1ra-1492/2021 — art.190 al.4 CP

1ra-1492/2021 — art.190 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1492/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bulbuc Boris în numele inculpatului Morari Igor, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 24 septembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Morari Igor xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în or. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.09.2017 – 24.09.2020;

Instanța de apel: 17.10.2020 – 06.04.2021;

Instanța de recurs: 07.06.2021 – 30.06.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea și gestionarea banilor și altor

bunuri materiale pe un termen de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită, lui Morari

Igor xxxxx i s-a adăugat parțial pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Central din 10.07.2018, fiindu-i astfel stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 8 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea și gestionarea

banilor și altor bunuri materiale pe un termen de 4 ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, făcând abuz de încrederea ce i s-a

1

acordat de către cet. Lungu Simion, administratorul SRL „Simcofraj Impex”, cu sediul în or.

xxxxx, sub pretextul că are necesitate de a lua în arendă suporți metalici pentru a-i utiliza la o

construcție, prin înșelăciune, l-a rugat pe cet. Lungu Simion să îi acorde în arendă 500 de

suporți metalici, cu condiția restituirii lor ulterioare, deși inițial intenționa să le însușească, și

sub pretextul menționat, la 25 august 2016, în xxxxx, a solicitat și a primit de la SRL

„Simcofraj Impex”, 500 de suporți metalici, cu costul total de 104 754 lei, bunuri pe care le-

au trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit, cauzându-i lui SRL „Simcofraj Impex” o

daună materială în proporții mari în valoare totală de 104 754 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, Morari Igor xxxxx a săvârșit infracțiunea prevăzută la

art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții mari.

Bulbuc Boris în numele inculpatului Morari Igor, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Morari

Igor să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

3.1. În motivarea apelului, avocatul a invocat că, potrivit art.24 alin.(2), (4) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile în

procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane.

Având în vedere explicațiile date în pct.15 a Hotărârii Plenului CSJ nr.23 din

28.06.2004 Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor,

în cazul escrocheriei (art.190 CP) victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub

influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, iar primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie, doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Or, pentru existență

infracțiuni de escrocherie este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o

reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, chiar la momentul apariției ei, ca rezultat

al acțiunilor întreprinse de făptuitor și a intenției pe care el o poartă.

Reieșind din cele reținute, apărătorul a considerat că în speța dată, inculpatul nu a indus

în eroare partea vătămată, dat fiind faptul că între inculpat și Lungu Simion există contracte

bilaterale de prestări servicii. Însă, la momentul de față, Morari Igor se află în imposibilitate

de a-și onora obligațiunile asumate, iar această împrejurare nu prezumă antrenarea

răspunderii penale.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța asupra deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că Morari Igor a săvârșit infracțiunea imputată lui. Vinovăția inculpatului

în comiterea escrocheriei a fost dovedită pe deplin, înafara oricărui dubiu, din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală sus-indicată, care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

2

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu − din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, cercetând suplimentar probele administrate în prezenta cauză penală, instanța de

apel a ajuns la concluzia că declarațiile părții vătămate Lungu Simion corespund adevărului,

deoarece sânt consecutive și coroborează cu celelalte probe, care combat argumentele

apelului declarat, precum că învinuirea înaintată inculpatului și starea de fapt constatată de

prima instanță nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate de către instanța de judecată au fost apreciate în mod greșit.

Astfel, cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina, instanța de apel a considerat că vina

acestuia, se probează cu certitudine prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de

instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, cum ar fi:

declarațiile martorilor Țarus Vitalii, Grama Ion și Rață Dumitru; procesul verbal de ridicare

din 22.11.2016; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 27.06.2017;

corpurile delicte anexate la cauza penală: 5 (cinci) carcase metalice confecționate din țeavă

metalică cu dimensiunile 1 m x 1 m, ce aparțin SRL „Simcofraj Impex” c/f xxxxx; copia

Contractului de arendă nr.20 din 25 august 2016, încheiat între SRL „Simcofraj Impex” și

Morari Igor; copia facturii fiscală 175/002 din 21.11.13; copia Declarației Primare nr. xxxxx;

copia Actului de primire-predare a utilajului; copia buletinului lui Morari Igor; Carte la

transportului cu n/î xxxxx; Extras din Registrul de stat al populației pe persoana Grama Ion;

cartela transportului cu n/î xxxxx; Extras din Registrul de stat al populației pe persoana

Morari Igor.

