1ra-1713/2021 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP

1ra-1713/2021 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1713/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 29 martie

2019 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, declarat

de avocata Natalia Culeac-Reul, în numele inculpatului

Erșov Alexandr XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.06.2016 – 29.03.2019,

instanța de apel: 03.07.2019 – 11.05.2021,

instanța de recurs: 29.07.2021 – 01.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 4 ani și 3 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 29.03.2019, cu includerea

perioadei arestării preventive și la domiciliu de la 29.01.2016 până la 01.02.2016, de

la 09.02.2016 până la 04.06.2016 și de la 30.01.2019 până la 29.03.2019.

Cererea procurorului privind confiscarea specială a mijlocului de transport „Opel

Omega”, n.î. XXXXXX, a fost respinsă.

La fel, a fost respinsă și cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și Prodan A., însă în privința ei hotărârile

judecătorești nu au fost contestate.

2015, inculpata Prodan A., aflându-se în XXXXXX, acționând împreună și de comun

acord cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, urmărind scopul

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către o altă persoană și tragerii de

foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, au întreprins acțiuni

1

în vederea identificării potențialelor persoane, pentru prestarea ulterioară a serviciilor

sexuale contra plată clienților de gen masculin întru satisfacerea poftei sexuale ale

acestora. Astfel, Prodan A., aflându-se în XXXXXX, acționând întru realizarea

intențiilor infracționale, în cadrul întâlnirii avute cu XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX le-a propus de a presta

servicii sexuale clienților de gen masculin pentru satisfacerea poftei sexuale ale

acestora, promițându-le obținerea unui venit în mărime de 50 % din banii acumulați de

la clienți, prin ce le-a îndemnat la practicarea prostituției.

În continuare, Prodan A., în perioadele menționate de timp, acționând împreună

și de comun acord cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,

întru realizarea intențiilor sale infracționale de înlesnire a practicării prostituției,

obținând consimțământul lui XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX de a practica prostituția, le-a cazat la domiciliul său

din str. Ialoveni 36, mun. Chișinău, prin ce le-a înlesnit acestora practicarea acestei

activități.

Totodată, în perioada februarie 2015 - ianuarie 2016, Prodan A., care acționa

împreună și de comun acord cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală, întru realizarea intențiilor sale infracționale de înlesnire a practicării prostituției

de XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX

manifestată prin asigurarea legăturii dintre client și persoana care practica prostituția,

plasa în acest scop pe site-ul www.999.md, în rubrica „cunoștințe și felicitări” sub

rubrica „caut bărbat”, anunțuri referitoare la prestarea serviciilor sexuale contra plată,

în care erau indicate numerele de telefon mobil cu cartela SIM, anterior procurate în

acest scop.

Concomitent, Prodan A. în aceeași de timp, iar începând cu perioada iulie 2015

– ianuarie 2016, împreună cu Erșov A., acționând împreună și de comun acord, întru

realizarea intențiilor sale infracționale de înlesnire a practicării prostituției de

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX

primea apelurile telefonice de la potențialii clienți care solicitau acordarea serviciilor

sexuale contra plată, iar ulterior, împreună cu Erșov A., organizau deplasarea

persoanelor îndemnate la practicarea prostituției cu automobilul personal al lui Prodan

A., de model „Opel Omega”, cu numerele de înmatriculare lituaniene (LT) XXXXXX,

la beneficiarii de servicii sexuale.

De asemenea, Prodan A., împreună cu Erșov A., care acționau împreună și de

comun acord cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, întru

realizarea intențiilor infracționale de tragere a foloaselor de pe urma practicării

prostituției de către XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX încasau de la ultimele sumele de bani primite de la clienți

pentru serviciile de prostituție prestate. Ulterior, din sumele de bani încasate de la

persoanele care practicau prostituția, anterior primite de la clienți, de pe urma prestării

serviciilor sexuale, obțineau un venit în mărime de 50 % din suma integral percepută.

În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită vinovăția

inculpatului și i-a încadrat acțiunile pe art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, ca

proxenetismul, adică îndemnarea la practicarea prostituției, înlesnirea practicării

2

prostituției de către o altă persoană, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției, acțiuni săvârșite față de mai multe persoane și de mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 7 ani,

că anterior a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 16.06.1999 în baza art. 119 alin. (3) Cod penal, sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 26.03.2002 în baza art. 119 alin. (3), 122 alin. (3) Cod penal, sentința

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29.08.2002 în baza art. 119 alin. (3) Cod

penal, sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18.01.2007 în baza art. 187

alin. (2) lit. b), f) Cod penal, sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

19.06.2009 în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 8 ani închisoare, împrejurări

ce îl caracterizează negativ și demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins

scopul, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin izolare de

societate.

Instanța a conchis ca nefiind proporțională confiscarea specială a mijlocului de

transport „Opel Omega”, n.î. XXXXXX.

