1ra-1302/21 — art. 287 alin. 3, 27, 145 alin. 2 lit. a, j Cod penal

1ra-1302/21 — art. 287 alin. 3, 27, 145 alin. 2 lit. a, j Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1302/21

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Svetlana Filincova

Judecători – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu, Ala Cobăneanu

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Alexandru Plîngău, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Bolandău Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în sat. XXXXX str. XXXXX r-nul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.03.2018 – 08.09.2018;

instanța de apel: 27.09.2018 – 13.11.2018;

instanța de recurs ordinar: 19.02.2019 – 09.04.2019;

instanța de apel: 28.05.2019 – 25.11.2019;

instanța de recurs ordinar: 24.02.2020 – 17.11.2020;

instanța de apel: 27.01.2021 - 17.02.2021;

instanța de recurs ordinar: 21.04.2021 - 15.07.2021.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Mihail Bolandău a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 155 Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate, lui

Mihail Bolandău i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare. Conform

art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii stabilite inculpatului pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a admis parțial solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare și s-a dispus încasarea de la Mihail Bolandău în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 2 100 de lei, pentru efectuarea expertizei

judiciare, în rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

26 octombrie 2017, în jurul orei 18:00, aflându-se în stradă, în sat. XXXXX r-nul

1

XXXXX, fără vreun motiv esențial, încălcând grosolan ordinea publică,

manifestând obrăznicie deosebită, a inițiat în public o ceartă cu Serghei Climenco,

exprimându-se în adresa acestuia cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i astfel onoarea

și demnitatea și având cu el o sticlă cu benzină, l-a stropit pe ultimul cu benzină

având posibilitatea să-l incendieze, cu scopul cauzării leziunilor corporale.

Tot el, a fost învinuit de faptul că, la 26 octombrie 2017, în jurul orei 18:00,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în stradă în sat. XXXXX r-nul

XXXXX, având scopul omuciderii cu premeditare a lui Serghei Climenco, având o

sticlă cu benzină, l-a stropit pe ultimul, apoi a aprins un chibrit și l-a aruncat în

direcția victimei, însă acesta s-a stins și nu a ajuns la Serghei Climenco. După care,

inculpatul iarăși a aprins un chibrit și l-a aruncat în direcția victimei, care, de

asemenea, s-a stins și nu a ajuns la destinație și în acel moment a fost imobilizat de

victimă ce l-a doborât la pământ și din aceste cauze independente de voința sa nu

și-a dus intenția până la capăt de a incendia victima.

solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Mihail Bolandău să-i

fie stabilită pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal de 4 ani închisoare, iar în baza art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), j) Cod

penal de 15 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. În

baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul total al pedepselor, definitiv lui Mihail

Bolandău urmează să-i fie stabilită pedeapsa de 16 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii, apelantul a indicat că:

- prima instanță corect a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, însă greșit și ilegal a recalificat acțiunile acestuia de la art. 27, art.145

alin. (2) lit. a), j) Cod penal, la art. 155 Cod penal (amenințarea cu moartea) și a

ajuns greșit la concluzia că acțiunile inculpatului nu au fost îndreptate spre

omuciderea părții vătămate;

- în baza probelor acumulate la urmărirea penală, care și-au găsit confirmare

fiind examinate în instanța de judecată, s-a stabilit incontestabil că acțiunile

inculpatului au fost îndreptate nemijlocit spre omuciderea prin incendiere a părții

vătămate Serghei Climenco, și anume: însuși inculpatul a recunoscut că a luat o

sticlă din plastic cu benzină, marca A95, pe care o folosea pentru ferestrăul de tăiat

lemne, a ieșit în stradă și s-a pornit spre Serghei Climenco, apropiindu-se de el l-a

stropit cu benzină și s-a dat înapoi, însă partea vătămată l-a ajuns din urmă și l-a

doborât la pământ și l-a lovit de două ori cu pumnul în spate;

- vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile părții vătămate și a

martorilor audiați de către prima instanță, precum și prin procesul-verbal de

2

examinare a înregistrărilor video din 28 noiembrie 2017 și prin raportul de

expertiză judiciară nr.34/12/1-R-6874 din 29 decembrie 2017;

- prima instanță greșit și-a motivat soluția că inculpatul nu a avut scopul de

omucidere, deoarece inculpatul a întreprins toate eforturile pentru a incendia partea

vătămată, exprimându-se în acest sens și verbal, însă acțiunile acestuia au fost

întrerupte de partea vătămată care se apăra activ, anume din aceste considerente

inculpatul nu și-a realizat intenția până la capăt;

- prima instanță neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de

inculpat, suspendând condiționat executarea pedepsei.

13 noiembrie 2018, apelul declarat a fost admis, inclusiv din oficiu, în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri în latura penală, potrivit căreia Mihail Bolandău a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 155 Cod penal la 2 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect

a stabilit starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, în partea încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 155 Cod

penal, după indicii calificativi - amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări, însă greșit a conchis asupra condamnării lui Mihail Bolandău în baza

dispozițiilor art. 287 alin. (3) Cod penal, după indicii calificativi - huliganism

agravat, adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanei, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătăți.

În acest sens, instanța de apel a menționat că infracțiunea de amenințarea cu

omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări, absoarbe prin conținutul

său infracțiunea de huliganism agravat, respectiv calificarea suplimentară a

acțiunilor făptuitorilor în baza art. 287 alin. (3) Cod penal nu este necesară.

În urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, precum și a

argumentelor apelantului, instanța de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva

dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Mihail

Bolandău de comiterea faptelor încriminate în baza art.155 Cod penal, astfel că la

acest capitol au fost reținute drept declarative argumentele procurorului cu referire

la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Instanța de apel a constatat că, la 26 octombrie 2017 în jurul orei 18:00,

inculpatul, aflându-se în stradă în sat. XXXXX r-nul XXXXX, având scopul

3

amenințării cu omor a lui Climenco S., a strigat în direcția ultimului că-i va da foc.

