1ra-1596/2021 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1596/2021 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1596/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2021, în cauza penală în

privința lui

Căldăraru Marin Xxxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în s. xxxx, r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Căldăraru Marin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.

287 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie suma de 35 000 (treizeci și cinci mii)

lei.

29.07.2019, la orele 19:00, în s. Mingir, r-nul Hîncești, în stradă, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, în public, în prezența altor persoane, fără motiv, din intenții huliganice,

încalcînd grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, urmărind manifestarea

bravurii și forței grosolane, intenționat i-a aplicat lui Mihail Pîrlog multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform concluziei

Raportului de expertiză medico-legală nr. xxxx din 23.09.2019 vătămări corporale

neînsemnate.

1

Astfel, acțiunile lui Căldăraru Marin de către organul de urmărire penală au fost

încadrate juridic în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pe semnele - huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum si acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită.

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie dispusă achitarea lui Căldăraru Marin de sub învinuirea adusă în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel au fost invocat următoarele argumente:

- sentința adoptată este una nelegitimă, pasibilă anulării deoarece condamnarea

inculpatului de către prima instanță, nu corespunde legii penale fiind încălcate

principiile procesului penal și normele de drept procedural;

- examinînd cauza instanța de fond greșit a stabilit starea de fapt și de drept,

expunându-se neclar asupra învinurii aduse, neapreciind fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptând în așa mod o hotărâre ilegală

și neîntemeiată, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- instanta de fond a considerat că vinovăția lui Căldăraru Marin s-a confirmat prin

probele scrise aflate în dosar, declarațiile martorilor, care coroborează între ele și sunt

consecutive, care în totalitatea lor indică la prezența în acțiunile lui Căldăraru Marin a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de fond a judecat cauza în defavoarea inculpatului, respingându-i toate

demersurile de administrare a probelor, ignorând toate erorile procesuale admise de

procuror la etapa de urmărire penală, probleme care nu au fost soluționate în condițiile

legii procesuale penale. Astfel, din materialele cauzei rezultă, că martorii oculari, care au

fost audiați, nu au lămurit circumstanțele actului de huliganism, în raport cu cele care

au fost indicate în actul de învinuire și rechizitoriu. Deci, că în această parte învinuirea

nu are nici un suport legal și nu se probează prin probe pertinente și concludente, fiind

doar presupuneri preconcepute ale organului de urmărire penală;

- deasemenea, în argumentarea soluției sale, instanța de fond a enunțat că

vinovăția lui Căldăraru Marin se dovedește, prin probele administrate și analizate în

cursul procesului penal și anume: declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la

fața locului, raportul de constatare tehnico- științifică, care coroborează cu alte înscrisuri.

Instanța nu s-a expus asupra motivelor apărării privind faptul că probele sus

menționate au fost administrate cu încălcări de procedură, astfel concluziile instanței de

fond privitor la vinovăția inculpatului sunt nefondate, de aceea nu au putut fi reținute

2

și puse la baza unei sentințe de condamnare. În aceste context, se constată că la cercetarea

cauzei, instanța de fond nu a ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27,

99-101 Cod de procedură penală, și nu a cercetat sub toate aspectele probele administrate

de părți, nu le-a verificat minuțios, și nu le-a dat o apreciere justă, prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblul, din punct de

vedere al coroborării lor;

- din cele menționate se deduce oportunitatea achitării lui Căldăraru Marin de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv

că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, în hotărârea sa

Ștefan vs România din 6 aprilie 2010, CEDO a menționat că procurorul avea obligația de

a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, CEDO

consideră că Statul este cel care trebuie să își asume erorile comise de parchet sau de

instanța de judecată și că acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate

în procedura în cauză. Prin urmare dovezile invocate de acuzare au fost obținute cu

încălcări de procedură, de aceea nu au putut fi reținute și puse la baza unei sentințe de

condamnare;

- se concluzionează că instanța de fond, la judecarea prezentei cauze, incorect a

stabilit neîncălcarea acestor drepturi lui Căldăraru Marin în cadrul urmăririi penale și

greșit le-a pus la baza sentinței de condamnare. Astfel, instanța de fond nu a ținut cont

de circumstanțele cauzei și incorect a admis ca probe inadmisibile care contravin

materialelor cauzei și legislației penale în vigoare, în situația în care instanța de fond,

nedispunînd de alte probe, greșit a dispus condamnarea inculpatului Căldăraru Marin.

