1ra-1446/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul central, din 18.12.2019 Taucci Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 16000 lei, explicându-i-se prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal.

Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, prima instanță, în fapt, a reținut, că Taucci Gheorghe la 07.11.2014, aproximativ pe la orele 15:00-21:00, având scopul de cupiditate cu intenția însușirii bunurilor altei persoane, aflându-se pe teritoriul fostei sisteme de irigare a Primăriei s. Cuconeștii Noi, r. Edineț, fiind convins că acțiunea de luare ilegală pe care o realizează nu este înțeleasă de alte persoane prezente, acționând în mod manifest vizibil pentru cei din jur care la moment nu au conștientizat semnificația juridică a celor comise, a sustras 144 metri de țeavă metalică cu diametru 630 mm la preț de 100 lei metru, care se aflau la evidența ÎS STI Briceni, astfel fiindu-i cauzat ÎS STI Briceni un prejudiciu material în sumă de 29600 lei. În drept, prima instanță a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Apel a declarat avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatului, arătând că întrucât fapta imputată lui Taucci Gheorghe nu întrunește elementele infracțiunii (lipsește semnul obligatoriu al laturii subiective – scopul de cupiditate), adoptarea unei soluții de condamnare este lipsită de fundament juridic. Astfel, la baza constatării vinovăției inculpatului au fost puse probele 1 administrate de acuzare, din care, în urma cercetări, se constată doar existența laturii obiective a componenței infracțiunii de furt, nu și cea subiectivă. La caz, nu a avut loc o sustragere pe ascuns de bunuri a altei persoane, deoarece Taucci Gheorghe a luat țevile în baza înțelegerii sale cu Guțu Victor care îi datora bani, iar versiunea inculpatului nu a fost combătută de partea acuzării prin probele prezentate în sprijinul învinuirii și nici nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile și veridice care în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, ar dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea celor incriminate Prin urmare, prin condamnare, inculpatului i-au fost lezat dreptul la un proces echitabil. În urma celor relatate, apărarea a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Taucci Gheorghe să fie achitat de învinuirea adusă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal deoarece fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 martie 2021 a fost admis apelul, casată sentința parțial, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.(2), și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care Taucci Gheorghe, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. 4.1. Instanța de apel, în urma evaluării integrale a probelor, a conchis că prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Taucci Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și a stabilit o pedeapsă echitabilă, reieșind din circumstanțele cauzei și persoana vinovată. Astfel, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin elementele de fapt dobândite din rezultatele acțiunilor procesuale efectuate pe caz, anexate la materialele cauzei penale, cercetate în instanța de fond, cât și verificate suplimentar și în ședința instanței de apel, printre care: - demersul directorului IS „STI Briceni” V.Borodachi către IP Edineț din 10.11.2014 privind sustragerea țevilor metalice în noaptea din 07 spre 08 noiembrie anul 2014 de pe teritoriul Primăriei Cuconeștii Noi raionul Edineț (f.d. 5, vol. I); - certificatul cu privire la costul țevilor din metal nr.104 din 24.10.2014 în sumă de 29600 lei (f.d. 6, vol. I); - copia contractului nr. 21 din 04.08.2014 privind prestarea serviciilor încheiat între SRL „Altman” și SRL „Inter Grup TSD” în persoana directorului Taucci Gheorghe, act din 27.11.2014 (f.d. 7-8, vol. I); - scrisoarea din 27.11.2014 depusă de directorul SRL „Altman” I. Frai (f.d. 9, vol. I); - certificatul la demersul nr.104 din 24.11.2014 eliberat de directorul IS „STI Briceni” V.Borodachi (f.d. 19, vol. I); - scrisorilor directorului IS „STI Briceni” V.Borodachi nr.93 din 06.10.2014 și din 10.11.2014 (f.d. 29, 31, vol. I); 2 - ordinul nr.17 din 08.09.2014 privind demolarea țevilor de la fosta conductă de presiune a SI Cuconești (f.d. 32-33, vol. I); - actul nr. 2 din 02.10.2014 (f.d. 34-35, vol. I); - actul de inventariere nr. 1 din 30.09.2014 (f.d. 36-37, vol. I); - lista de inventariere nr.1 din 30.09.2014 (f.d. 38, vol. I); - contractul nr. 92 din 04.09.2014 de prestare a serviciilor (f.d. 40-41, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.03.2015 cu fototabel (f.d. 46-48, vol. I); - demersul din 10.03.2015 adresat de directorul IS „STI Briceni” V.Borodachi către Procuratura raionului Edineț (f.d. 51, vol. I ); - cerere /ofertă/ din 22.09.2014 (f.d. 63, vol. I); - procesul-verbal de confruntare din 09.06.2016 între învinuitul Taucci Gheorghe și martorul Mihailevschi Felix (f.d. 141-142, vol. I); - procesul-verbal de confruntare din 20.04.2018 între învinuitul Taucci Gheorghe și martorul Guțu Victor (f.d. 183-185, vol. I); - cererea depusă de Taucci Gheorghe din 19.10.2018 privind permiterea achitării prejudiciului (f.d. 231, vol. I ); - recipisa eliberată de Taucci Gheorghe din 17.08.2018 privind obligarea achitării prejudiciului cauzat (f.d. 237, vol. I ); - declarațiile reprezentantului părții vătămate Oberșt Nicolai depuse în instanța de fond din care rezultă că la 07.11.2014 a avut loc un furt. A înțeles că țevile au fost sustrase de Taucci Gheorghe, care a achitat suma de 29000 lei pentru repararea