1ra-1656/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d, 84 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d, 84 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 Cpp
1ra-1656/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d, 84 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1656/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
8 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Victor Boico,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu
a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,
Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
14 aprilie 2021, în privința inculpatului
Avram Alexandru XXXXX, născut
la xxxxx, originar și locuitor al s. xxxxx, r-nul xxxxx, cetățean
al R. Moldova, condamnat anterior prin:
1) sentința Judecătoriei Orhei din 15.02.2018, în baza
art. 190 alin. (1), 186 alin. (2) lit. d), 84 Cod penal, la amendă
în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei,
și 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 19.09.2017 - 21.12.2018,
instanța de apel: 27.01.2021 - 14.04.2021,
instanța de recurs: 16.07.2021 - 08.09.2021.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Orhei din 21 decembrie 2021, Avram Alexandru a
fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei conform
sentinței Judecătoriei Orhei din 15.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani
și 40 zile închisoare și amendă în mărime de 200 uni convenționale, ce constituia 4000
lei, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea în
perioadei arestării preventive de la 08.04.2018 până pe 08.05.2018 ora 0410.
De la Avram Alexandru s-a încasat în beneficiul lui Chicu Ludmila prejudiciul
material în sumă de 13.000 lei și moral în mărime de 500 lei.
Instanța de fond a constatat că la 11.07.2017, ora nefiind stabilită de organul de
urmărire penală, inculpatul Avram A., acționând de unul singur, în scopul sustragerii
1
bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și,
profitând de accesul liber pe care îl avea în casa lui Chicu L., situată în s. Peresecina, r-
nul Orhei, inclusiv de lipsa proprietarului la domiciliu, pe ascuns a sustras din interiorul
casei un laptop de marca „Asus” în valoare de 13.000 lei, acțiuni prin care a cauzat părții
vătămate un prejudiciu material considerabil.
Instanța a statuat că, deși inculpatul în cadrul urmăririi penale nu și-a recunoscui
vina, aceasta și-a găsit confirmare deplină și i-a încadrat în acțiunile în baza art. 186 alin.
(2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane cu
cauzarea de daune în proporții considerabile.
La individualizarea pedepsei, instanța a luat in vedere că inculpatul a comis o
infracțiune gravă, ca circumstanțe agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o
persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, că la moment
inculpatul a mai avut stabilite pedepse cu amendă și muncă neremunerată în folosul
comunității pe o altă cauză, executate până în prezent, concluzionând că aplicarea
inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate nu este posibilă, ori, aceasta nu și va
atinge scopul educativ.
Avocatul Ciur Igor a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă
neprivativă de libertate.
Apelantul a invocat că, cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, partea
vătămată nu are pretenții de ordin material și moral, inculpatul prin intermediul rudelor
a achitat amenda penală, stabilită prin sentința instanței de fond.
Totodată, instanța greșit a calificat fapta comisă de inculpat drept una gravă, deși
se atribuie la cele mai puțin grave.
În circumstanțele expuse, inculpatului îi este pasibilă aplicarea unei pedepse
neprivative de libertate, munca neremunerată în folosul comunității, amenda,
condamnarea cu suspendarea executării pedepsei sau condamnarea cu suspendarea
parțială a executării pedepsei cu închisoare.
3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Apelantul a indicat că, cauza a fost examinată în lipsa lui, fiindu-i grav încălcat
dreptul la apărare.
Totodată, cauza a fost examinată în perioada 19.09.2017 și până 21.12.2018, când
era vizat în altă cauză penală, care la fel era examinată de către Judecătoria Orhei, la
care el s-a prezentat.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021,
apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunță o nouă hotărâre.
Avram Alexandru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3
luni închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,
inclusiv prin sentința Judecătoriei Orhei din 15.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 4 luni și 10 zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,
din 14.02.2021, cu includerea duratei arestării preventive de la 08 aprilie - 08 mai 2018
și perioada executării pedepsei de la 08 ianuarie 2021 până la 14 aprilie 2021.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de
fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând
faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.
2
Inculpatul, fiind audiat prin intermediul teleconferinței, în cadrul ședinței de
judecată a instanței de apel a declarat că vina o recunoaște.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de
prevederile art. 7, 61, 75 Codul penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de scopul
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui.
