1ra-208/21 — art. 328 alin. 2 lit. a, c, CP

1ra-208/21 — art. 328 alin. 2 lit. a, c, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-208/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor și Bejenaru Iurie,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul

Popușoi Sergiu în numele părții vătămate Hîncu Damian împreună cu reprezentantul

părții vătămate, Hîncu Parascovia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Gumeniță Iacob xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.05.2010 – 08.04.2016;

Instanța de apel: 07.02.2017 – 12.06.2020;

Instanța de recurs: 11.09.2020 – 25.05.2021.

A C O N S T A T A T :

Gumeniță Iacob, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Hîncu Damian a fost respinsă.

conform ordinului Ministrului Afacerilor Interne, nr. 145EF din 04.04.2008, funcția

de Comisar-adjunct, șef poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al

mun. Chișinău, în grad special de colonel de poliție, fiind persoană cu funcție de

răspundere, căreia într-o instituție de stat i s-a acordat permanent, prin stipularea

legii și prin numire anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, conform prevederilor Legii cu privire la poliție nr. 416-XII din

18.12.1990, art. 2 alin. (1) p. 1), 3 alin. (1), 4 alin. (1), 12 p. 1), 9), fiindu-i pus în sarcină

1

și fiind obligat: să apere viața, sănătatea, onoarea, demnitatea, drepturile, libertățile,

interesele și averea cetățenilor de atentatele criminale și de alte atacuri nelegitime,

să organizeze activitatea pe principiile legalității, umanismului și echității sociale, să

mizeze pe respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării

demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, să ia măsuri pentru

apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității și averii cetățenilor în cazurile în care ei

sunt amenințați de acțiuni nelegitime, de alt pericol, să curme contravențiile, să

instruiască și să examineze în măsura competenței cauze privind contravențiile; fiind

obligat conform fișei postului, aprobate prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne

nr. 435 din 13.11.2003, Anexa nr. 5, p. 4: să asigure organizarea, dirijarea, controlul

și verificarea activității subdiviziunilor de menținere a ordinii publice din cadrul

C.G.P. mun. Chișinău; să urmărească necontenit după situația operativă din teritoriu,

precum și asupra proceselor sociale în scopul reacționării adecvate și preîntâmpinării

posibilelor complicații a ordinii de drept; să organizeze și realizeze în permanență

politica de stat privind apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor de atentatele

criminale, asigurarea ordinii și liniștii publice, combaterea criminalității; să asigure și

coordoneze activitatea subdiviziunilor subordonate în efectuarea măsurilor de

profilaxie generală și individuală, spre lichidarea condițiilor ce favorizează

infracțiunile; să asigure elaborarea și aplicarea dislocației unice a forțelor și

mijloacelor polițienești pentru menținerea ordinii publice, organizarea distribuirii

eficiente a forțelor la posturile și sectoarele de poliție, concentrarea lor în direcțiile

de bază și în locurile criminogene; să coordoneze activitatea subdiviziunilor

subordonate și să organizeze menținerea ordinii publice în timpul desfășurării

întrunirilor în masă, să participe la intervențiile speciale în scopul restabilirii ordinii

publice în cazul tulburărilor în masă; să determine sarcinile ce țin de organizarea și

executarea serviciului de patrulare și santinelă la menținerea ordinii și liniștii în

locurile publice; să asigure organizarea și dirijarea activității inspectorilor de sector

în menținerea ordinii publice și combaterea criminalității; să verifice disciplina și

legalitatea în activitatea colaboratorilor subdiviziunilor subordonate; în noaptea din

07 spre 08 aprilie 2009, depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, a comis infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din

Codul penal, în următoarele împrejurări: la 08.04.2009, între orele 01:00:26 și

01:00:30, Gumeniță Iacob, aflându-se la intersecția str. Pușkin și bd. Ștefan cel Mare,

mun. Chișinău, fiind persoana cu funcții de răspundere, purtând răspundere

personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în seama lui în virtutea funcției ce i-a

fost încredințată, acționând cu intenție directă, depășind în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, sub pretextul restabilirii și menținerii

ordinii publice, în prezența mai multor colaboratori de poliție și persoane civile, i-a

aplicat lui Vulpe Ion, care deja era imobilizat în automobilul care aparține BPDS

„Fulger”, mai multe lovituri cu mâna în regiunea omoplatului drept, provocându-i

2

dureri fizice.

În urma acțiunilor sale ilegale, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, în privința mai multor persoane s-au aplicat nemotivat

acte de violență, fiind maltratate cu mâinile, fiindu-le provocate dureri fizice, precum

și înjosind demnitatea părților vătămate, deci au fost cauzate daune în proporții

considerabile intereselor publice, inclusiv prin diminuarea autorității și imaginii

M.A.I. în societate, precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice.

Astfel, Gumeniță Iacob a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate, fiind

persoană cu funcție de răspundere, a săvârșit excesul de putere, adică acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de acțiuni care înjosesc

demnitatea părților vătămate, adică infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal.

Tot Gumeniță Iacob a fost învinuit în aceea că, deținând conform ordinului

Ministrului Afacerilor Interne nr. 145EF din 04.04.2008, funcția de Comisar-adjunct,

șef poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău, în grad

special de colonel de poliție, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia într-o

instituție de stat i s-a acordat permanent, prin stipularea legii și prin numire anumite

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, conform

prevederilor Legii cu privire la poliție nr. 416-XII din 18.12.1990, art. 2 alin. (1),

p. (1), 3 alin. (1), 4 alin. (1), 12 p. 1), 9), fiindu-i pus în sarcină și fiind obligat: să apere

viața, sănătatea, onoarea, demnitatea, drepturile, libertățile, interesele și averea

cetățenilor de atentatele criminale și de alte atacuri nelegitime, să organizeze

activitatea pe principiile legalității, umanismului și echității sociale, să mizeze pe

respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității,

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, să ia măsuri pentru apărarea vieții,

sănătății, onoarei, demnității și averii cetățenilor în cazul în care ei sunt amenințați

de acțiuni nelegitime, de alt pericol, să curme contravențiile, să instruiască și să

examineze în măsura competenței cauze privind contravențiile, fiind obligat conform

fișei postului, aprobate prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 435 din

13.11.2003, Anexa nr. 5, pct. 4: să asigure organizarea, dirijarea, controlul și

verificarea activității subdiviziunilor de menținere a ordinii publice din cadrul C.G.P.

mun. Chișinău; să urmărească necontenit după situația operativă din teritoriu,

precum și asupra proceselor sociale în scopul reacționării adecvate și preîntâmpinării

posibilelor complicații a ordinii de drept; să organizeze și realizeze în permanență

politica de stat privind apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor de atentatele

criminale, asigurarea ordinii și liniștii publice, combaterea criminalității; să asigure și

coordoneze activitatea subdiviziunilor subordonate în efectuarea măsurilor de

3

profilaxie generală și individuală, spre lichidarea condițiilor ce favorizează

infracțiunile; să asigure elaborarea și aplicarea dislocației unice a forțelor și

mijloacelor polițienești pentru menținerea ordinii publice, organizarea distribuirii

eficiente a forțelor la posturile și sectoarele de poliție, concentrarea lor în direcțiile

de bază și în locurile criminogene; să coordoneze activitatea subdiviziunilor

subordonate și să organizeze menținerea ordinii publice în timpul desfășurării

întrunirilor în masă, să participe la intervențiile speciale în scopul restabilirii ordinii

publice în cazul tulburărilor în masă; să determine sarcinile ce țin de organizarea și

executarea serviciului de patrulare și santinelă la menținerea ordinii și liniștii în

locurile publice; să asigure organizarea și dirijarea activității inspectorilor de sector

în menținerea ordinii publice și combaterea criminalității; să verifice disciplina și

legalitatea în activitatea colaboratorilor subdiviziunilor subordonate; în noaptea din

07 spre 08 aprilie 2009, depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, a comis infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din

Codul penal, în următoarele împrejurări:

Cetățeanul Gumeniță Iacob, fiind persoană cu funcții de răspundere, purtând

răspundere personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în seama lui în virtutea

funcției ce i-a fost încredințată, depășind în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, sub pretextul restabilirii și menținerii ordinii publice,

pedepsirii persoanelor care în viziunea Dumnealui s-au făcut vinovate de careva

încălcări ale legislației în vigoare, personal acționând ilegal și arbitrar în acest sens,

prin metode ilegale gestionând și administrând incorect situația creată în perioada de

timp 07.04.2009 orele 22:00 - 08.04.2009 orele 04:00 min., în Piața Marii Adunări

Naționale, amplasată în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, în perimetrul străzilor

Pușkin și Mitropolit Bănulescu-Bodoni, fără să intervină pentru restabilirea ordinii de

drept în strictă conformitate cu legile în vigoare, a admis și a favorizat ilegal, prin

exemplul personal, aplicarea în mod excesiv și fără necesitate a forței și mijloacelor

speciale de către colaboratorii de poliție aflați acolo, deși era nemijlocit responsabil

de menținerea ordinii publice, conform atribuțiilor funcționale, fapt ce a generat un

pericol iminent și direct pentru viața și sănătatea cetățenilor.

În urma acțiunilor indicate, în privința mai multor persoane s-au aplicat

nemotivat acte de violență, fiind maltratate cu mîinile și picioarele, cu mijloacele

speciale din dotare, fiindu-le provocate dureri fizice, leziuni corporale de diferită

gravitate, precum și înjosind demnitatea părților vătămate, deci au fost cauzate daune

în proporții considerabile intereselor publice, inclusiv prin diminuarea autorității și

imaginii M.A.I. în societate, precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate cetățeanul Gumeniță Iacob, fiind persoană

cu funcție de răspundere, a săvîrșit excesul de putere, adică acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune

4

în proporții considerabile intereselor publice și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de acțiuni care înjosesc demnitatea

părților vătămate.

Tot el, Gumeniță Iacob, în perioada de timp 07.04.2009, orele 22:00 - 08.04.2009

orele 04:00, aflîndu-se în Piața Marii Adunări Naționale, amplasată în mun. Chișinău,

bd. Ștefan cel Mare, în perimetrul străzilor Pușkin și Mitropolit Bănulescu-Bodoni, în

timp ce un grup de colaboratori ai Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv și

colaboratorii secției poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al

mun. Chișinău, aplicau nemotivat în privința mai multor persoane civile acte de

violență, maltratându-i cu mâinile și picioarele, cu mijloacele speciale din dotare,

provocându-le dureri fizice, leziuni corporale și înjosind demnitatea părților

vătămate, d-l Gumeniță Iacob, fără să intervină pentru restabilirea ordinii de drept,

deși era nemijlocit responsabil de menținerea ordinii publice, să prevină și să curme

acțiunile ilegale ale acestora, organizându-i la acțiuni legale, deși era obligat să o facă

conform atribuțiilor funcționale și actelor normative în vigoare, la 08.04.2009 între

orele 01:04:00 și 01:05:00, personal, depășind în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, le-a aplicat la 2 persoane civile, una din care era

Hîncu Damian, care deja erau culcate pe asfalt, fiind imobilizate, lovituri cu piciorul în

regiunea corpului, în așa fel, dând „exemplu subalternilor cum trebuie să acționeze”,

orientându-i, precum și îndemnându-i la aplicarea violenței și acțiunilor care înjosesc

demnitatea în privința cetățenilor aflați în Piața Marii Adunări Naționale.

În urma acțiunilor sale ilegale, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, au fost cauzate daune în proporții considerabile

intereselor publice, inclusiv prin diminuarea autorității și imaginii M.A.I. în societate,

precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice.

