1ra-1473/2021 — art. 325 alin. 1 Cp

1ra-1473/2021 — art. 325 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1473/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

25 februarie 2021, declarat de inculpatul

Stînga Gheorghi XXXXX, născut

la XXXXX, originar din s. XXXXX, mun. XXXXX, locuitor al

or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R.

Moldova, anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Cahul din 17.12.2015 în baza

art. 217 alin. (2), 90 Cod penal, la 8 luni închisoare, cu

suspendare condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.12.2019 - 16.12.2020,

instanța de apel: 22.01.2021 - 12.04.2021,

instanța de recurs: 02.06.2021 - 16.06.2021,

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stînga Gheorghi

a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă de 2 ani.

unitatea de transport ,,Dacia Logan”, n/î XXXXX, deplasându-se pe traseul M-34, în

jurul orei 1546, în s. Zîrnești, r-nul Cahul, pe traseul central, a fost stopat de către

angajații Batalionului de Patrulare Sud a Inspectoratului Național de Patrulare a IGP a

MAI, Șoimu V. și Dermenji R., care patrulau cu automobilul de serviciu „Dacia Duster”,

n/î XXXXX, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului circulației rutiere, și anume

1

depășirea vitezei de circulație pe un drum din localitate, care se deplasa cu o viteză de

71 km/oră.

Fiindu-i solicitate de către angajații INP, pentru control, permisul de conducere,

actele de înregistrare a mijlocului de transport, inclusiv și cele de însoțire a unității de

transport, acesta a solicitat să nu-i fie întocmit procesul-verbal contravențional pe art.

236 alin. (1) și să nu documenteze cazul, în ordinea prevăzută de Codul Contravențional.

Prin urmare, Stînga G. conștientizând că, poate fi atras la răspundere pentru

acțiunile sale ilegale, urmărind scopul evitării pedepsei contravenționale prevăzute de

art. 236 alin. (1) Cod contravențional, apropiindu-se de automobilul de serviciu a

Batalionului de Patrulare Sud a INP a IGP a MAI, a promis de a le oferi inspectorilor o

sumă de bani, pentru a nu-i întocmi procesul-verbal cu privire la contravenție și să fie

absolvit de răspunderea contravențională prevăzută de art. 236 alin. (1) Cod

Contravențional.

Tot el, ulterior, la 08.11.2019, în scopurile menționate, în continuarea și în urma

realizării intențiilor sale infracționale, a transmis suma de bani în mărime de 200 lei,

angajaților al Batalionului de Patrulare Sud a INP a IGP a MAI.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală.

Ori, probele administrate dovedesc integral vinovăția inculpatuluui în comiterea

faptei imputate, fiind prezente semnele infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod

penal conform indicilor: promisiunea, oferirea, personal, unei persoane publice de

bunuri, pentru aceasta, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia, care se

pedepsește cu închisoare de până la 6 ani, cu amendă în mărime de la 2000 la 4000

unități convenționale.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/ în cazul

3

pedepsei cu închisoare.

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținînd cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și

de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea

acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori

poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Ținând cont de atitudinea inculpatului, care a solicitat examinarea cauzei penale

în procedura simplificată, a manifestat căință activă în cadrul examinării cauzei penale,

că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, antecedentele penale sunt stinse, a

recunoscut vinovăția și nu s-a eschivat de la instanța de judecată, se deplasa la spital

pentru a-i duce haine mamei sale și știind că a încălcat limita de viteză a recurs la

comiterea infracțiunii de corupere activă, este tatăl a doi copii minori, soția fiind

însărcinată cu a-l treilea copil, circumstanțe considerate excepționale, în raport cu

sancțiunea amenzii pe care Stîngă G. solicită să nu-i fie aplicată, deoarece nu dispune

de un loc de muncă, care să-i permită achitarea amenzii, instanța conchide de a-i stabili

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, fără amendă.

2

Conform art. 90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Reieșind din circumstanțele speței, faptul că inculpatul a recunoscut vina sa și a

manifestat căință sinceră, în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, în privința ultimului

poate fi suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea și nu este rațional să

execute pedeapsa real.

O asemenea pedeapsă, este suficient de aspră și va duce la restabilirea echității

sociale, corectarea și reeducarea acestora precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiunii cu atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.

Adrian, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Stînga G. să fie condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că, instanța nu luat în considerație personalitatea inculpatului,

care la 31.07.2015, prin sentința Judecătoriei Cantemir a fost condamnat în baza art. 217

alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, iar prin sentința

Judecătoria Cahul din 17.12.2015 a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal

la 8 luni închisoare, cu suspendarea executării ei pe 1 an, în corespundere cu prevederile

art. 90 Cod penal.

În cazul în care sancțiunea normei penale prevede atât pedeapsa principală, cât și

cea complementară ca fiind obligatorie, aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal privitor la

ambele pedepse se apreciază ca o individualizare greșită a pedepsei contrar prevederilor

legale.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Stînga Gheorghi a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, cu amendă în mărime de 1500 unității convenționale, ce constituie 75.000

lei.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În conformitate cu art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea, resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și din partea altor

persoane.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

3

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de până la

6 ani, cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale.

Respectiv, potrivit art. 3641alin.(8) Cod de procedură penală, pedeapsa închisorii

este de până la 4 ani, iar amenda de la 1500 la 3000 unități convenționale.

În asemenea circumstanțe, instanța de fond eronat a stabilit pedeapsa inculpatului,

fără aplicarea amenzii care este obligatorie.

Ori, art. 79 Cod penal, se aplică în împrejurări excepționale, printre care se

enumeră grad de invaliditate I, II, persoană cu dizabilități severe și accentuate, merite

deosebite față de societate, la caz, nici instanța de fond nici instanța de apel nu a stabilit

aceste împrejurări excepționale.

Mai mult, odată ce se operează cu prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, nu mai este necesar de a face trimitere și la prevederile art. 79 Cod penal.

Inculpatul a comis o infracțiune din categoria celor grave și reieșind din

circumstanțele cauzei, recunoașterea vinovăției, anterior a fost judecat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, dar antecedente penale stinse,

are la întreținere doi copii minori, aplicarea pedepsei închisoare cu executarea reală sau

suspendarea parțială a executării pedepsei, nu va fi una echitabilă, or, o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Astfel, conform art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 1

an închisoare necesită a fi suspendată condiționat cu stabilirea termenului de probă de 2

ani.

Pedeapsa aplicată inculpatului va contribuie la formarea unei atitudini de respect

față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii. Pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că, decizia instanței de apel, în latura pedepsei este prea

aspră, nu s-a aplicat corespunzător art. 75 Cod penal.

Infracțiunea săvârșită, se clasifică ca fiind una gravă. Potrivit certificatului privind

componența familiei, inculpatul are la întreținere 4 copii, fiind unicul întreținător al

familiei, se caracterizează pozitiv.

Starea financiară și a familiei nu îi permit achitarea unei astfel de amenzi enorme.

Venitul său lunar nu îi permite să i-a un credit de la bancă pentru a achita amenda.

Instanța de fond și-a motivat just soluția în acest sens, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 79 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420-422 Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

4

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel,

legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului, înăsprind-o la apelul procurorului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

5

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare și

cu o pătrime în cazul amenzii.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de

săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Stînga Gheorghi

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 februarie

2021, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 9 iulie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

7