După ce victima s-a apropiat de el, având în mână un ciocan, cu care a încercat să-l

agreseze, inculpatul, având o sticlă cu benzină, l-a stropit apoi a aprins un chibrit și

l-a tentat să-l arunce în direcția victimei, însă chibritul s-a stins și nu a ajuns în

direcția acesteia. Aceste acțiuni au fost corect apreciate de victima ca fiind o

amenințare reală cu omor sau cu vătămarea gravă a integrității corporale. Ulterior,

având posibilitatea reală de a-și continua acțiunile criminale nu a mai comis careva

acte, ce ar demonstra că dorește să omoare victima sau să-i cauzeze vătămări

corporale grave, iar în scurt timp a fost lovit de victima și doborât la pământ.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de

apel a reținut că prima instanță eronat a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia că Mihail Bolandău a săvârșit infracțiunea de huliganism

agravat.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că:

- instanța de apel eronat a conchis că organul de urmărire penală nu a prezentat

probe ce dovedesc vinovăția lui Mihail Bolandău în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a)

și j) Cod penal și că, la caz, lipsește cumulul de infracțiuni prevăzute de art. 155

Cod penal și art. 287 Cod penal, excluzând din învinuire infracțiunea de

huliganism;

- referitor la poziția instanței de apel precum că calificativul art. 155 Cod penal

absoarbe prevederile art. 287 Cod penal, este nefondată, pe motiv că, această

concluzie este contrară prevederilor art. 33 Cod penal, concurs de infracțiuni.

Prima instanță corect a constatat că, prin acțiunile sale Mihail Bolandău a comis un

concurs de infracțiuni însă eronat a calificat acțiunile din art. 27, 145 Cod penal în

art. 155 Cod penal;

- referitor la infracțiunea de huliganism agravat, acțiunile inculpatului au fost

realizate prin aplicarea unor obiecte (benzina) pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății. Aplicarea sau încercarea de a aplica obiecte sau substanțe

ce pot vătăma grav integritatea corporală sau sănătatea se califică în baza alin. (3)

al art. 287 Cod penal, în cazul când vinovatul cu ajutorul lor intenționează să

cauzeze leziuni corporale, dar și atunci când utilizarea obiectelor menționate în

procesul actului huliganic creează un pericol real pentru viața și sănătatea

cetățenilor;

- instanța nu a argumentat motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei circumstanțele cauzei și personalitatea celui vinovat, dispoziția

art. 90 Cod penal, obligă instanța să indice în hotărâre, motivele aplicării.

4

9 aprilie 2019, recursul ordinar declarat a fost admis, casată total decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs ordinar a menționat, că

problema de drept rămasă nesoluționată în această cauză în procedura desfășurată

în instanța de apel, a fost încadrarea juridică a faptelor imputabile inculpatului

Mihail Bolandău, care are importanță atât pentru aplicarea corectă a legii penale,

cât și pentru modul de desfășurare a judecării acestui dosar.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel neîntemeiat și pripit a conchis

asupra faptului că infracțiunea de amenințare cu omor, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări, absoarbe prin conținutul său infracțiunea de

huliganism agravat și calificarea suplimentară a acțiunilor făptuitorilor în baza art.

287 alin. (3) Cod penal nu mai este necesară.

Astfel, instanța de recurs a evidențiat că instanța de apel făcând abstracție de

circumstanțele factologice ale cauzei, de declarațiile inculpatului, a părții vătămate

și a martorilor, a conchis asupra nevinovăției lui Mihail Bolandău pe capătul de

acuzare imputat acestuia în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Instanța de recurs ordinar a consemnat că rezultând din derularea

evenimentelor reținute în această cauză, precum și urmărind consecutivitatea lor

după cum acestea au fost redate de instanțe în baza declarațiilor părților din proces,

statuările instanței de apel sunt incompatibile cu prevederile legale și doctrinare

pertinente.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, instanța de recurs a notat

că, huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor poate fi

exteriorizat prin aplicarea atât a violenței psihice, cât și fizice, ce se poate

manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii

unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin

imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

Amenințarea presupune orice act prin care se realizează o constrângere morală,

de natură să insufle temere cu privire la aplicarea violenței fizice, urmată de

provocarea unor leziuni de gravitate diferită, inclusiv până la cauzarea morții. De

fiecare dată, amenințarea cu aplicarea violenței trebuie să aibă un caracter real,

adică este necesar ca victima, reieșind din circumstanțele concrete de expunere a

amenințării, să perceapă, ca fiind considerabilă verosimilitatea realizării

amenințării.

5

În ipoteza dată, nu este necesară calificarea suplimentară, potrivit art. 155 Cod

penal în caz contrar, va fi încălcat principiul de neadmitere a sancționării duble a

aceleiași fapte. De această dată, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății reprezintă modalitate faptică a acțiunii

adiacente a huliganismului.

Într-o altă conjunctură, a menționat că instanța de apel, deși a detaliat în

conținutul deciziei elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 155

Cod penal, a eșuat să racordeze aspectele teoretice la circumstanțele faptice ale

acestei cauze, explicând prin argumente întemeiate pe suport probatoriu de ce în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii de huliganism

agravat.

Astfel, instanța de apel verificând cauza sub aspectul calificării infracțiunii,

urma să raporteze situația de fapt constatată la fiecare din elementele constitutive

ale infracțiunii imputate inculpatului să subsumeze aceste fapte cu împrejurările

cauzei și să desfășoare concluzia de reîncadrare a acțiunilor imputabile lui

Bolandău Mihail, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse

în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

formală a probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei.

În rezumat la cele menționate supra, instanța de recurs a constatat că, instanța

de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Mihail

Bolandău, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele care au stat la baza

răsturnării soluției de condamnare a inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal adoptate de prima instanță.