Totodată, părților vătămate le-au fost cauzate leziuni corporale, după cum

urmează: Iancev Dmitri xxxxx, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1932/D din 23.07.2009, vătămări corporale ușoare sub formă de „traumatism

cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuză pe cap,

echimoze multiple pe corp”; Iurcu Vitalie xxxxx, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 220/D din 22.02.2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății sub formă de „echimoze pe spinare, echimoză în regiunea orbitală pe

dreapta”; Goluță Ruslan xxxxx, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 277/D din 22.02.2010, vătămare corporală ușoară sub formă de „plagă tăiată a

degetului 1 mâina dreaptă, excoriație pe față și articulația genunchiului stâng,

echimoze pe spate și fesa stângă”; Andriuța Vadim xxxxx, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1600/D din 15 iunie 2009, vătămări corporale medii sub

formă de „fractura coastei IV pe dreapta cu deplasarea fragmentelor, pleurezie în

sinusul costo-diafragmal pe dreapta, edem cu suprafața echimotică pe cap, echimoze

la spate, membrele inferioare și superioare”; Hîncu Damian xxxxx, conform raportului

5

de expertiză medico-legală nr. 1557/D din 25.06.2009, vătămări corporale medii sub

formă de „fractura falangei proximale a degetului II la mâina dreaptă, echimoze și

excoriații pe față, membre, torace”; Donos Marcela xxxxx, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2236/D din 07.09.2009 și raportului nr. 218/D din

18.02.2010, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de

„echimoză pe coapsa stângă”; Roman Tatiana xxxxx - dureri fizice; Guriță Veaceslav

xxxxx, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3450/D din 13.01.2010,

leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de „echimoze pe

spate, excoriații articulația radio-carpiană și articulația genunchiului drept”; Mațenko

Arsenii xxxxx, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 337/D din

12.03.2010, vătămare corporală ușoară sub formă de „perforația membranei

timpanice pe stânga, echimoză cu excoriație pe coapsa stângă, excoriație pe gamba

stângă”; Duminică Sergiu xxxxx, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

336/D din 24.02.2010, vătămare corporală ușoară sub formă de „echimoze multiple

pe față, torace posterior, membrele inferioare”.

Astfel, Gumeniță Iacob xxxxx a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate,

fiind persoană cu funcție de răspundere, a săvârșit excesul de putere, adică acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de acțiuni care înjosesc

demnitatea părților vătămate, adică infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a),

c) din Codul penal.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care Gumeniță Iacob să fie recunoscut vinovat de săvârșirea excesului de putere în

privința cet. Vulpe Ion, adică de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. a), c) din Codul penal, cu stabilirea unei pedepse în baza art. 1661 alin. (1) Cod

penal sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere și de conducere potrivit prevederilor art. 123 Cod penal

pe un termen de 5 ani; să fie recunoscut culpabil de comiterea excesului de putere în

privința cet. Hîncu Damian, adică de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (2) lit. a), c) din Codul penal, cu stabilirea a unei pedepse în baza art. 1661 alin. (1)

Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere și de conducere potrivit prevederilor art. 123 din

Codul penal pe un termen de 5 ani; să fie recunoscut culpabil de comiterea excesului

de putere care a avut loc prin metode ilegale gestionând și administrând incorect

situația creată în perioada de timp 07.04.2009 orele 22:00 - 08.04.2009 orele 04:00

min., în Piața Marii Adunări Naționale, amplasată în mun. Chișinău pe b-dul Ștefan cel

Mare și Sfânt în perimetrul străzilor Pușkin și Mitropolit Bănulescu-Bodoni, adică de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din Codul penal, cu

6

stabilirea a unei pedepse în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și de

conducere potrivit prevederilor art. 123 din Codul penal pe un termen de 5 ani, cu

aplicarea art. 84 din Codul penal, prin aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili inculpatului

Gumeniță Iacob pedeapsă definitivă în baza art. 1661 alin. (1) din Codul penal, sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și de conducere

potrivit prevederilor art. 123 din Codul penal, pe un termen de 5 ani, acțiunea civilă

înaintată în cadrul cauzei penale în faza judecării cauzei de reprezentantul părții

vătămate Hîncu Damian, Hîncu Parascovia către inculpatul Gumeniță Iacob, în partea

ce ține de prejudiciul material de admis în principiu, însă mărimea prejudiciului să fie

stabilită de instanța de judecată, la fel și în partea ce ține de prejudiciul moral de

admis în principiu, însă mărimea prejudiciului să fie stabilită de instanța de judecată.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a reiterat declarațiile

participanților la proces, indicând că instanța, apreciind critic declarațiile date de

martorii care, în virtutea audierilor suplimentare, au comunicat date puse în baza

rechizitoriului și care, coroborând cu alte probe materiale și date acumulate în cadrul

urmăririi penale, demonstrează cu desăvârșire vina inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate, s-a expus în favoarea declarațiilor date exclusiv în fața

instanței de judecată, adoptând soluția achitării.

Învinuirile înaintate lui Gumeniță Iacob în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal, s-au bazat pe declarațiile date în cadrul urmăririi penale a martorilor

Voicu Pavel, Rusu Dumitru, Benderschi Vladimir, Cobzac Victor, Florea Andrei,

Mușinschi Mihail, Rotaru Sergiu, Hîncu Damian, Vulpe Ion, Turcuman Vasile,

Ermurachi Sergiu, Benderschi Valeriu, Gaidibadi Andrei, Verdeș Vasile, Moraru Viorel

și rezultatele acțiunilor de urmărire penală efectuate.

A menționat că în cadrul cercetării judecătorești martorii menționați nu au

susținut declarațiile date în cadrul urmăririi penale, refuzându-se de ele în parte ce

ține de recunoașterea lui Gumeniță Iacob. Martorii au motivat schimbarea

declarațiilor prin diferite argumente, cum ar fi: nu au citit declarațiile scrise în

procesul-verbal, calitatea rea a imaginilor prezentate spre vizionare, nu au explicat

motive.

Consideră procurorul, că instanța urma să pună la baza sentinței declarațiile

martorilor date anume în cadrul urmăririi penale.

Mai mult, prin interpretarea unilaterală și preponderent greșită a legislației

procesual penale, expuse în cuprinsul senținței, instanța a dat o apreciere juridic

greșită în privința respectării procedurii de înaintare și executare a cererilor de

asistenta juridică intonațională înaintată către specialiști din Romînia și SUA.

Întru combaterea poziției instanței de judecată privind achitarea inculpatului

7

Gumeniță Iacob și probarea culpabilității ultimului în baza art. art. 328 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal, acuzatorul de stat evidențiază următorele probe, care coroborează între

ele și care au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești: procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Iancev Dmitrii; raportul de expertiză medico-legală

nr. 1932/D, pe numele cet. Iancev Dmitri, potrivit căruia s-a constatat traumatism

cranio cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuză pe cap,

echimoze multiple pe corp, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice

repetate a unor obiecte dur contondente cu suprafața de interacțiune limitată, care se

califică ca vătămări corporale ușoare; procesul-verbal de audiere a părții vătămate

Iurcu Vitalie; raportul de expertiză medico-legală nr. 220/D din 22.02.2010, pe

numele cet. Iurcu Vitalie, potrivit căruia s-a constatat echimoze pe spinare, echimoză

în regiunea orbitală pe dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice

repetate a unor obiecte dur contondente cu suprafața de interacțiune limitată, care se

califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Goluță Ruslan; raportul de expertiză medico-legală

nr. 277/D din 22.02.2010, pe numele cet. Goluță Ruslan, potrivit căruia s-a constatat

plagă tăiată a degetului 1 mâna dreaptă, excoriație pe față și articulația genunchiului

stâng, echimoze pe spate și fesa stângă, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice repetate a unor obiecte dur contondente cu suprafața de interacțiune

limitată, care se califică ca vătămare corporală ușoară; procesul-verbal de audiere a

părții vătămate Andriuța Vadim; raportul de expertiză medico-legală nr. 1600/D pe

numele cet. Andriuța Vadim, potrivit căruia s-a constatat fractura coastei IV pe

dreapta cu deplasarea fragmentelor, pleurezie în sinusul costo-diafragmal pe dreapta,

edem cu suprafața echimotică pe cap, echimoze la spate, membrele inferioare și

superioare, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice repetate a unor

obiecte dur contondente cu suprafața de interacțiune limitată, care se califică ca

vătămare corporală medie. Posibilitatea producerii leziunilor corporale în urma

căderii libere de la înălțimea proprie se exclude.; procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Hîncu Damian; raportul de expertiză medico-legală nr.1557/D pe numele

cet. Hîncu Damian, potrivit căruia s-a constatat fractura falangei proximale a

degetului II la mâna dreaptă, echimoze și excoriații pe față, membre, torace, care au

fost produse în rezultatul acțiunii traumatice repetate a unor obiecte dur contondente

cu suprafața de interacțiune limitată, care se califică ca vătămare corporale medie. Se

exclude cauzarea vătămărilor corporale cu mîna proprie sau de la căderea de la

înălțimea propriului corp; procesul-verbal de audiere părții vătămate

Hîncu Parascovia; procesul-verbal de audiere a părții vătămate Donos Marcela;

raportul de expertiză medico-legală nr. 2236/D din 07.09.2009 și raportul de

expertiză medico-legală suplimentară nr. 218/D din 18.02.2010, potrivit cărora la

Donos Marcela s-au stabilit echimoză pe coapsa stângă, care a fost produsă prin

acțiune traumatică cu un obiect (-e) contodent (-e), dur (-e) sau la lovire de acestea,

8

posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății; procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții

vătămate Donos Marcela, la locul infracțiunii cu planșă fotografică; procesul-verbal

de audiere a părții vătămate Guriță Veaceslav; raportul de expertiză medico-legală

nr. 3450/D din 13.01.2010, potrivit căruia la Gurița Veaceslav s-a constatat echimoze

pe spate, produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) contodent(e)

dur(e), cu suprafața de interacțiune limitată, excoriație pe articulația radio-carpiană

stânga și articulația genunchiului drept, produse în rezultatul acțiunii traumatice a

unui(or) obiect(e) contodent(e) dur(e), cu suprafața de interacțiune limitată. Toate

leziunile corporale depistate au fost produse într-un timp relativ scurt una față de

alta, corespund timpului și circumstanțelor indicate de pătimit; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Duminică Sergiu; raportul de expertiză medico-legală

nr. 336/D din 24.02.2010, potrivit căruia la Duminică Sergiu au fost constatate

echimoze multiple pe față, torace posterior, membrele inferioare care au fost cauzate

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată (peste 6,

dar nu mai mult de 21 zile), se califică ca vătămare corporală ușoară; procesul-verbal

de audiere a părții vătămate Mațenko Arsenii; raportul de expertiză medico-legală

nr. 337/D din 12.03.2010, potrivit căruia la Mațenko Arsenii au fost constatate

perforația membranei timpanică pe stânga, echimoză cu excoriație pe coapsa stânga,

excoriația pe gamba stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca

vătămare corporală ușoară; procesul-verbal de ridicare din 01.04.2010, prin care de

la Serviciul Pază și Protecție de Stat s-a ridicat un DVD disc cu înregistrarea imaginilor

fixate de camera nr.5, instalată pe sediul Guvernului, în intervalul de timp 01.00.00 -

01.10.00 min. din 08.04.2009; procesul verbal de ridicare din 01.04.2010, prin care

de la Serviciul Pază și Protecție de Stat s-a ridicat două DVD discuri cu înregistrarea

imaginilor fixate de camera nr.5, instalată pe sediul Guvernului, în intervalul de timp

00.00.00 - 02.00.00 min. din 08.04.2009; raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 822 din 08.04.2010, efectuată de Centrul Național de Expertize Judiciare, prin care

s-a constatat, că careva caracteristici de modificări, adică semne de montare,

adăugări, înlăturări, ștersături adică semne de montare în înregistrarea video cu

denumirea „05_090408010000_10000.nr.3” nu au fost depistate; raportul de

constatare tehnico-științific nr. 886 din 15.04.2010, efectuată de Centrul Național de

Expertize Judiciare, prin care s-a constatat, că pe purtătorii de informație două DVD

discuri prezentați la cercetare cu inscripțiile „cam.5-3 original” și „cam. 6-3 original”

au fost depistate cîte 13 fișiere video pe fiecare disc, cu durata totală de înregistrare

a fiecărui fișier de 10 minute. Înregistrările video au fost efectuate pe timp de noapte.