La fel, au fost ignorate dispozițiile art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală;

- instanța la adoptarea sentinței a depășit limitele din învinuire, în contradicție cu

art. 325 Cod de procedură penală, deoarece norma dată stipulează că judecarea cauzei

în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Alte probleme de drept care au fost

abordate de apărare și care afectează hotărârea în cauză, au fost neglijate de instanța de

fond, or odată ce au fost invocate și se conțin în materialele dosarului, instanța urma să

analizeze și să-și expună opinia asupra acestor chestiuni printr-o motivare clară și

cuprinzătoare.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Căldăraru Marin, cu

menținerea sentinței.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, fiind audiat în ședința de

judecată a instanței de fond inculpatul Căldăraru Marin a refuzat să dea careva declarații

asupra învinuirii care i se impută, folosindu-se de dreptul său prevăzut de art. 367 alin.

3

(1) Cod de procedură penală, astfel comunicînd instanței că își susține declarațiile date

la faza urmăririi penale.

Astfel, instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 367 alin. (1) Cod de

procedură penală, a acceptat refuzul inculpatului Căldăraru Marin de a face declarații.

Deși, inculpatul Căldăraru Marin, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond și în instanța de apel, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a

recunoscut-o, vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin probele prezentate de către

partea acuzării, printre care declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și

documentele cercetate în ședința de judecată, și anume: a părții vătămate Pîrlog Mihail;

a martorilor Zgherea Victoria, Căldăraru Elena, Chistol Elena, Bîrdan Vasile, Căldăraru

Valeriu; a materialelor cauzei: ordonanța de începere a urmării penale, plângerea cet.

Pîrlog Mihail din 02.08.2018, informația telefonică 112 din 29.07.2019, procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 01.08.2019 cu anexa foto tabelului, declarația cet. Pîrlog

Mihail din 01.08.2019, declarația cet. Chistol Elena din 01.08.2019, procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Pîrlog Mihail din 09.08.2019, procesul-verbal de audiere a

martorului Chistol Elena din 15.08.2019, procesul-verbal de audiere a martorului Pîrlog

Tudor din 09.08.2019, procesul-verbal de audiere a martorului Bîrdan Vasile din

27.09.2019, procesul-verbal de audiere a martorului Zgherea Victoria din 10.09.2019,

procesul-verbal de audiere a martorului Căldăraru Ioana din 09.08.2019, procesul-verbal

de audiere a bănuitului Căldăraru Marin din 16.09.2019, cererea cet. Căldăraru Marin

din 16.09.2019 privind efectuarea confrantării, procesul-verbal de confruntare din

24.10.2019, raportul de constatare nr. xxxx din 31 iulie 2019; raportul de expertiză

judiciară nr. xxxx din 23.09.2019, revendicarea xxx, caracteristica eliberată de Primăria

com. Mingir, r-nul Hîncești potrivit căreia Căldăraru Marin la locul de trai se

caracterizează nesatisfăcător, iar anterior asupra acestuia la primăria com. Mingir au fost

înregistrate plângeri, procesul-verbal de audiere a învinuitului Căldăraru Marin din

13.12.2019.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în sedința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în sedința de judecată

și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în

sarcina inculpatului Căldăraru Marin încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art.

287 alin. (1) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Potrivit textului apelului formulat de către inculpatul Căldăraru Marin împotriva

sentinței instanței de fond, rezultă că ultimul pledează pentru pronunțarea unei sentinței

4

de achitare în privința sa, pe motiv că, faptele sale nu întrunesc elementele infracțiunii.

Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale, instanța de

apel a conchis că, argumentele invocate de către apelant nu își găsesc confirmare în starea

de fapt a prezentei cauze penale, or, în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate

suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care demonstrează pe deplin

vinovăția inculpatului Căldăraru Marin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal.

Examinînd cumulul probelor examinate în ședință de judecată, și anume,

declarațiile martorilor oculari, în coraport cu alte probe anexate și cercetate în ședința de

judecată, instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpatului s-a confirmat integral

prezența laturii obiective ale infracțiunii de huliganism, în situația în care din declarațiile

martorului Chistol Elena se constată că ultima a auzit gălăgie, conflictul a durat în jur de

2 minute, în drum lîngă poarta lui Căldăraru Marin. Martorul Bîrdan a declarat că

Căldăraru Marin a încercat să îl lovească însă a intervenit mama și soția acestuia.

