1ra-1970/2021 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1970/2021 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1970/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bodean Valeriu în interesele lui Gusev Lilia, reprezentantul legal al părții civile minore,

Gusev Roman, prin care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Sanduleac Dan-Nicu XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 26.12.2019 − 05.11.2020;

Instanța de apel: 26.11.2020 − 09.06.2021;

Instanța de recurs: 20.09.2021 − 01.12.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Sanduleac Dan-Nicu XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, și în baza art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală coroborat cu art. 79 Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de 120

(una sută douăzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost încasat din contul lui Sanduleac Livia, reprezentantul legal al inculpatului

minor Sanduleac Dan-Nicu XXXXX, în beneficiul lui Gusev Lilia, reprezentantul legal al

părții vătămate minore Gusev Roman, suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

A fost încasat din contul lui Sanduleac Livia, reprezentantul legal al inculpatului

minor Sanduleac Dan-Nicu XXXXX, cheltuielile judiciare în sumă de 640 (șase sute

patruzeci) lei, suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Sanduleac

Dan-Nicu, la data de 02 august 2019, aproximativ la ora 17:00, având scopul vătămării

intenționate a integrității corporale, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale și dorind în mod conștient survenirea acestora, aflându-se pe terenul de fotbal din

parcul „Valea Trandafirilor”, situat în sectorul Botanica, mun. Chișinău, în urma unui

conflict cu cet. Gusev Roman, intenționat, i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în

regiunea maxilarului, cauzându-i conform Raportului de expertiză judiciară nr.

201902D1962 din 13 septembrie 2019, fractura maxilarului inferior din dreapta fără

deplasare, care a fost cauzată în rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contodent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, după semnele constitutive: vătămare intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății.

- Sanduleac Livia, reprezentantul legal al inculpatului minor Sanduleac Dan-Nicu

XXXXX, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

încetat procesul penal în privința lui Sanduleac Dan-Nicu XXXXX, cu liberarea de

răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională a acestuia.

În motivarea cererii de apel, a făcut referință la faptul că prima instanță nu s-a expus

asupra cererii înaintate în cadrul cercetării preliminare, prin care s-a solicitat încetarea

procesului penal în privința lui Sanduleac Dan-Nicu, cu liberarea de răspundere penală și

tragerea la răspundere contravențională. Or, infracțiunea comisă de către Sanduleac Dan-

Nicu nu s-a soldat cu careva daune materiale, acesta a recunoscut integral vina și se căiește

de cele comise, a comis pentru prima oară și în timpul minoratului o infracțiune, se

caracterizează pozitiv la instituția de învățământ și din aceste considerente, a susținut că

corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

A mai relatat că nu este de acord cu prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, dispus

spre încasare în contul reprezentantului legal al părții vătămate, din motiv că în cadrul

cercetării judecătorești, nu au fost administrate dovezi precum că partea vătămată Gusev

Roman ar fi avut suferințe de ordin moral, survenite în urma acțiunilor ilegale ale fiului

Sanduleac Dan-Nicu și anume în cuantumul de 10 000 lei, care în opinia sa, constituie o

sumă impunătoare;

- avocatul Bodean Valeriu în interesele lui Gusev Lilia, reprezentantul legal al

părții civile minore Gusev Roman, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura

2

civilă, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță în această parte, cu admiterea integrală a acțiunii civile și dispunerea

încasării din contul reprezentantului legal al inculpatului minor în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate minore a sumei de 50 000 lei, cu titlu de

prejudiciul moral. Aplicarea sechestrului asupra apartamentului nr. 17 din str. Dobruja nr.

8, mun. Chișinău în limitele sumei de 50 000 lei.

În sensul apelului declarat, apelantul a remarcat că infracțiunea a fost comisă prin

violență asupra victimei, care fiind un cetățean de bună-credință, nu a risportat în aceeași

manieră agresivă precum cea a inculpatului, poziționând-se, datorită calităților sale

morale, într-o situație dezavantajoasă în fața agresorului.

A subliniat că victima a suportat suferințe fizice și psihice grave tocmai din cauza că

a fost atacat atunci când încerca să curme conduita ilegală, agresivă și violentă a

inculpatului, implicându-se în apărarea unui prieten.

În asemenea circumstanțe, evitarea de către inculpat a unei răspunderi pecuniare pe

măsura faptelor sale îl poate descuraja în viitor pe minorul Gusev Roman de a interveni,

în calitate de bărbat și cetățean, întru împiedicarea și prevenirea unor fapte ilicite,

nemaivorbind despre pierderea de către minorul păgubit a încrederii în actul de justiție,

dar și în echitate, ca unul din principiile pe care acesta se întemeiază într-o societate liberă

și democratică. Astfel că, suma pretinsă de către partea civilă nu este pe de parte exagerată,

ci dimpotrivă, suficientă pentru înfăptuirea unei justiții restaurative și compensarea

traumei psihologice a victimei, desigur, pe cât ar fi posibilă o refacere materială a unor

puternice trăiri emoționale negative.