Careva caracteristici de modificări, adică semne de montare, adăugări, înlăturări,

ștersături adică semne de montare în înregistrările video pe purtătorii de informație

9

două DVD discuri prezentate la cercetare nu au fost depistate; raportul de expertiză

nr. 780.086 din 07.04.2010, efectuat de Institutul pentru Tehnologii Avansate din

România, prin care s-a constatat, că în urma analizei realizate înregistrările video pe

discurile DVD nu prezintă elemente de montaj, suprapunere a imaginilor sau alte

modalități de intervenție asupra înregistrării originale. De asemenea, în urma analizei

realizate, s-au selectat șase persoane care participă la acte de agresiune fizică și

prezintă semnalmente și elemente de vestimentație destinctive. Persoanele sunt

prezentate în figurile din anexă, fiind notate cu indicativele P1-P6. Astfel, sub

indicativul P6 este indicată persoana din cadrul 01.04.45 min. de la camera 5, care

lovește cu piciorul într-o persoana aflată la pămînt; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 30.04.2010, prin care s-a efectuat examinarea a 12 discuri de model

„acme” ridicate de la conducerea Direcției Tehnico Criminalistică a MAI. În urma

examinării discului nr.12 s-a constatat că pe el se conțin 5 înregistrări denumite

convențional în felul următor: „8 CGP Iermurachi”; „9 CGP Domenti”; „10 CGP Lungu”;

„11 CGP Lungu”; „12 CGP Iermurachi”; declarațiile martorilor Rusu Petru,

Turcuman Vasile, Ermurachi Sergiu, Florea Andrei, Cobzac Victor,

Benderschi Valeriu, Voicu Pavel, extras din ordin nr. 450 ef din 06.11.2009 privind

concedierea din organele afacerilor interne pe comisar adjunct, șef poliție de ordine

publică a CGP mun. Chișinău d-l Gumeniță Iacob; extras din ordin nr. 145 ef din

04.04.2008 cu privire la confirmarea în funcție de comisar adjunct, șef poliție de

ordine publică a CGP mun. Chișinău pe d-l Gumeniță Iacob; anexă nr. 5 la ordinul MAI

nr. 435 fișa postului comisarului adjunct pe ordinea publică; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 30.04.2010, prin care s-a efectuat examinarea a 12 discuri

de model „acme” ridicate de la conducerea Direcției Tehnico Criminalistică a MAI;

declarațiile martorului Ermurachi Sergiu, expert superior STC CGP mun. Chișinău;

declarațiile martorului Costicean Alexandru, expert superior STC CPs Centru

mun.Chișinău; declarațiile martorului Mușinschi Mihail; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul Mușinschi Mihail, care a

recunoscut persoana pe fotografie nr. 4, ca fiind persoana pe care a văzut-o la 07 spre

08 aprilie 2009 lîngă magazinul „Gemeni” pe str. Pușkin puțin mai la vale de bd. Ștefan

cel Mare după semnalmente: vîrsta aproximativ 45-50 de ani, chel, sur la păr, buze

subțiri, după configurația feței, anume el dirija cu acțiunile colaboratorilor înărmați;

declarațiile martorului Moraru Viorel, declarațiile martorului Grecu Viorel,

declarațiile martorului Gaidibadi Andrei, declarațiile martorului Verdeș Vasile,

declarațiile martorului Rotari Sergiu, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie de către martorul Rotari Sergiu; declarațiile martorului

Cojocar Nicolae, declarațiile martorului Chetroi Gheorghe, declarațiile martorului

Dumitrașcu Vasile, declarațiile martorului Nedelco Ion, declarațiile martorului

Gavrilă Ilie, declarațiile părții vătămate Vulpe Ion, declarațiile martorului

Gavrilă Vasile.

10

Astfel, acuzatorul consideră că la emiterea sentinței instanța de judecată a dat

apreciere unilaterală probelor prezentate spre cercetare, or acestea confirmă în

întregime faptul, că infracțiunile incriminate au fost săvârșite numai de persoana

pusă sub învinuire.

A evidențiat titularul cererii de apel, că circumstanțe atenuante conform art. 76

Cod penal și circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, în privința

învinuitului Gumeniță Iacob nu au fost stabilite.

A mai menționat, că achitarea inculpatului Gumeniță Iacob pentru faptele comise

nu duc la restabilirea echității sociale, ultimul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate. La stabilirea pedepsei, instanța urma să ia în calcul

caracterul social al faptei infracționale comise, iar pedeapsa, trebuia în mod

obligatoriu să fie orientată spre maximul, sancțiunii prevăzute de Legea penală.

Prin trimitere la decizia Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 30.06.2014, a menționat că la soluționarea recursului în interesul legii formulat

de Procurorul General, a fost reținut că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 (publicată

în MO din 21.12.2012), nu au fost dezincriminate faptele incriminate în baza art. 328

alin. (2) lit. a) și c) din Codul penal, în vigoare pînă la 21.12.2012, din motiv că aceste

fapte se regăsesc în norma actuală, relativ echivalentă, prevăzută de dispoziția

art. 1661 din Codul penal.

Hîncu Parascovia și avocatul părții vătămate Hîncu Damian, Popușoi Sergiu, s-a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Gumeniță Iacob

să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. a) și c) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea

vătămată Hîncu Damian.

4.1. În motivarea cererii de apel au indicat că sentința este ilegală și

neîntemeiată, instanța n-a pătruns în esența cauzei penale, a interpretat eronat

normele de drept material și procedural, fapt care a condiționat o soluție greșită,

astfel inculpatul Gumeniță Iacob a fost achitat neîntemeiat.

4.2. Ulterior, reprezentantul părții vătămate, Hîncu Damian, Hîncu Parascovia și

avocatul părții vătămate Hîncu Damian, Popușoi Sergiu, au depus un apel suplimentar

prin care au solicitat casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Gumeniță Iacob să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată Hîncu Damian împotriva inculpatului

Gumeniță Iacob și împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

încasarea din contul lui Gumeniță Iacob în beneficiul lui Hîncu Damian a prejudiciului

moral în sumă de 250000 lei, cu dispunerea încasării din contul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova în contul lui Hîncu Damian a prejudiciului moral în sumă de

11

250000 (două sute cincizeci mii) lei.

4.3. În motivarea apelului au indicat că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni

corporale, fapt constatat inclusiv prin extrasul din fișa medicală nr. 1299 realizat de

Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor supuse torturii „Memoria.” Leziunile

corporale sunt evidente și prin înregistrările foto realizate la data de 09 aprilie 2009

și anexate la materiale cauzei, dar și prin probele prezentate.

Potrivit apelanților, materialele cauzei penale atestă că inculpatul

Gumeniță Iacob, având funcție înaltă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și

obligația de a apăra persoanele de acțiuni ilegale, nu a antreprins acțiunile necesare

prevăzute de lege pentru a evita evenimentele negative, dar singur a admis ilegalități,

faptă infracțională care se încadrează în limitele componenței de infracțiune

prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal.

Mai mult ca atât, inculpatul personal a asistat la violențele aplicate față de partea

vătămată Hîncu Damian, or în perioada de timp 07.04.2009 orele 22:00- 08.04.2009

orele 04:00 min, aflîndu-se în Piața Marii Adunări Naționale, amplasată în

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, în perimetrul străzilor Pușkin și Mitropolit

Bănulescu-Bodoni, în timp ce un grup de colaboratori ai Ministerului Afacerilor

Interne inclusiv colaboratorii secției poliție ordine publică a Comisariatului General

de Poliție al mun. Chișinău aplicau nemotivat în privința mai multor persoane civile

acte de violență, maltratându-i cu mâinele și picioarele, cu mijloacele speciale din

dotare, provocându-le dureri fizice, leziuni corporale și înjosind demnitatea părților

vătămate, inculpatul Gumeniță Iacob, fără să intervină pentru restabilirea ordinii de

drept, deși era nemijlocit responsabil de menținerea ordinii publice, să prevină și să

curme acțiunile ilegale ale acestora, deși era obligat să o facă conform atribuțiilor

funcționale și actelor normative în vigoare, la 08.04.2009 între orele 01:04:00 și

01:05:00, personal, depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege le-a aplicat la 2 persoane civile una dintre care era Hîncu Damian, care erau

deja culcate pe asfalt, fiind imobilizate, lovituri cu piciorul în regiunea corpului, în așa

fel, dînd exemplu subalternilor cum trebuie să acționeze, orientându-i precum și

îndemnându-i la aplicarea violenței și acțiunilor care înjosesc demnitatea în privința

cetățenilor aflați în Piața Marii Adunări Naționale. Acțiunile comise de către inculpat

care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, au

cauzat daune în proporții considerabile atât intereselor publice cât și nemijlocit părții

vătămate Hîncu Damian.

Consideră apelanții, că prima instanță a ignorat cu desăvârșire atât

circumstanțele expuse mai sus cît și gradul prejudiciabil al acțiunilor inculpatului

Gumeniță Iacob, or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1557/D din

25.06.2009 părții vătămate Hîncu Damian i-au fost cauzate vătămări corporale medii

sub formă de fractura falangei proximale a degetului II la mâna dreaptă, echimoze și

excoriații pe față, membre, torace.

12

Relevă, că prima instanță a menționat, că inculpatul nu poate fi recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal,

deoarece inculpatul nu a participat personal la aplicarea loviturilor și la reținerea

protestatarilor, însă la baza opiniei instanței au fost luate declarațiile colaboratorilor

de poliție, care, de fapt, s-au aflat în relație de serviciu și unii dintre acestea inclusiv

în relații de subordonare față de inculpat. Această opinie a instanței de fond este

eronată, or în virtutea funcției pe care o deținea inculpatul, și anume de Comisar-

adjunct, șef poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al

mun. Chișinău, în grad special de colonel de poliție, fiind persoană cu funcție de

răspundere, inculpatul urma să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei și

demnității cetățenilor. În cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit că inculpatul a

dat ordine de curmare a violențelelor și a agresiunii fizice inclusiv față de persoanele

culcate la pământ în fața Guvernului, printre care era și partea vătămată

Hîncu Damian.

Contrar interpretării mărturiilor făcute de către prima instanță declarațiilor

martorilor colaboratori de poliție, care au avut un caracter subiectiv cu scopul de a

diminua din gravitatea acțiunilor și inacțiunilor ilegale ale inculpatului, totuși atât

partea vătămată Hîncu Damian cât și martorii Iancev D., Goluța R., Andriuța V.,

Donos M., Roman T., Mețenco A., Duminică S., Vulpe L, Nedelcu L, Gavrilă I., au

confirmat violențele colaboratorilor de poliție față de persoanele care se aflau în fața

Guvenului, inclusiv violențe față de persoanele care se aflau culcate pe asfalt și față de

care aplicarea maltratării nu era justificată prin nimic.

Însăși inculpatul prin declarațiile sale făcute în fața primei instanțe a recunoscut

că în seara de 07.04.2009 spre 08.04.2009 la momentul intervenirii BPDS „Fulger” în

piața Marii Adunări Naționale se afla în ograda Primăriei mun. Chișinău, ulterior a

traversat str. Pușkin și s-a deplasat în fața reședinței Guvernului și a mai redat că pe

colaboratorii MAI care se aflau în apropiere nu-i cunoaște, așadar, inculpatul fiind

prezent în fața Guvernului, în Piața Marii Adunări Naționale acesta nu a intervenit în

vederea curmării violențelor colaboratorilor de poliție față de protestatari, mai mult

ca atât, faptul că inculpatul nu-i cunoștea personal pe colaboratorii MAI, nu-l elibera

de obligațiunea funcțională de a curma violențele și de a interzice aplicarea loviturilor

față de persoanele reținute, inclusiv față de persoanele culcate pe asfalt.

Consideră apelanții, că prin acțiunile ilegale expuse mai sus, părții vătămate

Hîncu Damian i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 3, 5, 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

De asemenea au menționat apelanții, că prima instanță a indicat eronat

cuantumul acțiunii civile, or partea vătămată nu a solicitat suma de 1,5 mln lei. Or, în

situația unui proces echitabil, din contul inculpatului urma să fie încasat prejudiciului

moral în mărime 250000 (două sute cincizeci mii) lei, iar din contul Ministerului

Afacerilor Interne prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM a prejudiciului

13

moral în sumă de 250000 (două sute cincizeci mii) lei.

Consideră, că prejudiciul moral a fost demonstrat prin rapoartele de expertiză

medico-legale, înregistrările foto care confirmă maltratarea părții vătămate și

cauzarea vătămărilor corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată.

4.4. Pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel, reprezentantul părții

vătămate, Hîncu Damian, Hîncu Parascovia și avocatul părții vătămate Hîncu Damian,

Popușoi Sergiu au înaintat o cerere de completare a apelului prin care au menționat,

că deși prima instanță a constatat inadmisibilitatea probei video de pe camerele

sediului Guvernului și inadmisibilitatea raportului de expertiză efectuat de

autoritățile competente din SUA, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție la

data de 15 decembrie 2015 a stabilit în mod irevocabil că: „Suspiciunile precum că

Discurile DVD care conțin înregistrări video de la locul săvârșirii infracțiunilor imputate

inculpatului recunoscute drept corp delict, și care în opinia inculpatului ar trezi dubii,

sunt neîntemeiate, de vreme ce, potrivit raportului de expertiză tehnico-criminalistică

nr. 836 din 15.04.2010, cât și raportul de expertiză tehnică din 07.04.2010, București,

aceste înregistrări video nu prezintă elemente de montaj sau alte intervenții asupra

înregistrării originale, adică sunt veridice. În același timp, conform prevederilor art. 164

Cod de procedură penală, înregistrările video constituie mijloace de probă dacă ele

conțin date sau indici temeinici privind săvârșirea unei infracțiuni și dacă conținutul lor

contribuie la aflarea adevărului în cauza respectivă pag. 60, anexa nr. 1). Curtea

Supremă a mai indicat că potrivit raportului de expertiză tehnică din București, în

urma vizualizării înregistrărilor puse la dispoziție, în condițiile de calitate a

imaginilor, numiții Perju Ion și Gumeniță Iacob nu au putut fi identificați și pe baza

imaginilor portret din fișele personale, în scenele de interes, figurile persoanelor

aflate în cadru prezintă dimensiuni și orientare improprii analizei de comparație. Din

constatările date mai sus, Curtea Supremă a stabilit că această concluzie a fost fondată

pe capacitatea redusă și insuficientă a mijloacelor tehnice utilizate în cadrul efectuării

expertizei nominalizate în vederea identificării persoanelor respective. Însă,

concluzia menționată nu infirmă prezența acestora în circumstanțele respective,

(pag. 60 anexa nr. 1).