Căldăraru Marin era enervat la acel moment, totul s-a petrecut la în stradă... Partea

vătămată de asemenea a declarat că, conflictul a avut loc în stradă, pe drum, loviturile

aplicate lui Pîrlog Mihail, au fost aplicate de către Căldăraru Marin.

Prin urmare, infracțiunea s-a consumat din momentul în care inculpatul Căldăraru

Marin a încălcat ordinea publică, i-a cauzat dureri fizice părții vătămate Pîrlog Mihail,

prin aplicarea loviturilor peste părțile ale corpului.

Or, la caz, infracțiunea săvârșită de inculpat a fost comisă în loc public, de rînd ce

acțiunile huliganice a acestora au avut loc pe strada din s. Mingir, r-nul Hîncești, care

este un loc public.

Mai mult, în urma conflictului avut, inculpatul își dădea seama că fapta acestuia

poate ajunge la cunoștința altor persoane. La fel, în speță, prin manifestarea bravurii și

forței grosolane, se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de

acte de violență asupra persoanei, adică violență soldată fie cu vătămarea integrității

corporale sau a sănătății.

În speță, s-a constatat cu certitudine, că inculpatul a aplicat forță fizică față de

partea vătămată Pîrlog Mihail, prin aplicarea loviturilor cu pumnii, picioarele, iar din

declarațiile martorilor Căldăraru Valeriu, Căldăraru Elena, Zgherea Vicotria, inculpatul

a împins partea vătămată, fiind chiar liniștit și oprit de agresivitate ce o avea de

concubina sa, într-un final conflictul a avut loc în public, la care nu s-a ținut cont de

opinia și atitudinea celor din jur.

Instanța de apel cu certitudine a constatat faptul că, inițiatorul conflictului care a

urmat cu aplicarea loviturilor a fost Căldăraru Marin, anume acesta a intervenit în

discuția pe care o purta partea vătămată Pîrlorg Mihail și martorul Zgherea Victoria, fapt

5

confirmat și prin declarațiile martorilor Bîrdan Vasile și Chistol Elena, cât și a lui

Căldăraru Elena.

Totodată, instanța de apel a considerat corectă aprecierea primei instanțe de a

exclude din învinuirea adusă lui Căldăraru Marin săvârșirea infracțiunii în stare de

ebrietate, or probe în acest sens de către partea acuzării nu au fost prezentate.

Referitor la argumentele despre nevinovăția inculpatului, despre faptul că,

instanța la adoptarea a depășit limitele din învinuire, instanța de apel le-a considerat

absolut declarative și neprobate, or drept celor expuse și în lipsa unor dovezi în

susținerea poziției inculpatului, achitarea acestuia nu poate avea loc, iar poziția

acuzatorului este legală în fond, bazată pe probe pertinente, concludente și utile, acestea

neputînd fi anulate pe motive formale invocate de către inculpat.

La capitolul stabilirii pedepsei, instanța de apel a fost solidară cu concluzia primei

instanțe, că corectarea și reeducarea lui Căldăraru Marin este posibilă și rațională prin

aplicarea acestuia a pedepsei cu amendă care, în viziunea instanței, este unica măsură

de constrângere aplicabilă situației inculpatului, care pornind de la datele caracteristice

ale ultimului, este pe măsură să ducă la atingerea scopului general și special al pedepsei

penale.

În acest sens, în viziunea instanței, pedeapsa sub formă de amendă este aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel contribuind la reeducarea inculpatului,

la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, precum și respectarea de către inculpat a

legislației R. Moldova în vigoare.

Pe parcursul examinării cauzei penale, în cadrul audierii părții vătămate Pîrlog

Mihail a comunicat că față de inculpatul Căldăraru Marin are pretenții pecuniare doar

în partea ce ține de restituirea sumei cheltuite pentru tratamentul pe care l-a suportat în

mărime de 1 000 lei, însă careva acțiune civilă în cadrul procesului penal sau probe ce ar

confirma că aceste cheltuieli au fost suportate de partea vătămată nici nu au fost

prezentate.

Roman în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile de casare prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În argumentarea recurului declarat invocă faptul că:

- după cum rezultă din procesul verbal al ședinței instanței de apel, probele în

cauză nu au fost cercetate prin citirea lor în ședință și nu au fost audiate părțile referitor

la chestiunea de legalitate a acestora, de modalitatea de adunare a lor la faza de urmărire

penală;

6

- una din erorile grave pe care le-a comis instanța de apei este modul de audiere a

învinuitului Căldărari Marin.