25 noiembrie 2019, a fost admis apelul declarat, casată total sentința, în latura

penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Mihail Bolandău a fost achitat pe art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j)

Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Mihail Bolandău a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5

ani.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că prima instanță

nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă

judecății, or instanța de apel nu a reținut probele administrate de organul de

6

urmărire penală, precum și de prima instanță, ca fiind pertinente, concludente și

veridice în conformitate cu prevederilor art. 27, 99-101 Cod de procedură penală,

ce ar confirma vinovăția lui Mihail Bolandău privind comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal sau art.155 Cod penal, or

în cazul dat, fapta incriminată lui Mihail Bolandău nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reiterat că probele acumulate în cadrul cercetării

judecătorești în prima instanță și ședința instanței de apel dovedesc pe deplin vina

inculpatului în baza art. 287 alin.(3) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că probele administrate și examinate în ședința de

judecată, nu au demonstrat vinovăția inculpatului Mihail Bolandău de comiterea

infracțiunii de tentativă de omor unei persoane, săvârșit cu premeditate, cu

deosebită cruzime, care din cauza independente de voința făptuitorului nu și-a

produs efectul, în situația în care, pe acest capăt de acuzare, s-a constatat cu

certitudine că fapta incriminată inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii,

din care considerent, acesta urmează a fi achitat pe art. 27, 145 alin.(2) lit. a), j)

Cod penal.

Astfel, din probele administrate și cercetate în ședința instanței de apel a

notificat că, s-a confirmat pe deplin agravanta consemnată la alin. (3) art. 287 Cod

penal, agravarea răspunderii penale care este condiționată de calitatea agravantă a

mijloacelor de săvârșire a infracțiunii: 1) armă; 2) alte obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a atras atenția asupra faptului că, incendierea victimei pentru a

fi soldată cu un eventual deces, urma să fi fost realizată în astfel de circumstanțe în

care victima urmare a acțiunilor de incendiere, urma imediat sau în scurt timp să

ardă de viu, fără a se putea opune unei astfel de situații, urmare la ce să survină

decesul acesteia (ex. incendierea în circumstanța când victima este imobilizată și

nu poate să se opună incendiului, ori atunci când, similar speței, victima este

stropită în abundență cu o substanță ușor inflamabilă, care în situația în care

victima era incendiată, era capabilă să cauzeze victimei leziuni corporale soldate

cu decesul victimei, urmare a imposibilității victimei de a scăpa de incendiul

propriul - zis și consecințele acestuia, datorită răspândirii rapide a incendiului pe

tot corpul victimei, cu afectarea nemijlocită a organelor vitale ale victimei, datorită

la care victima decedează, etc...).

Instanța de apel a menționat că, la caz, dubiul rezonabil care a combătut

acuzarea adusă inculpatului pe art. 27, 145 alin. (2) Cod penal, este faptul că

stropitul victimei cu substanța care conținea componenți chimici inflamabili, nu era

capabil să provoace consecințele unui eventual deces al victimei, or din

circumstanțele cauzei nu rezultă că victima a fost stropită în abundență de către

7

inculpat, din probele acumulate rezultând că în timpul acțiunilor inculpatului în

raport cu cele ale victimei, ultima a fost stropită cu substanța inflamabilă în

circumstanțele când se afla la vreo 3-4 m de inculpat, iar ultimul a îndreptat butelia

cu lichidul care se afla în aceasta în sus, astfel încât mai mulți stropi din substanța

inflamatorii au nimerit pe îmbrăcămintea în care era îmbarcat pătimitul.

Instanța de apel a mai menționat că, probele acuzării nu au confirmat faptul că

substanța care se conținea în butelia cu care inculpatul 1-a stropit pe pătimit, era

capabilă să cauzeze în circumstanțele indicate în rechizitoriu, o incendiere, rapidă

și fatală în raport cu victima, or, potrivit raportului de expertiză-judiciară

nr.34/12/1-R-6874 din 29 decembrie 2017, pe jacheta de culoare albastră, ridicată

de la victimă la 3 noiembrie 2017, s-au depistat urme de compuși chimici care se

regăsesc în compoziția produselor petroliere, care nu pot fi stabiliți (f. d. 60-63).

Astfel, concluzia părții acuzării că acțiunile inculpatului urmare a stropirii

victimei cu substanța ce se conținea în butelie, puteau duce la decesul victimei,

datorită unei eventuale incendieri a victimei, nu este întemeiată și capabilă să fie

puse la baza condamnării inculpatului în temeiul art. 27, 145 alin. (2) Cod penal,

ținând cont de circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a reținut că, potrivit învinuirii, consecințele care nu s-au

produs, adică omuciderea victimei, s-au datorat stingerii chibritului care fiind

aprins și aruncat în direcție victimei, s-a stins neatingându-și țelul (contactul cu

victima), urmare la care fapt trebuia să se producă incendierea hainelor în care era

îmbrăcată victima și care au fost stropite cu substanța inflamabilă, urmare la ce

victima neavând posibilitatea reală să scape de consecințele acestei incendieri și

afecțiunile pe care putea să le obținură (arsuri ... etc), datorită cărora putea să

decedeze.

O altă circumstanță datorită căreia nu s-a produs omuciderea victimei, potrivit

părții acuzării au fost acțiunile propriu-zise ale victimei, care l-a imobilizat pe

inculpat după ce a aruncat de 2 ori chibriturile aprinse în direcția victimei care era

stropită cu substanța inflamabilă.

Instanța de apel a conchis că circumstanțele menționate mai sus, care fac parte

din actul de învinuire, nu sunt capabile să susțină învinuirea adusă inculpatului pe

art. 27, 145 alin. (2) Cod penal, deoarece incertitudinea survenirii decesului

victimei în aceste circumstanțe, este imensă, astfel încât dubiile urmează a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

Instanța de apel a remarcat, că este eronată concluzia acuzatorului de stat,

precum că în acțiunile inculpatului Mihail Bolandău este prezentă latura obiectivă

a infracțiunii de tentativă de omor săvârșit cu premeditare, în situația în care, din

declarațiile martorului Eugenia Bolandău, a rezultat că, soțul - Mihail Bolandău, a

venit de la serviciu, a mers să ceară păsările pe când Serghei Climenco a început

8

să-l numească cu cuvinte înjurioase. Soțul Mihail Bolandău cu partea vătămată

Serghei Climenco au început să se certe. Serghei avea în mână un ciocan, soțul

avea în mână o sticlă cu soluție întunecată, o luase din garaj. Serghei Climenco i-a

aplicat soțului multiple lovituri cu piciorul, el căzuse jos, după care l-a stropit cu

soluție din sticlă pe Serghei Climenco după ce a folosit-o toată, a aruncat sticla,

după aceasta încerca să aprindă chibritul, dar nu se aprinsese.