A relevat ca fiind absolut întemeiată cerința părții civile și a reprezentantului său de

aplicare a sechestrului asupra imobilului persoanei civilmente responsabile, or în cadrul

dezbaterilor judiciare s-a stabilit indubitabil starea de inerție totală a inculpatului și a

reprezentantului său de a recupera dauna cauzată, cel puțin în mărimea în care dânșii ar

considera-o echitabilă.

apelurile declarate au respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a reținut că, prima instanță

a respectat cerințele procedurii simplificate prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală,

iar opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate nu a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia că instanța de apel nu este în drept a

reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, la caz s-a constatat că prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor administrate în faza de urmărire

penală și acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

3

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Sanduleac

Dan-Nicu XXXXX în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

Cât ține de individualizarea pedepsei penale, în coraport cu circumstanțele cauzei și

motivele invocate în apel, instanța a subliniat că s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, potrivit cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale ale Codului penal. La stabilirea modului, măsurii, categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată la fel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

este una mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care a recunoscut

vina, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de apel, făcând uz de prescripțiile art. 27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură

penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le-a apreciat ca fiind pertinente,

concludente și utile, or în ședința de judecată nu s-au stabilit circumstanțe care să indice la

admiterea unor încălcări esențiale, ce ar determina excluderea lor. Mai mult, s-a reținut că

sentința se contestă în partea stabilirii pedepsei, iar temei pentru a interveni în sentință din

oficiu, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, lipsește.

Ce ține de cererea avocatului Bodean Valeriu în interesele reprezentantului legal a

părții civile minore Gusev Roman, Gusev Lilia privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 50 000 lei cu aplicarea sechestrului pe bunul imobil în limitele acesteia, instanța

de apel le-a considerat ca fiind neîntemeiate. Or, suma dispusă spre încasare din contul

inculpatului, cu titlu de prejudiciu moral, în folosul părții vătămate, constituie o satisfacție

echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate prin

infracțiune, avându-se în vedere și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, cât și de starea materială a

inculpatului.

Referitor la solicitarea aplicării sechestrului asupra averii inculpatului în vederea

asigurării acțiunii civile, instanța de apel a opinat că prima instanță corect a apreciat natura

acestei doleanțe prin lipsa unei justificări, dar și prin prisma circumstanțelor cauzei.

ordinar de către avocatul Bodean Valeriu în interesele lui Gusev Lilia, reprezentantul legal

al părții civile minore, Gusev Roman, care invocând temei pentru recurs prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în latura

civilă, cu dispunerea rejudecării cauzei în această latură, de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În susținerea recursului, apărătorul relevă că instanța de apel s-a pronunțat abstract

4

și deliberativ asupra motivelor invocate în apel, acordând prioritate stării materiale ale

inculpatului și neglijând în mod evident starea psiho-emoțională a părții vătămate minore.

Aici notează că infracțiunea a fost comisă prin violență, iar acel atac violent și ilegal

al inculpatului a fost unul absolut inopinat, pe când victima, fiind un cetățean de bună-

credință, a evitat să răspundă în aceeași manieră, poziționând-se, datorită calităților sale

morale, într-o situație dezavantajoasă în fața agresorului.

În același timp, din materialele cauzei rezultă clar că victima a suportat suferințe

fizice și psihice grave tocmai din cauza că a fost atacat atunci când încerca să curme

conduita ilegală, agresivă și violentă a inculpatului, implicându-se în apărarea unui

prieten.

În asemenea circumstanțe, evitarea de către inculpat a unei răspunderi pecuniare

pe măsura faptelor sale îl poate descuraja pe viitor pe minorul Gusev Roman de a interveni,

în calitate de bărbat și cetățean, întru împiedicarea și prevenirea unor fapte ilicite,

nemaivorbind despre pierderea de către minorul păgubit a încrederii în actul de justiție,

dar și în echitate, ca unul din principiile pe care acesta se întemeiază într-o societate liberă

și democratică.

A mai menționat recurentul că, în termenii CtEDO, prejudiciul moral se exprimă

prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru daunele

morale suportate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici

venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

cu actele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate

corespunzător de titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar dezacordul cu decizia

contestată se argumentează prin aceea că mărimea prejudiciului moral stabilit de instanțele

5

de fond este unul inechitabil.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, acțiunea civilă exercitată în cadrul

procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei responsabile

potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul

acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în

fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o consecință directă a

infracțiunii comise, atât în cazul pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și a celui

moral.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură

penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând cont de aceste

împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Din sensul legal al normelor precitate mai sus desprindem ideea că despăgubirile

pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu

se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În alți termeni, scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând,

a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, dar nu a unei satisfacții

patrimoniale.

Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu

nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de

a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din

cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între

cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu

atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri

nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile

fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele

îndurate.

În acest context, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel prin care afirmă

că prejudiciul moral trebuie să aducă o satisfacție echitabilă părții vătămate, dar și să evite

o eventuală îmbogățire fără just temei ac elei din urmă. Astfel că, suma de 10 000 lei, în

viziunea instanței de recurs constituie o despăgubire echitabilă și executabilă de către

6

păgubitor (reprezentantul legal al inculpatului minor). Or, concluziile expuse pe larg de

către instanța de apel în decizia sa (a se vedea pct. 3.1. din prezenta decizie), sunt juste, iar

criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar

antrena intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

adoptate de instanța de apel.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul deciziei

instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului

declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală, iar pentru aceste motive, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodean Valeriu în

interesele lui Gusev Lilia, reprezentantul legal al părții civile minore, Gusev Roman

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui Sanduleac Dan-Nicu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7