Ceea ce ține de raportul de expertiză efectuat de autoritățile competente ale SUA

probă declarată inadmisibilă de către prima instanță, Curtea Supremă a constatat că,

acest raport este legal, deoarece a fost obținut în conformitate cu prevederile art. 353

alin. (1), pct. 3), 536 alin. (1)-(3), art. 538 Cod de procedură penală. Procedura

descrisă a fost respectată și realizată prin cererea de acordare a asistenței juridice în

materie penală, semnată de Prim-adjunct al Procurorului General, Pântea Andrei, și

ordonanța privind dispunerea expertizei tehnice din 08.04.2010, adoptată de

Procurorul secției exercitare a urmăririi penale a Procuraturii mun. Chișinău,

Buliga Ion.

14

fost respinse apelurile ca nefondate și menținută sentința primei instanțe, fără

modificări.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că Gumeniță Iacob, învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, urmează a fi achitat din

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Astfel, în opinia instanței de apel nici una din probele acumulate la urmărirea

penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel nu confirmă că inculpatul

Gumeniță Iacob a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal.

Analizînd și apreciind declarațiile inculpatului prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității

lor, instanța de apel a stabilit că faptele menționate în rechizitoriu nu au fost comise

de inculpatul Gumeniță Iacob.

Totodată, analizând declarațiile părților vătămate prin prisma prevederilor

art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții și utilității lor, instanța de apel le-a apreciat ca fiind utile speței, întrucât

din aceste depoziții se rețin circumstanțele relevate în actul de învinuire.

În același timp instanța de apel a reținut, că:

- partea vătămată Hîncu Damian nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale;

- partea vătămată Iancev Dmitrii nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a precizat că prima dată

l-a văzut în ședința de judecată;

- partea vătămată Iurcu Vitalie nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi întreprins

careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a precizat că nu a fost bătută;

- partea vătămată Goluță Ruslan nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a precizat că nu poate

spune dacă l-a văzut pe inculpat;

- partea vătămată Andriuță Vadim nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a comunicat că nu ține

minte să-l fi văzut pe Gumeniță Iacob în PMAN în acea zi, personal de Gumeniță Iacob

nu a fost lovit, fapt de care este sigur, nu a văzut ca inculpatul să dea indicații

polițiștilor să aplice lovituri;

- partea vătămată Donos Marcela nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a concretizat că pe

inculpat nu îl cunoaște;

- partea vătămată Roman Tatiana nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a precizat că nu l-a văzut

15

pe inculpat, nu a văzut ca acesta să de-a careva indicații sau să conducă grupurile de

polițiști deghizați;

- partea vătămată Mațenko Arsenii nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, mai mult, a concretizat că nu l-a

văzut pe inculpat;

- partea vătămată Duminică Sergiu nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi

întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, totodată, a concretizat că pe

inculpat nu l-a văzut, îl cunoaște din mass media;

- partea vătămată Vulpe Ion nu a comunicat că Gumeniță Iacob ar fi întreprins

careva acțiuni în adresa persoanei sale.

Respectiv instanța de apel a conchis, că declarațiile părților vătămate nu combat

declarațiile inculpatului Gumeniță Iacob, dar și opinia primei instanțe în partea în

care s-a conchis că fapta nu a fost comisă de inculpat.

La fel, analizând declarațiile reprezentantului părții vătămate, Hîncu Damian,

Hîncu Parascovia, prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind utile speței, or, din aceste depoziții instanța a reținut circumstanțele

relevate în actul de învinuire, însă reprezentantul părții vătămate nu a indicat că

inculpatul ar fi comis careva acțiuni ilegale, mai mult, a precizat că nu cunoaște de

către cine a fost bătut fiul ei, astfel, aceste depoziții nu combat declarațiile inculpatului

Gumeniță Iacob, dar și opinia primei instanțe în partea în care s-a conchis că fapta nu

a fost comisă de inculpat.

Analizând declarațiile martorilor prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind utile speței, or din aceste depoziții se rețin

circumstanțele relevate în actul de învinuire.

Totodată, instanța de apel a reținut că:

- martorii Nedelco Ion și Gavrilă Vasile nu au comunicat careva date din care ar

rezulta că Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale sau

a altor persoane;

- martorul Mușinschi Mihail nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale sau a altor

persoane, mai mult, a precizat că datele expuse în procesul-verbal de audiere a sa de

la procuratură au fost scrise sub dictare;

- martorul Chetroi Gheorghe nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, sau a altor

persoane, mai mult, a precizat că pe inculpat nu l-a văzut și nu îl cunoaște;

- martorul Dumitrașcu Vasile nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în adresa persoanei sale, sau a altor

persoane, mai mult, a precizat că pe inculpat nu îl cunoaște;

16

- martorul Benderschi Valeriu nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în adresa cărorva persoane, mai mult,

a precizat că în perioada respectivă nu l-a văzut pe inculpat;

- martorul Turcuman Vasile nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni;

- martorul Ermurachi Sergiu a comunicat că în secvențele video apare o persoană

asemănătoare inculpatului, însă nu a confirmat că pe înregistrările video era anume

inculpatul, mai mult, martorul nu a relatat careva acțiuni/inacțiunile ale inculpatului;

- martorul Gaidibadi Andrei nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni în Piața Marii Adunări Naționale, mai

mult, a precizat că în acea seară nu l-a văzut pe inculpat; la procuratură a vizionat

niște secvențe video și a declarat că una din persoanele filmate seamănă cu

Gumeniță Iacob, dar a concretizat că nu poate afirma cu certitudine;

- martorul Verdeș Vasile nu a comunicat cert că l-ar fi văzut pe inculpat;

- martorul Rusu Petru nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni, mai mult, a concretizat că pe

Gumeniță Iacob, în PMAN nu l-a văzut și nici un fel de indicații ori ordine de la dânsul

nu a primit;

- martorul Cobzac Victor nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni/inacțiuni în adresa cuiva, mai mult, a

precizat că aproximativ la ora 17:00, l-a văzut pe Gumeniță Iacob cum se deplasa pe

str. Pușkin, însă faptele expuse în actul de învinuire vizează alte durate de timp;

- martorul Moraru Viorel nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni/inacțiuni, mai mult, a precizat că atât

timp cât s-a aflat în PMAN, pe inculpat nu l-a văzut, iar la procuratură a privit

înregistrări video din PMAN, care presupune că au fost făcute de pe clădirea

Guvernului, în aceste înregistrări a văzut o persoană care seamănă cu inculpatul, însă

aceste circumstanțe nu le-a confirmat;

- martorul Voicu Pavel nu a comunicat careva date din care ar rezulta că

Gumeniță Iacob ar fi întreprins careva acțiuni prejudiciabile, mai mult, a precizat că

la procuratură a vizionat înregistrări video în care apare o persoană asemănătoare cu

Gumeniță Iacob, dar nu poate afirma cu certitudine acest fapt;

- martorul Florea Andrei nu a indicat că inculpatul ar fi comis careva

acțiuni/inacțiuni, mai mult, a precizat că nu l-a văzut pe inculpat în PMAN.

Prin urmare instanța de apel a conchis, că depozițiile martorilor nominalizați nu

combat declarațiile inculpatului Gumeniță Iacob, dar și opinia primei instanțe în

partea în care a ajuns la concluzia, că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Totodată având în susținere prevederile art. 389 alin. (3) Cod de procedură

penală, instanța de apel a apreciat ca declarative argumentele procurorului expuse în

cererea de apel în partea în care a invocat că prima instanță urma să pună la baza

17

sentinței anume declarațiile unde martorii au confirmat declarațiile puse la baza

rechizitoriului, și care au fost date citirii în instanța de judecată, or, declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de

condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu condiția că,

la urmărirea penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a

fost audiat în condițiile art.109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la

confruntare cu acest martor în cadrul ședinței de judecată.

Instanța de apel a mai menționat, că acuzarea a prezentat în susținerea învinuirii

următorul sistem de acte și documente acumulate în cadrul urmăririi penale:

- rapoartele de expertiză medico-legală, care se conțin în materialele cauzei

penale și conform cărora la părțile vătămate au fost depistate vătămări ale integrității

lor corporale, și anume: la Iancev Dmitrii conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1932/D din 23.07.2009 vătămări corporale ușoare, la Iurcu Vitalie

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 220/D din 22.02.2010 vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, la Goluță Ruslan conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 277/D din 22.02.2010, vătămare corporală ușoară, la

Andriuță Vadim conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1600/D vătămări

corporale medii, la Hîncu Damian conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1557/D din 25.06.2009, vătămări corporale medii, la Donos Marcela conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2236/D și raportului nr. 218/D din

18.02.2010 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, la

Guriță Veaceslav conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3450/D, vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, la Mațenco Arsenii conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 337/D, vătămare corporală ușoară, la Duminică Sergiu

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 336/D vătămare corporală ușoară;

- procesele-verbale din 01.04.2010 prin care de la Serviciul Pază și Protecție de

Stat au fost ridicate trei DVD cu înregistrarea imaginilor fixate de camera nr. 5,

instalată pe sediul Guvernului RM, în intervalul de timp 00.00.00 - 02.00.00 min. data

de 08.04.2009;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 822 din 08.04.2010 și nr. 886 din

14.05.2010, efectuate de către Centrul Național de Expertize Judiciare, prin care s-a

constatat că, pe purtătorii de informație - trei DVD ridicate conform

proceselor-verbale din 01.04.2010, careva semne de montare în înregistrările video

care se conțin pe acești purtători nu au fost depistate;

- raportul de expertiză nr. 780.086 din 07.04.2010, efectuată de Institutul pentru

Tehnologii Avansate din România, prin care s-a constatat că, în urma analizei realizate

înregistrările video de pe DVD nu prezintă elemente de montaj, suprapunere a

imaginilor sau alte modalități de intervenție asupra înregistrării originale;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.04.2010, prin care s-a efectuat

examinarea a 12 DVD de model „ACME”, ridicate de la conducerea Direcției

18

Tehnico-Criminalistice a MAI al RM, care conțin înregistrări ale evenimentelor care

au avut loc în PMAN în perioada 07.04.2009 - 08.04.2009.

Astfel, analizând actele și documentele acumulate și administrate în cadrul

urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind utile, veridice, și deși acestea coroborează cu declarațiile părților

vătămate, în opinia instanței de apel aceste stări de fapt nu indică că anume inculpatul

Gumeniță Iacob ar fi comis faptele indicate în rechizitoriu.

Instanța de apel nu a pus la îndoială faptul, că potrivit rapoartelor de expertiză

medico-legală, la persoanele recunoscute în cadrul procesului penal în calitate de

părți vătămate, au fost depistate vătămări ale integrității lor corporale, însă a

considerat că aceste probe nu indică la culpa lui Gumeniță Iacob în comiterea

infracțiunii incriminate lui, or se atestă lipsa legăturii cauzale în circumstanțele

constatate în rapoartele de expertiză și persoana lui Gumeniță Iacob.

A mai menționat instanța de apel, că în speță nu s-au constatat elementele

componenței infracțiunii incriminate inculpatului Gumeniță Iacob, or, probele

invocate de acuzare, dar și de reprezentantul părții vătămate în apelurile depuse,

indică la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate în acțiunile

inculpatului.

La caz, instanța de apel a reținut, că acțiunile inculpatului nu conțin elementele

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Codul penal, or în ședința instanței

de apel s-a stabilit indubitabil că inculpatul Gumeniță Iacob nu este una din

persoanele care a aplicat lovituri părților vătămate din cadrul cauzei penale date, iar

depășirea în mod vădit de către inculpat a atribuțiilor sale de serviciu nu a fost

confirmată prin careva probe incontestabile, pertinente și concludente.