Astfel, a relatat instanța de apel că, din probatoriul administrat s-a stabilit cu

certitudine că, inculpatul Mihail Bolandău nu a avut scopul real, de a comite

omorul lui Serghei Climenco, or, între aceștia, la acel moment s-a inițiat un

conflict spontan, din cauza păsărilor care au trecut în gospodăria părții vătămate,

iar inculpatul a vrut doar să le întoarcă, fapt ce până la urma s-a soldat doar cu

acțiuni huliganice, în vederea înfricoșării a victimei.

Instanța de apel a concluzionat că, inculpatul nu a realizat latura obiectivă

prevăzută de art. 155 Cod penal, or pentru a fi realizată amenințarea cu omor a

victimei, această amenințare trebuia să fie una reală, adică capabilă să producă

consecințele prevăzute de art. 145 Cod penal, or din circumstanțele cauzei a

rezultat că partea vătămată, deși a menționat că a apreciat ca fiind reală

amenințarea inculpatului, realizarea acestui, acțiunile inculpatului în acest sens nu

erau capabile să impună o astfel de amenințare, ținând cont de cantitatea și

calitatea substanței, pretinse a fi capabilă să producă un incendiu care era fatal

pentru victimă.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, a reținut că

fapta prejudiciabilă cu vinovăție exprimată prin încălcarea grosolană a ordinii

publice însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței de către inculpatul Mihail

Bolandău față de victimă, realizată prin exprimarea cuvintelor necenzurate, prin ce

au fost încălcate liniștea de conviețuire în societate, însoțite de aplicarea/stropirea

cu lichidul inflamabil în scopul amenințării cu aplicarea violenței, a fost dovedită

totalmente prin cumul de probe administrat.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 78 Cod penal, a stabilit

inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în temeiul

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen

de probațiune de 5 ani.

Cât privește cheltuielile judiciare, instanța de apel, bazându-se pe prevederile

art. 227 alin. (1), (2) pct. 5), și (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală, a

considerat ca fiind neîntemeiată cererea procurorului de încasare din contul

inculpatului Mihail Bolandău în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare.

În motivare, instanța de apel a invocat că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

9

infracțiunii incriminate, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statului, deoarece este obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în

vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și asumarea cheltuielilor

aferente procesului din contul statului.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Mihail Bolandău a cheltuielilor judiciare pentru obiecte de birotică-

hârtie, în acest sens, instanța de apel a reținut că, normele procedural penale nu

prevăd expres achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru

instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi penale și anume salariul

acuzatorului de stat și pentru procurarea altor rechizite ca hârtie, pix, etc.., iar

prevederile legale, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul

inculpatului.

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul a indicat că:

- probele prezentate de către partea acuzării în totalitate dovedesc vinovăția lui

Mihail Bolandău, probe care în mod inexplicabil au fost respinse și apreciate critic

de către instanța de apel;

- instanța de apel și-a întemeiat concluzia predominant doar în baza

declarațiilor inculpatului, fără a ține cont de faptul că versiunea acestuia este

combătută prin probele administrate de către acuzare și cercetate de către instanța

de fond;

- instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea inculpatului, care atât în

cadrul urmăririi penale cât și cercetării judecătorești în prima intanță și cea de apel

a dat declarații contradictorii, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

- în speță, s-a stabilit incontestabil că, acțiunile inculpatului au fost îndreptate

nemijlocit spre omuciderea prin incendiere a părții vătămate Serghei Climenco și

anume: însuși inculpatul a recunoscut că a luat o sticlă din plastic cu benzină,

marca A-95, pe care o folosea pentru ferestrăul de tăiat lemne. A luat această sticlă

cu benzină și a ieșit în stradă și s-a pornit spre Serghei Climenco, care era în stradă,

apropiindu-se de el l-a stropit cu benzină și s-a dat înapoi, însă Serghei Climenco l-

a ajuns din urmă și l-a doborât la pământ și 1-a lovit de 2 ori cu pumnul în spinare.

După aceasta s-a rupt din mâinile lui și a întrat în curtea casei. Tot atunci îl

amenința pe Serghei Climenco și Iurie că le dă focul cu benzină. După ce l-a

stropit pe Serghei Climenco cu benzină, având chibrit a aprins un chibrit și fiind la

vreo 2 metri de Serghei Climenco l-a aruncat în direcția lui, însă chibritul zburând,

s-a stins;

10

- din totalul probelor acumulate acuzarea a demonstrat faptul că inculpatul nu a

renunțat benevol să ducă până la capăt activitatea infracțională, ceea ce este

evident și din înregistrările video anexate la materialele dosarului.

- instanța de apel printr-o singură frază s-a expus că, acuzarea nu a prezentat

probe ce dovedește vinovăția inculpatului în baza art. 27, 145 Cod penal, or,

inculpatul a întreprins toate eforturile pentru a incendia partea vătămată,

exprimându-se în acest sens și verbal, însă acțiunile acestuia au fost întrerupte de

partea vătămată care se apăra activ, anume din aceste considerente inculpatul nu și-

a realizat intenția până la capăt.

17 noiembrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a conchis reieșind din

argumentele invocate de acuzatorul de stat, că acestea își găsesc reflectare în

temeiurile pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs ordinar a indicat, că în situația în care instanța de apel a ajuns

la concluzia că inculpatul Mihail Bolandău urmează a fi achitat de sub învinuirea

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, și

nu a fost de acord cu aprecierea probelor prezentate de către procuror, aceasta

urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat

pe cauză.