Instanța de apel nu a audiat învinuitul Căldărari Marin, dar în mod absolut

nejustificat, a indicat că a refuzat să dea careva declarații asupra învinuirii care i se

impută, folosindu-se de dreptul său prevăzut de art. 367 alin. (1) CPP, ceea ce nu

corespunde realității și înregistrărilor audio a ședinței de judecată.

Este necesar de a face o precizare substanțială, și anume că, după investirea

instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie să le fie asigurate toate

garanțiile unui proces echitabil, prin urmare apelul constituie o continuare a judecării

fondului cauzei;

- instanța de apel, judecând cauza, a analizat superficial circumstanțele de fapt și

de drept ale acesteia și nu a elucidat esența apelului, nu a efectuat o investigație eficientă

în vederea clarificării tuturor circumstanțelor care au importanță pentru o justă

soluționare, formulînd niște concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu privire

la stabilirea vinovăției lui Căldăraru Marin;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel a depăsit limitele din învinuire, în

contradicție cu prevederile art. 325 CPP, deoarece norma dată stipulează că judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Observăm că instanța de apel cu toate că respinge ca nefondat apelul apărării,

indică o altă încadrare juridică decât cea a instanței de fond și a ordonanței de punere

sub învinuire.

Prima instanță a constatat că: „Pentru a se pronunța instanța de fond a constatat

că, Căldăraru Marin la 29.07.2019, la orele 19:00, în s. Mingir, r-nul Hîncești, în stradă,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, (…). Audiind participanții la proces, cercetând probele

prezentate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborârii lor, reieșind din limitele învinuirii

înaintate, instanța de judecată consideră că în ședință de judecată s-a stabilit cu certitudine

vinovăția inculpatului comiterea infracțiunii de huliganism, prin acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică, care afostiust încadrată atît în baza art. 287 alin. (1) Cod penal”.

Instanța de apel a constat că „Colegiul Penal constată că instanța de fond, (…), dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului Căldăraru Marin încadrarea juridică corespunzătoare,

și anume art. 287 alin. (1) Cod Penal al RM - huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violentei asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebescprintr-o obrăznicie deosebită”.

Cu toate acestea instanța de apel indică că „Totodată, Colegiul Penal consideră

corectă aprecierea primei instanțe de a exclude din învinuirea adusă lui Căldăraru Marin

7

săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate, orprobe în acest sens de către partea acuzării nu

au fost prezentate”.

La fel, nu este clară constatarea instanței de apel privind însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, pe care instanța de fond nu a constatat-o în partea

motivatoare a sentinței;

- în speță atât instanța de fond, cât și instanța de apel au sfidat elementete

probatorii, denaturînd esența dovezilor, în special declarațiile martorilor.

Din materialele cauzei rezultă, că martorii oculari, care au fost audiați, nu au

lămurit circumstanțele actului de huliganism, în raport cu cele care au fost indicate în

actul de învinuire și rechizitoriu.

Instanța de fond și apel nu au motivat de ce probele apărării au fost respinse și nu

au fost puse la baza sentinței, inclusiv declarațiile martorilor apărării.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, temeiurile invocate de recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea și

motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei erori de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța

de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

8

Potrivit conținutului recursului, partea apărării invocă un prim temei de drept pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când:hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal raportînd temeiul invocat de recurent în recurs cu textul deciziei

instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost

admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care să

afecteze soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul inculpatului Căldăraru Marin, fără a fi identificate neclaritățile specificate de

recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

După cum rezultă din conținutul recursului, avocatul Doroftei Roman nu este de

acord cu condamnarea inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, considerînd că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, declarațiile inculpatului Căldăraru Marin, ale părții

vătămate Pîrlog Mihail, ale martorilor Zgherea Victoria, Căldăraru Elena, Chistol Elena,

Bîrdan Vasile, a cercetat actele cauzei, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, argumentînd

clar de ce au fost considerate veridice declarațiile acestor participanți care, coroborate

una cu alta, au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, referitor la existența elementelor

constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414, 417 alin.(1) pct. 7), 8) Cod de

procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus,

deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care

și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței

faptei și vinovăției inculpatului Căldăraru Marin în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, fiind stabilite în acțiunile acestuia toate elementele

constitutive ale încălcării grosolane a ordinii publice însoțite cu aplicarea violenței

9

asupra persoanelor, precum și acțiuni care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită. Instanțele, reieșind din probele administrate în cauză, și anume

declarațiile martorilor sus menționați, cât și din declarațiile părții vătămate, cert au

constatat că, inculpatul a comis infracțiunea imputată, părțile dînd declarații în condițiile

libertății de voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și nu au fost date

în sensul de a-l acuza pe inculpat pe nedrept.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în

cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

inclusiv vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală,

reieșind și din faptul că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei

și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond.

Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de autorul

recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nemotivată. Mai mult, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței, Colegiul

își însușește argumentele enumerate în decizia instanței de apel, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct. 37 că art. 6§1 CtEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19.04.1994, pct. 61).

Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

La fel, recurentul a invocat și temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul Doroftei Roman,

autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod

penal, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în săvârșirea

10

infracțiunii imputate, solicitând să fie achitat inculpatul Căldăraru Marin, pe motiv că în

acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, nefiind dovedită

vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal constată că, instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit,

sub toate aspectele probele prezentate de părți, a verificat declarațiile inculpatului date

în cadrul urmăririi penale, ale părții vătămate și ale martorilor audiați în ședința de

judecată a primei instanțe, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire

penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că

vinovăția inculpatului Căldăraru Marin în săvârșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă,

din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra vinovăției lui

Căldăraru Marin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe cumulul de

probe cercetate în ședința instanței de apel, inclusiv declarațiile părții vătămate Pîrlog

Mihail, martorilor Zgherea Victoria, Căldăraru Elena, Chistol Elena, Bîrdan Vasile și

inculpatul Căldăraru Marin, precum și pe probele scrise, care au fost obiectiv apreciate,

analizate conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală (f.d. 169-174).

Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel, care au fost

examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de instanța de apel, nu prezintă

temei de îndoială și direct indică la comiterea de către inculpatul Căldăraru Marin a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, vinovăția căruia a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate inculpatului Căldăraru Marin, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele

recurentului, precum că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, instanța de apel și-

a motivat eficient soluția, respingînd versiunea inculpatului privind nevinovăția sa.

Referitor la alegațiile apărării precum că instanța de apel nu a audiat inculpatul

Căldăraru Marin, dar în mod absolut nejustificat a indicat că a refuzat să dea careva

declarații asupra învinuirii care i se impută, folosindu-se de dreptul său prevăzut de art.

11

367 alin. (1) Cod de procedură penală, ceea ce nu corespunde realității, Colegiul penal le

respinge ca neîntemeiate, or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel din 21.04.2021 (f.d. 157-161), inculpatul Căldăraru Marin a refuzat să de-

a careva declarații asupra învinuirii incriminate, menționînd doar că ,,Învinuirea îmi este

clară. Vina nu o recunosc. Am fost audiat la urmărirea penală și în instanța de judecată, susțin

declarațiile oferite anterior. Susțin apelul declarat de către avocat”, pentru ce a și semnat.

Totodată, Colegiul penal reține drept declarativ argumentul avocatului precum că

partea vătămată a generat conflictul, fapt confirmat prin declarațiile acesteia și a martorilor, or

acest argument a fost verificat și motivat respins de instanța de apel la f.d. 176 din

decizie, fiind excluse orice dubii privind vinovăția inculpatului în comiterea

huliganismului.

Astfel, Colegiul penal reține, că instanța de apel, întemeiat a dat apreciere critică

declarațiilor inculpatului, considerându-le drept intenția acestuia de a se eschiva de

răspundere penală, or, acestea au fost combătute prin cumulul de probe cercetate în

ședința de judecată în apel, fiind apreciate toate probele coroborate în ansamblu din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Prin urmare, concluziile și motivările instanțelor judecătorești inferioare referitor

la vinovăția inculpatului Căldăraru Marin sunt legale și întemeiate.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor

invocate în instanța de apel de către inculpatul Căldăraru Marin, aplicând legislația

pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, recursul, în situația respectivă, este

declarativ și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art. 414 Cod de procedură penală, care

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în

cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual

penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs

a alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în contextul expus,

este inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CEDO,

și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând

cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă

o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din

12

care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește

sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și

vinovăției inculpatului Căldăraru Marin.

Complementar, Colegiul penal menționează că temeiul invocat de recurent,

privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate

să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul

unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea

în considerare a acestora.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, este bine

argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de

drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi

declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Doroftei Roman în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Căldăraru Marin Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 noiembrie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

13