Instanța de apel a accentuat, că părțile vătămate și martorii audiați în cadrul

ședințelor de judecată în prima instanță au declarat că au fost reținuți de colaboratori

ai MAI îmbrăcați în uniforme, cu cagule și arme, au indicat la prezența în PMAN a unor

colaboratori ai MAI îmbrăcați în haine civile, că mijloacele speciale au fost aplicate de

colaboratorii de care erau reținuți ori îmbarcați în mijloacele de transport prezente

în PMAN, or pe străzile adiacente Pieței, că lovituri persoanelor reținute cu bastoanele

de cauciuc, cu patul armelor, cu alte obiecte, aplicau anume acești colaboratori ai MAI.

Totodată, instanța de apel a precizat că nici o parte vătămată sau martor nu a

declarat instanței că Gumeniță Iacob personal a participat la reținerea persoanelor

care se aflau în PMAN, a aplicat careva mijloace speciale în privința lor ori lovituri,

mai mult, nici o probă nu indică că inculpatul ar fi dat careva indicații în sensul expus

supra.

Respectiv, deoarece concluziile despre vinovăția persoanei în săvîrșirea

infracțiunii incriminate nu pot fi întemeiate pe presupuneri, în contextul în care

conform art. 8 din Codul de procedură penală, toate dubiile se interpretează în

19

favoarea inculpatului, instanța de apel a ajuns la concluzia, că probele acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale nu au putut contura în instanța de judecată

concluzii referitor la vina lui Gumeniță Iacob în comiterea faptei incriminate lui.

Analizând declarațiile martorilor Zubic Valentin, Botnari Vladimir,

Corduneanu Petru, Macovei Nicolae, Cojocari O., Voicu Pavel, Crijanovschi I.,

Rusu Dumitru și Budeanu Rodion, instanța de apel a reținut, că declarațiile acestora

sunt pertinente, concludente și utile, coroborează între ele și indică indubitabil că

fapta reținută în rechizitoriu nu a fost săvârșită de inculpat, mai mult, aceste declarații

coroborează cu declarațiile oferite de inculpat și în ședința instanței de apel, nu au

fost combătute prin alte probe.

Potrivit actelor anexate la dosar s-a stabilit că protestele în masă organizate după

comunicarea rezultatelor alegerilor parlamentare, care inițial purtau un caracter

pașnic, ulterior s-au transformat în dezordini în masă, în cadrul cărora au fost

vandalizate Președinția și Parlamentul RM, au fost deteriorate gheretele amplasate

pe teritoriul adiacent PMAN, grupuri numeroase de persoane neidentificate în mod

repetat au întreprins tentative de a bloca transportul obștesc care se deplasa prin

PMAN, de a deteriora mijloacele de transport, inclusiv cele cu destinație specială - ale

poliției, Serviciului pompieri, ambulanțele IMSP Spitalul de Urgență.

De asemenea, au fost stabilite probe care demonstrează că, o parte din

persoanele recunoscute în calitate de părți vătămate în momentul intervenției

forțelor de ordine se aflau în apropierea persoanelor care încălcau ordinea publică,

ori nemijlocit printre aceste persoane, personal însă nu săvârșeau careva acțiuni

ilegale.

Din declarațiile martorilor instanța de apel a reținut, că intervenția BPDS

„Fulger” la 07.04.2009, în jurul orei 24:00, era argumentată, necesară și inevitabilă.

Persoanele aflate în PMAN încălcau flagrant ordinea publică, puneau în pericol viața

persoanelor care se deplasau cu transportul personal și distrugeau bunurile aflate în

proprietatea privată și a statului.

Totodată, au fost prezentate probe care incontestabil demonstrează faptul că,

dezordinile în masă, în urma cărora au fost vandalizate Președinția și Parlamentul

RM, puteau afecta și alte instituții ale statului, reședințele cărora erau amplasate în

apropierea PMAN.

În consecință instanța de apel a ajuns la concluzia, că probele administrate în

urma cercetării judecătorești, iar ulterior cercetate și în instanța de apel nu dovedesc

vinovăția inculpatului Gumeniță Iacob în săvârșirea infracțiunii incriminate, prima

instanță corect a pronunțat o sentință de achitare, iar argumentele expuse în cererile

de apel nu și-au găsit confirmare.

Totodată instanța de apel a notat, că de către OUP au fost admise abateri de la

prevederile legislației procesual-penale care reglementează strict procedura de

acumulare a probelor. Or, modul în care OUP, în cadrul urmării penale, a prezentat

20

părților vătămate și martorilor înregistrările video făcute în noaptea de 07 spre

08 aprilie 2009, pentru a confirma sau infirma, dacă îl recunosc pe inculpat, constituie

o abatere de la prevederile din Codul de procedură penală și poate fi calificat ca o

tentativă de influențare a acestor persoane. Aceste circumstanțe fiind confirmate prin

declarațiile martorilor Bendețchi Vladimir, Cobzac Victor, Voicu Pavel și

Florea Andrei.

A mai reținut instanța de apel că acuzatorul de stat a indicat în calitate de probe

rapoartele de expertiză tehnică efectuate în baza Comisiei rogatorii internaționale de

instituțiile specializate din România și SUA, însă în opinia instanței aceste rapoarte de

expertiză nu indică că inculpatul a comis faptele imputate lui, mai mult, aceste probe

nu au fost administrate în strictă corespundere cu Codul de procedură penală.

Astfel instanța de apel a notat, că în temeiul cererii de comisie rogatorie

internațională nr. 1/10 din 02.04.2010, formulată de instanța competentă a RM, în

cadrul cauzei penale nr. 2009038163, a fost efectuat raportul de expertiză nr. 741032

din 07.04.2010 de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, specialist

Vasile Gheorghe Cătălin. În raportul nominalizat sînt expuse concluziile

specialistului: „1. Se poate aprecia că înregistrările video de pe discurile DVD nu

prezintă elemente de montaj, suprapunere a imaginilor sau alte modalități de

intervenție asupra înregistrării originale. 2. În urma analizei realizate, s-au selectat

șase persoane care participă la acte de agresiune fizică și prezintă semnalmente și

elemente de vestimentație distinctive, observabile în condițiile de calitate a

înregistrărilor puse la dispoziție. Persoanele sînt prezentate în figurile din Anexă, fiind

notate cu indicativele P1...P6. NOTĂ - în urma vizualizării înregistrărilor puse la

dispoziție, în condițiile de calitate a imaginilor, numiții Perju Ion și Gumeniță Iacob

nu au putut fi identificați și pe baza imaginilor portret din fișele personale. S-a constatat

că, în scenele de interes, figurile persoanelor aflate în cadru prezintă dimensiuni și

orientare improprii analizei de comparație”.

Astfel instanța de apel a statuat, că această probă nu poate impune condamnarea

inculpatului, or datele expuse poartă un caracter incomplet, însoțit de dubii.

De asemenea, documentele prezentate de către OUP ca raport al instituției

specializate din SUA nu constituie un raport de expertiză dar este „Rezumatul unei

analize computerizate” (traducerea corectă din limba engleză a actului indicat), și prin

urmare nu pot fi admise ca probe, or nu a fost respectată procedura stabilită expres

pentru acordarea asistenței juridice internaționale în materie penală.

În acest sens instanța de apel a accentuat, că OUP nu a respectat prevederile

art. 531-532, 536-537 din Codul de procedură penală, or, se atestă în lipsa Acordului

dintre RM și SUA privind asistența juridică în materie penală (p. 3 alin. 1) art. 537 din

Codul de procedură penală - cererea de comisie rogatorie se face în scris și trebuie să

cuprindă tratatul internațional sau acordul de reciprocitate în baza căruia se solicită

asistența), solicitarea de a fi analizate secvențele video a parvenit de la Guvernul RM,

21

și nicidecum de la organele abilitate cum prevede procedura penală la solicitarea

Procurorului General, mai mult, comisia rogatorie se înaintează și se semnează de

către Procurorul General al RM, iar cererea de asistență juridică prezentată este

semnată de către prim-adjunct al Procurorului General al RM și astfel nu întrunește

cerințele unei comisii rogatorii.

Mai mult, în opinia instanței de apel cererea de acordare a asistenței juridice în

materie penală nu întrunește cerințele prevăzute de art. 537 din Codul de procedură

penală, referitor la conținutul și forma cererii de comisie rogatorie. De asemenea, nu

s-a respectat conținutul și forma documentului conform cerințelor exprese stabilite

de legiuitor, or, prin cererea de asistență juridică internațională s-a solicitat

efectuarea expertizei tehnice suplimentare a înregistrărilor video în cauza penală

nr. 2009038163, iar prin ordonanța procurorului din 08.04.2010, s-a dispus expertiza

tehnică, fiind ordonanța anexată la cererea de asistență juridică internațională.

De asemenea în opinia instanței de apel, OUP nejustificat și incert a dispus

numirea expertizei tehnice, or în cazul dat urma a fi dispusă expertiza

fotovideofonoscopică.

La fel, prin cererea de asistență s-a solicitat de către autoritățile RM efectuarea

unei expertize tehnice suplimentare, iar conform prevederilor art. 148 din Codul de

procedură penală, expertiza suplimentară se efectuează de același expert și nu este

clar care a fost necesitatea de a efectua expertiza suplimentară de un expert din

străinătate, or OUP, urma în acest sens să numească o expertiză separată.

Totodată, prin ordonanțele OUP din 01.04.2010 s-au dispus expertizele tehnice

conform prevederilor art. art. 142, 144, 149, 255 din Codul de procedură penală, iar

ca rezultat s-au întocmit Rapoartele de constatare tehnico-stiințifice nr. 886, nr. 822

(f.d. 123-129, 135-139, vol. 3), contrar prevederilor procesuale atât după formă, cât

și după conținut, deoarece s-au motivat în baza prevederilor art. 139-141 din Codul

de procedură penală.

Instanța de apel a remarcat, că ordonanțele menționate supra contravin

prevederilor procesuale, or nu s-a indicat în baza cărei acțiuni procesuale este

prezentat purtătorul de informație, din ce dată, lipsește descrierea împrejurărilor atât

de examinare, cât și de sigilare a purtătorului, faptul că sânt originale sau copie

secvențele video, ce parametri tehnici are originalul care a fost examinat sau ridicat.

Obligatoriu expertului urma a-i fi prezentat și procesul-verbal prin care au fost

ridicate înregistrările video, cu indicarea împrejurărilor (art. 88, 144 din Codul de

procedură penală).

Astfel, documentul prezentat de către autoritățile SUA după conținut și formă

este o analiză care contravine unui Raport de expertiză conform prevederilor art. 142,

144, 145, 151 din Codul de procedură penală, prin urmare îi conferă un aspect

consultativ, la fel contravine formei de examinare, lipsesc părțile componente ale

raportului (partea introductivă, de examinare, concluziile, anexele foto cu indicarea

22

semnalmentelor de identificare), nu sunt descrise metodicile de cercetare cu

argumentarea științifică și stabilirea particularităților de identificare, nu sunt date

răspunsuri concrete la întrebările dispuse prin ordonanță referitor la faptul dacă pe

înregistrările video prezentate sunt sau nu elemente de montaj, suprapunere a

imaginilor, alte modalități de intervenție, nu se conține expunerea asupra faptului

dacă discurile DVD prezentate sunt originale sau copii, iar copiile conform metodicii

criminalistice nu pot servi obiect de identificare.

Mai mult, teoria și practica procedurii de identificare a persoanelor după foto sau

înregistrare video presupune în mod obligatoriu colectarea unor mostre conform

prevederilor art. art. 154, 155, 156 din Codul de procedură penală, din care

considerente în mod obligatoriu urmau a fi prezentate expertului mostre atât libere,

cât și experimentale, cu respectarea condițiilor concrete de timp, formă, durată,

mișcare, condiții climaterice, distanță, corespunzătoare celor existente la locul unde

a avut loc înregistrarea video sau fotografierea.

Prin urmare, prezentarea de către OUP a 20 de fișe personale nu corespunde

condițiilor obligatorii a modelelor de comparare, deoarece formatul, mărimea,

culoarea imaginilor din aceste fișe nu corespunde cu înregistrările video cercetate și

condițiile de timp, distanță, dinamică, vestimentație, din secvențele cercetate (fișele

indicate expun în mod static doar exteriorul persoanei în „anfas” la o perioada de timp

cu mult înainte de evenimentele date, pe când în imaginea video sunt prezente

elementele funcționale, dinamice și în întregime tot corpul persoanelor suspecte, din

care considerente expertului urma în mod obligatoriu de a fi prezentate modele de

comparație de același gen. Practica și teoria indică că, persoana poate fi identificată

după exterior la distanța de percepere ce nu depășește 50 metri, însă din imagini

reiese o distanță cu mult mai mare).