În urma cercetării probelor materiale enumerate mai sus coroborate cu declarațiile

inculpatului date în ședințele de judecată, instanța de apel a conchis că ultimul încearcă să

camufleze acțiunile pe care le-a întreprins și consecințele acestora, în vederea excluderii

caracterului penal al acțiunilor întreprinse și eschivării de la răspunderea penală pentru

faptele comise.

Referitor la argumentele formulate de apelant că relațiile dintre Morari Igor și Lungu

Simion poartă un caracter juridic civil și că în acțiunile inculpatului Morari Igor nu este

întrunit semnul laturii obiective și subiective a infracțiuni de escrocherie, instanța de apel le-a

considerat neîntemeiate, or, a fost stabilit cu certitudine că prin contractul de arendă din

25.08.2016, cât și prin Actul de primire-predare din 25.08.2016, Morari Igor a primit de la

Lungu Simion 500 de țevi metalice, primul achitând un avans de 3 000 lei și-a asumat

angajamentul de a achita în termen de 10 zile costul chiriei țevilor. Însă, inculpatul nu și-a

asumat obligațiunile privind plata chiriei, ba mai mult, acesta și-a deconectat telefonul, iar

partea vătămată era în imposibilitate de a stabili un contact cu cel din urmă.

Acest fapt, denotă incontestabil că inculpatul Morari Igor a acționat cu intenție directă,

urmărind scopul de cupiditate, și anume acela de a dobândit ilicit de la Lungu Simion a 500

suporturi metalice, prin inducerea în eroare a acestuia, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, acționând dolosiv și viclean.

În opinia instanței de apel, Morari Igor a recurs la utilizarea unor metode dolosive, apte

de a induce și a menține în eroare persoana vătămată la încheierea și executarea acordului

sus-indicat. În acest mod, prezentarea realității denaturate de către inculpat a fost în măsură

de a inspira încrederea părții vătămate și de a o induce în eroare și de a o menține în eroarea

produsă anterior.

3

Pe această linie de considerente, instanța de apel a conchis că prima instanță, în sentința

adoptată, și-a argumentat în mod corespunzător concluzia referitor la faptul că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiuni de escrocherie în baza cărora a fost condamnat,

concluzii care sânt juste și a căror reluare nu s-a mai impus.

Prin urmare, argumentele invocate de apărător privind nevinovăția inculpatului au fost

considerate ca fiind lipsite de suport probatoriu și contrare probelor administrate, iar

nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Morari Igor nu poate echivala cu achitarea

acestuia, atunci când pe cauza penală vizată au fost administrate probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, au dovedit cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiuni de escrocherie.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei penale

orientate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, instanța de

apel a conchis că prima instanță corect și în limite legale i-a stabilit lui Morari Igor o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activități legate de administrarea și gestionarea banilor și altor bunuri materiale pe un termen

de 4 ani.

ordinar avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatului Morari Igor, care invocând temei

pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Morari Igor să

fie achitat, pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele componenței infracțiuni.

Pentru a argumenta recursul declarat, apărătorul susține că instanța de apel, judecând

cauza, a analizat superficial circumstanțele de fapt și de drept ale acesteia și nu a pătruns în

esență, nu a efectuat o investigație eficientă în vederea clarificării tuturor circumstanțelor care

au importantă pentru o justă soluționare a cauzei. Astfel, menționează că inculpatul a încheiat

contractul de arendă a celor 500 de suporturi metalice cu Lungu Simion, la rugămintea lui

Coșneanu Vasile, care era răspunzător al șantierului de construcție, unde Morari Igor lucra

ocazional. Anume la indicațiile lui Coșneanu Vasile, cel din urmă a luat buletinul de

identitate pentru a încheia un contract de arendă și tot Coșneanu i-a dat cei 3 000 de lei cu

titlu de avans pentru a-i achita lui Lungu Simion.

Consideră recurentul că, potrivit art.1 al Protocolului nr.4 adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04.11.1950 este interzisă

privarea de libertate pentru datorii, fiind invocat că „nimeni nu poate fi privat de libertatea sa

pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală”, iar

prevederile art.24 alin.(2), (4) Cod de procedură penală, stabilesc expres că instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță,

de alte organe ori persoane.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de avocatul

4

Bulbuc Boris, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de

apel a adoptat o decizie legală și întemeiată.

actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia reieșind din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din textul recursului, se atestă că apărătorul Bulbuc Boris invocă temei pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiuni.

În esență, argumentele părții apărării se concentrează asupra faptului că instanța de apel

a dat o apreciere eronată materialului probator, prin ce a concluzionat greșit asupra vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal.

