1ra-1120/21 — art. 191 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-1120/21 — art. 191 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1120/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, și de către partea vătămată

Ghilescu Profira, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 11 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Chiriac Eduard xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2017 – 26.06.2018;

Instanța de apel: 24.10.2018 – 13.11.2019;

Instanța de recurs: 31.01.2020 – 12.05.2020;

Instanța de apel: 05.06.2020 – 11.11.2020;

Instanța de recurs: 15.03.2021 – 19.10.2021.

A C O N S T A T A T :

Chiriac Eduard a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

perioada anilor 2016-2017, având intenția însușirii ilegale a bunurilor altei persoane

încredințate în administrarea sa, din interes material, locuind în gospodăria situată în

xxxxx, donată de către Ghilescu Profira conform contractului de donație din

08.06.2016, care a lăsat în administrarea lui Chiriac Eduard, ca urmare a înțelegerii

verbale automobilul de model „Moskvici 408”cu numere de înmatriculare XXXXX la

prețul de 10000 lei, o remorcă de la automobil la prețul de 5000 lei și o moară la

prețul de 1000 lei, unde ultimul în luna februarie a anului 2017 a vândut automobilul

1

de model „Moskvici 408”, ilegal însușind mijloacele bănești, remorca pentru

automobil și moara, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă totală de 16000 lei.

Acțiunile inculpatului Chiriac Eduard în cadrul urmăririi penale au fost încadrate

în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal – delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

pronunțarea unei sentințe noi de condamnare a lui Chiriac Eduard în baza art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime

de 1350 unități convenționale, ce constituie suma de 67500 lei, cu privarea dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de gestionarea

bunurilor pe un termen de 4 ani. Acțiunea civilă a admite pe deplin. A încasa din contul

inculpatului Chiriac Eduard în beneficiul părții vătămate Ghilescu Profira suma de

10000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu

moral. Corpurile delicte: o remorcă și o moară a lăsa în proprietatea lui

Ghilescu Profira.

În argumentarea apelului a invocat următoarele:

- instanța de judecată nu a stabilit just circumstanțele cauzei, incorect și

neîntemeiat l-a achitat pe Chiriac Eduard de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, or probele administrate demonstrează

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate;

- instanța de judecată a constatat prin sentință prezența înstrăinării bunului

imobil /gospodăriei/ lui Ghilescu Ivan prin contractul de donație înregistrat notarial

la 18 iunie 2016, însă nu a ținut cont de faptul că, conform contractului de donație,

Ghilescu Profira în calitate de donatar i-a donat casa, construcții accesorii, construcție

subterană și terenul aferent pentru construcții și nicidecum automobilul și remorca.

La materialele cauzei penale sunt anexate copia permisului de conducere și a

certificatului de înregistrare a mijlocului de transport pe numele lui Ghilescu Ivan

asupra automobilului de model „Moskvici M 408”;

- instanța de judecată nu a luat în considerație declarațiile martorilor

Gheorghiță Serghei, Nedelcu Zinaida, Ghilescu Ion;

- de asemenea instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, bunurile

imobile - mașina și remorca au proceduri speciale de înstrăinare a dreptului de

proprietate, având o reglementare juridică specială în acest sens, astfel ignorând

prevederile legale de transmitere a acestor categorii de bunuri conform legislației.

Astfel, nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate Ghilescu Profira, care a

declarat că, ei au avut o înțelegere verbală cu Chiriac Eduard ca ulterior să-și ia

bunurile rămase în gospodărie, ceea ce a fost confirmat și în ședința de judecată de

către martorul Ghilescu Ion;

2

- instanța a neglijat dreptul părții vătămate care avea proprietate asupra

bunurilor imobile mașina și remorca și că ,,nimeni nu poate fi privat de dreptul său de

proprietate, decât pentru cauză de utilitate publică și condițiile prevăzute de lege și de

principiile generale ale dreptului internațional”. Dreptul de proprietate care aparține

lui Ghilescu Ivan asupra mașinii și remorcii o consideră probată prin anexare la cauza

penală a copiei permisului de conducere pe numele lui Ghilescu Ivan asupra

automobilului de model ,,Moskvici M 408” și a contractului de donație potrivit căruia

au fost specificate bunurile transmise lui Chiriac Eduard;