Identificarea persoanelor după foto-videofonotecă (imagine) include obligatoriu

metodici cum ar fi suprapunerea mostrelor în vederea coincidenței particularităților

exterioare ale persoanei. La caz, în Analiza prezentată lipsesc careva metodici și

tehnici științifico-practice recunoscute și mostrele experimentale și libere autentice

după proveniență. Documentul Analiză nu întrunește cerințele obligatorii căror

urmează să corespundă Raportul de expertiză, stabilite prin Legea RM nr. 1086 din

23.06.2000, cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și

medico-legale.

Instanța de apel a mai reținut, că în speță nu au fost respectate prevederile

art. 24 din Codul de procedură penală, or, la data de 15.04.2010, Gumeniță Iacob avea

statut procesual de bănuit, fiind dispusă cererea de asistență juridică internațională,

iar la efectuarea expertizelor dispuse de OUP urma în mod obligatoriu să fie aplicate

prevederile art. 145 din Codul de procedură penală, acțiuni premărgătoare efectuării

expertizei. Părțile în proces nu au avut acces la aceste acțiuni premărgătoare, despre

existența acestei Analize inculpatul și apărătorul lui aflând la data de 06.03.2012, fapt

23

care constituie o încălcare a principiului contradictorialității procesului penal.

În contextul dat instanța de apel a respins argumentele acuzării prin care s-a

invocat, că probele prezentate, declarațiile părților vătămate, a martorilor, dar și

purtătorii de informații confirmă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor expuse

în rechizitoriu.

Mai mult, instanța de apel a considerat că nu pot fi admise ca probe actele

procesuale efectuate de OUP în partea ce privește recunoașterea lui Gumeniță Iacob

prin fotografiile prezentate, și anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie de către martorul Mușinschi Mihail și procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul Rotaru Sergiu. Or, cu

referire la prevederile art. 116 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală, instanța

de apel a remarcat, că prezentarea spre recunoaștere pe fotografie este admisibilă în

cazul imposibilității prezentării a persoanei pe viu, acțiunile procesuale nu pot fi

reținute ca probe pertinente, concludente și utile întrucât Gumeniță Iacob putea fi

citat/invitat la OUP, pentru a petrece cu participarea lui această acțiune de

recunoaștere. Concomitent în ambele procese-verbale de prezentare spre

recunoaștere nu sînt indicate numele celorlalte persoane prezentate alături de

inculpat, iar aceste circumstanțe impun concluzia că celelalte persoane pot fi

cunoscute martorilor, care prin metoda excluderii puteau intui că anume

Gumeniță Iacob este cel ce urmează a fi recunoscut. Relevant la acest capitol fiind și

faptul că Gumeniță Iacob este o persoană publică, imaginea căruia practic zilnic a fost

difuzată la multiple canale de televiziune naționale.

Instanța de apel a respins argumentele procurorului, dar și a avocatului părții

vătămate și a reprezentantului părții vătămate în partea în care s-a indicat că Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție la data de 15 decembrie 2015 a stabilit în

mod irevocabil că: „Suspiciunile precum că Discurile DVD care conțin înregistrări

video de la locul săvârșirii infracțiunilor imputate inculpatului recunoscute drept

corp delict, și care în opinia inculpatului ar trezi dubii, sunt neîntemeiate, de vreme

ce, potrivit raportului de expertiză tehnico-criminalistică nr. 836 din 15.04.2010, cât

și raportul de expertiză tehnică din 07.04.2010, București, aceste înregistrări video

nu prezintă elemente de montaj sau alte intervenții asupra înregistrării originale,

adică sunt veridice. În același timp, conform prevederilor art. 164 Cod de procedură

penală, înregistrările video constituie mijloace de probă dacă ele conțin date sau

indici temeinici privind săvârșirea unei infracțiuni și dacă conținutul lor contribuie la

aflarea adevărului în cauza respectivă.

Ceea ce ține de raportul de expertiză efectuat de autoritățile competente ale SUA,

probă declarată inadmisibilă de către instanța de fond, Curtea Supremă a constatat

că, acest raport este legal, deoarece a fost obținut în conformitate cu prevederile

art. 353 alin. (1), pct. 3), art. 536 alin. (1)-(3), art. 538 Cod de procedură penală.

Procedura descrisă a fost respectată și realizată prin cererea de acordare a asistenței

24

juridice în materie penală, semnată de Prim-adjunct al Procurorului General,

Andrei Pântea, și ordonanța privind dispunerea expertizei tehnice din 08.04.2010,

adoptată de Procurorul secției exercitare a urmăririi penale a Procuraturii

mun. Chișinău, Ion Buliga.

La acest aspect instanța de apel a remarcat, că apelanții au extras aceste

argumente din conținutul deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 15.12.2015, adoptată în privința lui Perju Ion xxxxx, mai mult aspecte reținute de

Curtea Supremă s-au referit la argumentele invocate în recursul din speța respectivă,

depus în interesele condamnatului respectiv, prin urmare, explicațiile oferite de o

instanță de judecată, în prezenta speță nu pot impune concluzia condamnării

inculpatului Gumeniță Iacob.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele reprezentantului părții vătămate

și a părții vătămate în partea în care s-a indicat că partea vătămată Hîncu Damian cât

și martorii Iancev D., Goluța R., Andriuța V., Donos M., Roman T., Mațenco A., Duminică

S., Vulpe L, Nedelcu L, Gavrilă I., au confirmat violențele colaboratorilor de poliție față

de persoanele care se aflau în fața Guvenului, inclusiv violențe față de persoanele care

se aflau culcate pe asfalt și față de care aplicarea maltratării nu era justificată prin

nimic, or aceste motive din contra indică la nevinovăția inculpatului, or însăși

apelanții s-au referit la acțiuni comise de poliție, fără a indica direct sau indirect la

persoana inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate în

interesele părții vătămate în partea în care s-a menționat că însăși inculpatul prin

declarațiile sale făcute în fața instanței de fond a recunoscut că în seara de 07.04.2009

spre 08.04.2009 la momentul intervenirii BPDS „Fulger” în piața Marii Adunări

Naționale se afla în ograda Primăriei mun. Chișinău, ulterior a traversat str. Pușkin și

s-a deplasat în fața reședinței Guvernului și a mai declarat că pe colaboratorii MAI

care se aflau în apropiere nu-i cunoaște, or aceste alegații nu indică la careva acțiunii

prejudiciabile ale inculpatului.

Totodată, au fost apreciate critic argumentele apelanților în partea în care s-a

indicat că inculpatul fiind prezent în fața Guvernului, în Piața Marii Adunări Naționale

nu a intervenit în vederea curmării violențelor colaboratorilor de poliție față de

protestatari, mai mult ca atât, faptul că inculpatul nu-i cunoștea personal pe

colaboratorii MAI, acest fapt nu-l elibera de obligațiunea funcțională de a curma

violențele și de a interzice aplicarea loviturilor față de persoanele reținute, inclusiv

față de persoanele culcate pe asfalt, or lipsesc careva probe din care ar rezulta că

inculpatul a participat la operațiunea de reținere a protestatarilor care încălcau

ordinea publică în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009, la fel, nu au fost prezentate

careva probe din care ar rezulta că acțiunile violente invocate de părțile vătămate

s-ar fi petrecut în prezența inculpatului, totodată, din probele analizate și apreciate

de instanța de apel nu s-a stabilit că inculpatul ar fi dirijat cu operațiunea de reținere

25

a protestatarilor care încălcau ordinea publică în PMAN.

Instanța de apel a apreciat ca nefiind întemeiată cerința procurorului în partea

în care s-a solicitat ca inculpatul Gumeniță Iacob să fie recunoscut culpabil de

comiterea excesului de putere în privința cet. Vulpe Ion, adică de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din Codul penal, cu stabilirea a unei

pedepse în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din Codul

penal, cu stabilirea a unei pedepse în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal și de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) din Codul penal, cu stabilirea a unei

pedepse în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal. Or, în acest sens cu referire la prevederile

art. 325 din Codul de procedură penală, instanța de apel a menționat că acțiunile

imputate inculpatului prin actul de învinuire formează o singură infracțiune, acțiunile

invocate de procuror reprezintă o faptă prelungită, caracterizată prin mai multe

acțiuni infracționale, identice, care în ansamblu relevă o infracțiune și nu un concurs

de infracțiuni.

În continuare, instanța de apel a reținut că partea vătămată Hîncu Damian a

formulat o acțiune civilă prin care a pretins suma de 1,5 mln lei.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apelanților în partea în care s-a

susținut și solicitat a fi admisă acțiunea civilă, or în speță, nu s-a reținut că faptele

prejudiciabile invocate de acuzare au fost comise de inculpatul Gumeniță Iacob,

aceste circumstanțe denotă faptul că pretențiile de ordin material și moral ale

acuzării, părții vătămate, reprezentantului părții vătămate și avocatului părții

vătămate, sunt străine de persoana inculpatului, or prejudiciul invocat nu se află în

legătură cauzală cu eventuale acțiuni/inacțiuni ale inculpatului Gumeniță Iacob.

Mai mult, prin Hotărârea Guvernului RM nr. 956 din 15.10.2010 cu privire la

ajutorarea persoanelor care au avut de suferit în urma evenimentelor din 07 aprilie

2009, Hîncu Damian a primit o indemnizație unică în sumă de 5000 lei, suplimentar

i-a fost acordat un suport financiar unic în sumă de 52 mii lei în vederea repetării

anului de studii în Franța, eșuat din cauza evenimentelor din 07.04.2009.

pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel, nu a ținut cont și

nu apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția cet. Gumenița Iacob.

Consideră că vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile părților

vătămate Hîncu Damian, Vulpe Ion, Iurcu Vitalie, Iancev Dmitrii, Goluța Ruslan,

Andriuță Vadim, Donos Marcela, Roman Tatiana, Mațenco Arsenii, Duminică Sergiu,

Guriță Veaceslav, prin declarațiile martorilor Hîncu Parascovia, Benderschi Valeriu,

Turcuman Vasile, Ermurachi Sergiu, Cobzac Victor, Florea Andrei, Nedelcu Ion,

Mușinschi Mihail, Gaidibadi Andrei, Verdeș Vasile, Moraru Viorel, Rusu Petru,

26

Voicu Pavel, Grecu Viorel, Rotaru Sergiu, Dumitrașcu Vasile, precum și prin probele

scrise, anexate la dosar.

Menționează recurentul, că soluția instanței de apel este contrară normelor

procesuale, iar motivarea invocată de către instanță nu poate fi acceptată ca o

motivare justificativă a concluziei adoptate, or aceasta a menținut poziția primei

instanțe cu privire atât la admisibilitatea probelor administrate cât și legalitatea

acțiunilor procesuale efectuate pe caz, fapt ce denotă că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor apelului declarat de procuror, avînd în vedere ca la

examinarea cauzei penale în instanța de apel, acuzarea a combătut în totalitate

motivele invocate de către instanța de fond.

În partea ce ține de concluzia instanței cu privire la respingerea raportului de

expertiză efectuat de autoritățile competente ale SUA, în baza cererii de asistență

juridică internațională, acuzatorul susține, că acest mijloc de probă a fost deja

apreciat de către instanțele de judecată în cauza penale privind acuzarea lui Perju Ion,

dosarul nr. 1ra-1080/2015, în care a fost admis ca probă și expuse motivele prin care

se combate respingere acesteia de către instanța de judecată.

Susține, că potrivit deciziei nominalizate, cererea privind acordarea asistenței

juridice în materie penală a fost întocmită în corespundere cu prevederile legale, iar

în condițiile art. 538 Cod de procedură penală, raportul CIF 10-067 efectuat de secția

Investigații computerizate și examinarea probelor urmează a fi apreciat drept o probă

veridică și pertinentă în sensul prevederilor art. 99-101 Cod de procedură penală.

