1ra-1708/2021 — Art. 174 alin. 1; 175 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi /sediul Central/ din 17 decembrie 2019, Prodan Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 Cod penal, fiindu-i stabilite pedepsele: - în baza art. 174 alin. (1) Cod penal – 5 ani închisoare; - în baza art. 175 Cod penal – 5 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Prodan Ivan pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani. Conform art. 84 alin. (4), 70 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i s-a adăugat parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință lui Prodan Ivan, pedeapsa rămasă neexecutată, stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26.02.2019, și i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 29 de ani cu ispășirea în penitenciar de tip închis. S-a încasat din contul inculpatului cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Prodan Ivan, pe parcursul anului 2016, în timp ce se afla la domiciliul său, situat în XXXXX, a îndemnat minora XXXXX, născută la XXXXX, să asiste la spectacole pornografice, 1 în cadrul cărora ultimul întreținea raporturi sexuale cu minora XXXXX, născută la XXXXX și alte acțiuni cu caracter sexual cu participarea acesteia, totodată purtând discuții cu caracter obscen și cinic cu XXXXX, determinând-o pe aceasta să participe și ea la raporturi sexuale. Astfel, acțiunile lui Prodan Ivan au fost încadrate în baza art. 175 Cod penal: „Acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, prin determinarea acesteia să participe la spectacole pornografice”. Tot el, la 05.09.2016, aproximativ la ora 05:00, aflându-se la domiciliul său, situat în XXXXX, căpătând consimțământul univoc al minorei XXXXX, născută la XXXXX, a întreținut cu aceasta un raport sexual, știind cu certitudine că ultima nu a atins vârsta de 16 ani. Astfel, acțiunile lui Prodan Ivan au fost încadrate în baza art. 174 alin. (1) Cod penal: „Raportul sexual altul decât violul, comis asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

Sentința primei instanțe, a fost atacată cu apeluri de către: 2.1 Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Negurița Ion, solicitând casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei hotărâri noi prin care, inculpatului în temeiul prevederilor art. 84 alin. (4), 70 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 25 ani, invocând că, prima instanță eronat a aplicat prevederile art. 70 alin. (4) Cod penal, or, la stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani pentru adulți, totodată, aplicând art. 84 alin. (4) Cod penal, prima instanță urma să-i stabilească inculpatului pedeapsa definitivă de 25 ani, or, în speța dată este concurs de infracțiuni și nu cumul de sentințe. 2.2 Avocatul Negru Olesea în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe toate capetele de acuzare, invocând că, art. 70 alin. (4) Cod penal, prevede că, la stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani pentru adulți; în rezultatul cercetării judecătorești nu a fost argumentată în nici un fel învinuirea adusă, fără a fi dovedită existența în acțiunile lui Prodan Ivan a elementelor constitutive a infracțiunilor lui imputate; probele prezentate de acuzare nu au venit să argumenteze învinuirile aduse, ci invers, infirmă versiunea învinuirii și confirmă declarațiile inculpatului; instanța de judecată nu a dat o justă apreciere suportului probatoriu acumulat, nu au fost analizate declarațiile inculpatului în coroborare cu probele administrate; aprecierea corectă a probelor ar confirma poziția inculpatului și ar fi condus la soluția corectă; probatoriul reținut de către instanță în argumentarea soluției nu a fost apreciat în coraborarea sa precum și în raport cu circumstanțele faptice; declarațiile părții vătămate instanța le-a calificat ca veridice indicând că acestea sunt menținute de partea vătămată la diferite faze a procesului, ignorând însă a se expune asupra faptului că anterior pornirii urmăririi penale în prezenta cauză, partea vătămată a avut calitatea de martor într-o altă cauză penală 2 unde a făcut declarații diametral opuse celor declarate în cadrul ședinței de judecată; prima instanță a ignorat a se expune asupra legalității acțiunilor procesuale înfăptuite la faza urmăririi penale cu participarea părții vătămate - or victima minoră a fost audiată de către ofițerul de urmărire penală, în lipsa reprezentantului legal a pedagogului sau psihologului - fapt confirmat de către aceasta în cadrul ședinței de judecată dar și din conținutul procesului verbal de audiere a acesteia pe care instanța îl reține drept probă în confirmarea acuzării; declarațiile martorului XXXXX sunt apreciate de către instanța de judecată ca fiind veridice însă instanța evită a aprecia care este relația între martor și inculpat, persistă sau nu ostilitate între ei, or martorul respectiv este însuși partea vătămată în cauza penală pentru care Prodan Ivan anterior a fost condamnat; raportul de expertiză reținut de către instanță ca confirmativ a versiunii acuzării în concluziile sale nu conține nici o informație relevantă cauzei or acesta este efectuat în anul 2019 cu referire la presupuse fapte datate din 2016; o analiză minuțioasă și capabilă de a exclude orice dubiu în ce privește vinovăția inculpatului - sarcină nerealizată de către instanța de judecată; chiar și în situația în care am admite veridicitatea informațiilor prezentate în declarațiile părții vătămate și a martorului atunci nu este prin nici o probă susținută învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, deoarece circumstanțele expuse în actul de acuzare cu referire la învinuirea dată nu au fost susținute de numitele în declarațiile sale în fața instanței de judecată ci invers au fost infirmate. 