- potrivit art. 34 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 înscrie 3 condiții în care

privarea unui bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acestui bun:

a) privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; b)

să fie impusă de o cauză de utilitate publică și c) să fie conformă cu principiile

generale ale dreptului internațional;

- potrivit hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție ,,Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din 28.06.2004,

acțiunile inculpatului Chiriac Eduard sunt prejudiciabile din cauză, că acesta

recurgând la modalitatea respectivă de obținere a venitului prin vinderea mașinii de

model ,,Mosckvici” a neglijat căile legale de obținere a unui câștig, astfel, vânzând

mașina fără a avea careva drept de proprietate asupra acesteia.

Ulterior, procurorul în procuratura raionului Drochia, Turenco Diana, a depus

apel suplimentar, prin care a solicitat rectificarea erorii din sentința Judecătoriei

Drochia din 26 iunie 2018, cu dispunerea menținerii sechestrului asupra bunurilor

inculpatului.

La 22 noiembrie 2017, procurorul a înaintat un demers privind aplicarea

sechestrului asupra bunurilor inculpatului Chiriac Eduard potrivit prevederilor

art. 249 alin. (1) și (3), art. 250 Cod de procedură penală.

fost admis apelul declarat de procuror cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care:

Chiriac Eduard a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în baza acestei legi sub formă

de amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau de a exercita anumită activitate legată de gestionarea bunurilor

pe un termen de 2 (doi) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Ghilescu Profira, fiind dispusă încasarea în beneficiul acesteia din contul lui

Chiriac Eduard prejudiciul material în sumă de 10 000 (zece mii) lei.

solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

3

fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de recurs ordinar a menționat, că

prima instanță: a) în descriptiv a descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii – elemente proprii unei sentințe de condamnare.

Însă, în dispozitiv s-a contrazis dispunând achitarea inculpatului; b) a constatat în

descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic reciproc și generează

diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 191 alin. (2) Cod penal..., vinovăția

inculpatului nu a fost confirmată lipsind latura obiectivă a infracțiunii..., ultimul

urmează a fi din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”. Totodată, în

dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat pe motiv că: „nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii”.

De asemenea, instanța de apel, judecând apelul, nu a respectat prescripțiile de

drept nominalizate, deoarece, întemeiat casând sentința și rejudecând cauza potrivit

regulilor generale, conform descriptivului deciziei atacate: a) nu a urmărit regulile

prescrise în art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, deoarece nu a elucidat

chestiunea privind martorii acuzării, declarațiile căror constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului, și nu i-a audiat din nou; b) doar a trecut în revistă dovezile administrate,

dar, fără a descrie esența și utilitatea probelor scrise, nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu,

neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele apărării.

Mai mult, și-a fondat soluția de condamnare, neclar și divergent, și pe declarațiile

martorilor Nedelcu Z. și Gheorghiță S., considerate de apărare ca probe care confirmă

nevinovăția inculpatului, deoarece au relatat că: „inculpatul a achitat părții vătămate

suma de 8000 euro și au trecut să locuiască în gospodărie. În curte era o moară și o

mașină. Toate bunurile au fost incluse în suma de 8000 euro. Inculpatul a restituit

moara lui Ghilescu P., iar mașina a dat-o la fier vechi..., inculpatul a cumpărat casa de

la Ghilescu P. Aceasta a vândut casa și a lăsat totul în gospodărie, inclusiv mașina. El a

cumpărat mașina de la inculpat, fără acte. Mașina era în stare rea și a dat-o la fier uzat”.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte,

pentru a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

4

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar;

c) în raport cu limitele învinuirii instanța de apel nu a elucidat dacă partea

vătămată Ghilescu P. este proprietara automobilului, remorcii și a morii, care este

mecanismul și esența de încredințare în administrarea inculpatului a acestor bunuri,

cât și a lăsării în administrarea lui a bunurilor menționate, care sunt mijloacele

bănești însușite în consecința vânzării automobilul și, totodată, care este mecanismul

de însușire a remorcii și morii;

d) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 128-129;

e) în dispozitiv a aplicat inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 1000 unități convenționale, dar fără a indica suma concretă raportată la mărimea

unității convenționale valabilă la data comiterii infracțiunii, astfel încât la executarea

sentinței să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei

stabilite de instanța de judecată. Împrejurările expuse atestă în mod lucid că

instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au

adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, și că

recursul ordinar este întemeiat.

fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului Drochia,

Turenco Diana, a fost casată parțial sentința, din alte motive decât cele invocate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Chiriac Eduard a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a conchis a nu se pronunța asupra pretențiilor înaintate de către

Ghilescu Profira referitor la încasarea prejudiciului material.

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.

7.1. În ședința instanței de apel în vederea respectării prevederilor legale ce

reglementează judecata în prima instanță au fost audiați inculpatul Chiriac Eduard și

partea vătămată Ghilescu Profira.

În cadrul ședinței instanței de apel, au fost verificate suplimentar probele

conținute în materialele cauzei penale, și anume:

- procesul-verbal privind consemnarea faptelor constatate din 17.05.2017.

(f.d.6, vol.I);

- comunicare telefonică nr.2121 la IP Drochia de la cet. Ghilescu Profira din

01.05.2017 (f.d.8, vol.I);

5

- plângere de la cet. Ghilescu Profira adresată IP Drochia din 03.05.2017 (f.d.9,

vol.I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.05.2017 și foto tabel (f.d.10-

12, vol.I);

- ordonanța și procesul-verbal din 24.10.2017 de ridicare a contractului de

donație din 08.06.2016 Ghilescu Profira-Chiriac Eduard (f.d.48-49, vol.I);

- copia contractului de donație din 08.06.2016 Ghilescu Profira-Chiriac Eduard

(f.d.50-53, vol.I);

- copia certificatului de înmatriculare a automobilului pe numele cet. Ghilescu

Ivan (f.d.54-55, vol.I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului – remorcă din 18.10.2017 (f.d.73,

vol.I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului - moară pentru prelucrarea

cerealelor din 18.10.2017 (f.d.74, vol.I);

- ordonanță de recunoaștere și de anexare ca corp delict la cauza penală a

remorcii și a morii pentru prelucrarea cerealelor din 18.10.2017 (f.d.75, vol.I);

- declarațiile inculpatului Chiriac Eduard date în instanța de fond verificate

suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.144, vol.I);

- declarațiile părții vătămate Ghilescu Profira din 26.06.2018 date în instanța de

fond verificate suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.145, vol.I);

- declarațiile martorului Ghilescu Ion din 26.06.2018 date în instanța de fond

verificate suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.146, vol.I);

- declarațiile martorului Nedelcu Zinaida din 26.06.2018 date în instanța de

fond verificate suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.147, vol.I);

- declarațiile martorului Rogac Rodica din 26.06.2018 date în instanța de fond

verificate suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.148, vol.I);

- declarațiile martorului Gheorghița Serghei din 26.06.2018 date în instanța de

fond verificate suplimentar în ședința instanței de apel (f.d.149, vol.I).

7.2. În continuare instanța de apel a conchis că judecând cauza penală în privința

lui Chiriac Eduard, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, corect ajungând la concluzia privind achitarea

acestuia de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2)

lit. c) Cod penal, totodată a constatat în descriptiv mai multe motive de achitare, care

se contrazic și generează diferite consecințe juridice: lipsa elementelor componenței

de infracțiune și că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect și justificat a ajuns la

concluzia de a-l achita pe inculpatul Chiriac Eduard, însă, motivul pe care urma a se

întemeia achitarea în cauza penală vizată, este cel prescris la art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală, care prevede că sentința de achitare se adoptă dacă fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

6

Totodată prima instanță deși a concluzionat referitor la achitarea inculpatului

Chiriac Eduard, în partea descriptivă a sentinței a descris fapta criminală, considerată

ca fiind dovedită, indicând locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, adică toate elementele caracteristice

sentinței de condamnare, conform art. 394 alin. (1) pct. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu prevederile

art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit căruia sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, a adoptat o hotărâre, în care

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, astfel a admis o eroare care

servește temei pentru desființarea sentinței, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei

noi hotărâri.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul Chiriac Eduard atât pe parcursul

urmăririi penale, cât și în instanța de fond și apel, vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate nu a recunoscut, declarând că nu se consideră vinovat de cele incriminate

lui și că acțiunile sale au fost legale.