De asemenea evidențiază, că:

- înregistrările video de la locul săvârșirii infracțiunilor imputate inculpatului,

recunoscute drept corp delict, nu trezesc dubii, de vreme ce, potrivit raportului de

expertiză tehnico-criminalistică nr. 836 din 15.04.2010, cât și a raportului de

expertiză tehnică din 07.04.2010, București, aceste înregistrări video nu prezintă

elemente de montaj sau alte intervenții asupra înregistrării originale, adică sunt

veridice;

- în același timp, conform prevederilor art. 164 Cod de procedură penală,

înregistrările video constituie mijloace de probă, dacă ele conțin date sau indici

temeinici privind săvârșirea unei infracțiuni și dacă conținutul lor contribuie la

aflarea adevărului în cauza respectivă;

- este adevărat că potrivit raportului de expertiză tehnică din 07.04.2010,

București - în urma vizualizării înregistrărilor puse la dispoziție, în condițiile de

calitate a imaginilor, numiții Perju Ion și Gumeniță Iacob nu au putut fi identificați și

pe baza imaginilor portret din fișele personale, în scenele de interes, figurile

persoanelor aflate în cadru prezintă dimensiuni și orientare improprii analizei de

comparație;

- din constatările date rezultă doar că, această concluzie a fost fondată pe

capacitatea redusă și insuficientă a mijloacelor tehnice utilizate în cadrul efectuării

27

expertizei nominalizate, în vederea identificării persoanelor respective.

Susține că raportul de expertiză nr. CIF 10-067 din 28.05.2010, efectuat de

autoritățile competente ale SUA - este legal, deoarece a fost obținut în conformitate

cu prescripțiile din art. 533 alin. (1) pct. 3), 536 alin. (1), 538 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanțele de judecată, prin afirmațiile „presupusele acțiuni de

devastare a organelor de stat” nu au ținut cont de însăși prevederile Legii cu privire

la poliție care și expres conțin acele obligații ale organului de poliție a asigura atât

ordinea publică cât și integritatea instituțiilor de stat și deci în cazul în care se

constată că urmează a fi efectuate atacuri asupra clădirilor guvernamentale,

colaboratorii de poliție erau obligați să asigure paza și integritatea acestora nu să

„vâneze protestării” invocând acest motiv.

Mai mult ca atât, instanțele de judecată nu doar că în mod greșit au apreciat

situația și starea de fapt atestată în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009, ci practic au

constatat că anume părțile vătămate au fost acele care au generat acțiunile ilegale ale

organului de poliție și deci prin această concluzie au legalizat acțiunile ilegale ale

inculpatului Gumenița Iacob, fapt care vine în totalitate în contradicție atît legislației

în vigoare, cît și principiilor unui stat de drept.

Totodată, instanțele de judecată au lăsat fără analiză și modul în care au fost

transportate părțile vătămate la Inspectoratele de poliție (la acel moment

Comisariate), or este inexplicabilă urcarea cu forța a lor în acea remorcă a

automobilului de model „PIKUP” și aplicarea loviturilor în timp ce erau urcați în

remorcă. Or, în situația în care instanțele de judecată ar fi analizat și constatat

ilegalitatea acțiunilor colaboratorilor de poliție în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009,

ar fi constatat dovedită și acea învinuire adusă pe caz inculpatului Gumeniță Iacob.

Astfel, la data de 07 și 08 aprilie 2009, inculpatul Gumenița Iacob deținea funcția

de Comisar adjunct, șef poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție, în

atribuțiile directe ale acestuia intra coordonarea activității subdiviziunilor

subordonate și organizarea menținerii ordinii publice, atribuții care dânsul urma să

le execute și în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009.

Acuzarea consideră absurdă afirmația adusă în apărarea sa de către inculpatul

Gumenița Iacob cu privire la faptul că „nu a semnat acea fișă de post” din care deduce

că nu își cunoștea atribuțiile de serviciu, or dânsul a fost numit în funcție prin Ordinul

Ministrului Afacerilor Interne nr. 145 EF din 04.04.2008 (f.d. 144 vol. 2), adică activa

în această funcție un an de zile.

Consideră greșită și afirmația cu privire la lipsa inculpatului Gumenița Iacob în

noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009 din Piața Marii Adunări Naționale, or în acest sens

probele administrate de către acuzare și cercetate, inclusiv și în instanța de apel

dovedesc contrariul.

Apreciază greșită și poziția instanței cu privire la aprecierea declarațiilor acelor

colaboratori de poliție care în ședința de judecată și-au modificat declarațiile date la

28

urmărirea penală, or, chiar și în ședința instanței de apel, fiind date citirii de către

acuzare în temeiul art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, nici unul din ei

nu a putut motiva plauzibil cauza modificării acestor declarații, or au confirmat că la

urmărirea penală, când unanim l-au recunoscut în imagini pe inculpatul

Gumeniță Iacob, în mod benevol au dat declarațiile care au fost consemnate fără

careva abuzuri din partea organului de urmărire penală.

cu reprezentantul părții vătămate, Hîncu Parascovia, în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea integrală

a deciziei instanței de apel, atât în partea laturii civile cât și în partea laturii penale,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Gumeniță Iacob să fie recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, admiterea

integrală a acțiunii civile înaintate de către partea vătămată Hîncu Damian împotriva

inculpatului Gumeniță Iacob și împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, dispunerea încasării din contul lui Gumeniță Iacob în contul lui

Hîncu Damian a prejudiciului moral în sumă de 250000 lei, dispunerea încasării din

contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în contul lui Hîncu Damian a

prejudiciului moral în sumă de 250000 lei.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a pus accent în

motivarea deciziei asupra lipsei declarațiilor martorilor în privința faptului că

Gumeniță Iacob ar fi lovit cu piciorul în partea vătămată Hîncu Damian, însă, fără a

lua în considerație că părțile vătămate erau impuse să fie culcate cu fața spre asfalt,

circumstanță care a și împiedicat recunoașterea directă a agresorilor.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a expus asupra obligațiunilor de serviciu

a inculpatului privind obligațiunea de menținere a ordinii publice, inclusiv prin

curmarea agresiunilor față de persoanele care deja erau mobilizate și culcate la

pământ, astfel încât aplicarea loviturilor față de aceste persoane nu era justificată prin

nimic.

Susțin recurenții, că potrivit înregistrărilor foto anexate la cauza penală (Vol. 5

f.d.240) din imagini rezultă că spatele părții vătămate Hîncu Damian era vânăt din

cauza multiplelor echimoze ceea ce demonstrează că loviturile, în mare parte, au fost

aplicate la spate, în mod intenționat ca să fie imposibilă recunoașterea agresorilor,

inclusiv a inculpatului în momentul în care și acesta a aplicat lovituri asupra părții

vătămate.

Materialele cauzei penale atestă că, inculpatul Gumeniță Iacob, având funcție

înaltă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și obligația de a apăra persoanele de

acțiuni ilegale, nu a antreprins acțiunile necesare prevăzute de lege pentru a evita

evenimentele negative, dar singur a admis ilegalități, faptă infracțională care se

încadrează în limitele componenței de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a),

29

c) Cod penal.

În timp ce colaboratorii de poliție aplicau nemotivat în privința mai multor

persoane civile acte de violență, maltratându-i cu mâinele și picioarele, cu mijloacele

speciale din dotare, provocându-le dureri fizice, leziuni corporale și înjosind

demnitatea părților vătămate, inclupatul Gumeniță Iacob nu a intervent în vederea

curmării ilegalităților.

Consideră recurenții, că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire atât

circumstanțele expuse mai sus, cât și gradul prejudiciabil al acțiunilor inculpatului.

Apreciază critic opinia instanței de apel potrivit căreia inculpatul nu poate fi

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal, deoarece nu sunt declarații ale martorilor precum că inculpatul ar fi

participat personal la aplicarea loviturilor față de protestatari.

Totodată, la baza opiniei instanței de apel au fost luate declarațiile

colaboratorilor de poliție, care, de fapt, s-au aflat în relație de serviciu și unii dintre

aceștia inclusiv în relații de subordonare cu inculpatul. Însă instanța de apel nu a

ținun cont de faptul, că în virtutea funcției pe care o deținea inculpatul de

Comisar-adjunct, șef poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al

mun. Chișinău, în grad special de colonel de poliție, fiind persoană cu funție de

răspundere, inculpatul urma să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei și

demnității cetățenilor.

Însăși inculpatul, prin declarațiile sale făcute în fața primei instanțe, a recunoscut

că în seara de 07.04.2009 spre 08.04.2009 la momentul intervenirii BPDS „Fulger” în

piața Marii Adunări Naționale se afla în ograda Primăriei mun. Chișinău, ulterior a

traversat str. Pușkin și s-a deplasat în fața reședinței Guvernului. Astfel, inculpatul

fiind prezent în Piața Marii Adunări Naționale nu a intervenit în vederea curmării

violențelor colaboratorilor de poliție față de protestatari.

Evidențiază titularii recursului, că instanțele de fond au remarcat, că organul de

urmărire penală ar fi admis abateri de la prevederile legislației procesual-penale care

reglementează strict procedura de acumulare a probelor, calitatea proastă a

înregistrărilor video și fapul că, acestea au fost efectuate de camerele video situate pe

clădirea Guvernului nu permit identificarea exactă a persoanelor aflate în Piața Marii

Adunări Naționale în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009.

Contrar argumentelor insatanțelor de fond cu privire la inadmisibilitatea probei

video de pe camerele sediului Guvernului și a inadmisibilității raportului de expertiză

efectuat de autoritățile competente din SUA, recurenții evidențiază că prin decizia

1ra-1080/2015 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

15 decembrie 2015 în cauza penală în privința lui Perju Ion, a fost stabilit în mod

irevocabil că:

Suspiciunile precum că Discurile DVD care conțin înregistrări video de la locul

săvârșirii infracțiunilor imputate inculpatului recunoscute drept corp delict, și care în

30

opinia inculpatului ar trezi dubii, sunt neîntemeiate, de vreme ce, potrivit rapotului de

expertiză tehnico-criminalistică nr. 836 din 15.04.2010, cât și raportul de expertiză

tehnică din 07.04.2010, București, aceste înregistrări video nu prezintă elemente de

montaj sau alte intervenții asupra înregistrării originale, adică sunt veridice.

Ceea ce ține de raportul de expertiză efectuat de către autoritățile SUA, Curtea

Supremă a constatat că, acest raport este legal, deoarece a fost obținut în conformitate

cu prevederile art. 353 alin. (1) pct. 3), art. 536 alin. (1)-(3), art. 538 Cod de procedură

penală, conform căror asistența juridică internațională poate fi solicitată în executarea

unor activități procesuale prevăzute de legislația de procedură penală a Republicii

Moldova și a statului respectiv, în special efectuarea expertizelor.

Curtea Supremă a mai constatat că procedura realizată prin cererea de acordare

a asistenței juridice în materie penală, semnată de Prim-adjunct al Procurorului

General, Pântea Andrei, și ordonanța privind dispunerea expertizei tehnice din

08.04.2010, adoptată de Procurorul secției exercitare a urmării penale a Procuraturii

mun. Chișinău, Buliga Ion. Aceste acte procedurale sunt întocmite potrivit legii

procesual-penale naționale, fapt constatat de către Colegiul Penal al Curții Supreme de

Justiție prin decizia din 15.12.2015 (pag. 61 a deciziei).

Astfel, reieșind din constatările Curții Supreme de Justiție rezultă că, rapoartele

de expertiză sunt valabile și întocmite conform procedurii.

Ceea ce ține de aplicarea loviturii nemijlocite de către inculpat asupra părții

vătămate, instanța de apel a adus critici probatoriului administrat de către partea

acuzării inclusiv și ceea ce ține de înregistrările foto (f.d. 90 VII), fapt care constituie

în sine o eroare, deoarece nefiind anulată procedura de colectare a probelor, instanța

de apel urma să aprecieze obiectiv inclusiv imaginea foto de unde rezultă aplicarea

loviturilor de către inculpat față de partea vătămată Hîncu Damian.

Ceea ce ține de acțiunea civilă, recurenții menționează că instanțele de fond au

apreciat eronat cuantumul acesteia, or din partea părții vătămate n-a fost solicitată

suma de 1,5 mln lei, întrucât în cererea de chemare în judecată în mod expres, au fost

indicate pretențiile față de inculpat în mărime 250000 (două sute cincizeci mii) lei,

iar din contul Ministerului Afacerilor Interne prin intermediul Ministerului Finanțelor

al RM a prejudiciului moral în sumă de 250000 (două sute cincizeci mii) lei.

Prejudiciul moral a fost demonstrat prin rapoartele de expertiză medico-legale,

înregistrările foto care confirmă maltratarea părții vătămate și cauzarea vătămărilor

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată.

referință la recursul declarat în numele părții vătămate Hîncu Damian, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce vor fi desfășurate în continuare.

31

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea

sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Din conținutul recursurilor declarate, se atestă că titularii acestora critică decizia

instanței de apel, prin care a fost menținută sentința primei instanțe, soluție potrivit

căreia inculpatul Gumeniță Iacob a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a

fost săvîrșită de inculpat.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile

aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

32

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că, potrivit instanței de apel

inculpatul nu poate fi recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că în urma analizei declarațiilor

martorilor, nu rezultă că inculpatul ar fi participat personal la aplicarea loviturilor

față de protestatari.