2.3 Inculpatul, prin care solicită casarea sentinței, emiterea unei hotărâri noi prin care să fie achitat, invocând că nu a săvârșit nici o infracțiune; prima instanță nu a examinat cauza sub toate aspectele și circumstanțele cauzei; urmărirea penală a fost dusă cu încălcări; cauza penală a fost pornită în temeiul unor declarații false și mincinoase date sub presiune, or, la data de 14.09.2016 partea vătămată XXXXX fiind audiată a declarat că nu a avut loc nici un raport sexual, ulterior la data de 17.08.2017 aceasta deja a declarat că a avut cu el un raport sexual; pe capătul de învinuire prevăzută la art. 175 deja a fost condamnat; la materialele cauzei nu este nici o probă și nici o expertiză medico - legală care să demonstreze vinovăția sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2021, s-au admis apelurile declarate, s-a casat parțial sentința în partea aplicării art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Lui Prodan Ivan, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 174 alin. (1) și art. 175 Cod penal, fiindu-i stabilite pedepsele: în baza art. 174 alin. (1) Cod penal – 5 ani închisoare; în baza art. 175 Cod penal - 5 ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate - 10 ani închisoare, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i s-a adăugat parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință lui Prodan Ivan pedeapsa rămasă neexecutată, stabilită prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 26.02.2019 și i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 25 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. 3 În rest s-au menținut dispozițiile sentinței. 3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu- se de propria convingere, a conchis că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt, just încadrând acțiunile inculpatului Prodan Ivan în dispozițiile art. 175 Cod penal și art. 174 alin.(1) Cod penal. Cu referire la motivele invocate de inculpat și avocat în numele acestuia, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Prodan Ivan, or, acesta urma să fie achitat de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale. Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale inculpatului reprezintă opinia subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 175 și art. 174 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptelor și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor incriminate. Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatului Prodan Ivan privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate, a martorului și prin probele scrise cercetate în ședința de judecată, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate. În acest sens, instanța de apel a mai conchis că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorul, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral. Instanța de apel nu a acceptat motivul invocat de apărare precum că, „după cum rezultă din materialele dosarului și în baza analizei tuturor probelor administrate pe dosar, învinuirea adusă este bazată pe presupuneri, care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, nu au fost administrate careva probe care ar fi 4 demonstrat incontestabil învinuirea”, considerându-l declarativ care constituie opinia subiectivă a avocatului Olesea Negru, deoarece prima instanță corect și-a întemeiat concluzia privind vinovăția inculpatului, pe cumulul de probe descrise în sentința atacată, administrate la cauza penală, examinate în prima instanță și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct vedere a pertinenții, concludenții, veridicității și a coroborării acestora, menținând soluția adoptată de prima instanță. În continuare, instanța de apel, a mai constatat că, la pronunțarea sentinței contestate, prima instanță trebuia să țină cont că în speța data aplicând prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, lui Prodan Ivan urma să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă care nu poate depăși 25 de ani de privațiune de libertate, or în cazul inculpatului Prodan Ivan suntem în prezența concursului de infracțiuni și nu cumulului de sentințe, însă instanța de fond eronat i-a stabilit o pedeapsă definitivă de 29 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recursuri ordinare de către: 4.1 Avocatul Negru Olesea în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) și 16) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, cu transmiterea cauzei la rejudecare, invocând: - inculpatul a solicitat instanței de apel să dispună etaparea sa și să-i acorde posibilitatea de a participa la ședința de judecată, cerere ce a fost respinsă, astfel, îngrădindu-i accesul de a participa efectiv la examinarea cauzei; - instanța de apel a ezitat a se conforma sarcinilor impuse de legiuitor în art. 414 Cod de procedură penală, a omis a examina și a da o apreciere probelor din dosar. 4.2 Inculpatul, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a sentinței, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând argumente similare cu cele indicate în apel(pct. 2.3 din prezenta decizie).

