1ra-1541/21 — art.155 CP

1ra-1541/21 — art.155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1541/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul acestuia Zadorojnîi Andrei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2021, în cauza

penală în privința inculpatului

Oancea Veaceslav xxx, născut la xxx, originar

din xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2018 - 22.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021 - 06.04.2021;

Instanța de recurs: 16.06.2021 - 24.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Oancea Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.155 Cod penal,

la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

S-a dispus a încasa de la Oancea Veaceslav în beneficiul statului suma de 128

lei, pentru cheltuielile de judecată.

la 30.08.2018, aproximativ la ora 20:30, aflându-se în scara blocului locativ din str.

Grigore Vieru 16, mun. Chișinău, având asupra sa un topor, manifestând un

comportament neadecvat și agresiv față de Samanati Rostislav, a îndreptat spre

ultimul toporul și amenințând-u-l cu omor, l-a lovit în regiunea inghinală stângă,

provocându-i ultimului leziunile corporale și stare de temere pentru siguranța vieții.

Concomitent, Samanati Rostislav, a perceput mesajul lui Oancea Veaceslav de

amenințare cu omor ca fiind unul real și iminent, nefiind în stare să înlăture pericolul

real venit din partea acestuia. Potrivit raportului de constatare nr. 201802P3668 din

01.10.2018, la Samanati Rostislav s-a constatat excoriații la nivelul antebrațului stâng,

echimoză la nivelul coapsei stângi, care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

1

infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal, după indicii calificativi: amenințarea cu

omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Oancea Veaceslav recunoscut vinovat în baza

art.155 Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat că, sentința primei instanțe o

consideră prea blândă, or potrivit prevederilor art.16 Cod penal, infracțiunea comisă

de Oancea Veaceslav face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Astfel, consideră că prima instanță la adoptarea sentinței în privința lui Oancea

Veaceslav, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de faptul, că cauza

penală a fost examinată în lipsa acestuia, deoarece s-a eschivat de la prezentarea în

fața instanței de judecată, motiv pentru care a fost anunțată în căutare, prin urmare

suspendarea condiționată a pedepsei, stabilită de către instanță în privința inculpatului

Oancea Veaceslav, nu-și va atinge scopul, creând un spirit de nesiguranță a cetățenilor

în caracterul inevitabil al pedepsei.

Totodată, a explicat că în cazul examinării cauzei penale în lipsa inculpatului,

cu anunțarea acestuia în căutare, nu este posibilă executarea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

De asemenea, acuzarea a atras atenția asupra faptului că obiectul infracțiunii a

fost un topor cu care inculpatul la amenințat pe Samanati Rostislav, fiind doar o

amenințare, însă dacă îi aplica o lovitură puteau fi consecințe mult mai grave pentru

partea vătămată.

fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre potrivi

modului stabili pentru prim instanță, prin care lui Oancea Veaceslav recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal ia fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.901 Cod penal, prima parte a pedepsei stabilite, perioada de l ani

închisoare urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, iar cealaltă parte, de

1 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, se suspendă condiționat pe un termen

de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că analizând în

ansamblu probele cauzei penale, prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a permis instanței

de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatului Oancea Veaceslav a

indicilor infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal, potrivit elementelor constitutive:

amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale

privind administrarea probelor.

Reieșind din cele relatate, instanța de apel a considerat că prima instanță corect

a constatat că, în acțiunile inculpatului Oancea Veaceslav se regăsesc elementele

componenței infracțiunii incriminate.

4.2. În continuare, instanța de apel a menționat faptul că, acuzatorul de stat

critică sentința doar în partea individualizării pedepsei, iar ce ține de încadrarea

2

juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Totodată, instanța de apel a indicat că la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei

în privința inculpatului Oancea Veaceslav, în vederea corectării, reeducării, precum și

ca măsură de pedeapsă, prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea blândă.

De asemenea, a relevat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Oancea Veaceslav, prima instanță nu a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, considerând eronat că, îndreptarea și corectarea lui Oancea Veaceslav e

posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art.art.75-78 Cod penal

aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani.

Subsecvent, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare faptul

că, inculpatul Oancea Veaceslav a comis o infracțiune contra libertății psihice a

persoanei, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, fiind ignorate și prevederile

art.2 alin.(2) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a indicat că, infracțiunea de amenințare cu moartea,

săvârșită de către inculpat atentează la relațiile sociale cu privire la libertatea psihică a

persoanei și la integritatea fizică a persoanei, acesta s-a eschivat de la judecată, fiind

anunțat în căutare, fiind intentat în privința lui dosar de căutare nr.2020020425.