Cu toate acestea instanța de recurs atestă, că la aprecierea materialului probator

instanța de apel nu a ținut cont de argumentele apelurilor prin care a fost invocat, că

părțile vătămate se aflau cu fața la pământ în momentul când au intervenit forțele de

ordine, fiind în imposibilitate să recunoscă personele care le-au agresat în noaptea de

07 spre 08 aprilie 2009.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont de argumentele din apelurile declarate

prin care a fost accentuat, că soluția de achitare pronunțată de către prima instanță

se bazează promordial pe declarațiile colaboratorilor de poliție, care, de fapt, s-au

aflat în relație de serviciu, inclusiv în relații de subordonare cu inculpatul.

Mai mult, instanța de apel a trecut cu vederea argumentele din apel potrivit

cărora prima instanță urma să pună la baza sentinței declarațiile martorilor date

anume în cadrul urmăririi penale, or, în cadrul cercetării judecătorești martorii

menționați și-au schimbat depozițiile în partea ce ține de recunoașterea lui

Gumeniță Iacob, invocând diferite argumente.

În continuare instanța de recurs ține să accentueze, că instanța de apel nu a

analizat argumentele din apelul acuzatorului de stat prin care s-a invocat că

colaboratorii de poliție aplicau nemotivat în privința mai multor persoane civile acte

de violență, maltratându-i cu mâinele și picioarele, cu mijloacele speciale din dotare,

provocându-le dureri fizice, leziuni corporale și înjosind demnitatea părților

vătămate, însă inculpatul Gumeniță Iacob nu a intervent în vederea curmării

ilegalităților polițiștilor. Aceste aspecte urmau a fi apreciate de către instanțele de

fond prin prisma faptului, că în virtutea funcției pe care o deținea inculpatul

Gumeniță Iacob, de Comisar-adjunct, șef poliție ordine publică a Comisariatului

33

General de Poliție al mun. Chișinău, în grad special de colonel de poliție, fiind

persoană cu funcție de răspundere urma să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății,

onoarei și demnității cetățenilor. Cu toate acestea, instanțele de fond s-au limitat în a

constata că din declarațiile martorilor și părților vătămate pe caz, nu rezultă cu

certitudine că anume Gumeniță Iacob a fost cel care le-a aplicat lovituri.

Prin urmare, deși instanța de apel a menționat, că lipsesc careva probe din care

ar rezulta că inculpatul a participat la operațiunea de reținere a protestatarilor care

încălcau ordinea publică în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2009, aceasta a omis să dea

apreciere argumentelor din apeluri cu referire la faptul, că Gumeniță Iacob trebuia să

intervină în vederea curmării violențelor colaboratorilor de poliție față de

protestatari în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, în calitate de Comisar-adjunct, șef

poliție ordine publică a Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău.

De altfel, însăși inculpatul Gumeniță Iacob, a recunoscut în fața primei instanțe,

„că în seara de 07.04.2009 spre 08.04.2009 la momentul intervenirii BPDS „Fulger” în

piața Marii Adunări Naționale se afla în ograda Primăriei mun. Chișinău, ulterior a

traversat str. Pușkin și s-a deplasat în fața reședinței Guvernului.”

Reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza

probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de

proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea

procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului

penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și

de a expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării lor, cu

34

respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că cercetarea judecătorească este un proces de

stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a probelor de către

instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei reprobabile și dacă

eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza legii.

Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor să nu fie

arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v. Italia [MC], 23

februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie 2019, § 58; Makeyan și alții v.

Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera apreciere a

probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante dinainte stabilite unei

probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată ca urmare a

examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele

în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt prezentate de

către instanța de judecată în acte procedurale, care trebuie să fie motivate în mod

obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea

unor probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele

unei asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

În contextul celor expuse Colegiul penal lărgit remarcă și faptul, că instanțele de

fond au apreciat ca fiind inadmisibile mai multe probe din dosar, menționând că

organul de urmărire penală ar fi admis abateri de la prevederile legislației

procesual-penale care reglementează strict procedura de acumulare a probelor,

calitatea proastă a înregistrărilor video și fapul că, acestea au fost efectuate de

camerele video situate pe clădirea Guvernului nu permit identificarea exactă a

persoanelor aflate în Piața Marii Adunări Naționale în noaptea de 7 spre 8 aprilie

2009.

În special instanța de apel a susținut opinia primei instanțe cu referire la

inadmisibilitatea probei video de pe camerele sediului Guvernului și a raportului de

expertiză efectuat de autoritățile competente din SUA, menționând într-un mod

superficial, că nu pot fi reținute argumentele părții acuzării cu referire la faptul că

într-o altă speță aceleași probe au fost declarate admisibile și puse la baza

condamnării lui Perju Ion. Mai mult instanța de apel a menționat într-un mod

divergent, că apelanții au extras aceste argumente din conținutul deciziei Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15.12.2015, care s-a referit la

argumentele invocate în recursul din speța respectivă, depus în interesele

condamnatului respectiv, prin urmare, explicațiile oferite de o instanță de judecată,

în prezenta speță nu pot impune concluzia condamnării inculpatului Gumeniță Iacob.

35

Cu toate acestea instanța de recurs reține, că de fapt instanța de apel nu a pătruns

în esența argumentelor apelanților, care au evidențiat, că prin decizia 1ra-1080/2015

a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie 2015 în cauza

penală în privința lui Perju Ion, a fost stabilit în mod irevocabil că: „Suspiciunile

precum că Discurile DVD care conțin înregistrări video de la locul săvârșirii

infracțiunilor imputate inculpatului recunoscute drept corp delict, și care în opinia

inculpatului ar trezi dubii, sunt neîntemeiate, de vreme ce, potrivit rapotului de

expertiză tehnico-criminalistică nr. 836 din 15.04.2010, cât și raportul de expertiză

tehnică din 07.04.2010, București, aceste înregistrări video nu prezintă elemente de

montaj sau alte intervenții asupra înregistrării originale, adică sunt veridice. Este

adevărat că potrivit raportului de expertiză tehnică din 07.04.2010, București, (lit. l)

pct. 5.1. din decizie) - în urma vizualizării înregistrărilor puse la dispoziție, în condițiile

de calitate a imaginilor, numiții Perju Ion și Gumeniță Iacob nu au putut fi identificați

și pe baza imaginilor portret din fișele personale, în scenele de interes, figurile

persoanelor aflate în cadru prezintă dimensiuni și orientare improprii analizei de

comparație. Din constatările date rezultă doar că, această concluzie a fost fondată pe

capacitatea redusă și insuficientă a mijloacelor tehnice utilizate în cadrul efectuării

expertizei nominalizate, în vederea identificării persoanelor respective. Însă, concluzia

menționată nu infirmă prezența acestora în circumstanțele respective.

Ceea ce ține de raportul de expertiză efectuat de către autoritățile SUA, Curtea

Supremă a constatat că, acest raport este legal, deoarece a fost obținut în conformitate

cu prevederile art. 353 alin. (1) pct. 3), art. 536 alin. (1)-(3), art. 538 Cod de procedură

penală, conform căror asistența juridică internațională poate fi solicitată în executarea

unor activități procesuale prevăzute de legislația de procedură penală a Republicii

Moldova și a statului respectiv, în special efectuarea expertizelor. Curtea Supremă a mai

constatat că procedura realizată prin cererea de acordare a asistenței juridice în

materie penală, semnată de Prim-adjunct al Procurorului General, Pântea Andrei, și

ordonanța privind dispunerea expertizei tehnice din 08.04.2010, adoptată de

Procurorul secției exercitare a urmării penale a Procuraturii mun. Chișinău, Buliga Ion.

Aceste acte procedurale sunt întocmite potrivit legii procesual-penale naționale, fapt

constatat de către Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție prin decizia din

15.12.2015 (pag. 61 a deciziei).”

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile invocate de recurenți și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul

căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru

adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de

recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

36

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările

expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având

în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Popușoi Sergiu în

numele părții vătămate Hîncu Damian împreună cu reprezentantul părții vătămate,

Hîncu Parascovia, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Gumeniță Iacob xxxxx și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Bejenaru Iurie

37

25 mai 2021 Dosarul nr. 1ra-208/21

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Gumeniță Iacob xxxxx)

Gumeniță Iacob, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat.

fost respinse apelurile declarate de către procuror și de către reprezentantul părții

vătămate, Hîncu Damian, Hîncu Parascovia și avocatul părții vătămate Hîncu Damian,

Popușoi Sergiu, ca fiind nefondate și menținută sentința primei instanțe, fără

modificări.

a fost adoptată următoarea soluție: „Se admit recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către

avocatul Popușoi Sergiu în numele părții vătămate Hîncu Damian împreună cu

reprezentantul părții vătămate, Hîncu Parascovia, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Gumeniță Iacob xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.”

consider, că în speță urma a fi pronunțată o decizie de respingere a recursurilor

declarate, deoarece concluzia instanțelor de fond privind achitarea lui

Gumeniță Iacob, de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, este

întemeiată și legală.

am constatat că, deși recursurile depuse se invocă nemotivarea hotărârilor în calitate

de eroare judiciară, de fapt, recurenții solicită reaprecierea probelor, considerând că

probelor administrate în cauză nu li s-a dat apreciere așa cum și-au dorit-o recurenții,

ultimii considerând că probele administrate sunt admisibile și dovedesc integral

învinuirile aduse inculpatului.

care ar constitui temei pentru remiterea cauzei la rejudecare, deoarece la

soluționarea acesteia instanța a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

38

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-

le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

menținerea sentinței de achitare.

inferioare nu constituie o eroare de drept în condițiile în care instanța de apel a

respectat normele de procedură penală la cercetarea și verificarea probelor, cu

respectarea drepturilor la un proces echitabil al tuturor părților. Mai mult,

argumentele din recursuri sunt identice celor din cererile de apel și au format obiect

de judecare în instanța de apel, care s-a pronunțat amănunțit asupra acestora și a

respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar hotărârea

adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

de apel a fost declararea de către instanțele de judecată a inadmisibilității unor probe.

În acest sens vreau să menționez în special argumentele din recursuri prin care se

susține că raportul de expertiză nr. CIF 10-067 din 28.05.2010, efectuat de autoritățile

competente ale SUA - este legal, fiind admisibil, deoarece a fost obținut în

conformitate cu prescripțiile din art. 533 alin. (1) pct. 3), 536 alin. (1), 538 Cod de

procedură penală.

În opinia mea, instanțele de fond în mod absolut întemeiat au declarat acest

raport inadmisibil ca probă, deoarece această expertiză a fost dispusă și efectuată

într-o altă cauză penală și anume în cauza penală în privința lui Perju Ion (a se vedea

decizia 1ra-1080/2015 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

15 decembrie 2015), iar în prezentul dosar pe marginea învinuirii lui Gumeniță Iacob

acest raport de expertiză a fost anexat în copie la solicitarea procurorului, nefiind

indicat în rechizitoriu în calitate de probă în susținerea vinovăției persoanei deduse

judecății, așa cum prevăd normele procesual penale, iar în aceste condiții acceptarea

acestui raport în calitate de probă întru constatarea vinovăției inculpatului ar constitui

o gravă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului Gumeniță Iacob. Mai mult,

”anexarea” acestui raport și solicitările recurenților de a-i conferi valoare probantă

are loc în condițiile, când însăși materialul probator în baza căruia ar fi fost întocmit

acest raport ( originalele înregistrărilor video) lipsesc la materialele dosarului și nici

nu au constituit obiect de examinare în instanțele de fond din motiv că nu au fost

prezentate de către procuror.

Țin încă o dată să subliniez că aprecierea probelor nu este o eroare de drept ce ar

constitui temei de casare a unei decizii a instanței de apel, mai mult, susțin că

activitatea instanțelor de judecată cu privire la aprecierea probelor în dosarul în

privința lui Gumeniță Iacob a fost una corectă și legală, iar remiterea la rejudecare a

39

cauzei de către instanța de recurs pe motive formale, fără a fi stabilit în mod clar ce

erori anume a comis instanța de apel la examinarea cauzei, indicațiile date de către

instanța de recurs pentru instanța de apel la rejudecare care se limitează la

generalități, cu un accent asupra necesității unei noi aprecieri a probelor ”în

conformitate cu legislația”, contravine dreptului la un proces echitabil al inculpatului,

deoarece instanța de judecată nu este organ de urmărire penală și nu se manifestă în

favoarea acuzării (art. 24 Cod de procedură penală).

Judecător Toma Nadejda

40