În această ordine de idei, instanța de apel a notat că acțiunile inculpatului cuprind
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,
care prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale, cu
muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de
până la 4 ani, că instanța de fond a reținut circumstanțe agravante ca svârșirea infracțiunii
de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, că careva
circumstanțe atenuante lipsesc, că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, este
caracterizat nesatisfăcător, concluzionând că inculpatul poate fi reeducat doar prin
izolare de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de
3 luni, cu executare, ce corespunde cu prevederile legale, cu principiul proporționalității
și scopul de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii
de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane,
acordându-i o șansă acestuia de a se reabilita în fața societății, deoarece nu trebuie pus
accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ, ci
de reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete,
iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale
indiferent de orice tentații.
Ori, inculpatul nu este pentru prima dată pe banca acuzaților, a fost anterior
condamnat pentru infracțiuni similare, iar pentru corectarea și reeducare acestuia,
instanța de fond corect a considerat că este necesară aplicarea unei pedepse sub formă
de închisoare cu executare, însă termenul de 2 ani este prea mare, având în vedere
circumstanțele menționate supra.
De asemenea, instanța de apel a ținut cont că infracțiunea comisă de inculpat face
parte din categoria celor mai puțin grave, acesta a recunoscut vina în instanța de apel și
a achitat amenda în mărime de 4000 lei, fapt confirmat prin Ordinul de încasare a
numerarului nr. 25273994 din 29.01.2021 care a fost anexat la materialele dosarului,
inculpatul a reparat benevol prejudiciul cauzat părții vătămate, ultima menționând că nu
are careva pretenții față de inculpat.
Procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, a
declarat apel solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.
Recurenta a invocat că, instanța de fond și cea de apel nu au acordat deplină
eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, incorect a ajuns la concluzia diminuării
pedepsei cu închisoare spre limita minimă, fără a menționa care sânt criteriile ce
caracterizează personalitatea inculpatului și în coraport cu care și-a făcut concluzia că
inculpatul poate fi corectat prin numirea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de
către instanța de fond și anume de 3 luni închisoare.
Inculpatul anterior s-a aflat în conflict cu legea, fiind condamnat pe art. 190 alin.
(2) lit. c), 190 alin. (1), 186 alin. (2), 191 alin. (1) Cod penal și nu și-a făcut concluziile
potrivite care ar permite să se constate că poate fi corectat fără executarea unei pedepse
cu închisoarea pe un termen de 3 luni.
3
Inculpatul la locul de trai este caracterizat negativ, face abuz de alcool, nu este
angajat în câmpul muncii și în privința acestuia au fost sesizate mai multe plângeri și
adresări prin prisma faptelor contravenționale, a fost anunțat în căutare de către instanța
de judecată de 2 ori.
Pronunțând o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pentru comiterea de către Avram A. a unei infracțiuni mai puțin
grave, instanța de apel a deturnat logica politicii punitive promovate de către autoritățile
statului, inclusiv de către autoritatea judecătorească cu vocație de formare a practicii
judiciare.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod
de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar
(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele
de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, atenuând-o la apelul
apărării, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și
prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61,
75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că inculpatul a
comis o infracțiune mai puțin gravă, dar în situația în care în rechizitoriu este indicat că:
„Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, în acțiunile învinuitului Avram Alexandru Petru
nu s-au stabilit”, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel acesta a recunoscut
integral vina, a achitat amenda în mărime de 4000 lei, a reparat benevol prejudiciul
cauzat părții vătămate, ultima menționând că nu are careva pretenții, corectarea și
reeducarea lui fiind posibilă prin izolare de societate pe un termen de 3 luni, dar și prin
4
cumularea parțială a pedepselor, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 luni și 10 zile
închisoare, cu executare.
Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului
în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub
aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în
pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de
apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură
penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată
în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea
instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor
cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este
o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept
separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea
acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice suport legal.
Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în
instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. - 5. din decizie),
iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza
sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).
Totodată, argumentele sumare și neclare invocate de recurent, că: „Pronunțând o
decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pentru
comiterea de către Avram A. a unei infracțiuni mai puțin grave, instanța de apel a deturnat logica
politicii punitive promovate de către autoritățile statului, inclusiv de către autoritatea judecătorească
cu vocație de formare a practicii judiciare”, nu au niciun suport legal, deoarece nu sunt proprii
speței de pe rol (pct. 5. din decizie).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține
motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse
individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
5
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021, în privința inculpatului Avram Alexandru
XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 17 septembrie 2021.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Victor Boico
6