Instanța de recurs ordinar a atestat că instanța de apel a omis să se expună

asupra argumentelor acuzării, inclusiv și asupra argumentului, că prin acțiunile sale

inculpatul Mihail Bolandău a comis anume infracțiunea prevăzută de art. art. 27,

145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, cu semnele calificative: tentativă de omor a unei

persoane, săvârșită cu premeditare și cu deosebită cruzime, care din cauze

independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

La acest segment, instanța de apel a reprodus unele repere teoretice privind

componența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, însă, fiind

abilitată cu împuterniciri de a judeca fondul cauzei, instanța de apel urma să

11

motiveze complet și obiectiv argumentele acuzării, oferind un răspuns motivat

asupra invocărilor procurorului în calitate de apelant.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța

de apel a trecut în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi aprecierea

acestora așa cum o cer prevederile art. 101 alin.(1) Cod de procedură penală,

potrivit cărora fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de recurs ordinar a notat că instanța de apel constatând vinovăția

inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și ajungând la concluzia că, Mihail

Bolandău urmează a fi achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. art. 27, 145 alin.(2) lit. a), j) Cod penal, în conținutul deciziei printr-o frază

generală s-a limitat la enumerarea probelor examinate în cadrul instanței de apel și

anume „declarațiile părții vătămate Serghei Climenco; declarațiile martorilor

Natalia Climenco; Valentina Punga; Victoria Bocan; Eugenia Bolandău;

procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 28 noiembrie 2017;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-6874 din 29 decembrie 2017”, însă

fără a verifica minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin

prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

La acest capitol instanța de recurs a menționat că, conform probelor acumulate

la urmărirea penală, acțiunile inculpatului au fost îndreptate nemijlocit spre

omuciderea prin incendiere a părții vătămate Serghei Climenco, și anume: însuși

inculpatul a recunoscut că a luat o sticlă din plastic cu benzină, marca A-95, pe

care o folosea pentru ferestrăul de tăiat lemne. A luat această sticlă cu benzină și a

ieșit în stradă, s-a pornit spre Serghei Climenco, care era în stradă, apropiindu-se

de el l-a stropit cu benzină și s-a dat înapoi, însă Serghei Climenco l-a ajuns din

urmă și l-a doborât la pământ, l-a lovit de 2 ori cu pumnul în spinare. După aceasta

s-a rupt din mâinile lui și a întrat în curtea casei. Tot atunci îl amenința pe Serghei

Climenco și Iurie că le dă focul cu benzină. După ce l-a stropit pe Serghei

Climenco cu benzină, având chibriți a aprins un chibrit și fiind la vreo 2 metri de

Serghei Climenco l-a aruncat în direcția lui, însă chibritul zburând s-a stins.

Totodată, din probele acumulate rezultă că inculpatul nu a renunțat benevol să ducă

până la capăt activitatea infracțională, ceea ce este evident și din înregistrările

video anexate la materialele dosarului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-6874 din

29 decembrie 2017, pe jacheta de culoare albastră, ridicată de la victimă la

3 noiembrie 2017, s-au depistat urme de compuși chimici care se regăsesc în

compoziția produselor petroliere inflamabile (f. d. 60-63), or, victima fiind stropită

12

cu o substanță ușor inflamabilă și încercarea inculpatului de a-l incendia, prin

aprinderea unor chibrite victima a perceput acțiunile inculpatului ca reale.

Prin urmare instanța de recurs ordinar a indicat că la judecarea apelului,

instanța de apel urma să aprecieze raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

6874 din 29 decembrie 2017 în coroborare cu declarațiile părții vătămate,

martorilor Natalia Climenco, Valentina Punga, Victoria Bocan, din care rezultă că

inculpatul nu doar a stropit cu o substanță ușor inflamabilă partea vătămată dar și a

întreprins acțiuni concrete de a-l incendia, prin aprinderea unor chibrituri aruncând

în direcția părții vătămate, or victima fiind stropită în abundență cu o substanță

ușor inflamabilă în situația în care victima era incendiată, era capabilă să cauzeze

victimei leziuni corporale soldate cu decesul victimei, urmare a imposibilității

victimei de a scăpa de incendiul propriul zis și consecințele acestuia.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

17 februarie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror și

menținută fără modificări sentința primei instanțe.

10.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar și anume

că prin acțiunile sale intenționate, Mihail Bolandău a comis infracțiunea prevăzută

de art. 155, 287 alin. (3) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că la data de 26 octombrie 2017 în jurul

orei 18:00, inculpatul, aflându-se în stradă în satul XXXXX raionul XXXXX,

având scopul amenințării cu omor a lui Serghei Climenco, a strigat în direcția

ultimului că i va da focul. După ce victima s-a apropiat de el, având în mână un

ciocan, cu care a încercat să-l agreseze, inculpatul, având o sticlă cu benzină, l-a

stropit pe Serghei Climenco, apoi a aprins un chibrit și la tentat să-l arunce în

direcția victimei, însă chibritul s-a stins și nu a ajuns în direcția victimei. Aceste

acțiuni au fost corect apreciate de victima ca fiind o amenințare reală cu omor sau

cu vătămarea gravă a integrității corporale.

Ulterior el, având posibilitatea reală de a-și continua acțiunile criminale nu a

mai comis careva acte, ce ar demonstra că, dorește să omoare victima sau să-i

cauzeze vătămări corporale grave, iar în scurt timp a fost lovit de victima și

doborât la pământ.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a constatat că Mihail

Bolandău a comis nu o infracțiune prevăzută la art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod

penal, dar o infracțiune prevăzută la art. 155 Cod penal, adică amenințarea cu omor

13

ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări.

În continuare, instanța de apel a atestat că declarațiile părții vătămate Serghei

Climenco sunt veridice, utile și consecvente, unde ultimul detaliat și consecutiv a

descris toate circumstanțele faptei și a declarat cu certitudine că anume Mihail

Bolandău l-a amenințat cu moartea, prin stropirea cu benzină și aprinderea

chibritului „...A început să-i amenințe, a scos o sticlă de benzină din scurtă și a zis

că le dă focul…..”, „...A avut intenția de a-1 speria, s-a apropiat de el însă el a

început să-l stropească cu benzină, îl amenința că va da foc la casă și la

tractor....”. Prin urmare, partea vătămată a perceput această amenințare ca reală,

existând pericolul realizării ei.

