopții, alte acțiuni similare, tragerea din armă de foc în locuri publice, în locuri
rezervate pentru tragere, dar cu încălcarea modului stabilit, însă mai recurge și la
aplicarea violenței, la amenințarea cu aplicarea violenței sau la opunerea de
rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curcmă
actele huliganice, or în astfel de circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de
pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al unei
infracțiuni. În urma celor expuse, instanța de recurs atestă că, instanțele de fond
just au stabilit că, în speță, anume încălcarea ordinii publice, cu aplicarea violenței
constituie distincția dintre contravenție și infracțiune, inclusiv că fapta a fost
săvârșită în loc public, în incinta unui bloc locativ, în prezența martorilor, fiind
încălcată ordinea publică, astfel în împrejurările descrise fapta comisă de inculpatul
Popa G. depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de
pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, Colegiul penal statuează că, instanța de apel a apreciat probele
conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, întemeiat a stabilit
vinovăția inculpatului și că acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fapta fiind încadrată juridic corect și în
cele din urmă temeiurile pentru recurs invocate și stipulate la pct. 6), 8), 12) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea.
Referitor la prezența temeiului pentru recurs invocat de recurent, prevăzut de
pct. 14) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și argumentul adus în acest sens
precum că, la 12 august 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 25
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 287 alin. (1)
din Codul penal (sesizările nr. 208g/2020, nr. 44g/2021, nr. 49g/2021 și nr. 76g/2021),
Curtea a declarat neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din
articolul 287 alin. (1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie
2002, instanța de recurs îl consideră neincident în speța dată.
Astfel, Colegiul penal reține că, cu toate că, la caz instanțele de fond au
constatat că, inculpatul Popa G. a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1)
Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, iar prin Hotărârea Curții
Constituționale, au fost declarate neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul
„cinism sau” din articolul 287 alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova,
adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, Colegiul penal consideră că acest
fapt nu schimbă situația pentru recalificarea acțiunilor inculpatului sau achitarea
acestuia, după cum solicită recurentul, deoarece în aceeași Hotărâre a Curții
Constituționale, se menționează că ”...diferența dintre infracțiunea și contravenția de
huliganism constă în prezența sau în lipsa acțiunilor adiacente. Acțiunile adiacente sunt
aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra
9
persoanelor și opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor
persoane care combat actele huliganice. Diferența dintre infracțiunea și contravenția de
huliganism constă, de fapt, în prezența sau în lipsa acțiunilor adiacente, i.e.: aplicarea
violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor și
opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care combat
actele huliganice.” Astfel, Colegiul penal reține că, la caz, argumentele recurentului
nu sunt de natură de a interveni în hotărârile atacate, iar acțiunile acestuia oricum
întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.
Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzute în pct. 6), 8), 12), 14) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
urmare toate criticile din recursul declarat de către avocatul Russ S. în numele
inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, respectiv acesta urmează a fi respins ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Russ
Sergiu în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Popa Gheorghe.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 03 februarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Toma Nadejda
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Plămădeală Ghenadie
10