În opinia instanței de apel, prima instanță, cu respectarea prevederilor art. 100

alin. (4), 101 Cod de procedură penală, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatului

Chiriac Eduard de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal.

La fel, nici în instanța de apel acuzarea, deși a prezentat spre audiere inculpatul

și partea vătămată, precum și în urma verificării suplimentare a probelor și efectuării

analizei probelor prezentate în precum și în urma verificării suplimentare a probelor

și efectuării analizei probelor prezentate în instanța de apel, nu s-a confirmat

vinovăția inculpatului Chiriac Eduard în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal cu semnele de calificare – însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzarea de daune

considerabile.

Cu referire la prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, instanța de

apel a notat, că soluția instanței de fond de achitare a inculpatului este justă.

Instanța de apel a respins argumentul invocat de apelant precum că instanța de

judecată tendențios a apreciat probele examinate, atât în cadrul urmăririi penale cât

și în ședința de judecată și, în cele din urmă, a pronunțat o sentință de achitare,

necătând la faptul că acuzarea a prezentat probe suficiente, concludente și utile care

incontestabil demonstrează vinovăția inculpatului Chiriac Eduard, deoarece acest

argument contravine probelor administrate de către prima instanță, verificate

suplimentar și în cadrul instanței de apel, cu consemnarea lor în procesul-verbal al

ședinței de judecată.

Instanța de apel a menționat, că potrivit art. 191 Cod penal, prin administrator

se înțelege acel angajat în a cărui atribuții de serviciu întră efectuarea de acte de

7

dispoziție cu privire la bunurile și mijloacele ce aparțin unei unități publice sau

private; gestionar este angajatul care exercită ca atribuții principale de serviciu

primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri și mijloace care aparțin unei unități

publice sau private.

La caz, între Ghilescu Profira și Chiriac Eduard nu au existat careva relații de

serviciu, pentru a fi determinată existența încredințării bunurilor din litigiu.

Pentru delapidarea averii străine este caracteristic faptul, că poate fi săvârșită

numai de un funcționar sau de un alt salariat, care gestionează sau administrează

bunurile din avutul proprietarului.

În speță, inculpatul Chiriac Eduard nu are calitatea specială de administrator,

astfel nu poate fi subiect al infracțiunii incriminate, mai mult între el și

Ghilescu Profira nu au existat careva raporturi contractuale sau însărcinări referitor

la gestionarea bunurilor: automobilul „Moscvici 408” n/î XXXXX, remorca și moara.

La fel, aceste bunuri nu au fost lăsate lui Chiriac Eduard în administrare sau păstrare,

pentru ca ultimul în virtutea calității obținute să le însușească.

Instanța de apel a reținut și declarațiile martorilor Nedelcu Zinaida,

Rogac Rodica și Gheorghiță Serghei depuse în prima instanță, declarațiile cărora au

fost verificate suplimentar în instanța de apel, și care au relatat, că după ce a fost

vândută casa lui Chiriac Eduard, Ghilescu Profira de mai multe ori a venit la domiciliul

lui Chiriac Eduard pentru a-și lua lucrurile, ultimul îi permitea să intre,

Ghilescu Profira fără să-și ceară voie de la proprietar era liberă în acțiuni de a vizita

orice colț al gospodăriei, declanșând cerți - circumstanță care l-a determinat pe

Chiriac Eduard să cheme poliția.

Tot din declarațiile martorilor menționați rezultă, că Ghilescu Profira înainte de

a vinde (dona) casa a indicat, că vinde casa cu toate lucrurile din ea și din ogradă, dat

fiind că este familie tânără și au nevoie.