La fel, instanța de apel a menționat că susține poziția primei instanțe că,

potrivit materialelor cauzei, inculpatul nu a intenționat să comită omorul părții

vătămate ori să-i cauzeze vătămări corporale grave, însă, prin acțiunile real

întreprinse prin stropirea cu benzină și aprinderea chibritului, a creat, în viziunea

părții vătămate, o teamă reală că acela poate să-și realizeze amenințările expuse,

astfel infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal, fiind deja consumată.

Instanța de apel a specificat că în cazul delimitării tentativei de omor de

amenințarea cu omor (care se califică în baza art. 155 Cod penal) trebuie de ținut

cont de faptul că, în ipoteza amenințării cu omor, făptuitorul are posibilitatea reală

să-și realizeze amenințarea și să săvârșească acțiuni concrete în direcția dorită, însă

decide benevol să nu le săvârșească, deși are pentru aceasta toate condițiile

favorabile (nu este vorba de renunțarea de bunăvoie la săvîrșirea infracțiunii de

omor; făptuitorul nici nu a urmărit să săvârșească omorul; nu poți să renunți la

intenția care nici nu a existat). în opoziție, în ipoteza tentativei de omor, făptuitorul

întreprinde toate eforturile în vederea săvârșirii omorului, însă, din cauze

independente de voința lui, aceste eforturi nu-și produc efectul.

De asemenea, instanța de apel a conchis că probele acuzării nu confirmă faptul

că substanța care se conținea în butelia cu care inculpatul l-a stropit pe pătimit, era

capabilă să cauzeze în circumstanțele indicate în rechizitoriu, o incendiere, rapidă

și fatală în raport cu victima, or potrivit raportului de expertiză-judiciară nr.

34/12/1-R-6874 din 29 decembrie 2017, pe jacheta de culoare albastră, ridicată de

la victimă la 3 noiembrie 2017, s-au depistat urme de compuși chimici care se

regăsesc în compoziția produselor petroliere, care nu pot fi stabiliți (f. d. 60-63).

Astfel, instanța de apel a atestat că nu este clar dacă această substanță este

capabilă să producă un eventual incendiu al hainelor victimei, iar dacă este

capabilă incendierea în situația dată, cât de rapidă va fi această ardere, întru

realizarea scopului imputat inculpatului de omucidere a victimei.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că potrivit înregistrărilor video, urmează

14

că, inculpatul un timp destul de îndelungat strigă cu cuvinte injurioase în adresa

părții vătămate amenințând-o că, îi va da focul. Tot din aceste înregistrări urmează

că, inculpatul stropește partea vătămată cu o soluție, care se află într-o sticlă, iar

ulterior aprinde un chibrit, făcînd un gest în direcția părții vătămate. Chibritul însă

se stinge imediat. Tot din aceste înregistrări urmează că, inculpatul nu a mai aprins

alte chibrituri, nu a mai făcut alte acțiuni îndreptate spre realizarea intenției

criminale, iar în scrurt timp a fost lovit de partea vătămată și imobilizat.

Instanța de apel a considerat că concluzia părții acuzării, că acțiunile

inculpatului urmare a stropirii victimei cu substanța ce se conținea în butelie,

puteau duce la decesul victimei, datorită unei eventuale incendieri a victimei, nu

este întemeiată și capabilă să fie puse la baza condamnării inculpatului în temeiul

art. 27, 145 alin. (2) Cod penal.

Ce ține de infracțiunea de huliganism, instanța de apel a notat că săvârșirea

acesteia de către inculpatul Mihail Bolăndău a fost demonstrată prin cumul de

probe administrat, or infracțiunea săvârșită de inculpat a fost comisă în loc public,

de rând ce acțiunile acestuia huliganice a avut loc în strada, în preajma

gospodăriilor familiei Climenco și Bolandău, unde erau prezenți mai mulți oameni,

care au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești în calitate de martori.

Astfel, în urma conflictului avut, inculpatul își dădea seama că fapta lui poate

ajunge la cunoștința altor persoane. La fel, prin obrăznicie deosebită se înțeleg

acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice, or, în speță, acțiunea de încălcare

grosolană a ordinii publice, și-a găsit confirmare prin relatările părții vătămate și

martorilor, care au menționat că inculpatul este de fire nervoasă, ca persoană grea

la caracter.

În același context, instanța de apel a reținut că inculpatul Mihail Bolandău a

avut asupra sa, în timpul săvârșirii huliganismului, mijlocul corespunzător de

săvârșire a infracțiunii - sticla de benzină și după ce a stropit victima, a încercat să

o incendieze, însă, din motive independente, scopul nu a fost realizat până la capăt.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a indicat că concluzia primei

intanțe este corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al

principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Alexandru

Plîngău, care indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

12) Cod de procedură penală și solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată în partea motivării soluție, privind

reîncadrarea de către prima instanță și instanța de apel a faptei de tentativă de

15

omor, săvârșită asupra părții vătămate, adică de la art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j)

Cod penal la art. 155 Cod penal, privind individulizarea pedepsei în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, și în partea alegerii modalității de executare a pedepsei

stabilite;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor din apelul declarat de

procuror, și anume pe argumentul privind aprecierea greșită de către prima instanță

a probelor, care au generat în consecință reîncadrarea faptei din art. 27, 145 alin.