Mai mult, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută de art.155 Cod

penal se califică potrivit art.16 alin.(3) Cod penal - ca infracțiune mai puțin gravă, de

forma vinovăției comiterii infracțiunii - cu intenție, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de circumstanțele cauzei legate

de scopul și motivele faptei, de comportamentul inculpatului în timpul și după

consumarea infracțiunii - sustragerea de la judecată, circumstanțe care au impus

instanței de apel concluzia de ai stabili inculpatului Oancea Veaceslav o pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar prin prisma art.901 Cod penal, pedeapsa stabilită lui

Oancea Veaceslav și anume, prima parte a pedepsei de 1 de zile cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar a doua parte a pedepsei de 1 an de zile închisoare cu

suspendarea condiționată pe un termen de 2 ani.

Suplimentar, instanța de apel consideră neîntemeiată concluzia primei instanțe,

precum că corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art.90 Cod penal. Or, sub

acest aspect instanța de apel a reținut că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în

privința inculpatului - și anume executarea reală, este în acord cu principiul

proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările acțiunilor făptuitorului

îndreptate asupra ordinii publice și integritatea persoanei, cât și comportamentul său

post infracțional, care s-a eschivat de la prezentarea în ședința de judecată atât a

primei instanțe, cât și a instanței de apel, în privința lui fiind pornit dosar de căutare,

deși prin sentința contestată a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la

formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și

interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să

înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu

prevederile legii.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului va fi posibilă prin aplicarea în privința ultimului atât a pedepsei cu

3

închisoare, cu executarea reală pe un termen de 1 an de zile, cât și cu suspendarea

parțială a executării pedepsei și anume, pentru o perioadă de 2 ani, iar solicitarea

recurentului urmează a fi respinsă în această parte, or, izolarea acestuia de societate pe

un termen de 2 ani, este o pedeapsă prea aspră pentru infracțiunea comisă și nu este

rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar.

Așadar, instanța de apel a considerat că circumstanțele menționate indică la

faptul că inculpatul Oancea Veaceslav în vederea corectării și reeducării, precum și ca

măsură de pedeapsă, a-i aplica o pedeapsă prin prisma art.901 Cod penal în limitele

sancțiunilor prevăzute de art.155 Cod penal.

Suplimentar, instanța de apel a menționat faptul că, în cauza dată nu există și nu

au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora

esențial gravitatea faptei inculpatului, circumstanțe atenuante sau agravante, la fel, nu

au fost stabilite, însă, instanța de apel a reținut că, inculpatul Oancea Veaceslav este la

prima abatere de la legea penală, anterior nefiind tras la răspundere penală, la evidența

medicului narcolog sau psihiatru nu se află, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse

prin prisma art.901 Cod penal.

Conform art.72 alin.(3) Cod penal, în penitenciare de tip semiînchis execută

pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin

grave, săvârșite cu intenție. Respectiv, reieșind din circumstanțele cauzei penale,

personalitatea inculpatului Oancea Veaceslav, de gravitatea faptei prejudiciabile

comise, instanța de apel a indicat că, inculpatul urmează să execute pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 1 an de zile, în penitenciar de tip semiînchis.

În final, instanța de apel a conchis că circumstanțele invocate de către prima

instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu pot genera

aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima instanță

nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe

viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or, aplicarea unei pedepse penale reale cu

închisoare ar asigura conștientizarea de către Oancea Veaceslav a celor comise cu

adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia și solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale, apărarea invocă cu referire la citarea inculpatului,

că în materialele cauzei nu este confirmarea citării legale a inculpatului Oancea

Veaceslav, iar instanța de apel nejustificat a dispus examinarea cauzei în lipsa lui.

Consideră, că prin această eroare inculpatului i-a fost încălcat dreptul de apărare,

accesul liber la justiție.

Menționează că, inculpatul Oancea Veaceslav a fost anunțat în căutare până la

pronunțarea sentinței, fiind pornit dosar de căutare nr.2020020425 de către

Inspectoratul de politie Rîșcani, în executarea căutării, domiciliul inculpatului a fost

stabilit, el fiind anunțat despre aplicarea măsurii preventive - obligarea de a nu părăsi

țara, până la rămânerea definitivă a sentinței, măsură aplicată la 22.12.2020.