Mai mult, confirmă nevinovăția inculpatului și declarațiile martorilor Nedelcu Z.

și Gheorghiță S., care au relatat, că „inculpatul a achitat părții vătămate suma de 8000

euro și au trecut să locuiască în gospodărie. În curte era o moară și o mașină. Toate

bunurile au fost incluse în suma de 8000 euro. Inculpatul a restituit moara lui

Ghilescu P., iar mașina a dat-o la fier vechi..., inculpatul a cumpărat casa de la

Ghilescu P. Aceasta a vândut casa și a lăsat totul în gospodărie, inclusiv mașina. El a

cumpărat mașina de la inculpat, fără acte. Mașina era în stare rea și a dat-o la fier uzat”.

Instanța de apel a notat, că potrivit învinuirii partea vătămată Ghilescu Profira a

lăsat în administrarea lui Chiriac Eduard bunurile ca urmare a unei înțelegeri verbale,

pe care ultimul le-a însușit, cauzând părții vătămate un prejudiciu considerabil în

sumă totală de 16000 lei. Însă, materialele cauzei atestă, că proprietar al

automobilului de model „Moscvici 408” n/î XXXXX este Ghilescu Ivan (f.d.54 vol.I),

deși ultimul nu a avut calitatea de parte vătămată, dar de martor.

Astfel, din cele reținute, fapta inculpatului Chiriac Eduard nu întrunește

8

elementele infracțiunii privind delapidarea averii străine, dat fiind că el nu poate fi

subiect al infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Cu referire la afirmația invocată de procuror, precum că probele acumulate la

etapa urmăririi penale și în prima instanță dovedesc faptul comiterii de către

Chiriac Eduard a infracțiunii de care a fost învinuit, instanța de apel a menționat că

probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul

de stat, puse la dispoziția instanței judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură,

incontestabilă și fără echivoc a vinovăției lui Chiriac Eduard în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Având în susținere prevederile art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de apel a respins pretențiile înaintate de către Ghilescu Profira cu privire la

încasarea prejudiciului material, menționând că la pronunțarea unei sentințe de

achitare, instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile (care la caz nici nu a fost

intentată, dar existând pretenții materiale).

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului menționează, că contrar prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, nu a pătruns în esența argumentelor invocate de procuror în

cererea de apel, a criticat și a respins un ansamblu de probe care dovedesc vinovăția

inculpatului Chiriac Eduard de infracțiunea imputată, ca rezultat adoptând o soluție

ilegală de achitare cu invocarea motivului că, fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Concluzia instanței de apel precum că, fapta inculpatului Chiriac Eduard nu

întrunește elementele infracțiunii privind delapidarea averii străine, din motiv că,

ultimul nu poate fi subiect al infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal

este una eronată, fiind combătută de totalitatea probelor prezentate de partea

acuzării.

Susține că din probatoriul administrat la dosar se confirmă faptul că, partea

vătămată Ghilescu Profira a indicat, că prin contractul de donație a vândut

inculpatului doar - casa, construcțiile și terenurile aferente. În casă, beci și garaj cu

acordul ei au rămas multe bunuri care nu figurează în contract, dar în obiectele

donate nu a intrat automobilul, remorca și moara. Potrivit înțelegerii verbale, urma

ca bunurile respective să le ia ulterior, însă în legătură cu faptul că soțul era bolnav,

s-au adresat mai târziu. La încercarea lor de a-și ridica aceste bunuri ei au fost

alungați și nu au putut să le ridice. Ulterior în cadrul urmăririi penale, moara și

remorca totuși au fost întoarse părții vătămate numai după ce a fost depusă o

plângere la procuratură.

9

În confirmarea celor indicate, în ședința instanței de apel partea vătămată a

prezentat originalul certificatului de înmatriculare a automobilului de model

„Moskvici 408” care aparține cu drept de proprietate soțului Ghilescu Ion și nu a fost

transmis prin careva contracte altei persoane. Astfel inculpatul nu a avut dreptul de

posesie, a avut numai dreptul de păstrare. Or, ultimul neavând temei legal de a se

folosi de automobil îl vinde la fier uzat.