(2) lit. a), j) Cod penal, în art. 155 Cod penal;

- prin probele acumulate la urmărirea penală, examinate în ședința de judecată

din prima instanță și din instanța de apel, s-a stabilit incotestabil că acțiunile

inculpatului au fost îndreptate nemijlocit la omuciderea prin incendiere a părții

vătămate, or însuș inculpatul a recunoscut că a luat o sticlă de benzină, a ieșit în

stradă, s-a pornit spre Serghei Climenco, apropiindu-se de el l-a stropit cu benzină

și s-a dat înapoi. După ce l-a stropit cu benzină pe Serghei Climenco, a aprins un

chibrit și fiind la vreo doi metri de acesta, l-a aruncat în direcția lui, însă chibritul

zburând s-a stins;

- deși instanța de apel a descris probele administrate la etapa cercetării

judecătorești în prima instanță și în instanța de apel, la fel ca prima instanță nu le-a

suspus unei analize ample în ordinea stabilită la art. 101 Cod de procedură penală,

iar simplul fapt că instanța a enumerat probele nu reprezintă o motivare în

corespundere cu rigorile art. 6 CEDO;

- în cadrul urmăririi penale, cercetării judecătorești din prima instanță și din

instanța de apel a fost demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția

inculpatului Mihail Bolandău în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 27, 145

alin. (2) lit. a), j) Cod penal, în special prin declarațiile părții vătămate Serghei

Climenco, a martorilor acuzării Natalia Climenco, Valentina Punga și Victoria

Bocan, dar și prin probele materiale descrise, probe în privința cărora nici unul din

participanți, nici instanța de judecată nu au negat faptul veridicității lor;

- instanța de apel nu a combătut argumentul procurorului, potrivit căruia prima

instanță greșit a apreciat proba materială - înregistrărilor video din 28 noiembrie

2017, efectuate de martorul Victoria Bocan;

- instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs din decizia

din 17 noiembrie 2020, contrar prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală;

- instanța de apel nu s-a expus pe argumentul procurorului, privind

individualizarea greșită de către prima instanță a pedepsei închisorii stabilite în

inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, ce echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului.

16

Mihail Bolandău, reprezentat de avocatul Iulian Cașu, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia instanței de

apel prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

12) Cod de procedură penală, sub aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

17

motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvârșite i s-a dat încadrare juridică

greșită și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma faptului că instanța de apel nu s-a

pronunțat s-au s-a expus superficial, fără o argumentare cuvenită asupra tuturor

chestiunilor invocate în apel.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul părții

descriptive a deciziei atacate (f. d. 125-139 vol. II), rezultă că instanța de apel

contrar prevederilor art.101, 414, 417, 436 Cod de procedură penală, a adoptat

soluția în cauză, rejudecând cauza în al 3-lea set de proceduri în apel și nu a

întreprins toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale cauzei,

fără a evalua și a exclude în totalitate divergențele de interpretare evidențiate în

sentința primei instanțe, menționate repetat de instanța de recurs ordinar prin

deciziile Colegiul penal lărgit din 9 aprilie 2019 și 17 noiembrie 2020.

Prin urmare, se constată că instanța de apel în motivarea soluției nu s-a expus

clar, prin coroborare a probelor administrate în coraport cu circumstanțele speței,

asupra chestiunii esențiale din această speță invocată repetat de partea acuzării în

apelul declarat (f .d. 155-157 vol. II), inclusiv în prezentul recurs ordinar, și anume

instanța de apel la judecarea apelului nu a elucidat pe deplin corectitudinea

încadrării acțiunilor inculpatului Mihail Bolandău din art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j)

Cod penal (tentativă de omor a unei persoane) în baza art. 155 Cod penal

(amenințarea cu omor), fără a face o argumentare clară a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite, incriminate inculpatului Mihail Bolandău în

baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, precum și celei constatate în sentința

primei instanței infracțiunii încadrată de această în baza art. 155 Cod penal.

Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel menținând soluția primei

instanțe de calificare a acțiunilor inculpatului în baza art. 155 Cod penal, după

indicii calificativi – „amenințarea cu omor, ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări”,

în conținutul deciziei prin expuneri generale s-a limitat la enumerarea probelor

examinate în cadrul instanței de apel și anume „declarațiile părții vătămate

Serghei Climenco; declarațiile martorilor Natalia Climenco; Valentina Punga;

Victoria Bocan; Eugenia Bolandău; procesul-verbal de examinare a

înregistrărilor video din 28 noiembrie 2017; raportul de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-6874 din 29 decembrie 2017”, adoptând soluția în speță fără a verifica

minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, în

coraport cu motivele invocate în apelul declarat de procuror.

18

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că, instanța de apel printr-

o motivare contradictorie a evitat să dea un răspuns cert argumentelor invocate în

apelul declarat de procuror, cum ar fi:

- conform probelor acumulate la urmărirea penală, se constată că, acțiunile

inculpatului au fost îndreptate nemijlocit spre omuciderea prin incendiere a părții

vătămate Serghei Climenco, și anume: însuși inculpatul a recunoscut că a luat o

sticlă din plastic cu benzină, marca A-95, pe care o folosea pentru ferestrăul de

tăiat lemne. A luat această sticlă cu benzină și a ieșit în stradă, s-a pornit spre

Serghei Climenco, care era în stradă, apropiindu-se de el l-a stropit cu benzină și

s-a dat înapoi, însă Serghei Climenco l-a ajuns din urmă și l-a doborât la pământ,

l-a lovit de 2 ori cu pumnul în spinare. După aceasta s-a rupt din mâinile lui și a

întrat în curtea casei. Tot atunci îl amenința pe Serghei Climenco și Iurie că le dă

focul cu benzină. După ce l-a stropit pe Serghei Climenco cu benzină, având

chibriți a aprins un chibrit și fiind la vreo 2 metri de Serghei Climenco l-a aruncat

în direcția lui, însă chibritul zburând s-a stins. Totodată, din probele acumulate

rezultă că inculpatul nu a renunțat benevol să ducă până la capăt activitatea

infracțională, ceea ce este evident și din înregistrările video anexate la materialele

dosarului;

- instanța de judecată și-a motivat soluția că inculpatul nu a avut scopul de

omucidere, însă această concluzie este greșită, deoarece inculpatul a întreprins

toate eforturile pentru a incendia partea vătămată, în acest sens se exprima și

verbal, însă acțiunile acestuia au fost întrerupte de partea vătămată care se apăra

activ și din aceste circumstanțe inculpatul nu și-a realizat intenția până la capăt”.