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente. În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel 5 pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz se reține, că potrivit recursurilor, recurentul avocatul Negru Olesea în numele inculpatului invocă temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) și 16) Cod de procedură penală, sub aspectele că: „judecata a avut loc fără participarea inculpatului; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, norma de drept contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, iar inculpatul invocând că nu a săvârșit nici o infracțiune, susținând dezacordul cu aprecierea probelor, alegații care se cuprind în temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, sub aspectul că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de avocatul Negru Olesea în numele inculpatului și de inculpat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acest temei nu este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizie (vol. II, f.d. 138-148), decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de casare parțială a sentinței, în partea aplicării art. 84 alin. (4) Cod penal, și s-a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Prodan Ivan, în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 25 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei, care este expusă clar, or, în speță instanța de apel corect a constatat că au fost administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului, fără ca instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată. Cât ține de argumentele în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, indicate de către inculpat și de către avocatul său, Colegiul penal indică că sunt declarative, ce nu pot fi acceptate, or, aceste argumente 6 au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra căruia s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsuri asupra lor în sentința adoptată (v II, f.d.78 – 80) cât și în decizia instanței de apel (v.II, f.d. 138 – 148), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din 16.02.2010. De asemenea, ce ține de argumentele recurenților în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că aceștia primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, care în opinia lor nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că aceste probe au fost apreciate de către prima instanță și instanța de apel prin coroborare între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar obiecțiile recurenților reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestora, or, Colegiul penal nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurenți în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată. Mai mult, se conchide că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie și în sentință cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală. La fel, din conținutul recursurilor ordinare declarate, reiese că recurenții fac o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora atât prima instanță cât și instanța de apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, susținând că probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, iar Colegiul penal la acest capitol invocă că nu pot fi acceptate aceste versiuni, or contravin constatărilor corecte a primei instanțe și a instanței de apel în prezenta speță, prin care au fost respinse argumentele apelanților, concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe examinat, verificat, descris și apreciat corect de prima instanță în sentință și de instanța de apel în decizia sa. În continuare, Colegiul penal respinge alegațiile recurentului în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, că „inculpatul a solicitat instanței de apel să dispună etaparea sa și să-i acorde posibilitatea de a participa la ședința de judecată, cerere ce a fost respinsă, astfel, îngrădindu-i accesul de a participa efectiv la examinarea cauzei”, or, conform art. 13 alin. (1) al Legii nr. 69 din 21.05.2020: „În scopul asigurării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției Covid – 19 în instituțiile penitenciare, pe perioada stării de urgență în sănătate publică declarate prin Hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020, examinarea cauzelor penale, în privința persoanelor private de libertate se efectuează doar prin intermediul sistemului de teleconferință”. Prin Hotărârea Comisiei Naționale 7 Extraordinare de Sănătate Publică nr. 51 din 19 martie 2021, a fost declarată starea de urgență în sănătate publică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în perioada 19 martie – 18 aprilie 2021. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, în sensul că „norma de drept contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, invocat de către avocatul Negru Olesea în numele inculpatului, Colegiul penal nu se va expune, deoarece avocatul doar a indicat în recurs temeiul fără a aduce care argumente în susținerea lui, astfel, se respinge ca declarativ și neîntemeiat. Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Negru Olesea în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Prodan Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 8