Ulterior, fără a cita inculpatul în strictă conformitate cu prevederile art.art.236,

412 Cod de procedură penală, instanța de apel s-a limitat că în materialele cauzei este

informația despre pornirea dosarului de căutare la etapa judecării cauzei în prima

instanță, greșit a dispus judecarea apelului în lipsa inculpatului, care deja la acel

moment a fost găsit, însă nu a fost citat în instanța de apel.

Astfel, consideră că prin această omisiune, inculpatul nu a fost legal citat, nu a

avut posibilitatea de a lua cunoștință cu actul judecătoresc emis de prima instanță și cu

4

apelul declarat de procuror, precum și nu a putut să participe la examinarea apelului,

de a prezenta probele în favoarea sa. Sub acest aspect, conchide că se constată temeiul

prevăzut de art.427 alin.(l) pct.5) Cod de procedură penală.

Conchide că argumentele acuzatorului de stat, precum că prima instanță nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de caracterul infracțiunii săvârșite, că

infracțiunea comisă este mai puțin gravă, de personalitatea inculpatului, nu

corespunde realității, deoarece prima instanță a numit pedeapsa cu suspendarea

condiționată, reieșind din constatarea componenței de infracțiune prevăzute de art.155

Cod penal și din limitele sancțiunii prevăzute pentru această normă.

În plus, partea vătămată Samanati Rostislav a declarat că, este vecinul lui

Oancea Veaceslav, în urma faptei comise nu a avut careva consecințe serioase, nu

dorește împăcarea cu inculpatul, însă nu are careva pretenții față de el și s-a refuzat de

orice pretenții pecuniare către inculpatul.

În final, concluzionează că pentru un observator independent este evident, că

pedeapsă cu închisoare cu executare nu este adecvată și echilibrată în coraport cu

circumstanțele cauzei, iar pedeapsa aplicată prin sentința din 22.12.2020 corespunde

scopurilor legii penale, va corija inculpatul, va restabili echitatea socială, precum și va

preveni săvârșirii de noi infracțiuni.

5.1. Inculpatul Oancea Veaceslav contestă cu recurs ordinar decizia și solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, explică că din luna iunie 2020 a devenit novice

(ascultător), trecând cu traiul în Biserica Ortodoxă Sf. Arhanghel Mihail, de pe str.

Arhanghel Mihail, 38 din Chișinău.

Evidențiază că, motivul de a pleca în biserică a servit și încercarea sa de a evita

careva conflict cu vecinul, Rostislav Samanati, partea vătămată în cauza dată.

Totodată, reține că în luna ianuarie 2021 a fost găsit de către inspectorul

sectorului de Poliție nr.4 al Inspectoratului de Poliție Râșcani, din Chișinău (str.

Albișoara 68 A ), Andrei Tihai. Polițistul i-a explicat că, s-a pronunțat sentința în lipsa

sa, prin care ia fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi țara, până la

rămânerea definitivă a sentinței. Tot inspectorul Tihai Andrei a întocmit un proces-

verbal pentru a înceta dosarul de căutare, unde s-a indicat adresa sa actuală - Biserica

Ortodoxă Sf. Arhanghel Mihail, de pe str. Arhanghel Mihail, 38 din mun. Chișinău.

În continuare, la indicația inspectorului de politie, a recepționat de la oficiul

poștal copia sentinței din 22.12.2020 cu care s-a adresat la Inspectoratul de Probațiune,

interesându-se cum urmează a fi executată pedeapsa stabilită, însă i sa spus că actele

pe numele său nu au parvenit.

Evidențiază că, locația sa a fost stabilită de către Inspectoratul de Poliție

Râșcani, mun. Chișinău, dosarul de căutare s-a încetat, deoarece s-a stabilit aflarea sa

pe adresa str. Arhanghel Mihail, 38 din Chișinău, însă nu a fost citat la judecarea

apelului, copia apelului procurorului nu i-a fost înmânată.

Totodată, explică că intenționa să prezinte informația de la biserică despre

modul său de viață, comportamentul pe parcursul ultimului an, a dorit să explice

instanței despre atitudinea a față de fapta comisă, că se căiește sincer și regretă cele

săvârșite.

De asemenea, enunță că instanța de apel a încălcat procedura de citare a

inculpatului, prin ce i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Mai mult ca atât,

notează că atât el, cât și partea vătămată Samanati Rostislav, neavând posibilitatea de

a participa în ședința instanței de apel nu au putut să explice circumstanțele faptice.