Pe lângă aceasta, cheltuielile judiciare care constau din salariul procurorului

pentru 27 zile, în sumă de 6743,25 lei, pentru consumabile (hârtie, copiator) - 218,86

lei, pentru traducere și interpret - 900 lei, nu pot fi imputate inculpatului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare, cu

încasarea cheltuielilor judiciare.

Apelanta a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatului, urma a fi reținută în

calitate de circumstanță agravantă inclusiv săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară sau pentru alte fapte care

au relevanță pentru cauză. Astfel, acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 16.06.1999 în baza art. 119 alin. (3), 43 Cod penal, la 5

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 1 an;

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26.03.2002 în baza art. 119 alin. (3),

122 alin. (3), 43 Cod penal, la 7 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 5 ani; sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău

din 29.08.2002 în baza art. 119 alin. (3), 39 Cod penal, la 7 ani și 6 luni închisoare,

fiind amnistiat la 15.12.2004; sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

18.01.2007 în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 3 ani și 8 luni închisoare;

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19.06.2009 în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, la 8 ani închisoare.

Or, inculpatul nu a fost condamnat pentru infracțiuni similare, însă a fost judecat

de mai multe ori pentru comiterea infracțiunilor, circumstanță care are relevanță în

cauză și denotă că acesta nu și-a făcut concluziile necesare, iar pedepsele anterioare nu

și-au atins scopul.

Mai mult, în privința inculpatului urma a fi constatată și recidiva la comiterea

infracțiunii, conform art. 34 alin. (1) Cod penal, deoarece antecedentele penale nu sunt

stinse, potrivit art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, precum și rolul acestuia la comiterea

infracțiunii, împrejurări care au fost omise de instanța de fond la stabilirea pedepsei.

3

Prin urmare, prima instanță urma să-i aplice inculpatului o pedeapsă care ar avea

drept efect abținerea de la comiterea unor asemenea infracțiuni și de către alte persoane,

sub formă de închisoare pe o perioadă mai mare, ce va determina acestuia revizuirea

comportamentului și integrarea socială, cu renunțarea la săvârșirea infracțiunilor.

3.1. A declarat apel și avocata Natalia Culeac-Reul, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a indicat că inculpatului nu-i poate fi incriminată săvârșirea infracțiunii

prevăzută la art. 220 alin. (2) Cod penal, deoarece nu au fost administrate careva probe

în acest sens.

apelul avocatei Natalia Culeac-Reul a fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre: „Se supune confiscării speciale în beneficiul statului contravaloarea

automobilului de model ,,Opel Omega”, cu numere de înmatriculare lituaniene (LT)-

XXXXXX, ce aparține cu drept de proprietate ÎI ,,Valeriu Dobînda”, or. Vilnius”.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate, care au fost

corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, a fost stabilit că automobilul ,,Opel Omega”, număr de înmatriculare

(LT) - XXXXXX, se află în proprietatea privată a altei persoane, neimplicată în cauza

penală, buna-credință a căreia a fost prezumată.

Deci, este necesar a spune confiscării contravaloarea mijlocului de transport de

model ,,Opel Omega”, cu numere de înmatriculare lituaniene (LT) - XXXXXX, care

aparține cu drept de proprietate ÎI ,,Valeriu Dobînda” or. Vilnius, care a servit drept

instrument utilizat de către inculpații Prodan A. și Erșov A., pentru a comite

infracțiunea de proxenetism.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin în care în privința

inculpatului să fie aplicate prevederile art. 901 Cod penal.

Recurenta a indicat că concluzia instanțelor de fond și de apel că scopul legii

penale poate fi atins doar prin executarea reală și integrală a pedepsei cu închisoarea,

este eronată și neîntemeiată.

Ori, inculpatul la 30.01.2019 a fost reținut și până în prezent este privat de

libertate, în privința acestuia urmând a fi aplicată pedeapsa cu suspendarea parțială a

executării pedepsei, conform art. 901 Cod penal, acordul acestuia fiind exprimat în

cadrul examinării cauzei în instanța de apel, prin care a el a recunoscut vina integral.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

4

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde, nu au fost întrunite elementele infracțiunii (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

care ar fi erorile de drept și esența că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prevederile

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,

fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

5

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul care

inculpatul a comis o infracțiune gravă, a fost judecat de mai multe ori pentru comiterea

unor infracțiuni și nu și-a făcut concluziile necesare, iar pedepsele anterioare nu și-au

atins scopul, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de recurentă, condamnarea

cu suspendarea parțială a executării pedepsei în baza art. 901 Cod penal, ar reprezenta

o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională

în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Or, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului.

6

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Natalia Culeac-Reul,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 29 martie 2019 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în privința inculpatului Erșov

Alexandr XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 15 octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor BoicO

7