În acest sens instanța de recurs menționează că, potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La acest capitol, instanța de recurs relevă următoarele.

Latura obiectivă a escrocheriei se exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere. Astfel, elementul material se realizează prin

acțiunea de dobândire ilicită a bunurilor, fiind întregit cu altele două, conținute în textul

normei de încriminare − înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobândire ilicită a bunurilor legiuitorul prezumă un act opus celui licit, efectuat cu

rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul) transmiterea voită în

proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau imobil, altor valori străine sau dreptului

asupra acestora.

5

Înșelăciunea întrunește în sine variante (metode), procedee și tehnici de operare ale

făptuitorului − denaturarea informațiilor despre sine, despre apartenența de firmă și

posibilitățile financiare; dezinformarea victimei privitor la marfă, etc; ascunderea unor

informații, fapte, împrejurări obligatorii pentru comunicare victimei ș.a.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor și victimă,

care la rândul lor au în suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri etc. Încrederea mai

poate rezulta și din relațiile contractuale a proprietarului cu făptuitorul.

La caz, Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a statuat că încheierea

Contractului de arendă nr.20 din 25.08.2016 (f.d.18-19, vol. I) și achitarea avansului în

mărime de 3 000 lei au constituit acele premise în crearea unei certitudini de executare a

obligațiunilor asumate prin contractul sus-menționat, adică achitarea plății de arendă a celor

500 de popi telescopici, în termen de 10 zile, de la data întocmirii facturii fiscale.

În alți termeni, încheierea Contractului de arendă nr.20 din 25.08.2016 și achitarea unui

avans de 3 000 lei (f.d.22, vol. I) au conferit acea tentă de legalitate și au asigurat o

„acoperire juridică” actului de transmitere a bunurilor (popi telescopici) din sfera de stăpânire

a părții vătămate în sfera de stăpânire a inculpatului.

Tot aici, instanța de recurs mai punctează că, la încadrarea juridică a infracțiuni de

escrocherie nu are importantă metoda prin care se prezintă înșelăciunea sau abuzul de

încredere. Pentru existență infracțiuni de escrocherie este necesar ca victima să fi fost indusă

în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, ceea ce a avut

loc în cazul din speță.

În acest sens, sânt elocvente declarațiile părții vătămate Lungu Simion, care a relatat că

înainte de 25.08.2018, a fost telefonat de către Morari Igor, care l-a întrebat dacă are

suporturi metalice în cantitate de 500 bucăți. I-a spus care acte sânt necesare pentru a

încheia un contract de închiriere… Au întocmit contractul pe persoană fizică, urmând să fie

prezentate datele întreprinderii pentru a fi întocmit un contract pe întreprindere. Când a

venit era singur. Astfel, i-a eliberat inculpatului o copie a contractului și un act de primire-

predare și acesta a încărcat suporturile și a plecat. După 3 zile a încercat să-l contacteze la

numărul de telefon care l-a lăsat și i-a spus că va veni peste o săptămână, iar ulterior când a

încercat să-l mai telefoneze, era deconectat telefonul. A încercat să-l caute după datele de

identitate din buletin, care indicau că este din Rezina. A găsit un număr de telefon și a vorbit

cu o persoană care i-a spus că inculpatul nu mai locuiește acolo. A mai încercat să sune pe

telefonul mobil, dar nu era disponibil. S-a adresat la politie aproximativ peste 6 luni, când a

văzut că nu-l găsește (f.d.137, vol. I).

Din cele relatate mai sus de către partea vătămată, se constată intenția inculpatului de a

intra în posesia popilor telescopici, neavând intenția de a-i returna și cu atât mai mult, de a

achita arenda pentru perioada de folosință a acestora, împrejurări care conturează indubitabil

reaua-credință a inculpatului, or intenția infracțională a acestuia a fost demonstrată prin faptul

că dânsul și-a asumat angajamente față de partea vătămată, dar nu intenționa să le execute.

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia că, fapta inculpatului cuprinde toate elementele constitutive ale infracțiuni de

escrocherie, iar încadrarea juridică a acțiunilor imputate lui Morari Igor în baza art.190

alin.(4) Cod penal este una corectă, legală și întemeiată, fiind susținută integral și de instanța

6

de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de

fond, menținută și de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a echitații sociale, corectare a

inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză

la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate în cererea de recurs

ordinar declarată de avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatului Morari Igor, sânt vădit

neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în numele

inculpatului Morari Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Morari Igor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 19 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

7