Consideră că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele cauzei și corect a

5

dispus suspendarea executării pedepsei, iar el deja și-a schimbat comportamentul și

modul de viață, începând corijarea și reeducarea.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,

deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei aplicate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Lecturând recursurile ordinare declarate, Colegiul penal constată că acestea

sunt bazate pe aceleași temeiuri, fiind invocate aceleași argumente, solicitându-se

casarea decizie instanței de apel cu menținerea sentinței, astfel că instanța de recurs se

va expune asupra lor concomitent.

Din conținutul recursului declarat, se reține că, recurenții invocă temeiurile de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.5), 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, în esență, criticele recurenților se axează pe ideea că

instanța de apel la caz a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului fără a fi citat

legal, precum și că instanța de apel a individualizat pedeapsa inculpatului contrar

prevederilor legale, considerând că la caz este indispensabilă aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal.

Însă, verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate.

În primul rând, cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.5) Cod de

procedură penală, instanța de recurs reține că concluzia instanței de apel precum că

Oancea Veaceslav a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în

fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecată, se

întemeiază pe faptul că fiind citat legal la ultima adresă cunoscută: mun. Chișinău, str.

Grigore Vieru 16, ap. 13, citația nu a fost recepționată (f.d.132).

În plus, instanța de recurs evidențiază că, inculpatul Oancea Veaceslav fiind

citat legal la aceeași adresă de către prima instanță, precum și în mod repetat - mun.

Chișinău str. Grigore Vieru 16, ap. 13, citația a fost remisă cu mențiunea „nereclamat"

(f.d.64-67). Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

05.11.2020 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Oancea Veaceslav (f.d.102).

6

Din informația Inspectoratului de poliției Rîșcani al DP mun. Chișinău, rezultă

pornirea dosarului de căutare nr.2020020425 din 01.12.2020 și faptul că se întreprind

măsuri de stabilire a locului aflării inculpatului, (f.d.107).

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit art.321 alin.(2) pct. 1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în

cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță.

În acest context, instanța de recurs respinge argumentul părții apărării că

instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului fără a fi citat legal. Or, instanța

de apel a întreprins măsurile posibile în vederea asigurării prezenței inculpatului

Oancea Veaceslav, la materialele cauzei fiind prezente probe în acest sens.

Totodată, instanța de recurs apreciază drept neîntemeiate argumentele

inculpatului Oancea Veaceslav precum că ,, … a fost încetat dosarul de căutare “, or

la materialele cauzei nu se regăsesc careva înscrisuri în acest sens. Mai mult ca atît,

nici partea apărării nu a prezentat careva înscrisuri probatorii.

Mai mult, inculpatul Oancea Veaceslav cunoscând despre existența dosarului

penal, avea obligația de a prezenta diligență și de a se interesa de soarta acestuia,

circumstanțe care dovedesc că inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță.

În al doilea rând, cu referire la temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Oancea Veaceslav și-a

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal.

Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele

fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate

și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Instanța de recurs reține că solicitarea recurenților privind aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei în baza art.90 Cod penal în privința inculpatului

este neîntemeiată, or, doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de

către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei pentru

aplicarea în privința sa a unei pedepse cu suspendarea executării. Instanța de apel a

argumentat detaliat soluția sa referitor la necesitatea executării pedepsei sub formă de

închisoare, iar recurentul nu a prezentat careva argumente plauzibile ce ar necesita

7

modificarea deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul Penal relevă că, textul art.90 alin.(1) Cod penal prin

sintagma „poate", oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă ... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei ... indicând

numaidecât în hotărâre motivele...".

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei ne privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Suplimentar, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel a reliefat faptul că

la modificarea modului de executare a pedepsei a ținut cont și de comportamentul

inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii - sustragerea de la judecată,

circumstanțe care au impus instanței de apel concluzia de ai stabili inculpatului

Oancea Veaceslav o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar prin prisma art.901

Cod penal, prima parte a pedepsei de 1 de zile a fi executată în penitenciar de tip

semiînchis, iar a doua parte a pedepsei de 1 an de zile închisoare, suspendată

condiționat pe un termen de 2 ani.

Instanța de recurs conchide că aplicarea unei pedepse penale reale cu

închisoare va asigura conștientizarea de către inculpatul Oancea Veaceslav a celor

comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

Pe de altă parte, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct.4.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.140-150) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

8

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de către

avocatul acestuia Zadorojnîi Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 aprilie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Oancea

Veaceslav xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 24 ianuarie 2022.

Președinte: /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători: /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

9