Prin urmare Colegiul penal lărgit reține că, la judecarea apelului, instanța de

apel urma, printr-o argumentare clară să delimiteze acțiunile inculpatului ce s-ar

cuprinde în elementele infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, de cele ale

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și încadrate de organul de urmărire penală

în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, or în acest sens, nu e clară soluția

instanțelor de judecată, în coraport circumstanțele reținute și descrise și de prima

instanță, cât și de instanța de apel, că inculpatul nu doar a stropit cu o substanță

ușor inflamabilă partea vătămată, și nu s-a oprit benevol de a-și realiza amenințarea

cu omor dar și a întreprins acțiuni concrete de a incendia partea vătămată, prin

aprinderea unui chibrit și aruncarea acestuia în direcția părții vătămate, deși acesta

s-a stins din motive independente de voința inculpatului și nu ajuns la partea

vătămată, or aceasta fiind stropită în abundență cu o substanță ușor inflamabilă în

situația în care era incendiată, era evidentă posibilitatea cauzării acesteia leziuni

soldate fie cu vătămări corporale grave, fie cu deces, urmare a efectelor

imprevizibile în cazul incendierii corpului părții vătămate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel în decizia sa, pct.

19

37 - 45, a preluat și transcris motivarea primei instanțe, fără a oferi un răspuns

cuvenit la motivele invocate în apel, specificate supra.

Mai mult, deși instanța de apel face referire în decizia sa pct. 27-45 la

interpretări teoretice privind elementele infracțiunilor prevăzute de art. 155 Cod

penal și art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, și indică că „potrivit materialelor

cauzei, condamnatul nu a intenționat să comită omorul părții vătămate ori să

cauzeze vătămări corporale grave, însă, prin acțiunile real întreprinse, prin

stropirea cu benzină și aprinderea chibiritului, a creat, în viziunea părții vătămate,

o teamă reală că acela poate să-și realizeze amenințările expuse, astfel

infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal fiind deja consumată”, aceasta nu

oferă o explicație la faptul că dacă din momentul în care inculpatul de la

amenințările verbale cu omor, când în acțiunile făptuitorului încă erau prezente

doar elementele infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, apoi trece la acțiuni

fizice concrete de stropire cu benzină a părții vătămate și aprindere a chibritului cu

aruncarea acestuia în direcția părții vătămate, aceste acțiuni se mai cuprind de

componența de infracțiune prevăzută de art. 155 Cod penal, sau se cuprind deja în

componența infracțiunii de tentativă de omor, și astfel, instanța de apel nu a

elucidat, printr-o motivare explicită dacă acțiunile inculpatului Mihail Bolandău,

care nici el nu le neagă (stropire cu benzină-substanță ușor inflamabilă a părții

vătămate, aprindere a chibritului și aruncarea acestuia în direcția părții vătămate

care s-a stins, ulterior a fost stopat de partea vătămată, cauze ce au împiedicat

inculpatul să dea foc părții vătămate) exced sau nu infracțiunea de amenințare cu

omor și trec în tentativă de omor.

În acest sens, instanța de apel deși face referire la interpretările doctrinare

privind delimitarea infracțiunilor de amenințare cu omor și tentativa cu omor,

aceasta nu a dat o apreciere clară, având în vedere circumstanțele cauzei, a faptului

că tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu

a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și

desfășoare mai departe activitatea infracțională.

Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că în cazul delimitării tentativei de omor

de amenințarea cu omor (care se califică în baza art.155 Cod penal) trebuie de ținut

cont de faptul că, în ipoteza amenințării cu omor, făptuitorul are posibilitatea reală

să-și realizeze amenințarea și să săvârșească acțiuni concrete în direcția dorită, însă

decide benevol să nu le săvârșească, deși are pentru aceasta toate condițiile

favorabile - (în speță, după cum rezultă din constatările primei instanțe și instanței

de apel, după stropirea părții vătămate cu benzină, inculpatul a aprins chibritul,

însă nu s-a oprit să-l stingă, adică să decidă benevol să nu săvârșească acțiunile

la care se referea când amenința partea vătămată cu omor, dar l-a aruncat în

direcția părții vătămate, iar chibritul s-a stins, ulterior fiind stopat de partea

20

vătămate (fapt recunoscut de inculpat și în ședința instanței de apel (f. d. 114 vol.

II).

Astfel, instanța de apel nu a apreciat că în ipoteza tentativei de omor, inculpatul

întreprinde toate eforturile în vederea săvârșirii omorului (stropește partea

vătămată cu benzină, aprinde chibritul care-l aruncă în direcția părții vătămate),

însă, din cauze independente de voința lui (chibritul s-a stins, apoi a fost oprit de

partea vătămată) aceste eforturi nu-și produc efectul.

În acest sens, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel în decizia sa

(f .d. 132 vol. II, pct. 52), deși a reținut în acțiunile inculpatului Mihail Bolandău

semnele faptei prejudiciabile „inculpatul, având o sticlă cu benzină, l-a stropit pe

Serghei Climenco, apoi a aprins un chibrit și l-a tentat să-l arunce în direcția

victimei, însă chibritul s-a stins și nu a ajuns în direcția victimei”, prematur, pripit,

contradictoriu și fără o motivare clară a indicat că prezența acestor circumstanțe nu

determină faptul că în acțiunile inculpatului se cuprinde componența infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, dar se cuprind elementele

doar a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o decizie

pripită de menținere a sentinței primei instanțe, printr-o motivare superficială, fără

a clarifica aspectul esențial menționat supra, lăsându-l fără o argumentare cuvenită,

având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei și textul normei penale

incriminate inculpatului, prin ce a fost afectată soluția adoptată și astfel, recursul

declarat de procuror urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total,

cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței constante

a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel declarată de procuror și chestiunile esențiale supuse atenției sale de partea

acuzării, și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

21

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Alexandru Plîngău, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Bolandău Mihail XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 15 iulie 2021.

Președinte Svetlana Filincova

Judecători Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

22