prejudiciului. Careva afaceri cu Taucci Gheorghe nu a avut (f.d. 18, vol. II); - declarațiile inculpatului Taucci Gheorghe depuse în instanța de fond din care rezultă, că nu recunoaște vina. În total a luat 130 metri de țeavă. A demontat țevile, având acest drept, deoarece s-a înțeles cu Guțu Victor că le ia în contul datoriei. Țevile au stat la el un an, apoi le-a dat la metal uzat. A achitat 29000 lei pentru repararea prejudiciului ca să scape de ei (f.d. 61-62, vol. II). Luând în considerație probele cercetate în ansamblu, instanța de apel a ajuns la concluzia că dubiul judiciar a fost înlăturat și că versiunea susținută în apărare nu este decât exercitarea libertății la autoincriminare. Totodată, corect s-a considerat că în acțiunile inculpatului nu este componența infracțiunii de samavolnicie (art. 352 Cod penal), deoarece țevile nu au aparținut lui Taucci Gheorghe, iar considerarea ultimului că are un asemenea drept, nu s-a confirmat, inculpatul neachitând careva sume de bani fostului director Borodachi Victor în scopul procurării țevilor. Din considerentele menționate, instanța de apel a constatat existența infracțiunii și vinovăția inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal. În continuare, instanța de apel a statuat că sunt prezente premisele aplicării prevederilor art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, or infracțiunea săvârșită de Taucci Gheorghe se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de la momentul săvârșirii infracțiuni până la data pronunțări deciziei a expirat termenul de prescripție (5 ani). La fel, instanța de apel a apreciat că referirea apărării la normele Codului de procedură penală și jurisprudenței CEDO nu poate fi reținută, deoarece nu are relevanță concretă cu cazul dat, nefiind constatată lezarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, invocarea fiind pur declarativă. 3

Recurs ordinar declară avocatul Gheorghița Ion în numele inculpatului, pe motiv că există erorile de drept prevăzute de pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. În confirmarea existenței erorii de drept prevăzute de: - pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul enunță dispozițiile art. 8, 414 și 417 Cod de procedură penală și face referire la un șir de hotărâri CtEDO (Fomin versus R. Moldova, Vetrenco versus R. Moldova, Hadjianastassiou versus Grecia, Guvec versus Turcia), indicând că instanța de apel nu a dat apreciere probelor prezentate de apărare; - pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul reiterează argumentele de fapt și de drept ale cererii de apel, afirmând că probele cauzei atestă doar prezența laturii obiective nu și subiective. Drept urmare, solicită casarea tuturor hotărârilor adoptate și pronunțate în speță cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare a lui Taucci Gheorghe de învinuirea adusă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că autorul nu este de acord cu soluția adoptată de instanța de apel indicând la prezența erorii de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul Penal referitor la această eroare de drept conchide că, recurentul indicând la prezența acesteia, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța 4 judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Tot aici, Colegiul Penal menționează că recurentul indică la faptul că „instanța de apel nu a dat apreciere asupra probelor prezentate”, însă nu specifică concret care probe au fost lăsate fără apreciere de către instanța de apel. De altfel, recursul ordinar este susținut prin fraze de ordin general, în contextul celor ce rezultă din doctrină și practica judiciară, făcând referire și la practica CtEDO fără a concretiza relevanța acesteia cazului dedus judecării. Prin urmare eroarea de drept enunțată în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. În ce privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită – Colegiul Penal, analizând argumentele și solicitările recurentului sub aspectul celor menționate mai sus, în coraport cu materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că acest temei urmează a fi respins, deoarece instanțele de judecată, în urma judecării cauzei și cercetării probelor, corect au adoptat soluția de condamnare a lui Taucci Gheorghe în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, aceasta fiind motivată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept ce rezultă din actul de învinuire. Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de recurent, Colegiul Penal constată că aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat. Colegiul menționează că recursul apărării, în această parte, conține invocări identice apelului, instanța de apel expunându-se în mod argumentat asupra acestora (a se vedea p. 4.1 a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România). Suplimentar, se apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel. În aceste circumstanțe, Colegiul Penal constată că, în speță, au fost examinate problemele esențiale care au fost puse în fața instanței de apel, aceasta argumentând amplu motivele care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate, atât în 5 raport cu argumentele din apelul părții apărăii cât și a poziției primei instanțe, expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de recurent prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare temeinică.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gheorghița Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe TAUCCI Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 29 iulie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6