Astfel Chiriac Eduard nu a prezentat careva documente care ar fi confirmat

dreptul de proprietate asupra mașinii și remorcii.

Consideră că instanțele de judecată urmau a încadra acțiunile inculpatului

Chiriac Eduard în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca delapidarea averii străine,

adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a constatat în

descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic reciproc și generează

diferite consecințe juridice, cum ar că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 191 alin. (2) Cod penal.

De asemenea instanța a indicat că Chiriac Eduard a fost pus sub învinuire de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu semnele de

calificare - însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu cauzarea de daune considerabile.

Astfel, instanța mai indică că potrivit normei penale incriminate la art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal, subiect activ al infracțiunii de delapidare poate fi persoana

fizică, care în afară de criteriile generale ale răspunderii penale (este persoană

responsabilă, are vârsta de 16 ani), trebuie să posede și calitatea specială de

administrator sau gestionar.

Consideră titularul cererii de recurs că prin faptele sale, inculpatul

Chiriac Eduard a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 Cod penal, și anume:

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile,

recursurile ordinare declarate de către procuror și de către partea vătămată, pledând

pentru inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit neîntemeiate.

10

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că

criticele aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare parțial în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

deoarece la o nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au

fost respectate pe deplin prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea

cauzei.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

11

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține

motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că în

speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 12 mai 2020, decizia instanței de apel a fost casată total cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost

date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să

se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost

lăsate fără soluționare sau examinate superficial.

În acest sens, una din aspectele asupra cărora a fost atenționată instanța de apel

se referă la faptul, că prima instanță a constatat în descriptiv mai multe motive de

achitare, care se contrazic reciproc și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi

că: „în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componenței de infracțiune prevăzute

de art. 191 alin. (2) Cod penal..., vinovăția inculpatului nu a fost confirmată lipsind

latura obiectivă a infracțiunii..., ultimul urmează a fi din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii”. Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul

este achitat pe motiv că: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Având în vedere aspectele evidențiate, Colegiul penal lărgit statuează că la a două

rundă a procedurilor, instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs

12

și a pronunțat o decizie prin care l-a achitat pe inculpatul Chiriac Eduard de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, însă motivarea

acestei soluții este contradictorie dispozitivului deciziei.

Astfel, deși instanța de apel constată că prima instanță în sentința pronunțată a

constatat în descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic și generează

diferite consecințe juridice: lipsa elementelor componenței de infracțiune și că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii. În același timp, aceeași instanță de apel deja

casând sentința și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, pe de o parte consideră că Chiriac Eduard urmează a fi achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, motivând că

inculpatul nu poate fi subiect al infracțiunii incriminate, iar în continuare în mod

divergent mai constată și faptul, că „…probele administrate de către organul de

urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziția instanței

judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură, incontestabilă și fără echivoc a

vinovăției lui Chiriac Eduard în săvârșirea infracțiunii incriminate…”.

Aspectele descrise mai sus denotă faptul, că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

În continuare, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează și

faptul, că potrivit alin. (3) pct. 1) și 2) art. 394 Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă:

1) indicarea învinuirii (potrivit ordonanței de punere sub învinuire și

rechizitoriului) pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată;

2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru

care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Contrar prevederilor enunțate supra, instanța de apel deși a considerat necesar

de a casa sentința și a pronunțat o nouă soluție de achitare a inculpatului

Chiriac Eduard de sub învinuirea înaintată, totuși în descriptivul deciziei pronunțate

instanța de apel nu a indicat conținutul învinuirii aduse acestuia potrivit

rechizitoriului, ci s-a limitat doar la indicarea articolului din Codul penal și încadrarea

juridică a faptelor puse în sarcina inculpatului.

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea deciziei

instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de

instanța de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu privire la necesitatea

casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Având la bază argumentele expuse supra, la rejudecarea cauzei instanța de apel

13

urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia, având obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, și de către partea vătămată Ghilescu Profira, se

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Chiriac Eduard xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 06 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14